Unirea Bucovinei cu România

 

 

Unirea Bucovinei cu România

Unirea Bucovinei cu România a fost actul politic al românilor bucovineni prin care au decis alipirea Bucovinei la patria mamă, România.

Nume Unirea Bucovinei cu România
Data 28 noiembrie 1918
Locul Cernăuți, Palatul mitropolitan (Sala Sinodală)
Organul legislativ Consiliului Național Român
Rezoluție Declarația de unire a Bucovinei cu România
Voturi exprimate unanimitate
Formalizarea unirii legea din 18 decembrie 1918

Contextul european în care Bucovina se unește cu România este dominat de mari prefaceri. Puterile Centrale ies înfrânte din Primul Război Mondial și capitulează rând pe rând, spre sfârșitul anului 1918: Bulgaria în 29 septembrie, Turcia în 30 octombrie, Austro-Ungaria în 3 noiembrie. Austro-Ungaria intră într-un proces de dezintegrare, iar o serie de state, componente ale imperiului, își proclamă independența în a doua jumătate a anului 1918: Cehoslovacia în 28 octombrie, Ungaria în 2 noiembrie, Austria în 12 noiembrie, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor în 24 noiembrie.

În 3 octombrie/16 octombrie împăratul Carol I lansează un manifest, Către popoarele mele credincioase, prin care anunța federalizarea imperiului Austro-Ungar. Această decizie era ultima încercare de a salva de la pierire un imperiu aflat în agonie.

Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan. (Motiunea unirii, 1918)

Profitând de slăbiciunea imperiului, Consiliul Național Ucrainean a convocat Adunarea Națională Constituantă, la Liov, în 19 octombrie 1918. Adunarea a proclamat independența teritoriului ucrainean din Austria-Ungaria, inclusiv nord-vestul Bucovinei.

Reacția românilor din Bucovina a fost imediată. În 14 oct/27 oct 1918, Iancu Flondor și Sextil Pușcariu au organizat Adunarea Națională la Cernăuți la care au participat reprezentanți ai românilor, primari și foștii deputați ai dietei bucovinene. Adunarea a adoptat o moțiune prin care era proclamată unirea Bucovinei integrale cu celelalte provincii românești, într-un stat național independent. A fost înființat și un Consiliu Național, alcătuit din 50 de persoane, aflat sub președenția lui Iancu Flondor, care să se ocupe de înfăptuirea unirii.

Câteva zile mai târziu, pe 3 noiembrie, ucrainienii bucovineni au organizat o adunare, ca răspuns celei românești, în care au proclamat alipirea unei mari părți din Bucovina noului stat ucrainean. În susținerea acestora, Rada de la Liov a mobilizat militari, care au luat poziții de apărare în pozițiile cheie ale Bucovinei.

Luând act de acțiunile părții ucrainiene, Consiliul Național Român a cerut sprijin militar Guvernului României și a convocat, pentru 15/28 noi 1918, Congresul general al Bucovinei. La Congres au participat 74 de delegați ai Consiliului Național Român, 13 delegați ai ucrainienilor, 7 ai germanilor, 6 ai polonezilor. Dionisie Bejan a citit în plen o Moțiune care prezenta caracterul românesc al Bucovinei și cerea “unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, regatul României”. Moțiunea a fost adoptata cu entuziasm, singurii care au votat împotriva unirii cu România fiind reprezentații ucrainieni.

Congresul a stabilit ca o delegație, formată din Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Ion Nistor și Eudoxiu Hurmuzachi, să-i prezinte, la Iași, Regelui Ferdinand actul prin care Unirea Bucovinei cu România era pecetluită.

Cronologii unire

Cronologia anului 1918

 

Ședințele Consiliului Național din Bucovina

 

I.Ședința Consiliului Național al Bucovinei din 27 octombrie 1918

Consiliului Național al Bucovinei, reunit în prima ședință, în 27 octombrie 1918, ia o serie de decizii administrative cu privire la gestionarea treburilor țării și își alege structurile de conducere.

Proces verbal

Ședința s-a deschis la orele 4 d .m.

Dl. Doctor Iancu Flondor salută pe membrii Consiliului național și roagă să se facă alegerea prezidiului.

Se aleg prin aclamațiune: Dl. Doctor Iancu Flondor ca președinte, Dionisie Bejan, Dr. Dori Popovici și Sextil Pușcariu ca vicepreședinți și D-nii. Dr. V. Bodnărescu, Dr. R. Sbiera și L. Tomoiagă ca secretari.

Dl. Dr. Iancu Flondor, mulțumind pentru încrederea ce i se aduce, declară că, primind prezidenția, este gata să jertfească totul pentru înfăptuirea voinței poporului român din Bucovina.

Dl. Dr. Ștefan Saghin roagă pe deputații din camera imperială să binevoiască a da lămuriri cu privire la raportul momentan al Bucovinei cu guvernul din Viena.

Dl. Dr. Iancu Flondor răspunde că nici o singură națiune din Austria nu mai recunoaște guvernul austriac și că consiliile naționale ale diferitelor națiuni înlocuiesc guvernul.

Dl. Gheorghe Grigorovici spune că depinde de noi și nu de guvernul din Viena, care va fi viitorul națiunii române și al țării noastre. Cu cât mai curând și mai bine ne vom constitui cu atât mai mari drepturi ne vom asigura. Cu Ucrainienii și cu celelalte națiuni conlocuitoare trebuie să ne înțelegem într-un mod oarecare. Dar, organizându-ne astăzi și luând conducerea și afacerile țării asupra noastră, grija noastră cea mai mare trebuie să fie aprovizionarea, pe care vom înlesni-o, căutând să intrăm în strânsă legătură comercială cu Rusia și cu Basarabia. Declară, ca democrat socialist, că intră în consiliul național și e gata să conlucreze, dar nu va depune drepturile sale de deputat al muncitorimii pe care va reprezenta-o și aici ca orișiunde. D-sa. voiește o Românie Mare care să cuprindă toate teritoriile românești, dar o Românie cinstită și dreaptă, căci D-sa mai are pe lângă sentimentele sale naționale încă și alte sentimente, adică cele umane care, după părerea D-sale, stau mai presus de toate. Crede că nu vom lua pildă de la Maghiari, ci vom căuta să facem dreptate egală, prin care vom alipi mai ușor și mai curând pe cei străini.

La propunerea D-lor. Dr. Iancu Flondor și Dr. Ipolit Tarnovschi se aleg pentru reprezentanța în afară a Consiliului național, D-nii: Gheorghe Grigorovici, Alex. Hurmuzachi, Dr. Sextil Pușcariu și Gheorghe Sârbu.

Se primește unanim propunerea D-lui. Gheorghe Șandru, ca Dl. Dr. Iancu Flondor să prezideze această reprezentanță.

Dl. Victor Tomoșciuc propune crearea de secțiuni pentru ca să nu se facă acumulați de funcții în singuratice persoane.

Dl. Dr. Vasile Bodnărescu propune ca Dl. Dr. Iancu Flondor să prezideze toate secțiile. Propunerea se primește unanim.

Dl. dep. Grigorovici declară din nou că secția cea mai importantă este cea a aprovizionării, deoarece e pericol ca în scurt timp să ne lipsească atât apa, cât și lumina, căci guvernul actual, pierzându-și capul, n-a îngrijit nici de combustibil nici de petrol.

Dl. Dr. Iancu Flondor propune pe lângă secția pentru externe deja constituită, crearea a încă două secții, una pentru aprovizionare și una pentru administrație.

În secția pentru aprovizionare se aleg D-nii: Gheorghe Sârbu (prezident), Dr. Vasile Marcu și Aurel Zurcan.

În secția administrativă, care fiind cea mai mare, va consta din sub secții, se aleg următorii domni:

Boncescu Gheorghe, Bejan Dionisie, Dr. Bodnărescu Vasile, Bucevschi Dimitrie, Candrea Ioan, Clain Cornel, Dan Dimitrie, Flondor Nicu, Dr. Haminca Cornel, Iacoban Mihaiu, Dr. Dori Popovici, Dr. Popovici Eusebie, Dr. Saghin Ștefan, Șandru Gheorghe, Dr. Sbierea Radu, Simionovici Teofil, Dr. Tarnovschi Ipolit, Tomasciuc Victor, Tomoioagă Laurent, Zurcan Dimitrie, Isopescu-Grecul Const., Dr. Lupu Florea, Dr. Onciul Aurel, Dr. Vasilovschi Nicu, Voitcu Gheorghe, Voronca Aurel.

Dl. Dr. Sextil Pușcariu propune ca fiecare din diferitele secții să aibă dreptul de a coopta din afară de Consiliul național și alți domni cu vot consultativ; propunerea se primește.

La propunerea D-lui. Gheorghe Sârbu se alege un comitet executiv (biroul), care constă din D-nii: Dr. Iancu Flondor ca președinte, Dionisie Bejan, Dr. Dori Popovici, Dr. Sextil Pușcariu ca vicepreședinți, Dr. Vasile Bodnărescu, Dr. Sandu Sbierea și Laurent Tomoioagă ca secretari, Gheorghe Bencescul, casier și din D-nii: Gheorghe Grigorovici, Dr. Alex. Hurmuzachi, Dr. Const. Isopescu-Grecul, Dr. Aurel Onciul, Teofil Simionovici, Gheorghe Sârbu.

Dl. Gheorghe Sârbu comunică, că în afacerea aprovizionării vor trebui luate măsuri ca toate națiunile conlocuitoare să fie mulțumite, deoarece în vremuri atât de grele nu putem exclude pe nimeni. Consiliul național aprobă pe deplin părerea D-lui. Sârbu.

Se decide de a trimite în 29 octombrie o delegație la guvern, care să ceară informațiuni de la contele Etzdorf. La propunerea D-lui. Dr. Iancu Flondor se aleg în această delegație pe lângă Dl. Dr. I. Flondor, D-nii Gheorghe Grigorovici și George Sârbu.

Dl. Victor Tomasciuc amintește de martirii noștri naționali, roagă să nu uităm de ei și propune ca delegația care se va prezenta mâine la guvern să ceară imediata eliberare a deținuților politici. Afacerea aceasta aparținând secției administrative, consiliul național o trece în competența acestei secții, creând urgență.

La propunerea D-lui. Dimitrie Zurcan  se decide de a interveni imediat pe lângă forurile competente, ca regimentele țării să se reîntoarcă fără întârziere în țară.

Dl. Dr. Iancu Flondor dispune imediata înștiințare a deputaților din parlament și a membrilor Consiliului național neprezenți, despre alegere.

La rugămintea D-lui. Dr. Vasile Marcu, D-nii din comitetul Societății pentru cultura și literatura română pun la dispoziția Consiliului național localurile societății, iar Dl. dep. Gheorghe Sârbu pune la dispoziția biroului localul societății “Progresul”.

La propunerea D-lui. Dr. Iancu Flondor se decide de a face un împrumut provizoriu până la stabilirea afacerilor financiare.

Trecându-se la constituirea secției administrative se aleg, la propunerea D-lor. Aurel Zurcan și Dr. Nicu Vasilovschi, D-nii. Dr. Dori Popovici (prezident), Dr. Nicu Vasilovschi  (vice-president.), Victor Tomașciuc (secretar), în prezidiul acestei secții.

La propunerea D-lui. Dr. Dori Popovici se decide crearea următoarelor sub secții:

1) Administrația internă; 2) Siguranța publică; 3) școala; 4) biserica și fondul; 5) finanțe; 6) comunicația și poșta; 7) higiena; 8) justiția; 9) agricultura; 10) comerțul și industria.

Dl. Aurel Tomoioagă spune că constituirea secției administrative cu subiecțiile ei e de o importanță mare și de aceea ar fi bine să nu facem lucruri pripite și mai întâi să răzgândim și să studiem bine aceste afaceri și propune amânarea constituirii pe mâine (28 octombrie) la orele 5 p.m. când vom auzi și rezultatul delegației trimise la guvern. Propunerea se primește cu unanimitate.

Dl. Alecu Procopovici comunică că, după spusele mai multor domni, se pregătește evacuarea Universității, adică a bibliotecii și a institutelor, și roagă să se intervină de urgență contra acestor dispozițiuni, Universitatea fiind averea țării. Dl. Dionisie Bejan sprijinește propunerea D-lui. Procopovici, care se primește.

După expunerile D-lor. Victor Tomașciuc și Aurel Zurcan, guvernul a sistat evacuarea oficiilor și a Universității, rămânând de a se evacua numai actele cele mai însemnate de la guvern.

La propunerea D-lui. Gheorghe Șandru se decide de a interveni la Dl. Const. Tarangul, șeful poliției, referitor la siguranța publică.

La propunerea D-lor Aurel Voronca și Laurent Tomoioagă se decide imediata sistare a achizițiilor și oprirea oricărui export.

Sfârșitul ședinței la orele 7 d. m.

Cernăuți, la 27 octombrie 1918

Laurent Tomoioagă, Secretar

După constituirea din 27 octombrie, Consiliul trimite în 2 decembrie o notă guvernului român.

Nota din 2 noiembrie 1918 a Consiliului Național Român al Bucovinei prin care înștiința guvernul român despre înființarea consiliului românesc din Bucovina și dorința de unire cu România.

Consiliul național român al Bucovinei
Cernăuți, la 2 noiembrie 1918

Domnule Ministru,

Avem onoarea a vă notifica că reprezentanții Românilor din Bucovina, întruniți în ziua de 27 octombrie 1918 la Cernăuți, s-au declarat, în puterea suveranității naționale, constituantă a acestei țări și au luat în unanimitate de voturi următoarele hotărâri:

1. Reprezentanții poporului român din Bucovina, întruniți astăzi, în ziua de 27 octombrie a. c. în capitala Bucovinei, se declară în puterea suveranității naționale, Constituantă a acestei țări românești.
2. Constituanta hotărăște unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent și va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu Românii din Transilvania și Ungaria.
3. Spre a conduce poporul român din Bucovina și a-i apăra drepturile și spre a stabili o legătură strânsă între toți românii, constituanta instituie un consiliu național de 50 membri.
   Acest consiliu ne va reprezenta prin mandatari și la conferința de pace și, în afară de el, nu recunoaștem nimănui dreptul de a hotărî sau trata asupra poporului român din Bucovina.
4. Constituanta respinge cu hotărâre orice încercare care ar ținti la știrbirea Bucovinei, dorește însă să se înțeleagă cu popoarele conlocuitoare.

Alegându-se în virtutea hotărârii a treia, Consiliul național român, vă rugăm să binevoiți a lua aceasta la cunoștință și să admiteți ca acest Consiliu să fie reprezentat pe lângă Guvernul Regal român printr-un agent diplomatic.

Pentru Consiliul național român al Bucovinei:

Președintele:
ss. indescifrabil

Secretarul
ss. indescifrabil

 

 

 

 

II.Ședința a doua a Consiliului Național al Bucovinei din 12 noiembrie 1918.

Proces verbal

Orele 5.45 p.m.

D-nul Flondor: Constat că sunt prezenți 34 de membri ai Consiliului național. O parte din cei absenți mi-au comunicat că sunt bolnavi, de la alții însă nu am nici o știre, se vede că din cauza comunicației întrerupte. Numărul de 34 este numărul cerut pentru valabilitatea ședinței. Deschid deci a doua ședință a Consiliului național.

Înalt Consiliul Național! Evenimentele din ultimele zile, sau, să zicem mai exact, din cele două săptămâni din urmă, vor fi cele mai importante pagini din istoria țării noastre. Nu voi să amintesc detaliile și peripețiile acestor zile, voiu releva însă unele momente. D-voastră știți că statul austriac în lichidare a dat națiunilor sale o vază prin manifestul împăratului Carol, pentru ca să se validiteze fiecare popor din fosta Austrie după judecata lui proprie. D-voastră știți că cea mai mare parte a națiunilor a refuzat, fie “expressis verbis”, fie tacit, a-și întocmi viața lor de stat în baza manifestului. Numai Românii bucovineni au fost nelămuriți asupra situației și anume mai ales deputații lor din Viena, neavând legătură cu poporul, au crezut că corespund datoriei lor dacă se constituie, în baza manifestului, ca Consiliul național. Românii bucovineni ar fi fost unica națiune austriacă care ar fi dus loialitatea până acolo, ca să ieie hotărârile lor în sensul manifestului. Însă Constituanta din 27 octombrie și-a luat hotărârile independent. Odată ce s-a făcut așa, e natural, că celelalte națiuni, mai bine zis Rutenii, au încercat tratative pentru a li se ceda o parte a țării. E natural că a fost sub demnitatea noastră a discuta pe baza pretențiunilor lor. Durere, însă, s-a aflat unul din mijlocul nostru care a discutat cu un rutenii, poate că optima fide, dar uitând că s-a pus astfel în contrazicere cu tot poporul. Noi eram înaintea unei situații, care cerea o hotărâre energică. Guvernul austriac ne-a refuzat nouă puterea pe care am cerut-o, a dat-o însă, “soi disant” silit rutenilor, și, ca să nu aibă aparența unei nedreptățiri, a dat-o și unui român. Făcând aceasta, a provocat nemulțumire și astfel a început anarhia în țară. Și-acum, când știe lumea că avem putere să împiedicăm dezordinea, când se vede că țara a ajuns să aibă o guvernare serioasă, adversarii noștri ar dori ca să intre anarhia. Noi neavând puterea să realizăm singuri idealul nostru, a trebuit să recurgem la ajutorul fraților noștri, care au și corespuns cererii noastre (strigăte: “trăiască”). E ceva caracteristic pentru situații, că îndată ce s-a lățit știrea că armata română va intra în țară, guvernatorii cei noi au părăsit-o. Am putut să luăm puterea fără luptă. Și armata a intrat în țară și a ajuns până la Cernăuți fără luptă. Îndată ce armata română a aflat în țară o putere, Consiliul național, reprezentat prin prezidiul său, era situațiunea clară pentru guvernul român și pentru armata română. Comandantul armatei a raportat la Iași: am aflat Consiliul național român la putere; a cerut informațiuni și răspunsul a fost, să ni se stea la dispoziție. Acum, când am ajuns să îngrijim singuri de țară avem o datorie sfântă. O muncă serioasă ne așteaptă. Datoria noastră față de tot și față de toate, fără deosebire de lege și de neam, e să restabilim pentru moment și pentru viitorul cel mai apropiat, buna pace. E o măsură provizorie, precum și Consiliul național e provizor. D-voastră veți hotărî mai departe cum și-n ce mod se va purcede, ca să fie reprezentate într-o constituantă viitoare toate stările, și atunci poate va fi un provizoriu, dar nici acum nu voim să creadă lumea, că voim să brutalizăm. Să arătăm că suntem un element de ordine. Și faptele cred că vor arăta că numai noi Românii suntem în stare să susținem ordinea. D-voastră ați făcut și o altă faptă mare: prin hotărârile d-voastră ați mișcat situațiunea dintr-un punct mort, creând și pentru regatul român în extern raporturi clare. Prin cererea noastră regatul român a fost pus în stare să ceară avizul Antantei și avizul acesta a fost că România a putut să purceadă la ocuparea Bucovinei (strigăte: “trăiască”), nu a Bucovinei până la Siret sau până la Prut, ci a Bucovinei lui Ștefan, a Bucovinei, pentru care a sângerat Grigore Ghica. Am încrederea că va fi ocupată în curând, și prin aceasta se va stabili liniștea în țară d-lor, fără voia lui Dumnezeu nu se întâmplă nici lucrul cel mai neînsemnat, și se-nțelege că trebuie să mulțumim lui Dumnezeu c-am ajuns acolo unde suntem. Am făcut-o în biserică prin serviciul divin. Dar trebuie să mulțumim și altuia, aceluia, care ne-a dat armata la dispoziție (strigăte: “trăiască”). Deci cu toții să-i mulțumim zicând: trăiască scumpul nostru rege Ferdinand al României! (Strigăte prelungite de “trăiască”). Acuma trecem la ordinea zilei.

Modest Scâlat: Cer cuvântul înainte de intrarea la ordinea zilei pentru a da o declarație.

Președintele Dr. Iancu Flondor: D-nul Scâlat are cuvântul.

Modest Scâlat: Voiu să dau următoarea declarațiune. Declar că nu am împuternicit pe fostul deputat din Parlament Dr. Aurel Onciul să deie în numele meu o declarațiune privitoare la soarta Românilor din Bucovina și a acestei țări, precum și, că nu l-am considerat și consider ca șef politic din momentul de când a luat o ținută care nu corespunde vederilor mele naționale românești (strigăte: “trăiască”).

Dr. Dori Popovici: Cer cuvântul în chestie formală.

Iancu Flondor: D-nul Dr. Dorin Popovici are cuvântul.

Dori Popovici: Deoarece pentru dezbaterile Consiliului Național nu există încă un regulament, propun să se aplice regulamentul fostei camere provinciale a Bucovinei.

Iancu Flondor: Cere cineva cuvântul la această propunere? Nu a cerut nimeni cuvântul. Aduc deci propunerea la votare. Cine e pentru să ridice mâna. Constat că propunerea e primită unanim.

Dr. Vasile Bodnărescu: Cer cuvântul înainte de-a intra în ordinea de zi, dacă se poate.

Iancu Flondor: Nu pot să vă dau cuvântul decât doar dacă admite camera. Dacă însă camera va dori să vă asculte, poftiți. (Camera o admite prin aclamațiune). Aveți deci cuvântul.

Vasile Bodnărescu: Am avut ocazia să văd înainte de câteva zile în Iași pe un domn, care figurează ca membru în Consiliul național. E d-nul Dr. Aurel Onciul. D-lui avea știre despre rezoluțiunile Constituantei din 27 octombrie și despre demersurile prezidiului Consiliului Național la Iași, și totuși s-a încumetat să se prezinte guvernului român cu niște documente, cerând ca guvernul român să nu trimită trupe în Bucovina. A prezentat și un memoriu scris în care declară că cedează o parte mare de țară Rutenilor. Cât am aflat din altă parte, dl Onciul a avut și cereri de natură financiară. A crezut însă să salveze situația proprie făcând propunerea să trateze al cu Românii bucovineni pentru alipirea Bucovinei la România. (Strigăte de: “furi, rușine”). A subscris actul așa: Dr. Onciul ca administrator al Moldovii de Sus. Țin de datoria mea să vă aduc la cunoștință faptul acesta. Și cred că e bine să se instituie un jurul de arbitri, compus din 5 membri, care să raporteze până la 14 zile dacă d-nul Onciul, după cele ce a făcut, poate să rămână membru al Consiliului Național. Fac deci propunerea formală în sensul acesta.

Președintele Iancu Flondor: Aduc propunerea la votare, cine e pentru propunere, să se scoale. Propunerea e primită unanim. Alegerea juriului de arbitri, de cinci membri, va fi al patrulea punct al ordinei de zi. Trecem la ordinea zilei. Dau cuvântul D-lui Dr. Radu Sbiera, ca secretar al Consiliului Național.

Dr. Radu Sbiera: Secția administrativă a Consiliului Național prezintă Consiliului Național următorul proiect de lege (citește proiectul).

D-nul Aurel Țurcan: D-le președinte, cer cuvântul.

Președintele I. Flondor: Are cuvântul d-nul Țurcan.

Aurel Țurcan: Fac propunerea, ca acest proiect să fie dat unei comisiuni de cinci membri spre studiere. Comisia aceasta să raporteze întâi plenului și apoi plenul să ieie în discuție proiectul. Pentru studierea proiectului în comisiune fac propunerea să se suspende ședință.

Iancu Flondor: D-nul Țurcan propune întreruperea ședinței pentru studierea proiectului în comisiune. Cine e coînțeles cu propunerea să ridice mâna. S-a primit. Vă rog, d-lor, să alegeți o comisiune. Întrerup credința pentru 5 minute pentru alegerea celor cinci membri(ședința se suspendă).

Ședința se redeschide la orele 6 1/2.

Președintele Iancu Flondor: Deschid ședința și rog pe d-nul secretar să constate rezultatul alegerii (D-nul secretar Dr. Sbiera comunică d-nului președinte, că în sala de alături se află un reprezentant al Românilor ardeleni). D-lor! Înainte de-a comunica rezultatul alegerii am onoarea a vă recomanda pe reprezentantul Românilor ardeleni, d-nul Nandriș (strigăte “Trăiască”, d-nul președinte invită pe d-nul Nandriș să ieie loc în sală). Acuma am onoarea a vă comunica rezultatul alegerii. Au fost aleși în comitet d-nii: Dr. Dori Popovici cu 29 voturi, Dr. Vasile Bodnărescu cu 29 voturi, Dr. Vasilovschi cu 29 voturi, Gheorghe Grigorovici cu 29 voturi și Dr. Lupu cu 29 voturi. Rog comisia să intre imediat în discuția proiectului. Pentru scopul acesta întrerup ședința.

Ședința se reia la orele 7,35.

Președintele Iancu Flondor: Deschid ședința. D-nul raportor al Comisiei are cuvântul.

Dr. Florea Lupu: Comisiunea are onoarea a aduce la cunoștință camerei rezultatul discuției asupra proiectului și a recomanda proiectul spre primire cu unele modificări (citește proiectul în forma lui propusă de comisie). Fac propunerea formală ca onoratul Consiliu să primească proiectul în forma aceasta în bloc fără discuție.

Dr. Vasile Marcu: D-le președinte, cer cuvântul.

Iancu Flondor: Are cuvântul d-nul Marcu.

Dr. Vasile Marcu: Fac contra propunerea formală ca să se deschidă discuția generală și apoi discuția specială.

Dr. Florea Lupu: Sunt contra deschiderii discuției.

Acest proiect e un provizoriu, și în vedere situațiunii concrete, în vedere evenimentelor care ne împing la hotărâri grabnice, rol încă o dată primirea în bloc a legii proiectate.

Dr. Vasile Marcu: E în interesul nostru căci acesta este un act de tot vașnic, e vorba de-o lege fundamentală care trebuie discutată în toate amănuntele ei.

Dr. Lupu: D-lor! Dați-mi voia să rectific pe d-nul Marcu. Legea aceasta nu e ceva definitiv, ci numai un provizoriu și chiar altă lege care o va înlocui, probabil iarăși va fi numai provizorie. Trebuie, deci, ca să creăm de activitate, să votăm imediat proiectul.

