I.Catedrala ortodoxă română din Cernăuţi.
Intervenţiile, demersurile, tratativele slujitorilor bisericii ortodoxe, pe lângă forurile imperiale, locale şi centrale pentru a obţine aprobarea să-şi construiască, o catedrală proprie, s-au purtat şi au durat peste 50 de ani; construcţia propriu-zisă s-a întins pe două decenii, iar sfinţirea s-a făcut după alţi 12 ani.
1.Catedrala mitropolitană română din Cernăuţi. 2.Catedrala ortodoxă română.
În 1792, urmaşul episcopului Bucovinei Dosoftei Herescu – Daniil Vlahovici, sârb de origine, ascultat la Viena, fiindcă era un „homo bucovinensis”, un funcţionar anume adus şi credincios supus al statului, imperiului austriac – obţine, după mai multe intervenţii promisiunea Curţii de la Viena pentru construirea unei catedrale ortodoxe de piatră. După avizul de principiu, aprobarea scrisă sosi abia în 1803. În ea se cerea Consistoriului Ortodox din Cernăuţi să aleagă locul, să elaboreze şi să definitiveze schiţa cu amplasamentul, documentaţia şi devizul cu cheltuielile necesare – care, trebuiau să fie suportate exclusiv de Fondul Bisericesc.
3.Catedrala ortodoxă română cu bustul lui Mihai Eminescu. 1939
Guberniul de la Lemberg(Lvov) – de care depindea în mod direct şi districtul Bucovinei – unde cuvântul de ordine îl avea Consistoriul catolic, organul provincial al bisericii oficiale, se opunea ideii ca o catedrală ortodoxă să se construiască în oraş, în centru, propunând amplasarea ei întro mahala a târgului, Clocucica, apoi constatau prelaţii catolici, existau în capitala districtului şi alte confesiuni, catolică, unită sau greco-catolică, protestantă sau evanghelistă, mozaică – şi ele nu aveau încă nici una catedrale proprii. Toate acestea au întârziat cât au putut începerea construcţiei, guberniul din Lemberg a ignorat cererile Consistoriului ortodox din Cernăuţi, încurajând în schimb construcţii de catedrale ale noilor confesiuni ale coloniştilor şi imigranţilor alogeni în Bucovina.
4.Catedrala ortodoxă română. 5.Tâmpla catedralei mitropolitane din Cernăuţi
Văzând că noii veniţi, alogenii le-au luat-o înainte, fruntaşii ortodocşilor n-au încetat să se adreseze Vienei. În 1834, cel de-al treilea episcop al bisericii ortodoxe din Bucovina, Isaia Baloşescu obţine un nou răspuns favorabil din partea Curţii de la Viena. Dar, n-a apucat nici el măcar să sfinţească locul şi să pornească zidirea catedralei, căci lucrurile s-au tărăgănat până la 15 iulie 1843, când piatra de temelie a fost pusă de cel de-al patrulea episcop, Eugen Hacman.
Construirea catedralei a durat mai bine de 8 ani, până în 1852, iar până la sfinţire au mai trecut încă 12 ani. Dar finisarea şi pictarea au fost întrerupte, în 1853 începând războiul Crimeii. Din 1854 şi până în 1856, autorităţile imperiale au utilizat Catedrala ortodoxă proaspăt terminată ca depozit de alimente pentru armată.
Ambiţios şi insistent, influent la Viena, episcopul Eugen Hacman reuşi, la 5/17 iulie 1864, în fruntea unui impresionant sobor de preoţi să sfinţească noua Catedrală Ortodoxă şi să obţină decontarea cheltuielilor pe seama Fondului Bisericesc, cheltuieli care au depăşit cu mult suma planificată iniţial, ridicându-se la peste 200.000 de florini.
