Familia Flondor – Arborele genealogic


 

 

Familia Flondor, era una dintre cele mai însemnate familii boerești din Moldova și înrudită din vechime cu familiile Arap, Balș, Buhuș, Ureche și alte familii mari; această familie de boieri moldoveni nu a avut inițial numele Flondor; înaintașii ei sunt, Pavel Albotă (1615 – 1680), vornic de Poartă sub Vasile Lupu, care purta numele de Albotă de la bunicul după mamă, ce fusese mare postelnic al Moldovei în perioada 1531-1537, în timpul primei domnii a lui Petru Rareș, căsătorit cu Măriuța Ponici (1625 – 1685) și care a avut șase urmași: Gheorghe Ciudin, Toader Albotă, vel armaș (mare armaș), poreclit Fliondor, Sultana, Paraschiva, Anița și Alexandra;
Toader Albotă-Flondor (1650 – 1720), a fost căsătorit cu Maria (Măriuța) Gherman (1655 – 1710), fiica pârcălabului Grigore Gherman și a soției sale Kelsina Grigore Tăutul, nepoată a marelui logofăt Solomon Bărlădeanul, și a avut trei urmași:

A.1.Iordache Flondor (1675 – 1700),
A.2.Constantin Flondor (1680 – 1710),
A.3.Șerban Flondor (1683 – 1768), mare medelnicer și vornic de Câmpulung pe Ceremuș (Câmpulung Rusesc) (familia Flondor a deținut timp de patru generații funcția de vornic de Câmpulung pe Ceremuș sau Câmpulung Rusesc, dregătorie cu caracter judecătoresc și administrativ, dependentă de Starostia (primăria) de Cernăuți); a deținut în 1749 domeniile Putila, Șipotele, jumătate din Câmpulungul Rusesc, Milie, Hlinița Bainu, Melencăuți, Milișăuți, Robeliceni, Domușeni și Bivolari, și împreună cu soția sa Catrina (Anița) Bainschi (1686 – 1750), fiica serdarului Vasile Bainschi, au avut trei copii:

B.1.Toader Flondor (1705 – 1760), căsătorit cu Stârcea și Anița Sonson,
B.2.Maria Flondor (1707 – 1770), poreclită Lupa, căsătorită cu Ioniță Stârcea, poreclit Cracalia (1705 – 1780) cu un urmaș:
Catrina Stârcea (c1730-c1780)
B.3.Ioan Flondor (1710 – 1784) căsătorit cu Anastasia Arapu (1715 – 1775), a fost vornic de Câmpulung pe Ceremuș (Câmpulung Rusesc), strămoșul tuturor Flondorenilor din Bucovina, și a avut nouă urmași; fiii, adică Gheorghe, Constantin, Dimitrie și Vasile, au primit de la împăratul Francisc al II-lea titlul nobiliar austriac de „cavaler de Flondor” (Ritter von) prin diploma din aprilie 1796, care atestă că familia Flondor descinde din „antiqua et nobilissima familia Albote”; din fiii lui, Dimitrie, Gheorghe și Constantin, s-au format trei ramuri (linii) ale familiei Flondor: I.RAMURA Cobălciu, II.RAMURA Hlinița, III.RAMURA Storojineț și Glinca, a treia ramură a lui Constantin, având două subdiviziuni: RAMURA (linia) III, Storojineț (Bucovina) și RAMURA (linia) III, Glinca (Basarabia); Ioan Flondor (1710 – 1784) a avut nouă urmași:

C.1.Maria Flondor (Jadova, Storojineț, 1733 – 1813, Bеrhomet pe Siret, Vijnița), căsătorită cu Alexandru Wassilko von Serecki (Lucavăț, Vijnița, 1717 – 1787, Bеrhomet pe Siret, Vijnița) cu trei urmași:
Nicolai Wassilko von Serecki (1759 – 1809); Vasile Wassilko von Serecki (1761 – 1825); Ștefan Wassilko von Serecki (1772 – 1843);