Dr. Marcu: După lămuririle acestea retrag propunerea mea.

Președintele Iancu Flondor: Deoarece a rămas numai o singură propunere aduc propunerea raportorului la votare. Constat însă că, suntem abia la a doua citire.

Dr. Florea Lupu: Fac propunerea să se treacă peste citirea a treia.

Iancu Flondor: Pun propunerea aceasta la vot. Propunerea e primită. D-nii care sunt pentru primirea proiectului de lege, să se scoale. Constat că legea e votată unanim.

Trecem la al doilea punct al ordinei de zi: numirea guvernului.

D-nul. Florea Lupu are cuvântul.

Dr. Florea Lupu: D-nul Iancu Flondor, până acum, cu mult noroc a știut să conducă afacerile naționale pe cale bună. Și dușmanii lui politici pot să spună că ne-a făcut cinste(strigăte; “bravo”). Ține de datoria mea ca în aceste vremuri de atâta însemnătate, eu care în trecut adesea m-am pieptuit cu d-lui să exprim sentimentele mele de recunoștință. Responsabilitatea pentru cele ce a făcut, d-nul Flondor a purtat-o până acum singur cu cinste. Pentru ca să poată și de-acum să poarte toată responsabilitatea, fac propunerea să lăsăm la discreția D-nului Flondor compunerea guvernului. Dacă va duce d-lui treaba la bun sfârșit, atunci și cinstea va fi a lui.

Președintele Flondor: Mulțumesc d-nului Lupu pentru încrederea ce a exprimat-o față de mine și primesc sarcina să formez un guvern. Fac propunerea să întrerupem ședința până la orele 9. În acest timp voi compune lista cabinetului și la reluarea ședinței voi comunica-o Camerei. Mai întâi însă trebuie să votăm propunerea d-ului Lupu. Are cuvântul d-nul Grigorovici.

George Grigorovici: Eu n-am avut intenția să iau parte la dezbaterile Camerei. Dar astăzi sunt necesitat să iau cuvântul în interesul muncitorilor. Merge adică zvonul, că d-nul președinte al Consiliului Național are de gând să creeze o stare excepțională, să declare starea de asediu în Bucovina. Pun deci întrebarea dacă putem avea încredere în d-nul Iancu Flondor, dacă d-lui începe activitatea sa în declararea stării de asediu de care nu e trebuință. Țara este liniștită. Că s-au împrăștiat arme în popor aceasta a fost o copilărie, și cu ajutorul jandarmeriei se poate restabili ordinea. Pun întrebarea dacă noi, muncitorii, suntem într-o stare de reacțiune ori de democrație, și aceasta mai ales și de-aceea, că starea de asediu ar pica și în spatele Românilor. Populațiunea ar înțelege, că prin intrarea României în acțiune, s-a creat o stare excepțională. Și nu e bine să cadă acest dubiu asupra armatei române. De-aceea cer lămuriri.

Președintele Flondor: Îmi este binevenită întrebarea asupra măsurilor ce sunt pe cale a se lua, poate chiar mâine. Mult nu vă pot răspudne pentru că multe cad în competența guvernului care se va forma abia. Ca președinte al Consiliului Național însă pot spune ce intențiune am la decretarea stării de asediu. Cum știți d-voastră toți, venind de la armată sau de la cadre, mulți oameni au luat arme, muniție, explozibile. Aici e o situațiune critică. D-voastră știți, că la o simplă schimbare de guvern, dar mai ales acum, se dezlănțuiesc patimi, care pot duce la complicațiuni serioase. Generalul Zadik a cerut deci ca populația să se dezarmeze, și de aceea chiar legiunea polonă s-a dezarmat, cu toate că Polonii ne sunt prieteni. Avem alternativa: ori intră România și se restabilește ordinea, prin dezarmarea  populației ori românii nu intră. Căci iată: d-nul Onciul l-a amenințat pe d-nul Zadik zicând: Dacă vei trece Siretele, vei da de rezistență, dar dacă vei intra în Cernăuți, va curge sânge. De aceea d-nul Zadik a cerut dezarmarea. Nu e iertat să se facă abuz de arme. D-lui a cerut starea de asediu în toată țara. Eu am rugat să se proclame starea de asediu numai acolo unde va trebui, și la cererea specială a d-nului Grigorovici am cerut ca în Cernăuți unde populația s-a purtat foarte liniștit, să nu se decreteze starea de asediu. D-nul Grigorovici a întrebat: reacție ori democrație? E vorba numai să se restabilească ordinea. Guvernul va veni cu un program și atunci lumea va judeca dacă e reacționar sau democratic.

Grigorovici: Eu cer deschiderea discuției asupra întrebării mele. Nu putem lua asupra noastră răspunderea pentru măsurile luate.

Președintele Flondor: Are cuvântul d-nul Tomoioagă.

Laurenție Tomoioagă: Fac contra-propunerea să trecem la ordinea zilei. Mâine când guvernul se va constitui se vor face interpelări.

Grigorovici: Cer amânarea stării de asediu. Noi nu consimțim să fie pusă țara sub stare de asediu.

Președintele Iancu Flondor: Starea de asediu e deja hotărâtă, și, pare-mi-se, chiar publicată. D-voastră puteți da guvernului porunca să ceară desființarea ei.

Laurenție Tomoioagă: Cred că trebuie să trecem la ordinea zilei. Odată ce va fi constituit, guvernul va putea să intervie. D-lor au ordine de la rege, de la Antantă, și trebuie în împlinirea misiunii lor să ieie toate măsurile ce se impun.

Grigorovici: Cine va iscăli actul prin care se decretează starea de asediu?

Președintele Iancu Flondor: Va iscăli președintele Consiliului Național și secretarul Consiliului Național. Aduc propunerea d-lui Lupu la votare. Fiindcă e vorba de persoana mea, rog pe d-nul consilier Bejan să primească prezidiul. ( D-nul Dionisie Bejan trece la masa prezidențială).

Consilierul Bejan: D-nul propunător e rugat să repețească propunerea sa.

Florea Lupu: Propun ca să fie însărcinat cu numirea guvernului d-nul Iancu Flondor care exclusiv poartă toată răspunderea.

Iancu Flondor: D-lor, e o înțelegere la mijloc. Eu nu pot numi un cabinet. Eu primesc însărcinarea să vă propun o listă de secretari de stat; dacă primiți lista propusă de mine în bloc, bine, dacă lista va fi respinsă, va primi altcineva însărcinarea să formeze un cabinet.

Dr. Vasilovschi: Ceea ce a zis d-nul Flondor e exact; numirea guvernului intră în competența Consiliului Național.

Dr. Florea Lupu: Formulez deci propunerea așa: cu formarea Guvernului să se însărcinează d-nul Flondor.

Consilierul Bejan: Aduc la votare propunerea d-lui Dr. Lupu. Cine e pentru primirea propunerii să se scoale. S-a primit unanim.

Iancu Flondor: D-lor! Îmi permit să fac propunerea ca să se întrerupă ședința până la orele 9 ca să compun lista cabinetului.

Consilierul Bejan: Întrerup ședința până la orele 9 (sunt orele 8 și 10).

Ședința se deschide la ora 10.

La prezidiu: D-nul consilier Dionisie Bejan.

Consilierul Bejan: Dau cuvântul d-nului Iancu Flondor.

Iancu Flondor: Înainte de ce voi prezenta Înaltei Camere lista secretarilor de stat, dati-mi voie d-lor să vă comunic o telegramă pe care am primit-o în timpul pauzei de la Majestatea Sa Regele Ferdinand (strigăte: “Trăiască”). Iată textul telegramei:

“D-nului Ioan Flondor Cernăuți.

Cu cea mai adâncă emoțiune și cu inima plină de bucurie patriotică primesc știrea că trupele mele au intrat în capitala Bucovinei române (strigăte: “Trăiască”), aducând ordine și liniște sufletească pentru toți acei care, în aceste momente istorice, au simțit și au lucrat pentru îndeplinirea visului secular (strigăte de “trăiască”). Îmi închipuiesc bine cum inima Voastră de Român a tresărit de bucurie patriotică la vederea tricolorului național purtat de ostașul român (strigăte prelungite de “trăiască”), frate de sânge și de suflet (“trăiască”). Din adâncul inimii îți sunt recunoscător pentru munca patriotică ce ai depus și pentru iubirea de neam ce ai arătat cu atâta bărbăție. Îți mulțumesc, um și tuturor celor care Te-au ajutat cu inimă curată în aceste timpuri mărețe. Sa dea Atotputernicul ca tot poporul din Bucovina să găsească mereu ocrotire, dreptate și libertate (“trăiască”) sub cutele drapelului național. ss Ferdinand”.

Trăiască Regele Ferdinand (strigăte entuziaste de “trăiască”).

D-lor! În baza misiunii onorifice pe care Înalta Cameră mi-a dat-o, am ales persoanele cu care cred că după cerința de omogenitate, ar fi dată o activitate de folos. D-voastră ați propus să se voteze lista “en bloc”. Aceasta fiind primită, guvernul va fi sub conducerea mea. Vă propun deci următoarea listă: prezidiul, eu, și interimistic voi lua și justiția; externe: Dr. Sextil Pușcariu; interne: Dr. Dori Popovici; finanțe și intermistic apărarea țării: Nicu Flondor; agricultura: George Sârbu; instrucția: Dr. Radu Sbiera; culte: Dr. Ipolit Tarnavschi; comerț și industrie: Dr. Vasile Marcu; lucrările publice: Aurel Țurcan; comunicație, poștă și telegraf: Cornel Ternoviețchi; salubritate publică: Dr. Octavian Gheorghian.

Consilierul Bejan: Aduc la votare lista propusă de d-nul Iancu Flondor. Cine e pentru primirea propunerii, să se scoale.

Dr. Vasilovschi: D-lor eu nu votez.

Consilierul Bejan: Propunerea e primită cu toate voturile afară de al d-nului Dr. Vasilovschi.

Iancu Flondor: D-lor, îmi permit să vă atrag atenția asupra împrejurării, ca fiind șef al guvernului, nu mai pot funcționa ca președinte al Consiliului Național și ieșind din prezidiu și d-nii Popovici, Pușcariu și Radu Sbiera, rog să completați prezidiul. Trebuie ales președintele, trei vicepreședinți și un director de birou. Pentru scopul acesta rog să se întrerupă ședința.

Consilierul Bejan: Întrerup ședința pentru 5 minute. Invit pe d-nii Gheorghian și Procopovici să facă scrutinul (ședința se întrerupe și se redeschide la orele 10.35).

Consilierul Bejan: Vă comunic rezultatul alegerii. Ca președinte al Consiliului Național m-au ales, cu 23 de voturi din 29 pe mine. Vă mulțumesc d-lor, însă eu sunt om bătrân și nu voi fi în stare să lucrez mult (voci: veți fi ajutat de vicepreședinți). Ca vicepreședinți au fost aleși: d-nii Dr. Eusebie Popovici, Dr. Vasilovschi, Vasile Alboi-Șandru, ca director de birou d-nul Băncescu.

Ca al patrulea punct al ordinei de zi vine alegerea juriului de arbitri propus de d-nul Bodnarescu. Întrerup ședința pentru cinci minute ca să se facă alegerea (ședința se suspendă).

Fierul Bejan: Redeschid ședința. D-nii Dr. Gheorghian și Tomașciuc sunt invitați să comunice rezultatul alegerii (scrutatorii prezintă rezultatul). S-au dat 32 de voturi, între acestea 8 bile albe. Rămân 24 voturi exprimate, 13 voturi formează majoritatea. Au fost aleși d-nii: Alecu Procopovici cu 16 voturi, Dr. Cornel Homiuc cu 16 voturi, Laurent Tomoioagă cu 14 voturi; George Șandru cu 16 voturi, Victor Tomasciuc cu 16 voturi. D-nii sunt rugați să se constituie. Are cuvântul d-nul Dr, Eusebie Popovici.

Dr. Eusebie Popovici: (de la masa prezidiului): Onorată cameră! După prisosul de vorbe din zilele din urmă, izvorâte din însuflețire și mândrie, nu atâta asupra trecutului ci asupra viitorului, trebuie să stăvilim năvala sentimentelor, ca șa punem, prin muncă dezinteresată și intensivă, acestei țări o temelie vrednică de jertfele armatei române care ne-a venit în ajutor. Sunt mândru a fi chemat de a conduce dezbaterile celei dintâi camere românești a româneștei Bucovine.

Are cuvântul d-nul Dr. Iancu Flondor.

Dr. Iancu Flondor: Ordinea de zi e terminată. Din partea guvernului am onoarea a propune o ședință pe mâine la orele 5 pentru ca guvernul să-și expuie programul.

Dr. Eusebie Popovici: Întreb Înalta Cameră, ori de consimte ca să se ție o ședință mâine, în care guvernul să-și fixeze programul (Camera consimte prin aclamațiuni). Închid deci a doua ședință a Consiliului Național, invitându-vă la proxima ședință pe ziua de mâine orele 5 (Ședința se ridică la orele 11.10).

Cernăuți, 20 Decembrie 1918
Semnez în calitate de stenograf
Prof. Vasile Vitencu

 

 

III.Ședința a treia a Consiliului Național al Bucovinei din 13 noiembrie 1918. Primul-ministru, Iancu Flondor, și membrii guvernului depun jurământul. Șeful guvernului citește programul de guvernare provizoriu, iar deputății îl dezbat.

Proces verbal

Miercuri, 13 noiembrie. Ședința se deschide la orele șase seara. La prezidiu: președintele Dionisie cav. Bejan.

Președintele Bejan: Înaltă Cameră, fiind membrii Camerei adunați în numărul cerut, deschid ședința a treia a Consiliului Național. Înainte de a intra în ordinea zilei, invit pe domnii din regimul ales, să-și depuie juruința de serviciu. Și anume cred că e bine să se facă așa, că președintele guvernului să depuie jurământul său în mâna președintelui Camerei, iar ceilalți membri ai cabinetului să îl depuie în mâna domnului președinte al guvernului.

G. Grigorovici: Toți domnii trebuie să depuie jurământul înaintea noastră, nu la mâna domnului prezident al guvernului.

Președintele Bejan: După alegerea care s-a făcut, s-a ales de către Cameră președintele guvernului, iar președintele ne-a propus membrii guvernului. Astfel, membrii guvernului sunt dator domniei sale, iar domnia lui nouă.

G. Sârbu: Conform cu art. 8 al legii fundamentale, secretarii de Stat sunt responsabil Consiliului Național. Deci juruința trebuie depusă la mâna prezidentului Camerei.

Președintele Bejan: Bine să fie dar așa. Domnul director al biroului e rugat să citească formula de juruință.

Băncescu: (citește formula).

Președintele Bejan: Rog a citi lista membrilor cabinetului.

Băncescu: Dr. Dorimedont Popovici, Nicu Flondor, George Sârbu, Dr. Radu Sbiera, Dr. Ipolit Tarnavschi, Dr. Maximilian Hacman, Dr. Vasile Marcu, Aurel Țurcan, Cornel Tarnoviețchi, Dr. Octavian Gheorghian, Dr. Sextil Pușcariu e absent.

Dr. I. Flondor: Domnul Pușcariu se află într-o misiune la Iași, de unde se va întoarce curând. (Urmează prestarea jurinței la mâna domnului președinte al Consiliului Național, Dionisie Bejan, întâiu din partea domnului Dr. Iancu Flondor, apoi din partea celorlalți membri prezenți ai cabinetului dând fiecare mâna domnului președinte Bejan și zicând “promit”).

Președinte Dionisie Bejan: Acord cuvântul domnului președinte al cabinetului, Dr. Iancu Flondor.

Dr. Iancu Flondor: Înaltă Cameră! Dumneavoastră ați hotărât ieri, să desfășor în ședința de azi programul guvernului.

[Iancu Flondor, prim-ministrul Bucovinei, citește programul de guvernnare]

Dr. Eusebie Popovici (la prezidiu): Se îndrumează discuția asupra programului dezvoltat de domnul președinte al Consiliului.

[G. Grigorovici are prima intervenție asupra programului de guvernare]. Vezi la discursuri…

Dr. Eusebie Popovici (de la prezidiu): Întreb dacă Camera e de acord să suspendăm ședința până la orele 9. (Camera fiind de acord, ședința se suspendă la orele 7,45 min)

Ședința se redeschide la orele 9 și 15 minute.

La prezidiu domnul Dr. Eusebie Popovici.

Dr. Eusebie Popovici: Domnilor, continuăm discuția asupra programului guvernului. D-l Dr. Fl. Lupu a cerut cuvântul.

Dr. Fl. Lupu: Înaltă Cameră! Ieri am avut ocazia să adresez cuvinte de recunoștință către Ședința a treia a Consiliului Național al Bucovinei domnul Iancu Flondor, căci într-adevăr, a avut o mână fericită, pentru a ne desfășura o frumoasă pagină a istoriei țării noastre. Am propus să se însărcinează domnul Flondor cu formarea guvernului, înainte însă am reclamat considerarea partidului democrat la guvernarea țării. Cerem ca cel puțin a treia parte să fim reprezentați, ca să avem parte la răspundere. Cu tot dreptul a spus domnul Grigorovici că nu are încredere în domnul Iancu Flondor. D-lui mi-a spus că stă afară de partide, și de aceea m-am supus eu și prietenii mei și i-am promis sprijinul, întrucât faptele vor justifica încrederea noastră. Însă încrederea n-a fost justificată, căci guvernul este compus ca și cum ar fi format în vremile vechi. Acest fel de guvernământ, credeți-mă, că azi mâine o să stârnească revoltă. D-l șef n-a ales, pentru formarea guvernului ceea ce e bun, ci a avut considerări politice.

Domnilor, starea de asediu nu a fost o măsură fericită. Noi aceeași țintă am fi ajuns și fără asediu. O organizare înțeleaptă a unei legiuni ar fi ajuns tot acea țintă pe care am ajuns-o cu starea de asediu. Ar fi bine să se caute un remediu, ca să se înlăture această odioasă legătură a ostașului român cu țara. Despre legăturile noastre cu celelalte națiuni, domnul Flondor a spus că se va pune în înțelegere cu reprezentanții lor legitimi. Care sunt acei reprezentanți legitimi? Nouă ne-a spus: “Voiu lua democrați, dar acei care mi-or plăcea mie”.

Despre politica externă, domnul Grigorovici a spus toate așa de bine, încât nu am ce adăuga. E foarte riscant a duce o politică pentru moment, pentru ca mai târziu să se descarce conflicte grele. Noi ne aducem aminte de administrația austriacă: cu cât mai tare am fost apăsați, cu atât mai mult ne gândeam la frații de dincolo. Aceeași situație o vom crea și la celelalte națiuni în țară, dacă îi desconsiderăm acuma.

În ce privește internele, pentru mine punctul cardinal e legea electorală. Așa o lege, care să considere numai stările sociale, nu ne trebuie, ci votul universal, egal, secret și proporțional. A alege după pături sociale, după interesele stărilor, aceasta aparține istoriei.(I. Flondor: “Cine a zis aceasta?: Am fraza notată așa: reprezentanții stărilor”).

În privința finanțelor nu ne putem exprima până nu vom avea înaintea noastră un proiect special. În orice caz e de remarcat că, dacă reorganizarea băncii țării se va face așa ca până acuma, unde avem două milioane deficit, nu vom ajunge departe (o voce: ”Voi ați adus deficitul!”).

În privința parcelări moșiilor trebuie să spun că pământul arabil trebuie împărțit până la împreunarea cu România, până când, pe cale evolutivă e posibil să o facem la interesul fondului, al bisericii și al preoților. Să nu așteptăm până ce va fi prea târziu a o face în felul acesta.

Până acum am fost în acord cu domnul Grigorovici. Însă ce privește pe domnul Sârbu, eu nu sunt de părere că dumnealui merită încredere, ci abia după ce vom avea reformele ce le va face. Apoi, nu mă pot împăca cu ideea că clerul să fie stăpânul fondului. A treia parte a Bucovinei e averea fondului. Fondul trebuie să treacă în mâini naționale. Contractele austriace privitoare la averea fondului trebuie revizuite. Acestea trebuie ați rezolvate, dacă vrem să avem pace.

La învățământ, aș fi dorit să văd două puncte programatice. Întâiu, ca analfabetismul să fie așa combătut, ca să se cunoască un progres simțitor, simțitor în privința aceasta. Spre scopul acesta să se înființeze cursuri de analfabeți. Noi, cu date statistice vom constata cu cât a scăzut acest rău. Și cu cât va fi mai scăzut numărul analfabeților, cu atât meritul domnilor de la Instrucție va fi mai mare.

Congresul bisericesc trebuie să fie ales tot așa pe baza largă, precum se vor face alegerile și în alte părți pe baza sufragiului universal, cuprinzând și femeile măritate și văduvele. Față de autonomia bisericii, aș avea de spus că comunele să nu primească preoți numiți de consistoriu, ci să fie aleși de comune. Pentru noi, școala și biserica sunt factori foarte însemnați în viața poporului, care trebuie să aibă toată solicitudinea reprezentanților poporului.

La punctul “reedificare”, să nu se caute fericire siluită, să se întrebe, întrucât cineva are trebuință de ajutor și să se dea ajutoare în naturalii.

În sfârșit aduc următoarele rezoluțiuni: întâia, ca legea electorală să se prezinte parcelării ca proiect până în 8 zile, a doua, ca programul parcelării să se prezinte de asemenea până-n 8 zile și să stea cel puțin prin 8 zile la dispoziția membrilor Consiliului Național. Și proiectul de lege pentru congresul bisericesc, pe baza sufragiul universal, să fie prezentat cât de curând (trăiască!).

Dr. Eusebie Popovici: A cerut cuvântul domnul membru în Consiliul Național, Tomoiagă.

Laurenț Tomoiagă: Vreau să vorbesc întâiu despre acea cremă, acea spumă, de care a vorbit domnul Grigorovici. Domnilor, dacă astăzi suntem adunați aici și discutăm în limba noastră românească despre cele mai mărețe idealuri ale noastre, despre unirea tuturor Românilor, atunci trebuie să vă spun că această cremă a fost aceea care a împlinit acest vis. Dar această cremă nu vrea să se activeze, ea dorește singură să fie ștearsă, ca să vie alții mai vrednici în locul ei. Căci, dacă punem mâna pe inimă, putem spune că toți am avut păcate: a fost injectat venind străin în sângele nostru.

Dacă d. Grigorovici se plânge că muncitorii sunt reprezentați în Consiliul Național numai prin d-lui, ne pare și nouă rău. Dar ne pare rău și de aceea că d. Grigorovici ne impută nouă această vină. Cred că vorbesc în sensul tuturor intelectualilor dacă susțin că tocmai noi am contribuit la validitarea socialismului prin simpatiile cu care am urmărit manifestările lui, recunoscând că socialismul, e acela care a adus schimbările de față. Dacă nu avem mai mulți reprezentanți ai socialismului e pentru că nu am avut socialism, căci acela ce a fost, a fost străin. Socialismul se alcătuiește din starea mijlocie, care e cimentul dintre țărănime și așa numita “cremă”. Poporul abia prin războiu a ajuns să fie pregătit pentru socialism. În Bucovina, noi, până a nu fi detrunchiați de la Moldova, aveam industriașii noștri, în deosebi cojocari și cizmari, care duceau mărfurile lor și în țări străine. Însă, ajungând sub guvernul austriac, acesta a apăsat pe industriașii țării și a favorizat pe cei străini. Și Eminescu când a scris versurile sale: “Și cum vin cu drum de fier, toate cântecele pier, zboară păsările toate, de neagra străinătate”, s-a gândit desigur și la starea tristă în care a ajuns muncitorii industriali ai țării prin protejarea străinilor. Să răsfoiți, d-lor, istoria orașelor noastre și veți vedea că burghezimea noastră a fost adusă la calicie din cauza străinilor.

Noi vom avea un socialism român, dacă d. Grigorovici se va pune la lucru și va face socialism național (bravo!). Atunci noi cei dintâi vom fi recunoscători. D-lor, sunt vr-o 6-7 ani, când era toiul alegerilor, și pot spune că noi am fost acei care i-am adus domnului Grigorovici cel mai bun ajutor. Dumnealui însă nu ne-a înțeles. Precum pe mulți din noi ne-a trezit abia războiul, așa și pe domnul Grigorovici tot războiul l-a trezit acum câțiva ani, de s-a arătat în activitatea lui și o parte națională. D-lor, în reprezentanța națională în genere e ceva provizoriu, dar să zici că noi am fi dat în lături socialismul, ca să ne ridicăm la putere (întrerupere din partea domnului Grigorovici, o mică controversă).

Privitor la cuvintele domnului Grigorovici despre Ștefan, trebuie să protestez. Ștefan este pentru noi un simbol sfânt și e înjositor să pângărim numele acesta.

Referitor la cele ce s-au petrecut în ultimul timp, între politicieni de-ai noștri și Ucraini, trebuie să spun că le reprobăm. Partidul respectiv a început tratative cu Ucrainii, voind să împărătească țara. Făcând pasul acesta, deputații nu au fost reprezentanți adevărați ai Românilor, și nu trebuie să glorificăm încercarea lor. Deputații au început a împărți țara. Dar, precum în Alsacia-Lorena unde două treimi din populațiune sunt Germani, Francezii totuși sângerează pentru această țară, așa și Bucovina, pentru noi e o Alsacie-Lorenă, căci numărul mare de Ucraini, aicia, e o urmare a stăpânirii austriace. Și Palestina azi nu e locuită de Ovrei și cu toate acestea, aceștia o consideră ca țară a lor. Tot așa stăm și noi cu Ucrainii; ei sunt în țară o națiune conlocuitoare. Noi i-am primit să se așeze aicia, ei însă ne-ar fi făcut cerșetori, dacă domnii care au tratat cu dânșii, ar fi ajuns să rezolve chestia în sensul lor.