6.Catedrala ortodoxă română. Franz Xavier Knapp. Griechisch orientalische Kathedrale in Czernowitz. 1867
Dominând partea de miază-zi a oraşului, construcţia – realizată în stil renascentist, după proiectul arhitectului Radoş şi sub supravegherea inginerului Röll de la primăria Cernăuţiului – este masivă, monumentală, cu două turnuri clopotniţă în prelungirea colţurilor din dreapta şi stânga ale zidului de la intrare, cu două cupole imense, rotunde, înalte, terminate cu turnuri circulare, ce acoperă naosul şi altarul. Cracterul exclusiv românesc al aşezământului era exprimat de banii proveniţi din daniile mănăstirilor adică din veniturile Fondului Bisericesc, şi de asemenea din inscripţia în limba română de pe frontonul faţadei principale, de la intrare:
„Unul în trei ipostasuri Dumnezeu. A D 1844”, ca şi de inscripţiile din interior, pe diverse obiecte de cult – unele aduse aici de la alte monumente mai vechi din Bucovina, ca de pildă, de la Voroneţ – între care, pe o impunătoare cruce sculpată în lemn de cedru şi conţinând scene biblice realizate artistic de „popa Nichifor la 7058 (1550)” în vremea episcopului Grigorie Roşca, şi o altă cruce ferecată în argint, purtând inscripţia: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, binevoi robul lui Dumnezeu, chir Grigore, mitropolitul Sucevei făcu această preţioasă cruce, o înfrumuseţă şi o ferecă pentru sufletul său şi al părinţilor săi şi o dădu pe ea la mănăstirea din Voroneţ, în zilele domnului Io Alexandru (Lăpuşneanu) în anul 7061 (1553), luna august, ziua 20”.
7.Catedrala ortodoxă română. 1905
Anii de după – Renovată şi pictată între anii 1893-1896 de către pictorul bisericesc vienez, Karl Jobst, restaurată şi repictată în 1936, de fiecare dată tot cu cheltuiala, în principal, a Fondului Bisericesc din Bucovina şi, bineînţeles, a credincioşilor, Catedral Ortodoxă, a fost şi ea, încet-încet asaltată şi utilizată şi de imigranţii ruteni, chiar dacă nici un cneaz, moş şi strămoş de-al lor n-a făcut în trecut nici un fel de danie mănăstirilor şi schiturilor din care s-a născut uriaşul Fond Bisericesc din Bucovina. Astfel, la un an de la inaugurare, prin rezoluţia imperială din 6 noiembrie 1865, rutenii reuşesc să obţină ca între salariaţii permanenţi ai acestui lăcaş să fie întreţinuţi alături de slujitorii români din veniturile Fondului Bisericesc un exarch, ca predicator, un diacon şi un cantor, toţi trei pentru limba ucraineană.
După al doilea război mondial, Catedrala Ortodoxă a fost desfiinţată de bolşevici, fiind rând pe rând utilizată, fie ca depozit de mărfuri, expoziţie pentru „realizările socialismului biruitor” sau tablouri dwe artă ale „realismului socialist”.
8.Catedrala mitropolitană română din Cernăuţi. 9.Catedrala mitropolitană română din Cernăuţi.
În 1987, în contextul „dezgheţului” gorbaciovist s-au început lucrările pentru restaurarea Catedralei şi redarea ei cultului religios. Credincioşii uniţi, greco-catolici veniţi fără oprelişti din Galiţia şi-au adus un episcop unit, greco-catolic, autocefal, revendicând lăcaşul pentru ei, în vreme ce ortodocşii români şi ruteni s-au opus, reuşind în 1991 să treacă şi să înscrie Catedrala sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
10.Catedrala ortodoxă română.
În prezent, în Catedrala Ortodoxă ridicată sub austrieci, cu banii Fondului Bisericesc, adică cu banii românilor, nu se slujeşte decât în limba ucraineană – parohul român existent, totuşi, aici, se limitează, în cadrul slujbelor conform „libertăţilor” şi „drepturilor” constituţionale în vigoare, mai ales la Paşte şi Crăciun, să rostească în limba română, pentru credioncioşii români, cuvintele „pace vouă” şi „Doamne miluieşte”, iar, uneori, să rezume în româneşte şi predica de la sfârşitul slujbei. Astăzi, se slujeşte în limba română, doar în Capela Mitropoliei, din cimitir. Prin anul 2000 aprox. ucrainenii au şters de pe frontispiciul de la intrare şi inscripţia în limba română.
11.Catedrala ortodoxă română Cernăuţi. Strada Ştefan cel Mare. SiebenburgerStrasse.
Conspecții din volumul „30 de zile în ”Siberia” căutând arhivele Bucovinei” de Mihai Iacobescu
Urmează:
II.Reşedinţa Mitropolitană din Cernăuţi.
ROMÂNIA în imagini de ieri şi azi 