Ţeţina/Cernăuți – Cetatea disparută

CETATEA ȚEȚINA(CECINA) – CERNĂUȚI

 

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Cetatea Ţeţina

 

 

Cernăuţi. Plasa Cosmin. Oraşul Cernăuţi. Ruinele cetăţii Ţeţina

 

La 6 ianuarie 1395 domnitorul Moldovei Ștefan I, împreună cu boierii lui, depun omagiul lor craiului Vladislav al Poloniei. În omagiul depus de către „panii, boieri moldoveni”, aceștia declară că domnul Ștefan și craiul Vladislav se vor tocmi pentru Țețina și Hmilov, care au rămas în partea Moldovei. În 1404 august 1, la Camenița, Alexandru cel Bun și boierii „pămînteni moldoveni”, între care se află și pârcălabul pan Hodco de la Țețina, făgăduiesc credință craiului Vladislav al Poloniei. Prin tratatul extern din 1433 decembrie 13, Vladislav regele Poloniei întărește lui Ștefan-Voievod, domnul Moldovei, „toate scrisorile predecesorilor lui”. Îi mai dă „după cum este scris în cele întîi cărți… în veac aceste orașe, Țețina și Hmilovul, cu aceste ținuturi și sate ce le aparțin lor, care orașe sînt așezate între țara noastră a Rusiei și Moldova”. În continuare, regele Vladislav îl declara pe domnul Ștefan al Moldovei, „ca pe adevărat stăpîn și mosan al acestor cetăți, Țețina și Hmilovul”, precizînd că hotarul dintre cele două țări este despărțit prin rîul Colacin, aflat între orașul polon Sniatin și Șipinți, ce aparține Moldovei. De pe rîul Colacin, hotarul merge drept peste cîmpia Bolohovului pînă la Nistru, mai sus de satul Poțoc, ce ține de Moldova, apoi pe „Nistru pînă la mare, aparține către țara Moldovei, iar peste țărmul Nistrului, este țara noastră a Rusiei.”1

Surprinde faptul că cetatea Țețina este numită oraș, fapt care presupune că satul Roșa-Stîncă, aflat la poalele Țeținei, era oraș în timpul respectiv.

Din actele interne ale cancelariei Moldovei, sunt cunoscuți și unii pârcălabi sau starosti ai Ținutului Țețina, ca Hodco de la Țețina (1401 ianuarie 28, 1403 ianuarie 7 și 1421), iar în deceniile următoare apar în sfatul domnesc, pan Șteful al lui Jumătate și fratele sau Mândrea de la Țețina, pe timpul domniei fraților Ilie și Ștefan Voievozi. În unele documente din anii 1428, 1430, 1433, 1435, 1436, la fel ca și ceilalți boieri din sfatul domnesc, aceștia nu sunt menționați și cu dregătoriile deținute. Într-un document din 1435 octombrie 18, apare și denumirea de Ținutul Țețina de care aparțineau satele Subraneți, Vășcăuți și Budinți.2

Pentru ultima oară, Țețina apare în două documente cu același conținut, fiind emise de către cancelaria lui Ștefan cel Mare, în perioada când punea în biserica Sf. Nicolae a Episcopiei de Rădăuți, pietrele de mormânt ale înaintașilor săi. În documentele din 1479 august 30 și 1481 august 23, apare privilegiul domnitorului prin care acordă imunitate Episcopiei de Rădăuți, pentru sătenii din Rădăuți și Coțmani. Documentele prevăd că starostii și vornicul de Țețina, împreună cu globnicii și pererupții acestora, să nu-i judece, să nu ia gloabă (amendă), să nu-i mâne pentru lucrul la cetate, la morile și curțile domnești, pe locuitorii din satul Coțmani, care aparținea Episcopiei de Rădăuți, aceștia ascultând numai de episcop.3

 

Burgruine am Cecina. 1899

 

 

Țețina. Alexanderhütte am Cecina. 1899

 

 

Țețina. Aufstieg am Cecina. 1899

 

 

După această dată, Ținutul Țețina a fost înlocuit cu denumirea de Ținutul Cernăuți.

Data distrugerii și pustiirii cetății Țețina (în cursul secolului XV) nu este cunoscută, ruinele ei rămânând pe loc sub forma unor ziduri surpate și a unor grămezi de piatră pentru construcții, care au devenit carieră și locul de aprovizionare cu piatră pentru locuitorii din zonă, dar și pentru statul austriac, care a demolat acest monument istoric.

 

Țețina. Cecinaspitze 539 mtr. 1899

 

 

La 12 decembrie 1784, Cancelaria Administrației Bucovinei trimite o scrisoare-izvod semnată de către secretatul Adler, adresată lui Ilie Vlaicu din Horoșăuți, care era angajat pentru transportarea pietrei ce se afla scoasă la dealul Țeținului, de unde urma să fie dusă la Cernăuți, Transportul trebuia să fie făcut în timpul iernii și terminat până la finele lunii februarie 1785, piatra urmând să fie folosită pentru construcțiile necesare armatei austriece (cazărmi, magazii, grajduri, manutanță etc.), precum și pentru alte construcții publice împărătești. Din izvodul respectiv aflăm că satele Iurcăuți, Boianciuc, Horoșăuți și Dobrinăuți trebuiau să transporte fiecare câte un stânjen de piatră sau coșuri de piatră.4 Nu se cunoaște dacă de la Țețina a fost scoasă numai această cantitate de piatră pentru multele construcții ridicate de Imperiul Austriac la Cernăuți.

 

Orașul Cernăuți. Pe ruinele cetății Ţeţina. Esperanto club. 1931

 

 

Între cele două războaie mondiale, din vechea cetate Țețina mai rămăseseră zidurile de fundații ale unui turn de apărare, ancorate pe un pinten de stîncă, care și acestea au dispărut după anul 1945, pe timpul ocupației Imperiului bolșevico-sovietic, și după 1991, a Imperiului Ucrainean, când a fost construit turnul releu de televiziune amplasat în acel loc. Astăzi, în suburbia Roșa a orașului Cernăuți, locuitorii nu mai știu că ar fi existat o veche cetate la Țețina.

Pe această cale, autoritățile imperiale austriece, iar apoi cele sovietice și ucrainene, au făcut ca urmele materiale ale prezenței permanente a românilor autohtoni pe aceste meleaguri să fie distruse, astfel ca românii din nordul Bucovinei să nu-și mai poată cunoaște istoria înaintașilor lor.

 

Cernăuţi. Ţeţina. 1910

 

 

Țețina. Forsthaus am Cecina. 1899

 

 

Țețina. Erholungsheim der Buchdrucker am Cecina bei Czernowitz (Bukowina)

 

 

Țețina. Cecina. 1910

 

 

Salutări di Cernăuți. Gruss aus Czernowitz. Cecina, Volksgarten. 1898

 

 

 

Mircea Pahomi

Revista Română – Revistă a Românilor de Pretutindeni – ASTRA Iași

Bibliografie:

1. Mihai Costachescu, Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, II, Iași, Ed. Viața Românească, 1932, p. 609-611, 625-626, 668-663.
2. Documenta Romaniae Historica, I, București, Ed. Academiei R.S.R., 1975, p. 20, 25, 106, 146, 158, 167, 198, 200, 203, 205, 207, 210, 217-221, 225.
3. Idem., vol. II, 1976, p. 335-336, 364-365.
4. Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. VIII, manuscris, Dosar 46/F.D., p.249, Arhivele Naționale București.

 

Podoabe găste pe lângă ruinele cetății Țețina în 1839

 

 

Cernăuți.Țețina. 1910