Apoi, D. Grigorovici uită cu totul că peste Nistru sunt peste 600.000 de Români. Oare cum stă cu principiul compensației, dacă noi nu vom putea obliga, în baza reciprocității, pe Ucraini, să dea drepturi naționale Românilor din Ucraina? În guvernământul Chersonului și în Podolia sunt doar o mulțime de sate românești. Colonii române se află până în regiunea Niprului. Am avut prilejul să vorbesc pe timpul invaziunii rusești cu ostași români din oastea rusească, originari din părțile acelea și am aflat că o mulțime de sate românești există și pe acolo. Ageamca, Dicovca, Dimitrovca sunt comune mari românești.

Nicu Flondor: Dubăsari!

Grigorovici: Aceasta o știți din harta mea etnografică.

Tomoiagă: Și comunele acestea nu le putem lăsa la discreția Ucrainilor. Dar unde e principiul arondizării, pentru ca poporul, care printr-o sortă vitregă a fost dezlipit de țara mumă, să poată fi adus iar la vatra strămoșească? Chestiile de peste Prut se pot rezolva mai târziu, când vom vedea cum vor proceda Ucraini față de frații noștri de peste Nistru. Domnilor, referitor la un cuvânt pe care l-a rostit domnul Grigorovici, anume că trebuie să avem frică de cele 140 de milioane de ruși, pot să spun că, chiar de le veți da întreagă țara Bucovinei, ei tot atât de nesățioși vor rămâne. Noi nu putem determina mersul pe care îl dictează domnul din cer. Să prindem la minte, acuma, când am cunoscut ce înseamnă a da loc șerpilor în casa ta (bravo!).

D-lor, vă declar că noi care suntem aici știm că o să facem loc altora. Precum amenințați azi așa se poate întâmpla. Dacă nu ne vom arăta vrednici, vom fi șterși de frații noștri astăzi pribegi. Acestea ne vor șterge. Azi vă dau un sfat: cei care au stat în două luntri(bravo! trăiască!), să nu ne dea povețe, să nu critice. Dacă stau aici între d-voastră, e pentru a combate răul și aș spune că mai bine ar face respectivii să nu vorbească de fel. Mulți dintre domnii care, văzând așa numitul fait accompli au început a se gudura, însă peste 2-3 săptămâni când se vor vedea iertați, vor reveni la mendrele lor. De aceea, să ne pocăim cu toții, mai ales aceia care se simțesc cu musca pe căciulă. Căci, dacă vor merge lucrurile așa, ne vor râde străinii. Străinii sunt încântați de cele ce se petrec între noi.

Iar pe d. Grigorovici îl rugăm (Grigorovici: “critică trebuie să fie, dacă nu o fac, rămâne totul baltă!”) îl rugăm că, dacă vrea să conlucreze (Grigorovici: ”aceasta e conlucrarea mea!”) să se lepede de socialismul străin, și să facă socialism național.

Cu aceasta, domnilor, am voit în general să spun cele ce cred referitor la programul care s-a dezvoltat.

Dr. Eusebie Popovici: Din considerări de seriozitate și respect față de dezbaterile Camerei, rog pe domnii din galerie să nu fumeze.

Nicu Flondor: D. Grigorovici nu a amintit nimica despre chestiile financiare. E probabil înțeles cu cele ce s-au spus în program. A vorbit însă de invalizi. Eu sunt de părere să ne ocupăm și să greșim de austentații și de invalizi. Eu m-am adresat către domnul consilier Duzinkiensk, care a avut resortul acesta, să-mi raporteze ce s-a lucrat acolo, și după care program. Noi cu toții suntem pentru aceea, ca eroii noștri de la regimentele 41 și 22 să nu fie uitați, și vom face propuneri în privința aceasta. Dacă momentan a intrat un vacuum, nu e vina noastră. În ce hal au lăsat Austriacii finanțele țării, e ceva indescriptibil. Pentru trebuințele curente, sunt necesare 20 de milioane, ei au lăsat însă în casierie numai două milioane. Dacă nu am fi luat noi în seamă guvernul, totul ar fi intrat în stagnare. Casieriile au fost deșarte. Apoi iarăși, trebuie să constatăm o mișelie: pe când Austriecii au grijă de casieriile din nordul Bucovinei, sudul a rămas fără parale. Funcționarii casieriilor telegrafiază, noi să le trimitem bani. Poate că a fost și un moment strategic la mijloc, pentru că se apropia oastea română, dar cu toate acestea a fost o mișelie, a lăsa casele fără banii trebuincioși pentru efectuarea plăților. Casieria dispune de două milioane și jumătate. M-am pus la lucru, ca să vedem în ce fel vom putea gospodări. Am conchemat o anchetă a băncilor din loc: “Anglobank, Wiener Bank, Depositenbank și Mercur” și am convenit asupra emisiunii de bilete de bancă. Critica acestei operațiuni deocamdată nu o fac. Apoi, m-am adresat telegrafic către Banca Națională din Iași și am rugat să-mi trimită pe un reprezentant ca să punem la cale înființarea unei filiale în Cernăuți. În două sau trei săptămâni va fi posibil să avem un institut de emisiune în țară. Până în momentul acela, băncile locale vor lucra cu bilete. Afară de aceea am aflat că în oraș este un depozit de mărfuri, pe care voiu căuta să le vând, ca să intre bani în circulație. Modul cum s-a făcut administrație la Austrieci, cu toată lipsa de bani, se poate ilustra prin faptul că în timpul din urmă cu persoană bine situată a ridicat de o dată 9 mii de coroane. D-l Lupu a amintit de Banca țării. Acesta e iar un capitol trist. Mai bine ar fi făcut să nu amintească tocmai dumnealui de aceasta, căci criza a fost provocată de băncile raiffaisiene, la care a gospodărit partidul d-sale.

Acum ceva despre chestia Ucraină. S-a spus să ne înțelegem. Eu sunt ultimul care aș fi contra unei înțelegeri. Președintele Wilson a desfășurat un program după care ne orientăm și noi, însă ce privește o înțelegere cu Ucrainii, eu sunt foarte pesimist. De câte ori am căutat să facem o înțelegere a fost imposibil. Modul lor intransigent e atât de primitiv, încât nu poți sta de vorbă cu dânșii. Mi-aduc aminte de un cuvânt a lui Hussarek, care a împărțit popoarele, din punctul de vedere politic, în popoare majore și minore. Ucrainii se arată în manifestările lor ca un popor politicește nematur. Cine a văzut cum sâmbătă, înainte de a părăsi orașul, ei s-au repezit asupra Palatului Național, cum au împușcat în femei și copii, cum au pătruns în Palatul Național și au distrus și au spart totul în calea lor, poate să își facă o idee de caracterul lor. Ei pot să fie dor comparați cu boșii – aceasta e precum se știe, numele ce-l dau Francezii Germanilor. În momentul, când, în seara aceea, m-am refugiat cu octogenarul nostru președinte Bejan în podul Palatului Național, atunci am avut impresia vie, ce au trebuit să sufere sărmanii Belgieni când brutalitatea boșilor s-a dezlănțuit asupra lor. Cine crede că e posibilă o înțelegere cu astfel de oameni, greșește foarte. În momente istorice fiecare popor își dezvoltă însușirile cele mai înalte. Ucrainii s-au manifestat prin instinctele cele mai primitive.

Cu privire la Românii de peste Nistru aș spune următoarele. D. Grigorovici a zis că abia din carta etnografică amintită de dânsul, am aflat despre existența românilor de peste Nistru. Nu, eu am avut știre cu mult mai înainte despre acești români. În anul 1905 m-a vizitat d. Iorga și cu dânsul am făcut o călătorie prin Basarabia. Am trecut pe la Soroca, ne-am urcat într-un vapor și, pe la Dubăsari, ne-am pornit de-a lungul Nistrului la vale. Atunci am aflat de existența Românilor de peste Nistru. D. Iorga a făcut chiar o schiță a dislocării lor. La Dubăsari, la Balta, ne-am coborât din vapor și am vorbit cu poporeni, care vorbeau numai românește. Acești Români eventual s-ar putea transplanta pe teritoriul României viitoare, căci războiul prezent a arătat că ideea transplantării e realizabilă. Rușii au mutat din Polonia rusească vre-o trei patru milioane de oameni, pe care i-au dus până la Tașchent. În două, trei săptămâni, acești oameni au început să se aclimateze și să-și întocmească așezăminte stabile. Dar eu am teama că ideea nu va fi de realizat pentru că țăranul ucrain nu va voi să părăsească pământul de peste Prut, ca să se întoarcă în Galiția. De altminterea acesta e un proiect, care e discutabil (“Bravo!”).

Dr. Eusebie Popovici: A cerut cuvântul d. Scalat.

Cezar Scalat: După ce am scăpat de armată, am pornit cu bucurie spre țară, să iau și eu parte la acțiunea pentru organizarea noastră națională. Pe drum mi-a picat în mână “Foaia Poporului”, unde se afla lista membrilor Consiliului Național, și m-am bucurat că și poporul român se mișcă. Căci lumea era nedumerită, și se întrebau toți: este adevărat oare că poporul român se identifică cu declarațiile ce s-au dat până acum în numele lui? Voința poporului însă se dovedește a fi alta decât a reprezentanților săi din parlamentul austriac. Pe de altă parte, am simțit o durere, căci am văzut că mâna care a compus lista, nu a fost tocmai fericită, căci n-a luat cont de diferitele straturi sociale, de diferite grupări politice. Eu am petrecut între Cehi, și am văzut cum se compunea acolo orice comitet de acțiune, respectându-se orice curent. La noi, lista amintită nu dă dovadă că mâna aceea care a compus-o a fost fericită.

Cu toate acestea, am încredere că vom putea lucra și noi pentru realizarea idealurilor noastre. Eu și prietenii mei am ținut de datorie să trecem peste aceste inconveniente. Sosind aicia, am ținut însă să mă aliez și eu acelor români care cereau reprezentarea proporțională a păturilor sociale. Simt că suntem premergătorii tinerimii democratice, constat însă cu durere că voința noastră nu a fost pe deplin considerată. Noi vrem însă cu toate acestea să conlucrăm. Dar declinăm răspunderea pentru unele insuccese sau neplăceri ce vor urma sau să zicem adevărat, chiar excese. Ar fi foarte bine ca să fie alegerea guvernului mai fericită, căci toți au voit să conlucreze.

Trebuie să zic că l-am felicitat pe d. Grigorovici pentru că, în mare parte, mi-a vorbit din suflet. Sunt însă unele părți din orațiunea lui, unde eu sunt de altă părere.

Pentru mine, școala, biserica și reforma alegerilor sunt chestiile cele mai importante. Sunt se înțelege, și alte chestii care trebuie rezolvate, pentru ca poporul să fie satisfăcut. Poporul începe să fie matur, el nu se mulțumește numai cu promisiuni. Și psihologia celui ce așteaptă în zadar e că el în sfârșit își ia singur ceea ce nu i se dă. Chestiunea agrară trebuie precizată în proximele zile printr-un proiect de la guvern. Moșiile arabile ale fondului trebuie împărțite, aceasta e o necesitate absolută. Ce privește celelalte părți ale moșiilor, și acestea trebuie date, și anume vândute poporului.

Privitor la congresul bisericesc nu știm ce punct de vedere va avea o anumită stare pe bază că membrii ei sunt funcționari ai fondului religionar. Nu se cuvine ca a treia parte din membrii Congresului să fie preoți numai pentru că sunt funcționari ai fondului. Tot poporul trebuie să fie reprezentat în Congres.

Tot așa de importantă e și chestia alegerilor, și cerem cu toată insistența ca afacerea să fie rezolvată în 8 zile.

O altă chestie, e chestia școlilor, mai ales a școlilor primare. Și cerem ca în ministerul instrucției publice să intre un referent special pentru școalele poporale, ales din sânul învățătorimii. Acesta va fi în prima linie chemat să lucreze la organizarea școlii primare.

Într-o afacere de mare importanță nu mă pot alipi părerii d-lui Grigorovici, și anume în privința naționalităților, și mai ales în chestia Rutenilor. Noi trebuie pe fiecare naționalitate să o tratăm ca egală, însă ca Ruteni îi consider numai pe aceea care se girează ca Ruteni. Însă în mulțimea celor ce sunt trecuți în cadastrul austriac ca Ruteni, sunt o sumedenie de aceia care au strigat după școală românească, care au cerut limba românească în biserică au alungat pe învățătorii ruteni etc. Dacă s-au întâmplat lucruri de acestea aci, dincoace de Prut, cu cât mai dureroasă e starea acelora de peste Prut. Sunt sate care m-au dat prilej să cunosc că nu e o frază goală chestia răzeșilor de peste Prut. Ei totdeauna au reclamat aceleași drepturi pe care le reclamă acum Wassilko pentru Rutenii lui. Ei au fost însă trecuți în statistica oficială ca Ruteni. Nu însă guvernul austriac a avut dreptul să fixeze naționalitatea satelor, ci în fața lumii oamenii aceia trebuie să declare ori de sunt Ruteni. Eu sunt sigur că nu 300.000 de Ruteni vor fi atunci în țară ci e o întrebare dacă nu vor fi 100.000! Cel mai bine se caracterizează procedura autorităților austriece în afacerile statisticii prin aplicarea unei ștampile la căpitănii pentru rubrica naționalității. ”Amtlich Korrigiert!” Prin astfel de mijloacele, numărul Rutenilor a fost sporit. Însă aceia care se vor declara ca Ruteni, vor trebui să aibă toată autonomia. Poporul român în cavalerismul său le-o va admite. (Vii aclamațiuni)

Dr. Eusebie Popovici: Se acordă cuvântul d-lui Procopovici.

Alecu Procopovici: În discuția ce s-a purtat, doi oratori s-au deplâns că un partid nu a fost destul considerat la constituirea guvernului. Cred că e timp să încetăm cu astfel de recriminațiuni, căci în privința democrației, între cele două partide care au existat la noi, nu este diferență. Am zis de multe ori că aceste partide nu au fost împărțite după principii, ci după persoane, pentru a stoarce de la guvernul austriac hotărâri. Și dacă d-lui Grigorovici i s-au făcut atâtea reproșuri, cred că între vechile partide domnia-sa singur este unul dintre acei politicieni care și-au reprezentat cel mai cinstit principiile statornice, care însă, în cadrele pe care le reprezintă d-sa, nu pot fi ale noastre. Noi dorim o politică cât se poate de democratică.

Ceea ce mi-a lipsit în declarația guvernului, e ceea ce privește raporturile noastre cu Românii din România și Ardeal. Aceste legături vor trebui să fie și de natură economică. Secretarul de finanțe va trebui să se gândească și la legăturile ce vor trebui să se facă cu băncile din Ardeal ca să nu recurgem la ajutorul băncilor străine. Apoi, cred de absolută necesitate, să grijim ca ministerul de lichidare din Viena să-și facă datoria și față de noi, nu numai în privința capitalului, ci și pentru materialul de războiu. Reformele agrare trebuie să fie cât de iute și pe baze cât se poate de largi.

Nu pot să am nici o pricepere pentru politica deputaților noștri din Viena. Acolo, ei au început tratative cu o Rutenii, dar din aceste tratative trebuie exclusă chestia delimitării. Chestia aceasta nu e una care ne interesează numai pe noi. Părțile de teritoriu din chestie nu le reclamă numai Ucrainii din Bucovina ci și Ucrainii din Galiția și cei din Ucraina. Noi nu vrem să ne legăm prin înțelegeri parțiale. Noi trebuie să ne înțelegem cu totalitatea Ucrainilor. Și cu aceștia nu pot să stea de vorbă decât totalitatea Românilor.

Sunt curios cum va fi situația în partea Bucovinei de peste Prut, când Ucrainilor le va lipsi ocrotirea guvernului austriac. Pentru mine, aceasta e o chestie de sentiment, de considerațiuni de ordin istoric, pentru care nu toți pot să aibă înțelegere. Sper că zilele ce vor urma ne vor da o nouă probă că pretențiunile noastre sunt justificate.

Ce privește ideea transplantațiunii e mai bine să nu ne ocupăm de dânsa. Aceasta e posibilă numai la elemente fluctuante. Doar războiul a dat dovadă cât de greu e să miști pe oameni de pe pământul lor. Cu toate poruncile și ordonațiunile de evacuare, cu toată primejdia ce-i amenința, oamenii cu greu se hotărau să-și părăsească vetrele.

În afară, cred că trebuie să ne arătăm deplini solidari. Astfel înțeleg și pe d. Grigorovici care, dacă a exprimat și ne-a expus nencrederea sa față de guvern, a atenuat declarațiile sale prin declararea expectativei. Cred că guvernul va face tot posibilul, ca să ne satisfacă pe toți. E natural că trebuie să aducem și o jertfă, jertfa resemnării, acum când trebuie să rezolvăm un mare ideal național.

Recunosc că socialismul a adus mari servicii cauze naționale a popoarelor și că prefacerile din prezent au fost în mare parte promovată de el. Voiu fi bucuros dacă se va ivi și socialismul român la noi, însă un socialism românesc, căci pe un Racovschi nu-l pot considera ca socialist român.

Sfârșind, voiu să relevez că trebuie să facem totul așa ca reformele ce se vor face să înlesnească unificarea în toate cu părțile celelalte ale teritoriilor românești. De aceea trebuie să avem în Cernăuți un reprezentant al Iașului, precum și unul din Ardeal. Căci centrul tuturor acțiunilor e numai acolo, unde e guvernul României, și cu acesta trebuie să avem un contact intim.

Dr. Eusebie Popovici: Are cuvântul d. Sbiera.

[Intervenția lui Radu Sbiera, ministrul Învățământului]. Vezi la discursuri…

Dr. Eusebie Popovici: Are cuvântul d. Dr. Gheorghian.

Dr. Octavian Gheorghian: Domnilor, știți cu toții că nu am fost politician. Cum mă găsesc astăzi aici, nu știu singur. Voiu fi aparținând unui partid pe care nu îl cunosc. Doar dacă voiți să numiti partid pe acei șapte bărbați care am înjghebat ideea “Glasul Bucovinei” și care, cu alții opt – la un loc cincisprezece – am ajuns să o realizăm, ca să avem și noi un jurnal care să reprezinte interesele românești, fără considerare la partide. D-lor, trebuie să ne înțelegem bine. Acesta a fost scopul grupării noastre în jurul “Glasului” și astea sunt cele ce am avut să spun despre “partidul” nostru.

Înainte de două săptămâni, vine fratele Grigorovici din Viena și aduce o noutate. Și-mi spune: Uite, eu am proorocit deputaților următoarele. Voi ați împărțit Bucovina, v-ați înțeles cu Rutenii, dar eu vă proorocesc ceva: Românii din Bucovina se vor duce la Storojineț și vor lua pe bădița Iancu Flondor, l-or pune în frunte acțiunii, și noi care am împărțit țara, vom rămânea cu împărțeala noastră de-oparte. Însă, mi-a spus și altceva: să vedem ce va face, ce idei va avea. Azi, am înșirat idei foarte bune, dar nu știm cât vom sta aici, ca să le realizăm. Însă eu nu vreau, și nu doresc ca proorocirea fratelui Grigorovici să se strice. Fiecare trebuie să se puie la lucru, și aceasta nu numai cu critica. Hai la muncă! Fiecare vrea să intre, poftească! Faceți fiecare câte un proiect, lucrați, și cred că din conlucrarea tuturor va ieși un lucru de folos. Aș obiecta nu mai puține cuvinte fratelui Grigorovici. Noi suntem niște efemeri – și bugetul ce vrem să-l facem e numai pentru 4 luni, și nu ne supărăm că nu vom sta mult, vom merge însă cu inima împăcată că a ceea ce am scoposit, am ajuns. Însă, referitor la salubritatea pentru 4 luni, să vă spun următoarele. Înainte erau o parte de agende sanitare la guvern și altele la țară. Pe acestea, voim să ne împreunăm, să le unificăm. Multe schimbări nu vom putea face, pentru că nu vom avea vreme. E altceva, a da idei pentru viitor. Însă fără bani nu se poate face mult. Înființarea de sanatorii e lucru frumos însă nu se face așa de ușor.

I. Flondor: Domnilor! Ca factor responsabil al guvernului trebuie să răspund la fiecare chestiune, unde va fi ceva de lămurit.

Critică în opoziție au făcut numai doi oratori, domnul Lupu și d. Grigorovici, adică întâiu d. Grigorovici, și apoi d. Lupu. Însă eu voiu răspunde întâiu d-lui Lupu, pentru că răspunsul acesta va fi mai scurt. Să-și aducă d-lui aminte de cele ce a vorbit ieri. D-l Lupu a avut ieri încredere în guvern și a făcut singur propunerea, să i se deie încredere. După cât mi-aduc aminte, numai d. Dr. Vasilovschi nu și-a dat votul. Ce s-a schimba de ieri până astăzi, nu știu că nu sunt năzdrăvan. Că d. Lupu nu are încredere în mine, de aceasta sunt personal mândru, și nici nu aș răspunde pentru persoana mea. Fiind însă reprezentantul guvernului, trebuie, ca șef al cabinetului, să răspund.

În privința meritorie d-l Lupu a cerut ceva ce nu pot să cred, că d-lui singur o ține de serios. Cere să facem noi ceva în 8 zile ce d-lui singur n-a făcut-o în 6 ani, cu răgaz, în timpuri normale. Nu pot lua aceasta în serios și nici nu răspund la rezoluțiunile d-sale, ca la ceva neserios și deplasat.

Acuma am să mă ocup cu orațiunea d-lui Grigorovici. Dacă-mi permiteți să-mi exprim o vedere personală, vă spun că orațiunea d-lui Grigorovici, a fost pentru mine o decepție din punctul de vedere al sentimentului național, dar și al maturității politice. Dumnealui pretinde dreptul de a critica pe alții. Eu însă nu am numai dreptul, ci simțesc ca o dorință, să resping unele din vorbele domnului Grigorovici, care nu le pot trece cu vederea. Vorbirea d-sale a fost un discurs magistral. Însă, pentru a ne liniști cu aste mijloace populațiunea, un astfel de discurs magistral, în momentul de față, e un risc. Va răspunde d-lui, dacă va curge sânge românesc după discursul său înaintea alegătorilor săi?

Ce privește partea meritorie, m-am necăjit să aflu momente care ating chestiile expuse de mine în meritul lor. Critica îmi este bine cuvenită, critica o cer chiar, căci prin ea se lămuresc chestiunile. Dar dumnealui a făcut agitație. Îmi permiteți, domnilor, să citez o vorbă românească, vorbind de discursul d-lui Grigorovici: ”De departe trandafir, de aproape borș cu știr”. Asta mă doare că orațiunea d-lui Grigorovici, pe lângă multe decepții ce le-am avut, e una mai mult.

În detalii, d-sa a aflat de bine să critice însuflețirea poporului pentru chestiile naționale, numind înduioșarea noastră o copilărie. Domnilor, în momentele acelea memorabile, când am primit pe frații noștri, duioșia nu s-a văzut numai la copii, ci au fost bărbați în vârstă, încărunțiți, care au plâns ca copiii. Și d-lui află de bine să vorbească despre manifestarea unor astfel de sentimente într-așa un mod, cum am făcut-o, în niște momente care ne transportă într-o lume ideală. — Dumnealui a zis: entuziasm bărbătesc să avem și nu copilăresc. În acest fel, d-lui s-a pus ca unicul bărbat, considerându-ne pe noi de niște copii sentimentali. D-lor, un om fără sentimente e pentru mine o ghicitură. Se pare că asupra sentimentelor cu dumnealui nu se poate discuta, astfel precum nu pot discuta, cu un om, care nu are capacitatea de a distinge culorile despre un tablou de artă. Față de ridiculizare a sentimentului național, trebuie să resping degradarea unui astfel de sentiment măreț.

Dumnealui a spus că va veni un vânt care va sufla spuma, adică pe noi, — să ne mângâiem, că îl va sufla și pe dumnealui. Dar a și spus, că, ce se va întâmpla, nu știu, va să zică, nu s-a declarat ca prooroc. Însă imediat a venit și a zis, că se vor sparge niște uși ferecate, și poporul va intra cu forța prin acele uși, pe care noi nu am voi să le deschidem de bunăvoie. Aceasta e o sperietoare, și abia cu asta ne ține de niște copilași. Dar dumnealui altceva a dovedit: că vrea să sfarme uși deschise. Dacă n-are altă ocupație, facă gimnastica aceasta. — Da! A mai amintit dumnealui între altele că nu e mulțumit cu declarația guvernului, că dorește să propuie alegeri pe baze largi, și a dus această expresie în legătură cu Tisza, care a promis alegeri pe baze largi, până când a fost împușcat. Vasăzică, îmi pune cu aceasta și mie o frumoasă perspectivă. Dacă din acest motiv, sau din altul, mă va omorî cineva, eu nu doresc o moarte mai frumoasă decât făcându-mi datoria ca român (“bravo!”). Dacă d. Grigorovici crede că o moarte în pat, o moarte de babă, cu injecții subcutane, e preferabilă, să și-o aleagă. — însă e regretabil că în discursul său revine mereu, ca un fir roșu, o amenințare (Grigorovici: “Ameninț cu evoluția istorică!”). Domnilor, nu am teamă de nimic, decât de Dumnezeu.

D. Procopovici a relevat lipsa unei declarațiuni privitoare la raporturile noastre cu România și Transilvania. D-voastră ați trecut probabil cu vederea că în punctul întâiu al programului, la externe, am vorbit de legăturile ce vom căuta să le stabilim cu Regatul român și cu Ardealul. Ce privește pe delegatul de la Iași, pe care ați voi să-l știți în Cernăuți, pot să-i spun domnului Procopovici, că chiar azi a plecat secretarul de externe la Iași, ca să ceară ca guvernului român să trimită la Cernăuți un delegat.

Aș putea discuta încă alte detalii, însă fiind situațiunea calificată, să trecem la ordinea zilei, și rog pe domni să ieie declarațiunile guvernului la cunoștință.

Dr. I. Flondor: D-le președinte, trebuie să aduceți la votare luarea la cunoștință a declarațiunii guvernului.

Dr. Eusebie Popovici: Aduc la votare luarea la cunoștință a declarațiunilor guvernului. Domnii care sunt pentru expunerile guvernului, binevoiască a se scula. S-a primit.

Domnul Boncheș a făcut o propunere de urgență și este rugat să o motiveze.

D. Boncheș: S-a vorbit mult, au vorbit oameni de știință, doctori, profesori etc, s-au amintit multe lucruri frumoase, dar nu s-a amintit ruina întreagă a Bucovinei. De trei ani de zile, până cu un an înainte, am mai avut din cele strânse ca gospodari, acum nu ne-a rămas nimic, și mai ales în partea muntelui, care era floarea întregii Bucovine. Acum a rămas partea muntelui cea de pe urmă, unde țăranul nu are nici un grăunte, nici o barabulă. Eu mă adresez guvernului, să se deie muntenilor hrana care lipsește. Muntenii acum nici nu au vite, nici bani, și chiar au trebuit să-și iei straiele și să le aducă țăranilor care au avut lipsă de dânsele pentru a le schimba pe hrană. Nu ne-au rămas nici vite, nici oi, și acum muntenii n- au nici din ce să-și facă îmbrăcăminte. Aș dori să se facă cât de în grabă pașii doriți, pentru a ne ușura traiul.

Nu numai noi am rămas cu lipsa, dar toată țara suferă de nenorocirea ce a picat pe ea de 4 ani de zile. Nici case nu sunt, nici nu sunt lemne pentru a clădi altele. Aș ruga guvernul să ne dea lemne din fondul religionar. Ni s-a spus din partea guvernului austriac că ne va sprijini, însă el avea expediente și zicea că nu are mijloace. Acum s-au întors frați de-ai noștri din războiu și nu au aflat nici casă, nici gospodărie și nu au unde să se adăpostească. De aceea aș ruga să se dea administratorilor ordin ca la oamenii care sunt goi, flămânzi, fără adăpost, să se dea lemn din pădurile fondului, ca să aibă cu ce să-și facă câte un bordeiu. Apoi iarăși, ceva parale să li se dea, un sprijin pentru clădire. S-a vorbit că ministerul austriac a dat patru milioane. Districtul nostru nu a căpătat nici o lețcaie. Pentru ieșirea din case, acolo unde au fost lupte, ni s-a încuviințat un ajutor, dar nu s-a dat nimic. Ceea ce a produs pământul, buruiana, s-a recvirat, și pentru asta nu li s-a dat nicio para.

Iarăși fac propunerea să se aducă o mie de oi, să se împărțească la oamenii lipsiți, ca să-și întocmească din nou gospodăriile.

Și iarăși să vedem de unde a venit Bucovina noastră cea frumoasă într-așa o ruină. Nu din partea dușmanilor care s-au luptat în țară, dara s-a iscat din mijlocul nostru. Individul cel mai mare a fost pus de noi ca apărător, dar el a fost nimicitorul nostru. Acela a fost un domn, care se cheamă Fischer. Ce a făcut, de a călcat țara sub picioare, care a luat pe Români, pe care cum i-au prins, și i-au înfundat în lagăre care le-au rămas ca tabără până în ziua de azi, de nu s-au întors acasă. Nu avem noi o pedeapsă să dăm individului Fischer, după cum a administrat el cu guvernul lui biata Bucovină? Dacă individul ăsta a avut dușmănie pe poporul român, atunci a fost guvernul pus în frunte ca să guverneze și să apere poporul. Ce nu mai a avut țara feciori de bătaie, și tatăl său, a fost scos de pe pământul lui și dus în străinătate, unde se zbătea ca un pește care a fost scos din apă și pus pe uscat. Noi eram văzuți în ochii străinilor ca cei mai răpitori oameni care au fost în Bucovina. Cum luați dumneavoastră închipuirea că omul acesta există în mijlocul nostru? Nu i se poate da răsplata cuvenită? Dacă veți lua și veți constata, veți aduce multe fapte de-ale lui. Între multe fără-de-legi, s-a întâmplat că un jandarm a scris sentința de moarte și a spânzurat doi copii. Rog domnilor, luați o decizie asupra individului acestuia, ca să fie judecat și pedepsit după cum i se cuvine. — asta mi-a fost pe inimă și asta am spus-o. Fac propunerea să se aducă la judecată ca toți cei ce au făcut vre-o fără-de-lege să răspundă pentru faptele lor. Să luați pașii necesari. Fac propunerea să-l scoateți la judecată pe Fischer înaintea lumii. Și vom veni toți și vom mărturisi câți am suferit din partea lui.

Dr. Eusebie Popovici: Cred că propunerea aceasta să o dăm în grija guvernului.

Dr. I. Flondor: Propunerea trebuie aprobată de plen.

D. Lupu: Să se aducă la votare.

Dr. Eusebie Popovici: Întreprinderea pașilor necesari în chestia aceasta rog să se lase în seama guvernului. (se aprobă) fiind obiceiul să se lase guvernului timp pentru pregătirea proiectelor ce are de gând să le prezinte Camerei, rămâne ca termenul pentru ședința viitoare să se împărtășească membrilor Consiliului în scris.

Finea ședinței la orele 12 din noapte.

 

 

 

IV.Ședința a patra a Consiliului Național al Bucovinei din 25 noiembrie 1918

Proces verbal

Membrii de față: Băncescu Gheorghe, Bejan Dionisie, Boncheș Gheorghe, Bucevschi Dimitrie, Candrea Ion, Clain Cornel, Dan Dimitrie, Flondor Nicu, Flondor Iancu Dr., Gheorgian Octavian Dr., Grigorovici Gheorghe, Homiuca Cornel, Iacoban Mihai, Leușteanul Toader, Lupu Florea Dr., Marcu Vasile Dr., Mihăilescu Nicolae, Popovici Dorimedont Dr., Popovici Eusebie Dr., Popovici Neculiță, Procopovici Alecu, Saghin Ștefan, Șandru Gheorghe, Șandru Alboi-Vasile, Sârbu Gheorghe, Sbiera Radu Dr., Scalat Modest, Tarnavschi Ipolit Dr., Teleaga Gheorghe, Tomasciuc Victor, Tomoioagă Laurenție, Țurcan Aurel, Vasilovschi Nicu și Voronca Aurel.

La orele 7 intră Mitropolitul Dr. Vladimir de Repta și e primit cu aplauze.

Dionisie Bejan. Fiind numărul suficient salut membrii adunați și deschid a treia [patra] ședință a Consiliului Național. Trecem la ordinea de zi și dau cuvântul d-nului secretar de interne d-nului Dr. Dori Popovici.

Dori Popovici. Marile împrejurări sub care s-au adunat reprezentanții poporului român la adunarea din 27 octombrie 1918 au fost atât de dificile încât nu au fost posibil să se facă alegerile generale pentru Constituantă din întreaga țară. A rămas să se aleagă un consiliu și ținând în vedere graba cu care trebuie ales, să se aleagă numai foștii membri ai camerei imperiale și a dietei, câțiva intelectuali și un număr foarte modest de țărani. Dar tuturor Românilor din Bucovina nu li s-a dat posibilitatea să-și pună puterile lor în activitatea pentru neamul românesc și a fost trecut cu vederea la alegeri un număr foarte mare de persoane, care ar trebui să aibă locul lor în acest consiliu. Am trecut cu vederea și acel număr de oameni, care nu era în țară, care însă urmăreau orice acțiune și mișcare a poporului românesc și așteptau numai momentul ca să vină în țară și să sprijinească la înfăptuirea gândului frumos. Guvernul provizoriu al țării ar dori să nu lipsească nici un suflet de Roman de la această activitate, dar trebuind să socotească, că nu se pot cuprinde toți membrii poporului în această constituantă, guvernul ține de trebuință de-a recomanda și a face propunerea să binevoiți a întregii prin cooptare. În numele guvernului fac propunerea să se aleagă imediat o secție, care să hotărască aceste persoane. Mai rog pe d-nul președinte să aducă propunerea aceasta la votare.

Președintele: Deschid discuția și neanunțându-se nimeni la cuvânt aduc la votare propunerea ca consiliul să fie întregit.

Propunerea este primită.

Laurenție Tomoioagă: Fac propunerea pentru alegerea în această secție pe domnii Nicu Vasilovschi, Florea Lupu, Ipolit Tarnavschi, Gheorghe Sârbu, Gheorghe Grigorovici și Aurel Țurcan. Președintele aduce la votare această propunere, care este primită. Ședința este întreruptă pentru zece minute.

Ședința se redeschide la 7 și 45.

Eusebie Popovici: S-a depus pe masă o interpelatie adresată guvernului asupra împărțirii pământurilor din țară. Aceasta interpelație se va adresa guvernului și se va pune ca ultimul punct în ordinea de zi.

Dr. Nicu Vasilovschi: Ca referent din comisie am primit să facem propunerea pentru alegerea următorilor domni: Romulus Dan, Traian Ilcău, Dum. Login, Const. Năstasi, Berlinschi Ilie, Reuț Nejasian, Gheorghe Lavric, Nicolai Cojocariu, Eugen Sârbu, Mihai Cormuș, Ion Avram, Dr. Alex. Ieșan, Ion Ursachi, Ion Anghel, Dr. Vasile Gheorghiu, Dr. Ioan Stârcea, Michita Ascani, N. Scraba, Ghiță Crasoschi, Dr. Maso Hacman, Cornel Tarnoviețchi, Ioan Cuparencu, Ing. Vasile Reus, Petrea Popescu, Dr. Octavian Voronca, Grigorie Balan, Ifrim Popescu, Ambrosie Gribovici, Dimitrie Vodă, Const. Cozmiuc, Ermolai Ghința, Apolo Patraș, Dim. Olinic, Damian Nimigean, Ion Sbiera, George Lemna, Nicu Percec, George Cuciurean, Dr. Radu Grigorcea, Vasile Nichita, T.V. Ștefanelli, Dr. I.I. Nistor, Dr. N. Carabioschi, George Tofan, Dr. Aurel Morariu, Gavril Rorică Rotariu, Victor Bodnărescu, Filaret Dubos, Dr. Din. Marmeliuc, Vasile Greciuc, Vasile Fediuc, Nicolai Vlad, Atanasie Pridie, Dr. Eugen Botezat.

D-nul George Tofan citește următoarea declarație.

Vicepreședintele Eusebie Popovici: Trecem la punctul al doilea din ordinea de zi, propunerea guvernului pentru conchemarea unui congres național.

Dr. Iancu Flondor: La ședința din 13 noiembrie am avut onoarea să desfășor programul guvernului și am spus, că rămân neschimbate hotărârile Constituantei din 27 octombrie: 

Moțiunea Adunării Constituante a Bucovinei din 27 octombrie 1918

Moțiunea Adunării Constituante a Bucovinei din 27 octombrie 1918, prezentată de Dorimedont Popovici.

„Moțiune

1. Reprezentanții poporului Român din Bucovina, întruniți astăzi, în ziua de 27 octombrie 1918 în capitala Bucovinei, se declară, în puterea suveranității naționale, constituantă a acestei țări românești.
2. Constituanta hotărăște unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent și va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu Românii din Transilvania și Ungaria.
3. Spre a conduce poporul român din Bucovina și a-i apăra drepturile și spre a stabili o legătură strânsă între toți românii, constituanta instituie un consiliu național de 50 de membri.
   Acest consiliu ne va reprezenta prin mandatari și la conferința de pace, și în afară de el nu recunoaștem nimănui dreptul de a hotărî, sau trata asupra poporului român din Bucovina.
4. Constituanta respinge cu hotărâre orice încercare care ar ținti la știrbirea Bucovinei, dorește însă să se înțeleagă cu popoarele conlocuitoare.

Cernăuți, 27 octombrie 1918”

Guvernul stă și cade cu aceste hotărâri. Rezoluția a II-a Constituantei are următorul cuprins: Constituanta hotărăște unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent și va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu Românii din Transilvania și Ungaria.

E dorința guvernului de-a realiza aceste hotărâri ale Constituantei. Guvernul e condus de convingerea, că aceste hotărâri să rămâie numai cât de scurt timp posibil literă moartă. În cadrele rezoluției cade în prima linie stabilirea raportului politic al Bucovinei față de regatul Român. Acest pas trebuie făcut fără întârziere. E de lipsă atât pentru liniștea țării cât și pentru orientarea factorilor importanți din străinătate. Bazat pe motivele acestea guvernul face următoarea propunere spre primire și roagă de a i se da momentul de urgență: Consiliul Național hotărăște să se convoace pentru ziua de 28 noiembrie stil nou la 11 ore dimineața un congres al poporului bucovinesc în sala sinodală a Mitropoliei cu ordinea de zi: stabilirea raportului politic între țara Bucovinei și România. Consiliul Național este însărcinat să execute această hotărâre.

Vicepreședintele Eusebie Popovici: Se deschide discuția asupra propunerii guvernului ca pentru joi în 28 noiembrie să se concheme un congres național.

Gheorghe Grigorovici: D-lor! Mi se comunică din partea Germanilor: ei cer să li se dea o declarațiune că li se acordă autonomie în dezvoltarea lor. Li s-a refuzat. Astfel situația lor e grea față de noi. Adresez d-nului președinte întrebarea ori de are știre despre aceasta și ce crede să facă ca să împăcăm pe Germani.

Dr. Iancu Flondor: Înaltă cameră! Vă declar că întrebarea d-nului Grigorovici îmi este binevenită pentru că ea îmi dă ocazia să lămuresc chestiunea, o chestiune care Vă va interesa pe D-voastră. Guvernul țării a aflat de dorință să se puie în înțelegere cu celelalte națiuni pe baza hotărârilor Constituantei și anume rezoluțiunea 4: “Constituanta respinge cu hotărâre orice încercare care ar ținti la știrbirea Bucovinei, dorește însă să se înțeleagă cu popoarele conlocuitoare”. În sensul acesta am vorbit cu Polonii, Germanii și Ovreii, cu Rutenii nu ne-am întâlnit, pentru că ei sunt intransigenți. I-am întrebat dacă participă la congresul Bucovinei. Polonii s-au declarat imediat gata: au dorit numai din punct de vedere formal, să nu dea o hotărâre în mod definitiv până când nu se vor fi pus în înțelegere cu conducerea din Varșovia, fiindcă au obligația cu conducerea din Varșovia să nu ieie nicio fracțiune o hotărâre fără a lua o înțelegere cu conducerea din Varșovia. S-a mijlocit o comunicație cu guvernul din Varșovia prin telegrafie fără sârmă, răspunsul n-a sosit, dar cred, că va fi afirmativ. Germanii mi-au declarat că sunt și d-lor de părerea, că fiecare popor trebuie să aibă dreptul său de a se dezvolta pe baza națională. O declarație formală din partea Consiliului german încă n-am primit-o dar și-n privința aceasta poate fi numai o declarație afirmativa. În restanță sunt Ovreii; cu Rutenii nu ne putem înțelege.  

Dară am vorbit și cu reprezentanții Ovreilor și vă pot spune, că aștept o declarațiune afirmativa. Guvernul era condus în actul acesta, afară de rezoluțiunea luată de Constituantă și de convingerea că e bine pentru reprezentanții români la conferința de pace, ca să arate lumii că nu numai noi Românii ci și celelalte națiuni din Bucovina au exprimat dorința să fie încorporate României (Aplauze). Aceste declarațiuni sunt de folos numai atunci, dacă sunt necondiționate și în sensul acesta am lucrat și cred că am corespuns dorinței d-voastre. (Aplauze îndelungate).

D-nul T. Stefanelli: Comisia aleasă de d-voastră face propunerea ca să se aprobe proiectul guvernului pentru convocarea unui congres pentru joi în 28 noiembrie la orele 11 înainte de amiazi și să însărcinează membrii guvernului cu pregătirea acestui congres.

Vice-președintele Eusebie Popovici pune propunerea la votare, care este primită cu unanimitate.

Vice-președintele Eusebie Popovici: Dau cuvântul d-nului Dr. Radu Sbiera pentru o declarație.

Dr. Radu Sbiera: Raportându-mă la interpelația adusă de d-nul Grigorovici și la declarațiile făcute la președintele guvernului în chestia școalelor și în urma unor zvonuri, cari se colportează în țară de străini, țin să repet încă o dată aceeași declarațiune, care am dat-o președintelui guvernului și a celor delegații, care au fost la mine, că întreg guvernul stă pe punctul de vedere, că toate națiunile vor avea dreptul să se dezvolte absolut autonom, așa cum vor voi ele în chestia școlară (Aplauze). Din partea Românilor nu se va opune dezvoltării fiecărui popor în marginile statului românesc nici o dificultate. Asta declarație am făcut-o și în fața tuturor acelor delegațiuni cari au apărut în guvern și le-am spus, că acesta e punctul de vedere al guvernului, că și străinii pot să se dezvolte liber pe terenul școalelor, independenți și nestingheriți de nimeni. (Aplauze îndelungate).

Vicepreședintele Eusebie Popovici de cuvântul d-nului Dr. Saghin.

D-nul Dr. Saghin: Înaltă Cameră! Fac propunerea, ca această declarațiune a membrului guvernului, d-nul Dr. Radu Sbiera, să se ia la cunoștință.

Vicepreședintele Eusebie Popovici aduce propunerea la votare, care este primită. Ca ultimul punct al ordinei de zi vine la discuție interpelația membrului din Cameră, Candrea.

D-nul Ion Candrea citește interpelația sa: Este cunoscut, că guvernul austriac n-a îngrijit deloc de dorințele poporului român din țară. Din cauza aceasta s-a ivit în mijlocul populațiunii o mișcare, care scoposește împărțirea locurilor de arătură. Mișcarea aceasta este atât de mare încât guvernul țării trebuie să se gândească la potolirea spiritelor agitate și la împlinirea dorinței poporului după pământ.

Ținem deci de dorința noastră să facem guvernul țării luător de samă asupra faptului acestuia și să întrebăm, ce are de gând guvernul să întreprindă, ca să nu se facă abuz cu ocaziunea împărțirei de pământ și îndeosebi să ne împărtășească guvernul ce măsuri va lua ca să poată îngriji de cerințele țăranilor bucovineni.

Cernăuți, la 25 noiembrie 1918

Ion Candrea mp., Scalat Modest mp., Cornel Clain mp., Mihalescu mp., Vasile Alboi Șandru mp., Dr. Vasilovschi mp., Dr. Homiuca mp.[membru al parlamentului]
Președintele Flondor: Înaltă Cameră! La întrebarea d-nului Candrea am de spus următoarele: [declarația lui Iancu Flondor]

Răspunsul lui Iancu Flondor, șef al guvernului Bucovinei, ca răspuns la interpelarea deputatului Ion Candrea, în problema agrară a Bucovinei, în ședința Consiliului Național din 25 noiembrie 1918.

Înaltă Cameră! La interpelația d-lui Ion Candrea și consoți am onoarea să răspund în numele guvernului următoarele:

„Răspunsul meu se îndreaptă către toți țăranii din Bucovina. Iată cinstiților gospodari adevărul curat:

Guvernul a hotărât din capul locului, fără îndemnul cuiva, să împlinească fără șovăire îndreptățita cerere a țăranilor de a-i înzestra cu pământ. Guvernului nu i-a trebuit învățătură din altă parte pentru a înțelege că acest lucru trebuie să se facă și fără întârziere.

E doară aproape de mintea omului, că în țările noastre țăranul e temelia statului și vorba aceea bine potrivită “opinca, talpa țării” nu e vorba goala, ci sfântul adevăr pentru că pământul, adică țăranul cu munca lui hrănește pe toți ceilalți.

Dacă țăranii noștri bucovineni au săvârșit și o altă faptă și mai mare. Ei ne-au scăpat datinele, legea și limba strămoșilor noștri. Numai țăranilor, nici decum boierilor, sau domnilor avem să le mulțumim, dacă țara aceasta după o vitregă stăpânire străină de peste 140 de ani se poate întoarce iară la mama ei.

Cinstiților gospodari aceste ce vă spun e gândul curat al guvernului. M-a ferit D-zeu până acuma de necinste și mă știe toată țara, că mai degrabă îmi va seca limba, decât să treacă pe buzele mele o făgăduință deșartă.

Trebuie să mă credeți, dacă vă juruiesc înaintea Camerei și lumii întregi, că se vor înzestra țăranii cu pământ. Toate pregătirile s-au început și se lucrează zilnic pentru a face un lucru bun și temeinic.

Astăzi unde am sfârșit socoteala vă pot spune hotărât, că vom împărți din moșiile proprietarilor și a fondului bisericesc peste șaizeci mii de fălci la țărani.

Dară, cinstiților gospodari, d-voastră și fiecare om cu un mințile întregi va înțelege lesne, că un lucru atât de mare nu se poate face nici într-o săptămână nici în două. Luam pildă, ca un om la țară vrea să vândă numai zece prăjini din locul lui, oare câte zile îi trebuie până se învoiește cu prețul, până vine inginerul la fața locului sa-i tragă hatul, până-i face plănuțul, până se curăță locul de tabule (Grundbuch, cum îi spun nemții), care până face contractul și în sfârșit să isprăvește toată trebușoara. Gândiți-vă dar, câtă muncă trebuie pentru a pregăti o parcelare de mii și mii de fălci la mii și mii de oameni. Nu uitați, că trebuie și bani, mulți bani, multe milioane. La aceasta mai vine, că moscalii au nimicit multe tabule, care trebuie înoite.

Lucrul acesta trebuie să fie și bine chibzuit și făcut cu dreptate, căci nu se poate ca să mănânce Stan numai smântână iar Bran chișliacul; nu se poate unul să capete numai pământ de frunte – de păpușoi – și altul bahnă unde crește numai pipirig.

Vedeți dară, cinstiților gospodari, trebuie puțină răbdare. Unde au așteptat oamenii 140 de ani, chinuiți de-o stăpânire străină, e oare așa de mare jertfa, dacă vă cerem să mai răbdați puține luni? Și așa e vreme de iarnă unde nu se poate lucra pământul.

Guvernul se leagă prin cuvântul meu, că până-n toamna viitoare totul va fi isprăvit.

Fiind acum la cuvânt trebuie să vă mai spun ceva:

Ne doare, ne doare așa, cum îl doare pe-un tată iubitor, văzând că fiul lui se alunecă pe-o cale rătăcită. Ne doare, că, ei colea pe la sat sa alunecă oamenii la nelegiuiri.

Guvernul știe bine ce se petrece și cine-s aceia, care – parte de dorință de-a se căpătui, parte de neștiință și buiecie – se abat de la calea dreptății. Poporul la țară, brut cum îi el, se ia după ei. Ce-i drept, numai aici colea, căci oamenii așezați și cinstiți se feresc de astfel de lucruri.

Cum zic ici colea se lasă oamenii îndemnați de cei netrebnici la nelegiuiri. Ei se apucă a împărțit locuri străine întreolaltă. Ei vor să ieie cu puterea ce nu-i al lor, cu toate că știu ei bine, că inginerul și împărțirea lor nu va rămânea. Ei fac numai de râsul lumii.

Cinstiților gospodari! Domnul nostru Iisus Christos a cuvântat către Apostolul Petru, care a scos sabia pentru a-l apăra: “Bagă sabia în teacă, căci cine scoate sabia, de sabie va muri”.

Oamenii de la țară să ieie bine aminte acele cuvinte, căci cine cearcă să iei cu putere un lucru străini, prin putere va pierde și averea sa. Nemții cu împăratul lor în frunte simțesc acum amar adevărul acestor cuvinte.

Dar avem o pildă și mai bună, dacă ne uităm ce s-a petrecut în anul acesta în Rusia la muscali. Și acolo au început oamenii a prăda și a împărți pământuri străine cu putere. Și ce s-a ales din vălmășagul acesta?

Dintâi au prădat la alții și la urmă au început ca să lupte întreolaltă. S-au omorât mii și mii unii pe alții, au pustiit mii de sate, a fost strașnică jale, multă vărsare de sânge, și la urma urmelor au trebuit să intre armata americană, engleză, franceză și japoneză pentru a face întru câtva rânduială. Din locurile cele, care le-au luat cu putere nu s-a ales nimica, căci li se iau înapoi. Pagubele sunt așa de mari, că te-ai mira, dacă se vor mai ridica cândva așa cum au fost sărmanii oameni. Căci nu s-a mai pomenit de când e lumea, să aibă omul noroc – adică Doamne ajută – dacă a călcat la cele 10 porunci. Nicicând nu poate să fie o nedreptate temelia dreptății.

Care îi dă mâna să se bucure omul în tihnă de acel pământ străin, pe care l-a luat cu putere, știind bine, că nu-i al lui.

Îl va târli el?

Îl va lucra el?

Va munci el cu tragere de inimă?

Nu! Pentru că simte bine, că n-a ridica el pânea care a semănat-o. Nu-i mai frumos, mai bine și mai cinstit să ieie omul în stăpânire locul, care i se cade după lege, știind că-i al lui cu dreptate; ca nu-i poate lua nimeni, că-i a lui de veci și va rămânea copiilor și nepoților!

Vedeți – cinstiților gospodari – că aicea nu încape întrebare. Să va mai zic la sfârșit o vorbă retezată.

Guvernul își va împlini juruința dată, dară mai avem noi și datorința de-a griji și pentru pacea și buna rânduială în țară.

Noi avem și puterea de-a pedepsi pe cei vinovați și amară va fi tânguirea.

Dacă n-am făcut-o, până în ziua de astăzi, e pentru că așteptăm să se dezmeticească cei rătăciți. Așteptăm cum așteaptă acel tată, ca să se încumințească fiul lui ascultând de povețele tatei. Dacă și tatăl, dacă a vedea că toate vorbele lui sunt în zadar, că nu vrea să asculte în ruptul capului, atunci și el în sfârșit, a trebuit cu durere să-l pedepsească aspru.

Doresc din adâncul sufletului să nu se ajungă până-ntr-acolo, căci pare-mi-se că s-a săturat lumea de nenorociri și vărsări de sânge.

Țăranii să nu creadă cumva, că ne vor înfricoșa. Nu noi, ci aceia vor duce fiica oamenilor, care nu duc frica lui Dumnezeu.

Rog înalta cameră să binevoiască a lua la cunoștință acest răspuns al guvernului privitor la interpelarea d-lor Ioan Candrea și consoți.”

Vicepreședintele Eusebie Popovici dă cuvîntul d-lui Gheorghe Boncheș.

Gheorghe Boncheș. Auzind cuvintele pe care le aduce guvernul acesta nou,care cunoaște ținta față de țărani, noi țăranii care am așteptat de mult ținta noastră sub guvernul austriac nu ne-am putut încălzi de dânsul, că străinii s-au sprijinit de dânșii și Românii au fost dați înapoi, ba chiar nici nu s-a deschis ușa pentru noi. Mulțumesc guvernului care a lucrat proiectul spre sprijinirea țărănimii, acesta este cel dintâi fapt, ce-a putut folosi la întreaga țară. Numai și țăranii noștri, după ce a adus la cunoștință d-nul președinte, să îngăduiască. Rup totodată ca această propunere a președintelui să se publice în toate părțile, ca țăranii să vadă că se luptă pentru dânșii. Eu mi-aș gândi astfel învoiala, ca să i se dea țăranului o bucată de pământ, el sa-și bată țărușul și după aceea atât primește și atât are să plătească și după un an a veni ingineria. (Aprobare). Văd că guvernul face ceea ce poate și-i mulțumesc. Să deie Dumnezeu să mergem cu toți înainte și să ne ușurăm de apăsările pe care le-am suferit și să fim fuduli noi țăranii, că ni se dă ceea ce ni se cuvine. Și cu aceasta am sfârșit și cer ca fiecare să-și facă datoria lui atât țăranul, cât și guvernul.

Vicepreședintele Eusebie Popovici de cuvântul d-nului Vasile Alboi Șandru.

Vasile Alboi Șandru: Cu bucurie am primit știrea despre intențiunile guvernului referitoare la parcelarea locurilor de arătură din țară. Astfel va fi poporul mulțumit. Ca sa capete știre toți locuitorii din Bucovina despre intențiunile guvernului ar fi bine dacă s-ar aduce răspunsul d-nului președinte la cunoștința poporului. În scopul acesta, fac propunerea ca răspunsul d-nului președinte să fie tipărit și trimis în toate comunele din țară spre afișare la biserică, școală și primărie.

Președintele Eusebie Popovici dă cuvântul d-nului Dr. Saghin.

D-nul Dr. Saghin: Chestiunea pe care a adus-o în interpelarea sa d-nul Candrea precum și răspunsul dat de guvern este de-o însemnătate mare pentru întreaga țară, nu numai pentru Bucovina ci și pentru Basarabia. După cum a zis guvernul, e vorba aici de împărțirea aproape a șaizeci de mii de fălci. Această acțiune este o acțiune de mare însemnătate și după cum a accentuat președintele guvernului acțiunea aceasta nu se poate face în ruptul capului, ci trebuie făcută cu chibzuială. Dar pentru a preîntâmpina și oarecari acte de samavolnicie de care a amintit și președintele prezidiului în răspunsul său, cred eu că acțiunea propusă de antevorbitorul meu să se publice prin foi volante prin gazete, e foarte bună însă cred, că noi să adresăm rugarea noastră și forurilor bisericești, ca aceste foruri să influențeze asupra poporului de la țară și să îndemne ca să creadă ceea ce-a spus guvernul că ceea ce li s-a promis se va realiza.

Vicepreședintele Eusebie Popovici acordă cuvântul d-nului Tofan.

D-nul George Tofan: Ca fiu din mijlocul poporului declar, că primesc declarațiunea și aș adăugi, că pe lângă publicarea din partea foilor e nevoie de-o propagare prin grai viu. O mare parte din țărănimea noastră e analfabetă, de aceea mă adresez acelora, care știu carte, ca prin autoritatea lor cât și prin alte mijloace să propage ideea aceasta la țărănime. Deputații noștri ar trebui să aibă contact cu masele largi ale poporului. În țărănime există un sâmbure sănătos, căci numai un moment de zăpăceală a putut să îi înlăture de la calea adevărată. Suntem cel mai fericit popor din lume căci la noi n-au fost cazuri de pustiire. Deaceea poporul nostru poate fi sedus de-un moment de zăpăceală. Cred că apelul meu va fi auzit, ca să răspândim lumină în popor.

Vicepreședintele Eusebie Popovici acordă cuvântul d-nului Marmeliuc.

D-nul Marmeliuc: Ridicat din straturile largi ale poporului ca fiu de țăran am dreptul să spun că vorbesc în numele țărănimii. Eu vorbesc însă ca membru al acestui Consiliu Național. Atrag atenția asupra cuvintelor prezidiului la adresa elementelor care fac instigație în țară. Aceste elemente trebuie scoase la iveală, să le punem la răcoare. Nu mai trăim sub acel guvern, care ne opera lucrul acesta, acum trăim într-o țară în care trebuie să domnească dreptul național, iar nu ordinea impusă de sus. Rog pe d-nul președinte ca aceste elemente să fie făcute imposibile în timpul cel mai scurt.

Vicepreședintele Eusebie Popovici acordă cuvântul d-nului Grigorovici.

D-nul Grigorovici: Pe mine mă bucură răspunsul dat de d-nul președinte, fiindcă eu am fost cel dintâi care am pus întrebarea aceasta și n-am căpătat atunci răspuns și azi d-nului Candrea i sa dat răspunsul.

Cu răspunsul acesta sunt mulțumit și este răspunsul la răspunsul care mi-a dat președintele. El a crezut că eu vreau să ațâț poporul, eu n-am avut intenția să ațâț poporul. La țară se pregătesc lucrurile fără ațâțare. Dacă s-a vorbit de țăranul nostru, că trebuie să-l punem la răcoare, atunci d-lor trebuie să vă spun, că poporul nostru e destul de pus la răcoare. (Ilaritate). Poporul nostru are o nenorocire mare. Intelectualii noștri sunt de obârșie țărănească însă prin obicei sunt făcuți domni și descrierați prin educația noastră. Contactul intelectualilor cu poporul ar trebui să fi rupt. Acum un fiu de țăran crescut astfel, când vine tatăl său la nuntă îl pune la masă în bucătărie. (Râsete). Elementul acesta de educație a jucat un mare rol la noi și a desfăcut pe intelectual de popor. Nivelul jos, pe care se află țăranul a adus de-aceea că țăranul este jignitor. Și din cauza aceasta cred că ei se jignesc și veșnic fac o prăpastie între dânșii și între popor. Cred ca un astfel de element a intrat și în d-nul Marmeliuc, când a spus că trebuie de pus țăranul la răcoare (Ilaritate.)

Instigația nu cred că există la noi. Instigația s-a făcut prin război. Țăranul se întoarce după atâta suferințe din război și spune nici pământ să n-am? Dacă nu-mi dați, atunci eu îmi iau singur.

D-nul președinte a amintit de părinți păcătoși, și tocmai acești părinți păcătoși sunt în România. Noi suntem Români adevărați, deși n-am fost în țară liberă românească. Acolo sunt ciocoi, care atâta vreme n-au înțeles că sunt cu oameni prin  bordeie. Și fiindcă se vorbește de unirea cu România oare părinții aceștia nu vor aduce păcatele de-acolo? Țăranul a înțeles să trezească pe boieri, ca pe d-nul Flondor, care e conștiu ca posesor de pământ și ca intelectual să nu mai existe. Nouă ne trebuie răbdare, ceea ce se petrece este o rușine pentru noi toți. Mie mi s-a spus, că în Pătrăuți, pe Suceava, au fost toată noaptea împușcături și pustiire. Am întrebat pe oameni ce fac, ei mi-au răspuns, am făcut o țară de revoluție (Ilaritate). Revoluția lor e un lucru sfânt. Noi avem evoluție și revoluție. Evoluția este dezvoltarea spre o stare mai buna, cu o împărțeală a pământului mai bună. Toate trec în mâna țăranului însă în mod legal, natural, în mod de lege. Lege este acolo unde pământul trece în posesiunea poporului ca bunăoară pădurea, care să fie ori a comunelor ori a țării. Pe vremuri vechi erau pădurile numai ale comunelor și ale țării, numai mai târziu au fost luate cu forța. La început au fost puși vătavi din partea comunelor, cari să păzească pădurile. Dar acești vătavi au îngrădit pădurea și au spus că pădurea este boierească. Și aceasta s-a început cu sabia, cu baioneta, cu pușca; și poporul începe cu sabia. Atunci nu mai e evoluție, dar atunci revoluție. Dar de aceasta nu e nevoie dacă oamenii se înțeleg întreolaltă, atunci chestiunea merge bine, atunci putem fi frați întreolaltă. Legea trebuie să se respecteze și de boieri.

Pe noi ne-au contopit cu bolșebichii însă ei au făcut rânduială de drept numai prin comunitate și nu prin sistemul democratic. Noi suntem democrat sociali și dorim o evoluție în orice privință și nu revoluție. Propunerea d-nului Boncheș e foarte bună. Noi știm că-n Basarabia s-a făcut împărțire provizorie. Dar noi trebuie să vorbim cu țărănimea sau cu răbdare să aștepte până-n toamnă, ca să se facă împărțirea sau nu. Și eu sunt de aceea de părere că trebuie să combatem starea de asediu. Ea e o idee veche luată după vremi urâte.

În loc de starea de asediu să lucrăm în contact cu poporul. Trebuie să vorbim cu armata română ca să ridice starea de asediu cănoi trebuie să facem adunări. Sunt gata și eu să lămuresc poporul despre acțiunea aceasta. Am încredere în persoana pusă în fruntea guvernului, dar ne trebuie adunări țărănești, ca să auzim ce voiește țăranul. Cumințenia țăranului e mare. Țăranul în chestiunea lui e un mare specialist. Cred că vă puneți în înțelegere cu armata română să ridice starea de asediu, ca să putem face adunări în toată țara și să întrebăm țărănimea cum ar voi să se facă împărțirea pământurilor. Altfel n-am merita momentele mari în care trăim. (Aprobare).

Vicepreședintele aduce la votare propunere a d-nului Alboi Șandru, care este primită.

Cu aceasta ordinea de zi s-a sfârșit și ședința viitoare va fi congresul național din 28 noiembrie 1918.

Final ședință la zece ore.

V.În Congresul General al Bucovinei, ședința a cincea a Consiliului Național Român al Bucovinei, din 28 noiembrie 1918, a fost votată în unanimitate unirea Bucovinei cu România.

Proces verbal

Asupra Congresului General al Bucovinei, care s-a ținut joi, 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală din palatul mitropolitan din Cernăuți. Ordinea de zi: Stabilirea raportului politic între Bucovina și regatul României. Începutul: la orele 11 î.a.

Prezenți

A. Consiliul Național Român (74 deputați)
B. Delegații Polonilor (6 deputați)
C. Delegații Germanilor (7 deputați)
D. Reprezentanți ai comunelor rutene de peste Prut (13 deputați)
(Mai jos lista completă a deputaților Consiliului Național Român al Bucovinei care au participat la Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918)

E. Oaspeți:

1. Reprezentanții armatei române în frunte cu dl. general Zadic.
2. Din Basarabia: Halippa Pantelimon, vicepreședintele Sfatului Țării din Chișinău, Pelivan Ion, directorul justiției din Basarabia, Buzdugan Ion și Cazacliu Gheorghe, deputați în Șfatul Țării.
3. din Ardeal și Ungaria: Grișan Gheorghe, Dr.,Deleu Victor, Dr. Osvadă Vasile
4.  mai multe mii de reprezentanți ai tuturor națiunilor și stărilor sociale din toate părțile Bucovinei.

Dl. Dionisie Bejan, președintele Consiliului Național Român, deschide ședința la ora 11 î.n. cu următorul discurs:

“Ilustră adunare, Consiliul Național, singurul reprezentant legitim al voinței naționale a poporului român din Bucovina, a hotărât în ședința din 25 noiembrie a. c. constituirea sa în Congres, care să se întrunească astăzi în 28 noiembrie, spre a aduce la îndeplinire dorul și aspirațiunile pe care poporul nostru le nutrește și le păzește cu sfințenie vreme de un secol și jumătate!

Întruniți astăzi în acest măreț lăcaș, care este și trebuie să rămână simbolul unirii în credință, credință în Dumnezeu și în neamul nostru, salut cu nețărmurită dragoste pe reprezentanții vitezei armate române, care la ordinul Maiestății Sale Regelui Ferdinand I, ne-a întins mâna de ajutor în clipele de cea mai grea cumpănă; salut cu aceeași dragoste pe reprezentanții fraților noștri din Basarabia, Transilvania și Ungaria; vă salut cu inimă înduioșată și pe voi, fruntașilor neamului românesc din Bucovina, care ați venit cu inimă însuflețită din tuspatru unghiurile țării, ca să așezați piatra fundamentală pe care să se clădească trainic și neclintit “România Mare”!

Implor harul și binecuvântarea dumnezeiască asupra hotărârilor ce veți lua!

Rog și propun să alegeți pentru conducerea dezbaterilor pe cel mai ales dintre fruntașii poporului nostru, care cu minte luminată și cu suflet neînfricat s-a pus în fruntea reprezentanților voinței naționale a poporului român din Bucovina, pentru a îndruma și pregăti aceste clipe înălțătoare!

Propun de prezident al Congresului Bucovinei pe iubitul nostru Dr. Iancu Flondor”.

Congresul primește propunerea președintelui Consiliului Național și proclamă cu aplauze nesfârșite pe Dl. Dr. Iancu Flondor președinte al Congresului general.

Dl. Dr. Iancu Flondor ia conducerea Congresului:

“Prea stimaților domni, încrederea d-voastră alegându-mă președinte al acestei memorabile adunări, mi-a fi un nou imbold să pășesc, energetic și fără pic de șovăire, pe unica cale care duce la limanul mântuirii neamului nostru. Vă mulțumesc din adâncul inimii.(Aplauze).

Constat numărul necesar al membrilor Congresului și deschid Congresul. Invit pe Dl. Dr. Radu Sbiera să primească funcțiunea de secretar al Congresului.

Cu deosebită satisfacție salut pe reprezentanții națiunilor neromâne din Bucovina (aplauze îndelungate), cari, la invitarea noastră, participă în mod oficial la acest sărbătoresc act.

Rog pe domnul secretar să dea citire corespondențelor incurse”.

Dl. Dr. Radu Sbiera, secretarul Congresului, dă citire telegramelor și scrisorilor sosite de la:

Dr. Cazacu, în numele Consiliului directorilor Basarabiei;
Paul Gore, în numele Societății culturale a Românilor din Basarabia;
General Gheorghe Marcu, în numele Comitetului naționalist din Craiova;
Onisifor Ghibu, în numele ziarului “România Nouă” din Chișinău;
Dr. G. Baiulescu, în numele pribegilor Ardeleni.

Dl. Dr. Iancu Flondor, președintele Congresului:

“Onorat Congres, înainte de a trece la ordinea de zi, am datorința, ca președinte al Congresului, să binecuvântez pe d-nii delegați ai Consiliului de directori din Chișinău.

Onorat Congres, ca după o iarnă lungă și grea, când toată viața naturii pare moartă sub sloiul de gheață, primele brândușele ne vestesc că se apropie primăvara, când toată natura sub razele calde ale soarelui își serbează învierea, astfel și frații noștri din Basarabia, cu prezența lor la Congresul bucovinean, ne vestesc că sub razele strălucitoare ale Coroanei române se va deștepta tot Românul la o viață națională fericită. Iubiților frați Basarabeni, sângele strămoșilor noștri, vărsat împreună pe plaiurile Moldovei, s-a amestecat și închegat astfel, că toată cruzimea și viclenia dușmanilor noștri n-a izbutit să desfacă această sfântă legătură. Din adâncul inimilor noastre vă zicem bine ați venit pe acest vechiu pământ al Moldovei, care nu e numai al nostru, ci și al vostru. Trăiască frații Basarabeni! (Aplauze).

Trecând la ordinea de zi, am onoarea să vă fac propunerea ca să votați următoarea moțiune spre primire:

Moțiune:

Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, considerând că, de la fundarea principatelor române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat: Considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei;

considerând că fii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne;

considerând că în 1744, prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari el voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică;

considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despuiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit veșnic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar;

constată că ceasul acesta mare a sunat!

Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.

Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm:

Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.

(Aplauze îndelungate, care se repetă continuu).

Președintele Congresului dă cuvântul lui Dr. I. Nistor.

Dl. Dr. I. Nistor, membru al Congresului, arată că statele sunt plăsmuiri vremelnice create prin forță de mâna omenească, în vreme ce națiunile sunt organisme vii, care se nasc, se dezvoltă și-și împlinesc rolul istoric prin voința lor și grația lui Dumnezeu.

„Contrastul acesta între stat și națiune s-a remarcat în mod drastic și în istoria poporului român. Națiunea română este una și nedespărțită de la Nistru până la Tisa. Aceeași obârșie, același grai, aceeași doină, aceleași datini și obiceiuri pretutindeni. Dar vitregia vremilor a împiedicat pe înaintașii noștri de a crea un stat național unitar, care să cuprindă neamul întreg în hotarele lui etnice.

Leagănul copilăriei neamului nostru, Ardealul, a fost cuprins de Unguri înainte cu 1.000 ani și însăși Principatele Române, ce se înjghebară la poalele Carpaților, au fost stânjenite în dezvoltarea lor, și îngustate prin hotare fără de lege.

Așa s-a “destrunchiat” Moldova lui Ștefan prin răpirea Bucovinei, mai apoi și a Basarabiei.

Era în toiul războiului ruso-turc de la 1768-1774 când Austria, îndată după împărțirea Poloniei, ceru Porții o fâșie din pământul Moldovei, pentru a-și deschide un drum către Galiția de curând răpită din Ardealul subjugat de mai înainte. Consimțământul Porții fu cumpărat cu bani grei și cu daruri prețioase.

Când veni însă la delimitare, Austria nu se mulțumi cu o fâșie îngustă de pământ, precum ceruse, ci cuprinse în “Cordunul” ei blestemat întreg ținutul Cernăuților și cea mai veche parte din ținutul Sucevei cu vechea cetate de la Suceava, cu gropinițele Descalecătorilor de la Rădăuți și cu însuși mormântul lui Ștefan cel Mare de la Putna, cu un cuvânt pământul cel mai bogat în urme din trecut și în amintiri scumpe pentru întreg neamul românesc.

În zadar protestară boierii și clerul în frunte cu domnul lor Grigore Ghica, împotriva încălcării hotarelor țării, demonstrând Porții că Austria a cuprins două și ținuturi întregi din pământul Moldovei, în loc de o fâșie îngustă, necesară pentru deschiderea unei căi de comunicație. Dar protestările Moldovenilor răsunau în pustiu, fiindcă diplomația austriacă vărsa aur îmbelșugat, pentru a face pe turci de a nu le băga în seamă. Și așa s-a întâmplat ceea ce, după constelația de atunci, nu se putea împiedica: cesiunea celor două ținuturi de hotar, pe care Austria le botează cu un nume impropriu “Bucovina”, pentru a acoperi prada în ochii diplomației europene.

Actul de cesiune s-a încheiat fără consimțământul înaintașilor noștri, de Poarta suzerană, care, în virtutea vechilor capitulațiuni cu Domnii Moldovei, n-avea dreptul de a înstrăina nici o palmă de loc din pământul țării. Declarațiile de mai târziu ale părinților noștri nu pot avea putere legală fiindcă stoarse de uzurpatori de la o populație robită și dezbrăcată de dreptul ei firesc de a se rosti liber asupra soartei sale politice.

Astăzi, când una din Puterile contractante, Austria, s-a prăbușit sub greutatea păcatelor și crimelor ei seculare, noi, urmașii băștinașilor aceste țări, ajunși stăpâni deplini pe hotarele noastre, declarăm actul de cesiune de la 1775 nul și neavenit, și hotărâm realipirea țării noastre la Moldova, din trupul căreia fusese ruptă.

Hotărârea noastră este fermă și nestrămutată, fiindcă Austria în curs de 144 de ani s-a folosit de toate mijloacele pentru a ne desființa ca neam, bătându-și joc de drepturile noastre inalienabile asupra acestei frumoase și binecuvântate țări. Ea a desconsiderat sistematic drepturile limbii noastre, ne-a stânjenit în dezvoltarea noastră culturală și s-a folosit de avutul nostru pentru scopurile ei și împotriva intereselor noastre cele mai vitale.

Tot ce simțea românește în această țară, era prigonit și urgisit. Pentru manifestarea unei vieți naționale românești nu era loc în hotarele Bucovinei, oamenii cei mai de seamă ai țării erau siliți să-și părăsească țara, pentru a putea trăi și simți ca români. Pe moșiile bisericii Bucovinene se înființară colonii străine, din venitul lor trăiau slujbași străini de neamul și de legea ctitorilor moldoveni, în vreme ce țăranul băștinaș, ajungând la sapă de lemn, era silit să emigreze. Și mai ales în cursul acestui război, stăpânirea austriacă a căutat să distrugă neamul nostru din Bucovina prin mijloace fără scrupule. Drept aceea sute de Români Bucovineni s-au înrolat în armata României liberatoare, spre a lupta pentru dezrobirea țării lor.

În timpul din urmă s-au făcut planuri de a împărți Bucovina în două cu urmașii pribegilor ruteni, cari se adăpostiseră pe vremuri în țara noastră. Dar, ca și altădată, așa și acuma, noi, Românii, singurii păstrători ai vechilor tradițiuni politice, istorice și culturale din această țară, ne vom împotrivi acestor tendințe nelegiuite, fiindcă am fi niște urmași netrebnici ai vitejilor noștri înaintași, dacă ne-am întoarce la sânul patriei mame cu moștenirea știrbită.

Ținând seamă de toate acestea, am onoarea de a recomanda onoratului Congres primirea moțiunii de Unire, propusă de Dl. Președinte”.

Președintele Congresului de cuvântul D-lui Dr. Vasile Bodnarescu

Dl. Dr. Vasile Bodnarescu, membru al Congresului, constatând că moțiunea propusă de Dl. președinte al Congresului precum și discursul festiv al Dlui. Dr. I. Nistor au fost aclamate de Congres cu cea mai vie însuflețire, crede că nu mai e nevoie să se continue discuțiunea asupra moțiunii și propune închiderea discuției.

Președintele pune la vot propunerea formală a Dlui. Bodnarescu pentru încheierea discuției și constată că s-a primit cu unanimitate de voturi; comunică că, încă înainte de încheierea discuției sunt notați la cuvânt Dl. Dr. Stanislav Kwiatkowski, ca reprezentant al Consiliului național polon din Bucovina, și Dl. Dr. Alois Lebouton, ca reprezentant al Consiliului național german din Bucovina.

Președintele dă cuvântul reprezentantului polonilor.

Dl. Dr. Stanislav Kwiatkowski în limba polonă următoarea declarațiune în numele Consiliului național al polonilor din Bucovina.

“Poporul polon, împlinindu-și misiunea istorică întru apărarea creștinismului și a culturii în Europa răsăriteană, prin secole întregi a umplut cu morminte nenumărate ale ostașilor săi țările situate la sudul Nistrului, în care țări poporul român era stăpân străvechiu. Noi, polonii care trăim azi în Bucovina, legitimăm drepturile noastre vechi de a trăi în această țară, prin sângele vărsat în locurile acestea și cu osemintele cavalerilor poloni presărate aici, la care s-au adus morminte nouă ale vitejilor legionari din luptele sângeroase ale războiului prezent. În temeiul acestor drepturi am trăit aici cei 150 de ani din urmă, ca un liniștit element de cultură, în pace și concordie în mijlocul poporului român, care, deși suferind greu sub stăpânirea străină îndelungată, a arătat inimă caldă pentru vecinul popor polon, când martirii libertății noastre au căutat dincoace de Nistru scut în contra călăilor și temnicerilor.

În amintirea neștearsă a poporului polon trăiește anul 1863, când acel cavaleresc popor român a deschis curțile și casele sale primitoare revoluționarilor poloni emigrați cari au sângerat pentru libertatea poporului lor.

Noi, Polonii bucovineni, pază la răsărit a poporului polon, care în momentul acesta își împreună pe umerii biciuiți prin 150 de ani, purpura sfâșiată în trei părți, a unirii politice a tuturor țărilor polone dintre Marea Baltică și Nistru, salutăm călduros ziua sfântă a renașterii României unite.

Recunoaștem pe deplin drepturile imprescriptibile ale poporului român asupra țărilor din sudul Nistrului în general, și în special asupra Bucovinei.

Polonii bucovineni, care aici în țară au dat dovadă de trăinicia lor națională, în momentul acesta istoric al unirii Bucovinei cu glorioasa țară-mumă, dau expresie încrederii lor neclintite că poporul român, ținând seamă de declarațiile expresie ale guvernului actual, va acorda minorității polone libertatea credinței catolice, libera întrebuințare a limbii polone în biserică și școală, libera așezare și exercitare a profesiunilor, în sfârșit o amăsurată participare constituțională în administrația țării”.

Declarațiunea Polonilor este luată la cunoștință de Congres cu cea mai mare însuflețire.

Președintele dă cuvântul reprezentantului Germanilor.

Dl. Dr. Alois Lebouton dă în limba germană următoarea declarațiune în numele Consiliului național al Germanilor din Bucovina:

“Așteptând alipirea Transilvaniei și a Banatului la România și având toată încrederea în programul guvernului dezvoltat de guvernul provizoriu al țării în ședința Consiliului Național Român din 13 noiembrie 1918, și primit de acesta aproape cu unanimitate de voturi, și în baza căruia urmează să se dea toată considerația necesităților culturale ale popoarelor neromâne ce locuiesc în țară, și să fie hotărâtor în toate privințele numai principiul dreptului și al dreptății, Consiliul național german în numele Germanilor din Bucovina se pronunță pentru alipirea Bucovinei la regatul România”.

Și declarațiunea Germanilor se ia la cunoștință de Congres cu mare însuflețire.

Președintele Congresului pune la vot moțiunea de unire, care se votează în aplauzele nesfârșite ale Congresului și asistenței.

Președintele constată că moțiunea de unire este primită în unanimitate de voturi.

În momentul acesta se dezvăluiesc portretele M.M.L.L. Regelui și Reginei României, în cele mai entuziaste urale ale Congresului și asistenței.

Președintele propune alegerea unei delegațiuni de 15 membri ai Congresului, care printr-un mesaj să prezinte M.S. Regelui moțiunea de unire. Din delegațiune fac parte: Dr. Iancu Flondor ca președinte, Î.P.S.S. Mitropolitul Vladimir, Dr. I. Nictor, Dionisie Bejan, Eudoxie Hurmuzachi, Dr. Octavian Gheorghian, Dr. Radu Sbiera, Dr. Vasile Bodnarescu, Gheorghe Șandru, Dr. Vasile Marcu, Dimitrie Bucevschi, Gheorghe Voitcu, Vasile Șandru Alboi, Ioan Candrea și reprezentantul polonilor, Dr. Stanislav Kwiatkowski.

Această propunere se primește cu unanimitate de voturi.

Președintele de cuvântul D-lor P. Halippa vicepreședintele Sfatului Țării din Basarabia, Ion Pelivan, reprezentantul Consiliului directorilor din Basarabia, și Dr. Gh.Crișan, secretarul Consiliului național din Transilvania și Ungaria, care felicită Congresul la actul unirii și arată mulțumirea sufletească a Românilor din țările reprezentate de ei, pentru acest act măreț.

Președintele dă citire:

1. 1. Telegramelor ce se vor trimite din partea Congresului;
      1. Maiestății Sale Regelui Ferdinand la Iași,
      2. Guvernului României la Iași,
      3. Către puterile Antentei: Franța, Marea Britanie, Statelor Unite din America și Italia.

1. 2. Telegramelor sosite de la Î.P.S.S. mitropolitul Moldovei Pimen,
      1. Către Congresul Bucovinei
      2. Către Î.P.S.S. mitropolitul Bucovinei Vladimir Repta.

Toate telegramele sunt primite de Congres cu mare entuziasm.

Președintele Congresului constată că ordinea de zi este terminată și rostește următorul discurs de închidere:

“Onorat Congres! Când istoriograful va avea o dată să cerceteze nexul causal al istoricului act săvârșit astăzi în sala aceasta, el fără îndoială se va opri la hotărârea Consiliului de Coroană al României de a intra în lupta cea gigantică alături de puterile Antantei. El va constata că această hotărâre decisivă era strâns legată de persoana Regelui Ferdinand I, care a știut să-și împlinească misiunea sa istorică. Cronicarul nu va putea urma mai departe firul cauzalității, căci la întrebarea, “de ce a domnit în România pe vremea cea mai critică a istoriei neamului nostru tocmai Regele Ferdinand I, el nu va afla alt răspuns decât “Providența””.

Iar noi, contemporanii Regelui, cari împreună cu El am suferit și ne-am bucurat, avem impresia nemijlocită a tuturor întâmplărilor. Noi nu vom uita până la ultima suflare jertfele cele fără asemănare, care le-a adus Regele ca ființă omenească pentru înfăptuirea idealului nostru național. Știm bine că numai Lui avem să-i mulțumim, dacă războiul mondial ne-a adus

România Mare,

care de altfel rămânea pururea numai un ideal național nerealizabil. Deci să îndreptăm sufletele noastre către El și să-i jurăm veșnică, nestrămutată credință.

Trăiască Maiestatea Sa iubitul și marele nostru Rege Ferdinand I!

Trăiască Maiestatea Sa Regina Maria, Crăiasa adorată de toți Românii!

Trăiască Dinastia!

Corul intonează imnul regal, care e urmat de cele mai vii și nesfârșite urale ale celor prezenți.

Președintele încheie Congresul la orele 1 d.a.

Se verifică

Președintele Congresului
(ss) Dr. Iancu Flondor

Directorul biroului prezidențial
ss George Bancescu

Secretarul Congresului
ss Dr. Radu Sbiera

Cei care au votat unirea Bucovinei cu România

Deputații Consiliului Național Român al Bucovinei

Deputații Consiliului Național Român al Bucovinei, prezenți la Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918, care au votat în unanimitate unirea Bucovinei cu România.

A. Consiliul Național Român:

1. Anghel Ion
2. Balan Grigore
3. Băncescu Gheorghe
4. Bejan Dionisie
5. Berlinschi Ilie
6. Bodnărescu Vasile, Dr.
7. Bodnărescu Victor
8. Boncheș Gheorghe
9. Botezat Eugen, Dr.
10. Bucevschi Dimitrie
11. Candrea Ioan (Candreni)
12. Carabioschi Nicu, Dr.
13. Clain Cornel
14. Cojocariu Nicolae
15. Cozmiuc Constantin
16. Dan Dimitrie
17. Dan Romul
18. Doboș Filaret
19. Fediuc Vasile
20. Flondor Iancu, Dr.
21. Flondor Nicu
22. Gheorghian Octavian, Dr.
23. Gheorghiu Vasile, Dr.
24. Greciuc Vasile
25. Grigorcea Radu, Dr.
26. Grigorovici Gheorghe
27. Hacman Max, Dr.
28. Homiuca Cornel, Dr.
29. Iacoban Mihai
30. Ieșan Alexandru, Dr.
31. Jemna Gheorghe (Storojineț)
32. Lavric Gheorghe
33. Leuștean Toader (Fundul-Moldovei)
34. Lupu Florea, Dr.
35. Marcu Vasile, Dr.
36. Marmeliuc Dimitrie, Dr.
37. Mihalescu Nicolae
38. Morariu Aurel, Dr.
39. Nastasi Constantin
40. Niculiță-Popovici Constantin
41. Nechita Vasile
42. Nistor Iancu, Dr.
43. Odochian Ilie (Dorna)
44. Petraș Apolo
45. Popescu Petrea
46. Popovici Derimedont, Dr.
47. Popovici Eusebie, Dr.
48. Pridie Atanasie
49. Procopovici Alexe
50. Repta Vladimir, Dr.
51. Reus Vasile (Humor)
52. Reuț Vespasian
53. Rotică-Rotariu Gavril
54. Saghin Ștefan, Dr.
55. Sandru Gheorghe
56. Șandru Alboi Vasile (Câmpulung)
57. Sârbu Gheorghe
58. Sbiera Ion
59. Sbiera Radu,Dr.
60. Scalat Modest
61. Ștefanelli Teodor V.
62. Stârcea Ion, Dr.
63. Tarnovschi Ipolit, Dr.
64. Tarnovețchi Cornel
65. Tofan Gheorghe
66. Tomașciuc Victor
67. Tomoioagă Laurențiu
68. Țurcan Aurel
69. Țurcan Dimitrie
70. Vasilovschi Nicu, Dr.
71. Vlad Nicolae
72. Voitcu Gheorghe
73. Voronca Aurel
74. Voronca Octavian, Dr.

B. Delegații Polonilor:

1. Duzinkiewicz Bazyli, Dr.
2. Kaminski Emil
3. Kwiatkowski Stanislaw, Dr.
4. Pospiazil Wladyslaw
5. Szwiger Leopold
6. Wicentowicz Edmund, Dr.

C. Delegații Germanilor:

1. Gaisdorf Rudolf
2. Glondys Victor, Dr.
3. Hodel Adam, Dr.
4. Kaindl Rafael
5. Landwehr de Pragenau Edwin
6. Lebouton Alois, Dr.
7. Wilis Emil

D. Reprezentanți ai comunelor rutene de peste Prut:

Rarancea:

1. Crasovschi Toader
2. Lupul Vasile

Toporăuț:

3. Ilașciuc Vasile
4. Macarenco Dimitrie
5. Macarenco Vasile

Cuciurnic:

6. Mardari Teodor
7. Poclitar Ioan
8. Răilean
9. Țopa Alexandru

Ivancăuți:

10. Masichievici
11. Mintici Ionică
12. Țintă Gheorghe

Storoneț Putila:

13. Chomașciuc N.

 

 

 

 

 

Discursuri în Consiliul Național din 28 noiembrie 1918

Discursul lui Radu Sbiera în ședința Consiliului Național din 13 noiembrie 1918

 

Cuvântarea ministrului Învățământului, Radu Sbiera, în ședința Consiliului Național din 13 noiembrie 1918, pe marginea programul de guvernare prezentat în aceeași zi de guvernul provizoriu condus de Iancu Flondor.

Dr. Radu Sbiera: D-lor! Printre vorbitori s-au găsit mai ales doi care au crezut să refuze toată încrederea guvernului. Înțeleg, să o facă aceasta în alte timpuri, în timpul normale din punctul lor de vedere; nu înțeleg însă ca acuma, când trebuie să ne prezentăm ca o unitate, unul să-și reprezinte aici ideile lui socialiste internaționale, altul niște resentimente vechi. Nu ne găsim în dieta veche unde cerem drepturi, ci în fața unui guvern național, care e chemat să înfăptuiască idealul nostru național și pe care trebuie să îl sprijinim (bravo!).

Domnilor, dați-mi voie să vă spun că acuma să nu avem numai corp, ci și suflet și inimă. E bine în orice moment să îți faci o socoteală rece, dar să nu fim așa de orbiți ca în momente istorice să năbușim orice sentimente din care pornesc ideile cele mai înalte (bravo!). S-au găsit și oameni care chiar au căutat să facă negoț cu sentimentele noastre. Aceasta e o lăcomie în timpuri normale, acuma însă e cea mai detestabilă crimă, un patricidiu. Dacă noi am fi avut înainte pe lângă socotelile noastre și sentiment, multe din reforme s-ar fi înfăptuit acum de mult. Dacă d-voastră cereți reforme până în 8 zile, atunci vă răspund că au trecut patrusprezece zile, de când ne zbatem ca să ne înțelegem, și d-voastră nu ne-ați dat mână de ajutor ca să trecem peste cele mai mari greutăți (bravo!). Tot din sentiment mi se impune să răspund și domnului Grigorovici provocat de felul cum vorbește d-lui despre Ștefan cel Mare. Dacă vorbim de Ștefan cel Mare, nu ne gândim numai la un om, la virtutea lui, ci respectăm în ele persoana ce reprezintă un complex de idei, pe care acuma trebuie să le realizăm. Am fost învățați să respectăm pe bătrâni, cu cât mai mult trebuie să respectăm pe un astfel de om. În genunchi trebuie să stăm în fața aceluia care e întruparea celui mai sfânt și mai mare ideal românesc.

Trecând de la sentimentalism, voiu să mă opresc la un cuvânt: integritatea teritoriului Bucovinei. La ce ne gândim noi? Voim poate să facem acel lucru ce a căutat să-l facă împăratul Wilhelm, să calce peste cadavre, să încătușeze alte popoare, pentru ca să înalțe pe poporul său? Când ne gândim la integritatea Bucovinei ne gândim la integritatea unui pământ românesc. Bucovina nu a existat până la 1775, ci poate nici nu va exista; ea e numai o parte a pământului românesc, despărțit prin nelegiuire. Aceasta o spun nu numai din punctul de vedere al sentimentului ci și din punctul de vedere al dreptății. Nu trebuie decât să răsfoim cartea domnului Nistor despre Bucovina, și vom vedea că la 1775 Bucovina a fost pământ românesc. Numai zece mii de oameni vorbeau rutenește. La 1848, deci cu 70 de ani în urmă, populația română a fost încă de două ori mai mare decât cea ruteana. Astăzi ni se spune că suntem o minoritate. Dacă rămânea Bucovina și mai departe la Austria, în scurt timp nu ar fi fost aici nici urmă de Români. Dacă o astfel de prefacere s-ar fi făcut în Moldova, în condiții normale, fără vre-o pasiune, s-ar fi zis că e un proces natural bazat pe raportul numeric al națiunilor conlocuitoare. Dar dacă această prefacere s-a făcut în împrejurări pe care le cunoaștem, ea e artificială. Nu vom admite niciodată să fim numiți aicia o minoritate, pentru că Rutenii nu s-au înmulțit pe cale naturală, ci prin imigrare. Chiar guvernul galițian a cerut ca oamenii veniți încoace din Galiția să fie trimiși înapoi, ca să nu se golească țara aceea de populație. Și noi pe acești oameni veniți să-i considerăm ca băștinași în țară? Bucovina a fost până la 1775 pământ românesc și după 1918 trebuie să fie ceea ce a fost până la 1775.

D. Grigorovici a spus că Austria, cât de blestemată era, avea intenții bune pentru viitor. De intențiile Austriei mă feream chiar când păreau cele mai bune. Nu vă aduceți aminte de intențiile de colonizare la hotarele dintre Austrio-Ungaria și țara română?(Grigorovici: ”Despre asta am vorbit în parlament numai eu!”)

Îmi pare foarte rău că domnul Grigorovici, care de altfel a fost foarte corect, la prima ședință a declarat că va colabora, în a doua ședință însă ne-a surprins în așa mod. Îmi pare rău că domnul Grigorovici, ca român, nu are puterea să arunce masca internaționalismului, care ne este străin, pentru a se desface de dânsul cu desăvârșire, fie că nu are puterea necesară, fie că e om al disciplinei, fie că se ține de o revoltă a socialiștilor și își ține situația. (Grigorovici: ”Nu mă vei înțelege cât vei trăi!”) Dacă dumnealui vorbește de excese, atunci, dacă voiește să facă o faptă românească să le previe, să molcomească spiritele agitate.

Domnilor! Foștii deputați din Viena au început să facă un târg cu pământul Bucovinei. Am întrebat cine i-a autorizat să facă aceasta? Sau au fost ei chemați să facă acest târg fără voia țării și a poporului? Sau au vrut asa realizeze o idee pe care poporul român nu o are? Într-un moment când toate popoarele vedeau în alcătuirea Austriei în lucru învechit, și nimeni nu credea în necesitatea ei, într-un moment când toți vedeau că numai naționalismul e soluțiunea potrivită, deputații noștri au cerut în cadrul Austriei autonomia națională, nu ca scop, ci ca mijloc, ca nadă pentru Românii liberi. Cu cine au stat ei de vorbă? Cu Ucrainii. Și domnul Grigorovici spune că au fost pe cale să se înțeleagă și să capete și câteva comune de peste Prut: Mahala, Boianul, Noua Sulița. Ce au făcut însă Ucrainii? Ei au cerut Cernăuțiul, apoi Storojinețul, apoi Siretele, care e dincolo de râul Sirete, și ca utima fază, părți din sudul Bucovinei. Avea drept domnul Tomoioagă când a zis că nu le-a fi ajuns să le dăm chiar toată Bucovina. Pentru aceasta am trimis noi deputați la Viena? Unul din ei a îndrăznit să meargă la România ca să se ofere să trateze ca să capete Românii Bucovina până la Sirete? Cu toate acestea, nu cade nici o pată pe sufletele acelora care totdeauna au lucrat pentru binele poporului. Tot păcatul cade asupra acelora care, în momente atât de grele au vrut să fie, nu trădătorii ci vânzătorii neamului (trăiască!). Domnilor, stimatul nostru octogenar, președintele Bejan, ne spune că ține însuși minte când încă Dobronauți, Chiseleu, Crișceatec au fost românești. Dacă un om care trăiește încă, între noi, ne spune aceasta, cum poate un deputat să zică că acest pământ nu e al nostru? Dar moșiile boierești, – să-mi ierte domnul Grigorovici cuvântul acesta – moșiile fondului acestea nu arată că pământul e românesc?

Să trec la alt capitol: Împărțirea societății în clase. E chestie de gust să spună cineva, dacă clasele sociale trebuie să existe sau nu. Datoria aleșilor unui popor însă este, se reprezinte totalitatea. Și noi care împărtășim ideile naționaliste, nu reprezintăm numai muncitorimea, sau boierimea, sau burghezimea, ci toată suflarea românească. “Pătura de jos?” – e acesta un cuvânt de ocară? Casa aceasta, dacă ne dă un adăpost sigur, dacă putem ședea aicia comod pe fotoliuri și discuta, e, pentru că are o temelie sigură. Așa e și cu pătura de jos a poporului, ea este temelia corpului național, și a fi temelie, e o cinste. Pătura de jos nu o poți pune sus, pentru că atunci se dărâmă toată casa. (bravo!).

Nu ar fi trebuit să aducem chestia partidelor. Dacă în vremuri normale chiar trebuie să existe partide, azi, când suntem înconjurați de dușmani nu trebuie să vorbim de partide, azi, acest loc și nu ni-l putem permite. Dacă o seamă de domni sunt nemulțumiți că nu au intrat în guvern, poftim, eu cel dintâiu le cedez locul meu dacă e vorba să-l ocupe cu mai mare demnitate decât mine, să lucreze mai bine decât mine.

În fine, să spun puține cuvinte și despre afacerile școalelor sau ale instrucției, pe care le reprezint eu. Îmi pare rău că domnul Grigorovici, nu mi-a adresat niciun cuvânt, fie de ocară, fie de laudă. Însă domnul Lupu și-a exprimat un fel de neîncredere, zicând că va constata cu date statistice dacă analfabetismul va fi scăzut. Ce credeți dumneavoastră despre școală, nu știu, dar iată ce voiu spune eu: pentru mine învățământul primar este cel mai important, pentru că e învățământul poporului, cel secundar și superior al câtorva aleși. Pentru mine succesul învățământului depinde de valoarea învățătorului. Pentru mine, învățătorul care-și face bine datoria este mai valoros decât învățătorul care face servicii însemnate unui partid. Învățătorul e liber să-și aibă părerile proprii, însă nu înțeleg ca învățătorul să fie mijloc politic, sau să fie întrebuințat ca unealtă contra preotului. Numai unitatea în activitatea preotului și a învățătorului îmi garantează promovarea culturii poporului. Eu voiu căuta să pun învățământul pe baze naționale. Voiu căuta ca învățătorul să fie la locul său în școală, și afară de școală să lucreze pentru promovarea culturii și a economiei.

Terminând voiu se repet: pentru că opera noastră într-un timp cât se poate de apropiat, să fie înfăptuită cu desăvârșire, trebuie să lucrăm nu numai cu mintea, ci și cu inima. De aceea, d-lor, aveți pe lângă minte, și inimă. (“bravo”).

 

Discursul lui Gheorghe Grigorovici în ședința Consiliului Național din 13 noiembrie 1918

 

Cuvântarea lui Gheorghe Grigorovici în ședința Consiliului Național din 13 noiembrie 1918, referitoare la programul de guvernare prezentat în aceeași zi de guvernul provizoriu condus de Iancu Flondor.

G. Grigorovici: Eu am declarat că nu am încredere în prezidentul guvernului. Azi declar că nu am încredere în guvernul întreg, cel puțin însă în cei mai mulți din membrii lui, nu în toți, căci în domnul Sârbu de exemplu am încredere. Programul guvernului e prea general, și nu corespunde timpului. În cele ce ne interesează ca Români ne așteptăm cu entuziasm la unirea Românilor. Unirea trebuie să rămână un ideal pentru care, dacă nu-l vom împlini, nu merităm numele de Români. (Trăiască!). Am spus-o în Parlament și o spun și aicia că nu se face totul pe calea adevărată, că nu se primesc la noi toate păturile sociale la colaborare. Eu ca social-democrat de pildă, numai mulțumită mandatului meu ca socialist nu aș fi reprezentat aici, dacă nu eram deputat. La fel s-a procedat și la comună. Rutenii când au luat stăpânirea în mâini au pus la comandă ca șef pe un socialist, Românii însă, și anume Românii conducători, nu națiunea, au făcut altfel. Dară va veni odată cu furtună și va sufla spuma, de va rămânea numai laptele hrănitor. Socialiștii sunt reprezentați într-un număr ridicol. S-ar fi așteptat ca, dacă s-a format constituanta, pe care am criticat-o în presă, să fie ales și un socialist, și să nu fiu numai eu ales, și aceasta nu ca socialist, ci ca deputat în Parlament. Doar atât tact trebuia să aveți ca, dacă ați acaparat dreptul să faceți constituantă, să întrebați și pe alții. (O voce: “nu ne trebuie partide!”). Din vociferarea aceasta înțeleg că nu ne trebuie partide. Ba, ne trebuie partide, și anume partide împărțite după pături. O nație sănătoasă trebuie să aibă pături, trebuie să aibă clase și clasele au interese deosebite și pentru realizarea lor formează partide. În momentul când nația e unită, atunci abia începe munca cumsecade, pentru ca să fii serv credincios, alesul națiunii(bravo!). Începutul meu, e un început de protest. Dar nu știm cum vom rămâne, nu știm cum va decreta poporul. Semne se arată, că la poarta noastră e rău; începe să bată la poartă muncitorul de la țară și muncitorul de la oraș. Să le înțelegeți și să deschideți poarta, cât mai e timp. Dacă nu o deschideți, poarta se va sparge și se va sfărâma, nu prin instigație, ci prin durerea și necazul ce s-au îngrămădit în popor. Căci nu înțelege poporul român de ce, în numele lui, să vorbească numai clasele suprapuse. Asta – e primul meu protest.

Cu privire la diferitele puncte ale programului, am următoarele de observat. În afacerile externe, trebuie să fim precauți. Nu trebuie a se mira, când își exprimă un socialist păreri care se potrivesc cu părerile naționaliștilor. Dacă îmi strânge cineva mâna pentru că am vorbit în sens național, trebuie să spun că aceasta nu o fac numai ca român, ci tocmai ca socialist, căci doresc libertatea pentru oricare popor. Însă socialistul iarăși nu poate decât să vorbească în sensul, ca să nu ne sprijinim în protecția puterilor mari. Am văzut ce s-a ales din Bulgari și Ucraini, care și-au legat soarta de puterile centrale. În politica externă e cumințenia aceea, care e garanția cea mai bună pentru viitor. Gândiți-vă la bătrâni, și la politica ce au făcut ei. Nu pomeniți numai de Ștefan. Ștefan Vodă e mort și moartă e și iobăgia de pe timpul lui. Nu el, ci virtutea Românului a creat gloria lui. Dar pe lângă virtute, și cumințenia lui l-au salvat și l-au conservat. El se punea la cale cu popoarele vecine, și înțelegea să-și conducă destinele așa ca să existe, să trăiască, și ne-a păstrat și nouă posibilitatea să existăm. Însușirea aceasta nu o are guvernul acesta. Chiar din capul locului, dacă nu vorbește cu atâta vehemență însă de integritatea Bucovinei, a greșit. Noi nu știm politica ce o duce România. Politica veche a Românilor a fost, că ei s-au purtat cu toții în înțelegere bună. Noi vrem să dictăm politica întregii politici românești. Noi nu putem să facem nimic fără îndrumarea României. Noi, după viitoarea împreunare cu România, în unire, vom fi vre-o 15 milioane de popor, din care un milion și jumătate, și mai mult, vor fi neromâni. Și aici va precumpăni elementul german cu jidanii și elementul rutean, cu Wassilko chiar (ilaritate). Țara aceasta se declară autonomă, unde Românii sunt în minoritate. Veți restitui astfel vechea Dietă, unde ați fost în minoritate.

Să vorbesc și despre deputați. Nu e adevărat că consiliul național al deputaților s-a constituit în urmă manifestului împărătesc. Când am văzut că legiunile ucraine au fost trimise în țară, fără să ne putem explica necesitatea lor, ne-am legat în Consiliu Național. Din momentul acesta, și eu sunt legat de el. Urma va alege, cine a greșit. Noi eram că ne înțelegem cu Ucrainii într-un mod foarte firesc. După modul nostru de înțelegere, pe care-l avem noi în gând, sigur că rămâneam împăciuți.

Ucrainii sunt o parte a poporului rusesc, și ei o știu că viitorul lor e pe lângă Rusia. Așa va forma Rusia aceasta un popor de cel puțin 120 până la 140 de milioane, care va avea o mare însemnătate. Noi, un popor de 14 milioane, trebuie să știm cum vom trăi, cu un popor de 140 de milioane. Antanta e o formațiune de azi. Luați însă un caz: anume cazul că se va isca curând un războiu nou, anume între Japonia și America, un războiu tot atât de însemnat ca și cel de azi, care ar absorbi puterile Angliei în altă direcție. Atunci suntem la dispoziția poporului vecin, a poporului rus. De aceea deputații români din Parlament, au vrut să se înțeleagă cu Ucrainii. Acest punct de vedere e cel adevărat. A fost greșit să proclamăm integritatea Bucovinei așa de vehement. Pământul e al nostru? Dar pământul e al aceluia ce-l muncește. Aci, țăranul nu vă va înțelege. Țăranul rutean și politicește trebuie să stăpânească acest pământ. Dacă se poate, să o faceți așa. Dar dacă faceți politică bucovineană, atunci, ori dăm tuturor vot universal, secret și proporțional, ori nimeni nu va vrea să știe de noi. Iar dacă dați vot universal, sunteți în minoritate. De aceea deputații aveau planuri să se despărțească de Ucraini, dându-le teritoriul până la Prut, însă comunele române Mahala, Poian, Noua Ialița aveau să ne rămâie nouă. Și așa eram în minoritate, dar rămâneam cu poporul german, care din punctul de vedere național, nu ne este periculos. Acum judecați și vedeți ori de sunteți în drept dacă credeți că planul a fost așa de perfid. N-a fost la mijloc nici trădare, nici altă copilărie. A fost un element de rațiune în politica externă.

În programul guvernului s-a vorbi de chestiile externe foarte generale. S-a vorbit numai de țări neutrale și de antantă. Între țări neutrale e și Ucraina?

În privința sufragiului s-a vorbit de baze largi. De baze largi a vorbit și Tigza, până a fost împușcat. Noi nu vrem nici o falsificare a votului. Guvernul trebuie să declare că va da vot universal, secret și proporțional. Votul proporțional e metoda cea mai bună pentru a face alegeri pacinice, bune, fără ură, căci îi garantează fiecărei minorități până la un număr oarecare un mandat. Aci, aș cere deslușiri. Ce privește sufragiul orașelor, aș avea de spus că orășenii sunt o pătură deosebită, și oricând privilegiile orașelor au fost o măsură pentru nivelul cultural al unei țări.

La finanțe, s-a spus că toate sunt provizorice, căci nu voim să hotărâm asupra intereselor materiale ale celorlalți locuitori ai țării. Dar ei au și drepturi, ei trebuie să aibă parte și la hotărârea schimbărilor politice din țară. La rectificare s-a vorbit și de industrie. De industrie e legată soarta muncitorului. Avem și noi muncitori pe la cele câteva fabrici, îndeosebi la ferestrae. Trebuie să pășim și în interesul lor. La reedificare s-au amintit numai gospodăriile țărănești, dar și muncitorii au suferit în acest războiu, și trebuie să ne gândim și la dânșii când vorbim de reedificare.

La apărarea țării, înțeleg că legiunea de voluntari nu va fi subofițeri din România, ci subofițeri români din Bucovina.

Chestiile agrare. Am încredere în persoana domnului Sârbu, însă știm că în guvernul acesta nu are să rămâie. În program, nu am văzut principiile reformelor agrare. S-a spus numai că răul trebuie apucat cu rădăcina. Aceasta a făcut-o țăranul rus: el și-a luat singur pământul. Așa are să vie și la noi, însă eu nu doresc aceasta. Dar țăranul român e strașnic necăjit și în 1905 (o voce: 1907!) el a arătat o probă de aceea ce trebuie să facă, când ciocoiul promite și nu ține. Dacă grăiești cu dânsul îți spune: “nu mai suntem noi cei proști, să stăm înaintea bunului ciocoiului”. El va ști să aleagă momentul potrivit. Momentul acesta, el îl va alege și aci, până veți face reformele. Și nu doresc să o facă el. Dar ar trebui să se știe principiile, după care vreți să purcedeți. Căci de-i dai pământul țăranului, și-i scoți sânge, cu aceasta nu vei folosi.

În chestia bisericească, eu nu mă amestec. Dar să nu reproșați guvernului austriac că nu v-a dat autonomia. De ce nu ați luat-o? Aici noi aveam starea ridicolă unde un împărat, străin de lege, făcea cu averea bisericii ce voia. Nu ne amestecăm în chestiile bisericești. Însă în vederea unirii cu Regatul, trebuie să spun că sistemul din România față de biserică e cât se poate de rău. Acolo, biserica e o unealtă în mâna guvernului, iar preotul e jandarmul satului.

Din cele ce a spus președintele guvernului despre alimentație nu am înțeles ce înseamnă introducerea concurenței libere. Concurența liberă e bună după războiu și când ne apropiem de țări bogate. Dar cum vrem noi să alimentăm comunele? Sistemul de protejare al societăților de consum e bun, însă după războiu situația se va îmbunătăți. Dar în timpul acesta, unde scumpetea e artificială acum, alimentarea trebuie să se facă după sistemul de la Cernăuți, care e foarte bun. Alimentele trebuie date comunelor și dacă se dă destul, atunci poporul va fi mulțumit. Tot așa să se facă și la munte. Comunele să împarțească alimentele, nu însă cu prețurile comerciantului.

Chestiile sociale. S-a vorbit de pături de jos. Domnilor, nu obicinuiți vorbe de acestea. Ele sunt pături de sus. Dacă aud vorbe ca aceste, vor încerca se ajungă cu atâta mai mult deasupra, și mai ales acuma când în toată partea aceasta a Europei, pe lângă regele Ferdinand n-a rămas nici un monarh pe scaunul său. A lipsit apoi o declarare în privința austentațiilor, pensiilor pentru invalizi etc (I. Flondor: Banii sunt la Ucraini!). Eu nu știu de aceasta, dacă mă ascultați pe mine, nu intrau în mâinile lor. Noi putem să plătim sustentațiile pe socoteala Austriei vechi; trebuie să plătim văduvelor, invalizilor și toate să le punem pe domnii Austrieci de până acuma să le restituie. Asta e lucru foarte vajnic, și trebuie vorbit clar și direct, ca să înțeleagă poporul.

În privința salubrității publice, programul a fost foarte general. Nu s-a vorbit de lupta contra tuberculozei și a bolilor sexuale. Cu cât de blestemată era Austria, dar ea, pe terenul acesta tot avea tendința de făcut ceva, creând sanatorii și spitaluri speciale pentru bolile aceste. Aceasta trebuie să o luăm în program, aceasta în special, ca să nu se zică că nici nu s-a vorbit de aceasta.

Am fost scurt, trebuia să fiu scurt, căci sunt în expectativă. Poate că legile ce se vor face, vor fi bune, însă deocamdată nu le văd. Vă spun numai încă o dată: bate o vreme nouă, deschideți ușa la timp, ca să nu fie spartă (bravo!).

 

Programul de guvernare al guvernului Bucovinei, prezentat în 13 noiembrie 1918

 

În Ședința Consiliului Național al Bucovinei din 13 noiembrie 1918, Iancu Flondor, prim-ministrul Bucovinei, după ce depune jurământul în fața camerei deputaților, citește programul de guvernare al guvernului provizoriu.

Dr. Iancu Flondor: Înaltă Cameră! Dumneavoastră ați hotărât ieri, să desfășor în ședința de azi programul guvernului. Urmând acestei hotărâri, am onoarea, în numele guvernului, să vă comunic următoarele: înainte de toate trebuie să accentuez că guvernul actual se poate ocupa numai cu chestii provizorii, pentru că are în vedere, în timp scurt, să aducă un proiect de lege electorală pe baze largi, după care se vor face alegerile și vor fi reprezentate toate stările, națiunile și confesiunile. Prin urmare și programul nostru nu poate fi decât ceva provizoriu. Guvernul crede că, înainte de toate, e absolut de trebuință a liniști țara și populațiunea, a da încredere populațiunii în imparțialitatea lui și a elimina orice bănuială asupra atitudinii guvernului. Circulă, de pildă, zvonul, că dorim să suprimăm mișcarea socială și cea națională. Aceasta nu avem de gând să o facem, și nici n-a fost în intențunile noastre. Din contră, pentru guvernul actual, linia de conduită, așa zicând șira spinării, sunt rezoluțiunile constituantei din 27 octombrie. Cu principiile acelea, stă și cade guvernul. Programul guvernului se mișcă numai în cadrul acesta și, în special, și în cadrul rezoluțiunii a patra a constituantei, în care se zice privitor la națiunile și confesiunile celelalte că Constituanta dorește să reguleze toate raporturile în bună înțelegere în baza principiului proclamat de prezidentul Statelor Unite, după care toate națiunile au să-și hotărască singure soarta. Și guvernul va căuta să puie principiul lui Wilson în aplicare. Actualmente, Consiliul Național nu are în sânul său reprezentanți din națiunile celelalte. Guvernul va căuta însă să susțină legături cu reprezentanții legitimi ai națiunilor acelora.

În locul acesta, permiteți-mi, domnilor, să deviez puțin. În jurnalul “Morgenblatt” s-a publicat o scrisoare deschisă la adresa guvernului, și anume o scrisoare fără subscriere, anonimă. Guvernul nu a răspuns, și nu va răspunde nici în viitor. Numai cu reprezentanții legitimi guvernul va intra în tratări, și cu ei va sta la vorbă. Acolo, însă, va căuta să corespundă în toate cerințele celorlalte naționalități.

Trecând la partea specială a programului, îl voi desfășura întâiu în mod lapidar. Când se va deschide discuția, multe inițiative pot fi aduse și vor da un rezultat frumos. Căci guvernul nu are ambiția să dea ceva care să nu se poată modifica, cât timp inițiativele aduse nu vor trece peste cadrul rezoluțiunilor Constituantei.

Privitor la politica externă, guvernul va căuta să întrețină legături strânse cu Regatul și cu Ardelenii și, dacă va fi dată posibilitatea, cu celelalte state.

Privitor la interne are în vedere servirea intereselor obștești, desființarea sistemului de corupție care a promovat în această țară, în mod regretabil, interese particulare. Că vom urma în privința aceasta, poate, un mod draconic, e dictat de împrejurări, căci în afară de ceea ce sistemul acesta are în sine putred, el a mai sporit în cursul războiului. Vom căuta să stabilim un cont viu al organelor administrative cu populația prin consilii districtuale cu vot consultativ. Vreau să elimin prin aceasta munca enormă și sterilă ce se face la prefecturi; în modul acesta se vor lega prefecturile cu comunele. Guvernul dorește să stea în contact cu populațiunea, el vrea să se puie în legătură prin graiu viu cu poporul. Cu aceasta se va reduce munca sterilă a organelor administrative. Vom pregăti legile electorale pentru comune și pentru reprezentanțele rurale și urbane, pe baza sufragiul universal, direct și secret, alegere activă și pasivă, cu dreptul de alegere și pentru femei.

În privința finanțelor stăm rău. Evenimentele ultimelor 14 zile ne-au sărăcit și mai tare. Restul averii disponibile a țării a dispărut. Aci nu putem salva situația pentru un timp îndelungat, căci nu ne dă mâna și nu voim să prejudecăm, ca să nu se spuie că numai Românii au hotărât asupra unor angajamente ale țării, neavând și celelalte națiuni putința a-și spune cuvântul. Un program mai mare se va putea stabili abia după alegerile viitoare, când vor fi chemați și reprezentanții celorlalte națiuni. Aceasta e o considerațiune față de ceilalți locuitori ai Bucovinei, pe care nu putem să-i neglijăm, căci deși nu suntem de o naționalitate, dar suntem toți copii ai țării, deci nu putem trece peste interesele lor materiale, decretând numai noi asupra obligamentelor țării. Am să vă desfășor un program care are să vă pară nesuficient, dar rog Înaltă Cameră să îl ieie la cunoștință. Dorim să facem un buget provizoriu pentru 4 luni. Bugetul se va prezenta camerei. Aici avem în vedere deschiderea de venituri noi spre asanarea finanțelor și pentru a restabili echilibrul. Totodată avem în vedere o reducere a cheltuielilor. Dar cu operațiunea aceasta nu vom restabili echilibrul, căci s-a constatat, că veniturile care ne vor sta la dispoziție, sunt departe de-a acoperi cheltuielile necesare. Vom cere de la Cameră încuviințarea de a contracta un credit mai ales și pentru sprijinirea populației, care a fost mai tare lovită de nenorocirile războiului. În căutarea creditului, se iau în vedere statele cu care avem legăturile acelorași principii, statele Antantei. Noi vom griji ca la împărțirea despăgubirilor pentru pagube ce le-a cauzat războiul, să participe Bucovina în mod amăsurat pagubelor ce le-a suferit. Vom insista asupra împrejurării că Bucovina a suferit cel mai mult din cauza războiului. Vom lua în vedere în prima linie gospodăriile țărănești, care sunt, așa zicând, unica putere productivă a țării, neavând noi industrii. Vom cere pentru moment indemnizarea Camerei pentru un împrumut provizor. Se ia în vedere reorganizarea băncii țării ca bancă de Stat și cu funcțiunea unui atare institut, și vom griji pentru înființarea unei filiale a Băncii Naționale Române, fiind lipsă de un institut de emisiune. În justiție, avem în vedere susținerea judecătoriilor pe baza legilor existente. Va fi însă de nevoie crearea unei curți de apel și, pentru cazul de trebuință, a unui senat ca curte de casație, deci ca instanță a treia. Acesta se va delega din partea curții de apel, dacă dați guvernului împuternicirea, să se activeze numai un senat.

Privitor la apărarea țării, se are în vedere organizarea jandarmeriei în legătură cu oastea din   Țară, pentru menținerea ordinii publice, apoi organizarea unei legiuni bucovinene, compusă din voluntari sub comanda ofițerilor bucovineni și formarea unei cohorte de cercetași români sub conducerea profesorilor și a ofițerilor bucovineni. Știți, domnilor, că corpul jandarmeriei, care sub Katargi a fost un corp exemplar, a decăzut pe zi ce mergea și în ultimii ani a prezentat o fizionomie scârboasă (voci din galerie: “rușine”). Aici trebuie o reorganizare din temelie. Însă guvernul nu vrea să procedeze în mod barbar. Va avea în vedere că și jandarmii sunt oameni și că mulți au fost încontra convingerilor lor uneltele unor proceduri scârboase. Oamenii subalterni nu trebuie trași în mod prea aspru la răspundere. Va trebui pusă în aplicare și legea, spre a se urmări nelegiuirile.

Agricultura: Acesta este unicul ram productiv al țării. El a suferit foarte greu, și trebuie să grijim să-l ridicăm la deplina lui productivitate. Avem trebuință să sporim productele agricole, pentru înlesnirea alimentării, pentru procurarea pâinii necesare pentru traiu. Tot așa credem că nu trebuie să pierdem timpul pentru a studia chestiunile unei reforme agrare. Aic, guvernul a hotărât să pășească într-un mod cât se poate de radical, pentru că numai cu combaterea unui simptom nu se poate nimic isprăvi. Răul trebuie extirpat din rădăcină. Răul se prezintă în două forme: întâiu ca lipsă de pământ la poporeni, a doilea, în împărțirea pământului între moștenitori. Din cauza aceasta din urmă, pe gospodării mai însemnate, se aleg în a treia sau a patra generație cerșetorii. Pentru prosperarea agriculturii, numai gospodării cu o anumită întindere vin în considerare: dacă sunt prea mari, nu e bine, și de asemenea, dacă sunt prea mici. O astfel de gospodărie nu trebuie să treacă nici peste un maximum, și să nu cadă nici sub un minimum de întindere. Mai departe nu pot aduce deocamdată amănunte, însă vă rog să îngăduiți, pentru că e o chestiune din cele mai vajnice, cea mai mare chestiune pentru țară. Și noi nu o vom lua ușor. Pentru moment, vom căuta să sporim cu toate mijloacele producțiunea agricolă. Vom căuta să sprijinim creșterea vitelor cornute, îndeosebi prăsila vitelor de rasă, pentru că știți, că în cursul războiului ni s-au luat cele mai bune și mai frumoase vite. Bucovina, care era renumită prin frumusețea vitelor sale, a decăzut în privința aceasta, și vom căuta să ridicăm iar acest ram însemnat al economiei noastre. Vom căuta să sprijinim înființarea de societăți agricole și de societăți de consum și de vânzare. Acestea din urmă pentru ca să nu intre între consument și producent factori mijlocitori, care se îmbogățesc, fie pe spatele unuia sau altuia. Comerțul îl vom sprijini, însă excesele lui le vom combate. Ameliorarea a suferit foarte mult și vor trebui luate toate măsurile, ca lucrările de ameliorare să se reînceapă. Nutremântul pământului a suferit din cauza lipsei de vite, iar drenajele, în multe locuri, nu funcționează. Se va studia și un proiect pentru reorganizarea învățământului agricol.

Pe terenul instrucției publice, guvernul va căuta să puie învățământul pe baze naționale, și anume nu numai pentru Români, dar pentru fiecare națiune. Pentru Români, avem de gând să aducem o reformă generală a întregului învățământ primar și secundar, în special în învățământul secundar prin introducerea limbii române ca limbă de propunere. În ce privește celelalte națiuni, guvernul se va pune în legătură cu reprezentanții lor legitimi, pentru a primi directive în privința reformelor pe care le vor dori ei.

La culte vom respecta principiul autonomiei. Pentru biserica ortodoxă orientală vom institui un congres, la care vor fi reprezentați mirenii în raport de două treimi, și preoții cu o treime din numărul membrilor lui. Apoi avem în vedere lichidarea legăturilor dintre forul bisericesc și fostul guvern austriac și restituirea mitropoliei. Guvernul e de părere că actul de destituire a mitropolitului a fost un act de volnicie care e în contrazicere cu legile canonice. E semnificativ, că numai față de Români a putut să se procedeze așa. Biserica noastră a fost în toată Austria și, poate în toată lumea, unica fără autonomie. Acest act de volnicie a fost comis fără orice bază, căci cine ar dubita în loialitatea mitropolitului Repta și ar putea crede că el a dat mâna la un act care constituie un act de înaltă trădare. Faptul acesta îl știe toată lumea, și l-a știut și guvernul austriac și dacă l-a învinuit pe mitropolitul nostru de o faptă criminală (Voci din galerie: “pereat Fischer”), a fost o tendință la mijloc, și anume de a schimba caracterul românesc al bisericii, care era reprezentat numai prin persoana mitropolitului. Și unde știm că, cu consistoriul compus așa cum îl cunoaștem, drepturile noastre au existat doar în teorie, e de prisos să mai facem cuvinte. Faptul se caracterizează prin sine. Noi vom griji ca Înalt Prea Sfinția Sa să primească toată satisfacția (strigăte: ”trăiască”).

La alimentare, vom griji de regulare a prețurilor alimentelor. Lăsând liber comerțul, vom sprijini importul de cereale în marginile unei concurențe cinstite. Aci voiu să adaug următoarele: Austria cea veche care și înainte de războiu se clătina în temeliile ei, nu era o formațiune omogenă. A ține în timp de războiu un astfel de Stat, cu tot aparatul său în activitate bună, e un lucru greu. Altceva e în Germania și alta în Austria. Acolo e un popor omogen, crescut în cultură și conștient de comunitatea intereselor tuturor cetățenilor. Acolo fiecare individ era convins că orice păcat ce-l comite, cade în spatele națiunii. Altfel e în Austria, unde s-au imitat instituțiile germane. Însă: si duo idem faciunt, non est idem.

Și prostul August face în circ multe ce le fac alții, însă el tot rămâne prostul August. S-au făcut atâtea ordonanțe, încât era să se înece lumea în hârtie, dar în toate aceste ordonanțe nu era viață, căci lipsea voința de-a le observa, și marele public nu profita dintr-însele. Ce efect au avut toate acestea, se știe: s-a suprimat comerțul legitim, o mare parte a publicului care se ocupa cu comerțul a rămas fără sprijin, și trebuia să ceară ajutor de la Stat. Nu s-a luat seama de elementul cinstit. Elementul necinstit însă a acaparat numai el comerțul, organizând un comerț clandestin, așa numitul “Schleichhandel”, unde elementele celelalte, care ar fi colaborat, erau excluse. Urmarea a fost că prețurile sporeau mereu. Ce făcea guvernul? El dădea promisiuni, însă cu promisiuni nu se hrănește un popor. Noi vom căuta să înlăturăm neajunsurile din răsputeri.

Ținând cont de afacerile sociale vom căuta să aducem reforme potrivite cu timpul de azi, potrivite cu vederile noi, care stăpânesc spiritele.

În privința reedificării, vom îngriji pentru adăpostirea refugiaților în timp apropiat și în începutul primăverii suntem siguri că vom fi în măsură să ajutăm la reclădirea gospodăriilor. Privitor la comunicațiune, poștă și telegraf, vom căuta să menținem liniile existente, să stabilim legături cu România și cu alte state și vom îngriji pentru întocmirea tuturor comunelor pentru serviciul de telefon (aprobări).

Salubritatea publică: Aci vom îngriji de unificarea serviciului sanitar. Până acum, o parte din agendele acestui serviciu erau la Guvern, o parte la Dietă. Acestea voim să le cumulăm. Ne vom îngriji în special și de serviciul sanitar la țară. O necesitate din cele mai urgente pe care voim să o satisfacem, e îngrijirea de combustibil, rufe, medicamente și bandaje pentru spitaluri. Cu acestea, am sfârșit schițarea, în liniamente generale, a programului nostru. Dumneavoastră rămâne să vă exprimați părerile și dorințele, dând guvernul directivele ce le credeți de trebuință (strigăte de: bravo, bravo! aplauze).

Discursul lui George Tofan în ședința Consiliului Național din 25

noiembrie 1918

Declarația lui George Tofan în ședința a patra a Consiliului Național al Bucovinei din 25 noiembrie 1918.

Așezat de marele Traian la Dunăre în calea barbarilor năvălitori, poporul român și-a început istoria sa de santinelă a civilizației și a rămas secoli de-rândul credincios latinității care reprezintă și progresul.

A înfruntat cu bărbăție vrednică de admirație puhoiul neamurilor sălbatice ce revărsând-se din largul pustiurilor asiatice călcau în picioare tot ce produsese munca coloniștilor romani.

Ieșit neatins din frământările năvălirilor el clădește pe ruinele vechii organizații romane, vrednic urmaș al unor mari înaintași două state naționale, Muntenia și Moldova, cele dintâi cristalizări politice ale neamului românesc. Aceste mici și tinere state, înconjurate din toate părțile de vecini vrăjmași și hrăpăreți au reușit totuși prin vitejia fiilor și genialitatea conducătorilor să-și asigure un loc de frunte în istoria vremurilor de atunci. Nici semiluna atotcotropitoare care și-a înfipt steagul la Buda și a înspăimântat lumea apuseană, nici trufia maghiarilor opresori, nici îngâmfarea învinșilor din Codrul Cozminului n-au putut îngenunchia poporul nostru viteaz și hotărât. Faima vitejiei sale neîntrecute și a nețărmuritei sale dragoste de moșie a trecut departe peste hotarele țării, uimind lumea și îngrozind pe dușmani.

Dar vitregia vremurilor, vrăjmășia vecinilor și discordia din lăuntru au întrecut gloria trecutului și asupra neamului nostru s-au abătut cele mai mari nenorociri. Străinii au sfâșiat trupul țării, au trunchiat Moldova și astfel neamul, care văzuse zilele de slavă ale lui Ștefan și Mihai, a ajuns sub jugul rușinos al Austriei, sub stăpânirea în sălbaticilor din Ural și sub cnutul brutal al Muscalului.

Calvarul suferințelor nespuse ale neamului nostru începuse. Buruiana otrăvitoare a străinismului răspundea în toate părțile veninul distrugător și o mare majoritate a neamului nostru mergea spre peire sigură. O singură nădejde mai licărea sfios în sufletele chinuite, era nădejdea adunării tuturor Românilor sub un singur steag. Multă vreme acest vis le părea multora a fi o utopie.

Când criminalii asupritori de neamuri aruncară făclia incendiară, un fir de nădejde străbătu neamul nostru de pretutindeni. Atunci noi, care am crescut și ne-am hrănit decenii de-a rândul cu această nădejde, care ne-am străduit să semănăm în sufletul tinerimii acest ideal izbăvitor, consecvenți cu trecutul nostru și nerăbdători de-a vedea realizat cu un ceas mai degrabă visul secular al neamului nostru, am părăsit frumoasele plaiuri ale Bucovinei și vetrele părintești și luând toiagul pribegiei am apucat calea spinoasă a suferințelor la capătul cărora strălucea vie întruparea mărețului ideal. Patru ani de zile fiecare din noi a contribuit după puterile sale la realizarea acestui îndrăzneț, dar legitim gând, al realipirii Bucovinei la patria-mamă și al unirii tuturor românilor într-un singur stat național.

Mulți din cei ce-au pus pieptul lor stavilă puhoiului de dușmani ce tindea să ne desființeze, zac astăzi sub glia pământului liber românesc și în acest ceas de mare bucurie ne descoperim cu adâncă pietate în fața mormintelor eroilor libertății cărora neamul nostru le va păstra o veșnică recunoștință.

Procesul istoric de veacuri al neamului nostru se lichidează astăzi. În aceste momente înălțătoare, noi, refugiații și voluntarii bucovineni, ne-am reîntors la vetrele noastre părăsite. Având satisfacția datoriei împlinite noi întindem frățește mâna celor rămași acasă, cari și-au păstrat nepângărită conștiința în dorința sinceră de a munci împreună la ridicarea țării și a neamului. Ne închinăm înaintea muncii generației înaintașe, care în împrejurări excepțional de grele au apărat caracterul românesc al țării, păstrând mereu în sufletul lor focul viu al aceluiași ideal ce ne însuflețește azi pe toți.

Credincioși tradiției istorice-naționale nu ne vom feri a privi în față și a da soluțiuni potrivite tuturor problemelor mari, care agită astăzi viața popoarelor.

Suntem înainte de toate aderenți intransigenți ai unirii necondiționate și desăvârșite a tuturor țărilor românești în hotarele lor etnice și istorice, într-un stat național unitar, căci numai astfel poporul nostru își va putea realiza menirea sa istorică.

La dezlegarea tuturor problemelor de interes obștesc vom fi condus de cele mai largi principii democratice, dând maselor poporului răsplata cuvenită jertfelor aduse cu prisosință în trecut și prezent.

Recunoaștem fiecărei minorități naționale dreptul de a se dezvolta liber în cadrele organizației statului românesc unitar și în conformitate cu aspirațiile neamului românesc, băștinaș în această țară; cerem însă înlăturarea tuturor nedreptăților săvârșite în dauna noastră în scurgerea celor 143 de ani de stăpânire străină.

Ridicându-ne pe de-asupra tuturor prejudecăților, uitând tot trecutul neînțelegerilor, gândurile noastre se îndreaptă în aceste clipe mărețe numai la viitorul neamului nostru iubit și chemăm la muncă pentru fericirea acestui neam pe toți cei de un gând cu noi.

Cernăuți, la 25 noiembrie 1918

Reprezentanții Românilor bucovineni și voluntari: I. Nistor mp., Dr. D. Marmeliuc mp., Dr. N. Carabioschi mp., V.V. Greciuc mp., V. Bodnărescu mp., George Tofan mp., Filaret Doboș mp., Dr. Aurel Morariu mp., Tudor Stefanelli mp., G. Rotică mp., Vasile Fediuc mp. [membru al parlamentului]

 

Documente unirea Bucovinei cu România

 

Reportaj despre primirea trupelor române în Bucovina din 17 noiembrie 1918

Trupele române, care au intrat în Bucovina, au fost peste tot locul primite cu mare entuziasm.

Cu o însuflețire fără margini au fost primite la intrarea în Cernăuți. Liniștea a fost pretutindeni restabilită. Trupele s-au oprit o zi în Cernăuți, fiindcă în urma cererilor făcute de numeroase delegațiuni de peste Prut, au primit ordin să treacă Prutul și au început înaintarea înspre Prut și Nistru, marți dimineața.

Cernăuții prezintă acum un aspect deosebit. În locul Pajurei cu două capete a Austriei, fâlfâie tricolorul român care e arborat pe cele mai multe clădiri publice.

Străzile sunt pline de diferiți soldați, din diferite armate, care au fost dezarmați.

Șefii partidului ucrainian au părăsit teritoriul ocupat. În noaptea de marți spre miercuri 30‒31 octombrie au afișat pe furiș pe zidurile orașului, un scurt manifestă în care îndeamnă populația ucrainiană la liniște, asigurându-o că conducătorii ei veghează asupra intereselor lor. Deocamdată toate autoritățile austriece afară de guvernatorul Erzdorf au rămas la posturile lor.

Mare indignare a produs în cercurile românești faptul că generalul Fischer, asasinul criminal al populației românești și fostul guvernator Erzdorf, au fost tolerați să rămână în Cernăuți.

Formațiuni militare naționale

În scurtă vreme soldații români bucovineni întorci de la diferitele fronturi, vor fi organizați într-o formație unitară națională.

Guvernul Național al Bucovinei

În ședința de marți, 30 octombrie, a Consiliului Național s-a hotărât formarea unui guvern național al Bucovinei care să ia asupra sa conducerea țării. Guvernul s-a și constituit îndată. În fruntea Guvernului stă d. Iancu cavaler de Flondor, care are și departamentul Justiției.

La externe a fost numit d. Sextil Pușcariu, profesor universitar și membru al Academiei Române, la Interne d. dr. Dorimedont Popovici, deputat în dieta țării, departamentul Apărării Naționale d. Nicu cavaler de Flondor, deputat în dieta țării, la Instrucție d. Radu Sbiera, profesor, la comerț d. dr. Max Hacman, la aprovizionare d. dr. Vasile Marcu, la lucrări publice Aurel Țurcanu, inginer silvic.

Noul guvern a numit pe d. dr. Vasile Bodnărescu, agent diplomatic al său pe lângă guvernul român. În ședința sa de miercuri guvernul și-a fixat programul care a fost înaintat prin d. dr. Sextil Pușcariu, guvernului român.

Președintele Consiliului Național

Consiliul Național ales președinte al tău pe d. Dionisie cavaler Bejan, fost membru al consistoriului din Cernăuți, vice-președinte pe D. Eusebie Popovici, profesor și deputat în dieta țării. Acest consiliu este organul suprem al reprezentanței naționale care funcționează ca parlamentele legislativ. Guvernul e responsabil de actele sale consiliului legislativ. Deocamdată atât Consiliul Național, cât și guvernul își țin ședințele în Palatul Țării.

Primarul Cernăuților

Primar al orașului Cernăuți a fost numit de guvern părintele Gheorghe Șandru, preot la biserica Sf. Paraschiva, care a îndeplinit funcțiunea aceasta și pe vremea ocupației rusești.

Serviciu de propagandă

“Comitetul Românilor Bucovineni Refugiați” din Chișinău a organizat un serviciu de propagandă pentru Bucovina, care va începe a funcționa zilele acestea.

Statutele acestui serviciu au fost aprobate de guvern român. Scopul acestui serviciu este lămurirea populațiunii bucovinene asupra necesității și îndreptățirii realipirii Bucovinei la patria mamă.

Acest serviciu este condus de un consiliu de 4 membri cu sediul în Cernăuți.

Director d. Iancu Nistor, subdirector: d. Gheorghe Tofan, secretar: Dumitru Marmeliuc, casier: Vasile Greciuc.

Prima echipă de propagandiști va pleca zilele acestea în Bucovina.

Batalionul de voluntari bucovineni

Guvernul român a aprobat ca voluntarii bucovineni să formeze un batalion special încadrat de ofițeri bucovineni, care va fi întrebuințat în Bucovina.

Bucovina și Transilvania

Un curier special susține și acum legătura între Consiliul Național din Bucovina și cel din Transilvania. Toate hotărârile luate de unul din consilii sunt comunicate imediat celuilalt consiliu.

D. Sextil Pușcariu în audiență la d. general Văitoianu

D. Sextil Pușcariu, delegatul guvernului național din Bucovina a sosit joi la Iași însoțit de dr. Vasile Bodnărescu și d. Gheorghe Tofan, delegatul Comitetului Românilor refugiații din Bucovina, și a fost primit într-o lungă audiență de d. general Văitoianu, ministru de interne.

D. Iancu Nistor la Iași

D. dr. Iancu Nistor a plecat la Iași în misiunea specială. Va lua contact cu membrii guvernului român și va avea o conferință cu d. Sextil Pușcariu.

Onciul scos de sub pază

Aflăm că guvernul român a dispus scoaterea de sub pază a lui Aurel Onciul care n-are însă voie să părăsească Iașii. Camera bucovineană a instituit o comisiune specială care va ancheta cazul lui A. Onciul.

(În numărul nostru de mâine vom continua cu informațiunile noastre asupra Bucovinei)

 

 

Rezoluția Adunării marinarilor moldoveni din flota Mării Negre și artileriștilor din cetatea Sevastopolului din…

 

Rezoluția Adunării marinarilor moldoveni din flota Mării Negre și artileriștilor din cetatea Sevastopolului din 13 decembrie 1917.

Fiindcă s-au iscat și se împrăștie fel de fel de zvonuri despre otreadul de marinari sosiți în Chișinău sub comanda prăpurașului de flotă Caminschi, pentru apărarea Republicii Moldovenești, noi marinarii din flota Mării Negre și artileriștii din cetatea Sevastopolului, aducem la cunoștința tuturor următoarele:

1. Noi suntem de părerile acelea, pe care le-a avut cel dintîiu congres Moldovenesc;
2. Noi nu suntem nici bolșevici, nici menșevici, ci suntem mai întâi de toate fii ai Basarabiei, pe care o iubim fierbinte ca pe o mamă și pe care avem s-o apărăm cu toate puterile, pe care le avem la îndemână.
3. Noi cerem o stăpânire puternică, care să se rezime pe toți locuitorii Basarabiei și pe toate organizațiile Moldovenești.
4. Toată puterea în Basarabia trebuie s-o aibă în mâinile sale așezământul cel mai înalt în Republica Moldovenească – Șfatul Țării – și în afară de el să nu mai fie alte așezământuri de ocârmuire în Basarabia.
5. Noi vom apăra Sfatul Țării de orice încercări de a-i scădea puterea ori din ce parte ar veni aceste încercări din dreapta sau din stânga; apărarea aceasta va fi în bună înțelegere cu garnizoana moldovenească din Chișinău și va fi dusă până la întrebuințarea chiar a puterii armate.
6. Jos anarhia și războiul între cetățeni! Noi nici într-un fel nu vom sprijini aceste porniri rele.
7. Trăiască adunarea întemeietoare a Basarabiei și a Rusiei întregi.

Nacialnicul marinarilor din flota Mării Negre, prăpurașul N. Caminschi

 

 

 

 

 

Declarația de unire a Bucovinei cu România din 15/28 nov. 1918

 

Declarația de unire a Bucovinei cu România din 15/28 noiembrie 1918 a fost citită în Congresul General al Bucovinei, reunit în ședința a cincea a Consiliului Național Român al Bucovinei.

„Congresul general al Bucovinei, întrunit azi, joi, în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, considerând că, de la fundarea principatelor române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevii și Cernăuților, au făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat de stat:Considerând că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei;

considerând că fii ai acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirii păgâne;

considerând că în 1744, prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari el voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, Bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică;

considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile izvoarelor de câștig ale acestei țări și despuiat în mare parte de vechea sa moștenire; considerând că, cu toate acestea, Bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, va sosi și că moștenirea lor stăbună, tăiată prin granițele nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit veșnic credința că marele vis al neamului se va înfăptui, când se vor uni toate țările române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar;

constată că ceasul acesta mare a sunat!

Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile, și când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară s-a zguduit în temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea dezrobirii noastre.

Drept aceea noi, Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm:

Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.

Declarația de unire a Bucovinei cu România a fost citită de Iancu Flondor, președintele Congresului General al Bucovinei și a fost primită de plenul congresului cu aplauze prelungite. Moțiunea de unire a fost votată în unanimitate de cei prezenți.

 

Declarația lui C. Isopescu-Grecu, în Parlamentul din Viena din 22 iulie 1918

 

Declarația făcută de C. Isopescu-Grecu, în Parlamentul din Viena, în numele grupului parlamentar român din 22 iulie 1918.

Fiind vorba de împărțirea Galiției și de înjghebarea unei provincii ucraino-galițiene, noi Românii dorim ca soarta noastră să se rezolve în temeiul principiilor noastre programatice de autonomie națională în cuprinsul provinciei Bucovina și al Austriei. Ținem la dreptul istoric al Românilor pe pământul Bucovinei, care prin un șir de secole a fost o parte a Moldovei și locul de reședință al principilor ei și ținem de aceea ca Bucovina să rămână neîmpărțită. Întâmplându-se însă să fie dată necesitatea ca districtele ucrainiene să fie separate din Bucovina spre a fi încorporate teritoriului administrativ ucraino-galițian, compatrioții noștri ucrainieni nu vor întâmpina la noi Românii greutăți prea mari, dar aceasta numai dacă Bucovina va păstra și mai departe autonomia sa ca provincie independentă.

Patru momente m-au îndemnat să fac astăzi înaintea parlamentului acestei declarațiuni: mai întâi împrejurarea că pe frontul de est s-a încheiat pacea numai cu Rusia și Ucraina ci și cu regatul României. Nu voiesc nici să aprob și nici să critic tratatul de pace cu România și las cu plăcere răspunderea pentru urmările ce le va avea acelora care l-au încheiat. Voiesc însă să accentuez că regularea raporturilor noi cu România impune totodată guvernului responsabil și sarcina obligatorie să pătrundă necesitățile și interesele vitale ale Românilor din Austria, ca să-i afle ca totdeauna credincioși la acel loc unde sunt de trebuință patriei și statului. În rândul al doilea ne privesc pe noi Românii promisiunile ce le-a făcut guvernul în chestia Galiției apoi veștile răspândite de jurnale asupra unui pact secret între guvern și Ucraini și în urmă însăși declarațiunile Ucrainilor.

Din declarațiunile d-lui prim-ministru rezultă neîndoios că între guvern și Ucraini există în adevăr un compromis întrucât privește împărțirea Galiției. Din expunerile d-lui prim-ministru rezultă însă totodată că noua organizare se va face numai pe cale constituțională, rămânând exclusă orice formă de octroare. Punctul de vedere al guvernului și al Ucrainilor se arată și din cuprinsul pactului secret așa precum el e publicat prin jurnale din partea Polonilor. Însă același pact mai cuprinde un moment care trebuie să ne umple pe noi, Românii bucovineni, de cea mai mare grijă. Se zice în acest pact secret că din Bucovina și partea ucraină a Galiției de est se va întemeia noua provincie ucraino-austriacă. Aicia nu e deci vorba de o parte a Bucovinei ci de întreaga Bucovină. Cuprinsul acestui pact secret corespunde cu declarațiunile făcute din partea reprezentanței parlamentare ucraine și aceasta ne liniștește nu numai pe Românii din Bucovina ci și pe Germanii de acolo, cu care noi am trăit totdeauna în cea mai bună prietenie. Ambele popoare sunt adânc neliniștite ca nu cumva întreaga Bucovină să fie alipită provinciei ucraine austriace, ceea ce ar însemna desființarea totală a acestor două popoare. Și aceasta ar fi fără îndoială cea mai mare cruzime pricinuită prin acest război. Populațiunea Bucovinei care s-a dovedit în acest război credincioasă împăratului până la cea din urmă picătură de sânge și s-a apărat vitejește contra oricărui dușman și contra oricărei încercări, această populațiune a Bucovinei, întrucât se compune ea din Români, să fie dată jertfă ca să se cufunde pentru vecie în potopul noilor formațiuni de stat ucrain? Aceasta ar însemna nu numai cea mai mare ingratitudine și jertfire nepăsătoare față de acel popor care a fost în est totdeauna o cetate neînvinsă de spirit austriac și de credință patriotică – aceasta este nația română – ce ar însemna totodată capitularea spiritului de cultură al apusului înaintea răsăritului, a acelui spirit civilizator care și-a aflat apogeul în întemeierea universității germane din Cernăuți. Vă adresez domniilor voastre, domnilor Germani! Jertfiți în Bucovina populațiunea română și germană și ați adus pe Slavi înaintea porților Vienei!

Din convorbirile mele cu conducători însemnați ai ucrainilor galițieni am putut însă înțelege că dânșii nu umblă după anexarea Bucovinei în teritoriul ucraino-austriac. Mi-i teamă însă că ajungând la împărțirea Bucovinei, Ucrainii să nu reclame aceste teritorii care, deși cuprind minorități ucraine, totuși au în majoritate populațiune românească și sunt pământ sfânt românesc. Numai o Bucovină româno-germană, având Prutul de frontieră la nord și Cernăuți de capitală, iar la sud cuprinzând și triunghiul cedat de România, e singur posibil ca teritoriu independent administrativ al Bucovinei-Noi. Altă configurație a Bucovinei n-ar putea satisface nici pe Români, dar cred că nici pe Nemți și ea ar însemna sfârșitul Românilor în Austria.

Urmașul d-lui Dr. Seidler, noul prim-ministru Hussarek, a ținut să declare că și el va observa cursul politic îndrumat de înaintașul său. Privește oare această declarațiune și pactul secret încheiat între guvern și Ucraini? Credem că e de datoria deputaților noștri din Parlament să ne dea lămurire exactă asupra situației ca să nu se pregătească și Românilor bucovineni soarta care în anul 1848 a lovit cu atâta cruzime în Românii din Ungaria atât de credincioși împăratului și dinastiei!

 

 

Telegramă trimisă puterilor Antantei de Congresul general al Bucovinei din 28 noiembrie 1918

 

Telegramă trimisă puterilor Antantei de Congresul general al Bucovinei din 28 noiembrie 1918.

Domnule Ministru,

Congresul general al Bucovinei în virtutea drepturilor popoarelor de a hotărî singure de soarta lor, a votat astăzi în unanimitate realipirea Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru la Regatul României.

Pătrunși de adâncă admirație pentru mărețele principii de libertate și dreptate, de care a fost călăuzită țara D-voastre în acest război și de sincera recunoștință pentru jertfele dezinteresate aduse de nobila D-voastre națiune pentru triumful acestor principii, Vă rugăm să binevoiți a notifica guvernului  D-voastre votul unanim al Congresului general al Bucovinei și a-i tălmăci sentimentele noastre de veșnică mulțumire și recunoștință.

Totodată ne folosim de acest prilej de a exprima Excelenței Voastre și personal mulțumirile noastre cele mai călduroase pentru dragostea cu care ați înfățișat și sprijinit cauza noastră dreaptă în vremile de cea mai grea cumpănă, și în clipele hotărâtoare pentru viața noastră națională.

 

 

Răspunsul Italiei la telegrama din 28 noiembrie 1918, trimisă de Congresul general al Bucovinei

 

Răspunsul Italiei la telegrama din 28 noiembrie 1918, trimisă de Congresul general al Bucovinei.

Răspunsul Ministrului Italiei

Am onoarea să Vă anunț primirea telegramei  D-Voastre, la care n-am putut răspunde decât acum, primind-o cu întârziere.

Principiul naționalităților ca bază a fundării statelor a fost proclamat de un bărbat de stat italian și susținut de poporul italian într-o suta de ani de lupte, și de armatele italiene în patru războaie.  Astăzi, înfăptuindu-se realizarea acestui principiu în toată Europa, Italia se bucură de eliberarea celorlalte popoare subjugate ca și de acea a propriilor săi fii și cu adâncă mulțumită și emoționată ea privește la România care, sub sceptrul regelui său, prin vigilența armatei sale și prin credința poporului său înfăptuiește unitatea rasei sale.

Eu nu voi lipsi de a aduce telegrama  D-Voastră la cunoștința guvernului regelui și, mulțumindu-vă pentru amabilele  D-Voastră expresiuni, aduc eu din parte-mi cele mai sincere felicitări pentru fericirea și prosperitatea României Mari.

Însărcinatul de afaceri al Italiei
Auriti

 

 

Răspunsul Franței la telegrama din 28 noiembrie 1918, trimisă de Congresul general al Bucovinei

 

Răspunsul Franței la telegrama din 28 noiembrie 1918, trimisă de Congresul general al Bucovinei.

Răspunsul Ministrului Franței

Sunt adânc mișcat de sentimentele nobile ce le exprimați D-voastră Franței în numele Congresului general al Bucovinei ca și de gândul că  D-voastră ați aflat de bine să exprimați îndeosebi dragostea D-voastră către tara mea, tocmai în momentul când proclamați unirea la România.

Eu mă simt îndemnat să împărtășesc aceasta organului Republicii rugându-l să apere cauza justă română.

Franța a rămas credincioasă misiunii sale mari în lume. Noi nu vom uita niciodată că românii, frații de sânge ai francezilor, au făcut pentru același ideal aceleași sacrificii.

E voința acestor martiri, care poruncește să rămânem uniți pentru totdeauna.

În numele guvernului Francez cât și în numele meu aduc felicitări generoasei  D-voastră națiuni, regelui  D-voastră loial și credincios și Bucovinei, noii provincii române, cât și D-voastre personal a cărui acțiune, exemplu și autoritate au ajutat așa de util realizarea idealului român.

Saint Aulaire

 

 

Telegrama trimisă Președintelui Consiliului de Miniștri al României de Iancu Flondor din 28 noiembrie 1918

 

Telegrama trimisă Președintelui Consiliului de Miniștri al României de Iancu Flondor din 28 noiembrie 1918.

Congresul General al Bucovinei, în numele suveranității naționale, a votat astăzi în unanimitate unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în hotarele ei istorice cu regatul României.

Vă rugăm să luați act de această hotărâre și să ne dați tot concursul guvernului pentru aducerea ei la îndeplinire.

Președintele Congresului General al Bucovinei
Iancu Flondor

 

Telegramă trimisă regelui Ferdinand I de Congresul general al Bucovinei din 28 noiembrie 1918

 

Telegramă trimisă regelui Ferdinand I de Congresul general al Bucovinei din 28 noiembrie 1918.

Congresul general al Bucovinei care întrupează suprema putere a țării, în numele suveranității naționale, a votat astăzi cu unanimitate unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în hotarele ei actuale cu regatul României.

Mulțumind proniei cerești că ne-a învrednicit de a vedea ispășită nelegiuirea ce s-a săvârșit acum 144 ani față de țara noastră, mândri că avem fericirea de a aclama pe Maiestatea Voastră, Domnul liberator și purtător de grijă a Bucovinei, rugăm să ne primiți sub sceptrul ocrotitor al Maiestății Voastre și reînnodând firul istoric rupt cu silnicie înainte de un veac și jumătate, să reînnoiți strălucirea coroanei lui Ștefan.

Maiestate să trăiți mulți și fericiți ani!
Trăiască Maiestatea Sa Regina!
Trăiască Dinastia!

 

 

Apelul Președintelui Consiliului Național al Bucovinei, Iancu Flondor, către poporul român din 12 noiembrie 1918

 

Apelul Președintelui Consiliului Național al Bucovinei, Iancu Flondor, către poporul român din 12 noiembrie 1918

Către Poporul Român

Rezbelul mondial, lupta gigantică a dreptății și libertății în contra militarismului și imperialismului asupritor a dat naștere și libertății națiunilor subjugate.

Romanii Bucovineni, folosindu-se și ei de dreptul suveranității noastre, recunoscut acum de toată lumea, au hotărât, în Constituanta lor din 27 octomvrie 1918, să stăpânească singuri țara lor Bucovina, sfântul lor pământ strămoșesc.

Fostul guvern austriac s-a opus la această cerere îndreptățită, a cedat însă forței Rutenilor. Astfel a trecut puterea țării în mână Rutenilor și s-a dezlănțuit în urmă anarhie peste toată țara.

În fața acestor împrejurări, Consiliul Național, reprezentanța legitimă a poporului român, a fost nevoit să recurgă la ajutorul fraților din Regat, cerând intervenția oastei românești.

Maiestatea Sa Regele României, răspunzând la această cerere întemeiată, a dispus intrarea armatei în țară.

Spre a restabili dreptatea și ordinea, Consiliul național a luat în ziua de 10 noemvrie în seamă stăpânirea țării și va exercita puterea prin Guvernul său.

Locuitorii acestei țări de altă naționalitate sunt provocați, chiar în interesul lor bineînțeles, să se supuie acestui guvern, care va ști să ia în considerare interesele lor firești.

Cernăuți, la 12 noemvrie 1918.

Președintele Consiliului național
(ss) Dr. Iancu Flondor

Decretul-lege cu privire la unirea Bucovinei cu România din 18 decembrie 1918

Decretul lege nr. 3744 cu privire la unirea Bucovinei cu România din 18 decembrie 1918, semnat de regele Ferdinand I și de prim-ministrul Ion I. C. Brătianu.

Președinția Consiliului de Miniștri

Ferdinand I

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de Miniștri sub nr. 2211 din 1918, luând act de hotărârea unanimă a Congresului general al Bucovinei din Cernăuți, de la 15/28 noiemvrie 1918.

Am decretat și decretăm:

Art. I. – Bucovina, în cuprinsul granițelor sale istorice, este și rămâne deapururea unită cu Regatul României.
Art. II. – Președintele Consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat la București, la 18 decembrie 1918.

Ferdinand
Președintele consiliului de miniștri și
ministrul afacerilor străine
Ion I. C. Brătianu

 

Decrete-lege pentru administrația Bucovinei din 18 decembrie 1918

Decretul lege nr. 3744 pentru administrația Bucovinei din 18 decembrie 1918; decretul lege pentru numirea lui Iancu Flondor și Ion Nistor ca miniștri în guvernul României; ambele sunt semnate de regele Ferdinand I și de prim-ministrul Ion I. C. Brătianu.

Ferdinand I

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate:

Asupra raportului președintelui consiliului Nostru de miniștri sub nr. 2212 din 1918.
Având în vedere unirea Bucovinei cu Regatul României și
Considerând trebuința de dispoziții tranzitorii pentru administrația și justiția Bucovinei,

Am decretat și decretăm:

Art. I. – În Bucovina rămân în vigoare legile și ordonanțele de până acuma.

Legile esențiale nu vor putea fi modificate decât pe cale legislativă; întrucât însă vor fi necesare schimbări, ce ar rezulta din faptul unirii cu Regatul României, ele vor putea urma prin decrete legi.

Ordonanțele în vigoare vor putea fi schimbate de ministrul delegat al guvernului la Cernăuți, care are și dreptul a da ordonanțe privitoare la administrația Bucovinei, în cadrul legilor în vigoare.

Art. II. – Pentru Bucovina vor intra în consiliul de miniștri doi miniștri fără portofoliu.

Art. III. – Unul dintre acești miniștrii, ca delegat al guvernului pentru administrația Bucovinei, își va avea reședința la Cernăuți, iar al doilea la București.

Art. IV. – Hotărârile consiliului de miniștri privitoare la Bucovina se vor lua cerându-se avizul ministrului delegat al guvernului la Cernăuți.

Art.V. – Pentru trebuințele Bucovinei, afară de acele ale administrațiilor rezervate autorităților centrale (art. VIII) se va alcătui un buget, care, după aprobarea consiliului de miniștri, va trece sub administrația ministrului delegat al guvernului la Cernăuți.

Art. VI. – Pe lângă ministrul delegat al guvernului la Cernăuți se va numi un secretar general, care la împiedicarea sau absența ministrului va gira afacerile în numele acestuia.

În lipsa secretarului general, ministrul delegat al guvernului la Cernăuți va putea însărcina pentru cazurile împiedicării sau absenței sale vremelnice pe un alt funcționar cu girarea afacerilor; ivindu-se împiedicări sau absenței de durată mai lungă de 8 zile, această însărcinare se va face, la propunerea ministrului delegat al guvernului la Cernăuți, prin președintele consiliului de miniștri.

Art. VII. – Pentru administrația Bucovinei se instituie, sub conducerea și organizarea ministrului delegat al guvernului la Cernăuți un serviciu administrativ, cuprinzând următoarele secretariate de serviciu și anume pentru:

1. Interne
2. Justiție
3. Finanțe
4. Instrucție publică
5. Culte
6. Lucrări publice
7. Industrie, comerț și îngrijirea socială
8. Agricultură, domenii și alimentare
9. Salubritate publică

În fruntea fiecărui secretariat de serviciu se va numi un secretar-șef.

Art. VIII. – Afacerile străine, armata, siguranță generală a Statului, căile ferate, poșta, telegraful, telefonul, circulația fiduciară, vămile și împrumuturile publice în Bucovina vor fi administrate de către administrațiile centrale de resort din București.

Primele numiri ale funcționarilor de la poștă, telegraf, telefon și căile ferate, se vor face în înțelegere cu ministrul delegat al guvernului la Cernăuți.

Privitor la serviciul siguranței publice în Bucovina, jandarmeria și poliția vor sta la dispoziția ministrului delegat al guvernului la Cernăuți.

Ca parte militară, jandarmeria, rămâne sub ordinul ministerului de război; cu ocazia reorganizării jandarmeriei în Bucovina, recrutarea jandarmilor, numirea ofițerilor și gradelor inferioare se va face în înțelegere cu ministrul delegat al guvernului la Cernăuți.

Art. IX. – Publicările oficiale privitoare la Bucovina se vor face prin “Monitorul Oficial”.

Art.X. – Toți funcționarii în Bucovina, afară de cei prevăzuți la art. VIII, vor fi propuși de către ministrul delegat al guvernului la Cernăuți și vor fi întăriți după gradul lor prin decret regal sau deciziune ministerială.

Art. XI. – Președintele consiliului Nostru de miniștri este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în București, la 18 decembrie 1918.

Ferdinand
Președintele Consiliului de Miniștri și
ministrul afacerilor străine
Ion I. C. Brătianu

Ferdinand I

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României.
La toți de față și viitori, sănătate:

Având în vedere legea promulgată cu decretul Nostru nr. 3205 din 11 decembrie 1918:

Am decretat și decretăm:

Art. I. – Domnii Iancu Flondor și Ion Nistor se numesc miniștrii ai Noștri secretari de stat fără portofoliu.
Art. II. – Președintele Consiliului nostru de miniștri este însărcinat cu executarea acestui decret.

Dat în București, la 18 decembrie 1918.

Ferdinand
Președintele Consiliului de Miniștri și
ministrul afacerilor străine
Ion I. C. Brătianu

 

 

 

 

 

Sursa: http://centenarulromaniei.ro/unirea-bucovinei-cu-romania/