C.2.Vasile Ritter von Flondor (1738 – 1800);
C.3.Anița Flondor căsătorită, Potlog (1742 – 1780),
C.4.Alexandra Flondor căsătorită, Stârcea (1747 – 1810),
C.5.Elisabeta Flondor (1750 – 1775),

RAMURA Cobălciu, șeful ramurii (liniei) I a familiei:

C.6.Dimitrie Ritter von Flondor (1757 – 1832), căsătorit cu Anița Wassilko von Serecki (1785-1845), fiica cavalerului Nicolae de Wassilko (1759 – 1809), a avut nouă urmași:

1.Mihai Flondor (c1802-c1805),
2.Dumitru Flondor (c1804-c1806),
3.Ion Flondor (c1806-c1807),
4.Isidor Flondor (c1808-c1810),
5.Leon Flondor (c1810-c1813),
6.Casandra Flondor (c1812-c1865), căsătorită Giurgiuvan,
7.Maria Flondor (c1814-c1860), căsătorită Ianoș,
8.Ionaș Flondor (c1815-c1816),
9.Gheorghe Ritter von Flondor (c1816-c1880), căsătorit cu Elena de Volcinski (c1818-c1890), cu doi urmași:

1.Nicolae Flondor (c1836-c1855)
2.Gheorghe Ritter von Flondor (1838-1918), devine șeful RAMURA (linia) Cobălciu, căsătorit cu Aglaia de Goian (c1845-c1920), posesorul moșiei Robeliceni din Basarabia, însă stabilit în Bucovina, cu doi urmași:

2.1.Elena Flondor (1866-1930) cu două căsătorii: 1) Gheorghe baron de Stârcea (Styrcea) (1869-1897), comisar imperial cu care a avut un fiu:
Alexandru Baron de Stârcea (Cernăuți, 1889-1979, București) căsătorit cu Marietta Johanny (Weyregg am Attersee, Austria, 1894-1934, Cernăuți), apoi căsătorită cu
2) Anatol Conte Bigot de Saint-Quentin (1849-1932), general austriac de cavalerie, cu care a avut trei urmași:
Douglas Conte Bigot de Saint-Quentin (Brandýs nad Labem-Stará Boleslav, Cehia, 1899-1992, Viena) căsătorit cu Elisabeth von Wagner (Odessa, 1904-1985, Viena); Desideria Contesă Bigot de Saint-Quentin (Brandýs nad Labem-Stará Boleslav, Cehia, 1900 – 1999, Viena) căsătorită cu Franz Emil Joseph Ludwig Conte Marenzi von Tagliuno und Talgate (Wiener Neustadt, 1899 – 1983, Viena) cu descendenți în linie feminină și Friedrich Georg Conte Bigot de Saint-Quentin (Bratislava, Slovacia, 1906 – 2000, Viena) căsătorit cu Florica Mihăescu Contesă de St. Quentin (Buzău, 1910 – 1987, Buzău);
2.2.Otto (sau Othon) von Flondor (1868-1937)

RAMURA Hlinița, șeful ramurii (liniei) II a familiei:

C.7.Gheorghe Ritter von Flondor (1761 – 1797), deținea moșia Hlinița (din Bucovina), căsătorit cu Ana von Strâșca (c1770-1854) cu patru urmași:

1.Emanoil Ritter von Flondor (c1790-c1830);
2.Olimpia Flondor (c1792-c1850) căsătorită Tabora;
3.Alexandru Ritter von Flondor (c1795-c1860), a preluat conducerea liniei a doua a familiei, a fost căsătorit cu … născută Calmuțchi (Kalmucki) (c1800-c1870) cu un urmaș:
Emanoil Ritter von Flondor, deputat, deținea moșia Hlinița pe Prut, căsătorit cu Elena de Zotta (c1830-c1890) cu un urmaș:
Maria Flondor (c1850-c1910);

4.Iordache (Gheorghe) Ritter von Flondor (1798 – 1868) căsătorit cu Ecaterina de Gaffenko (Gafencu) (1804 – 1849, ) cu doi urmași:
1.Georg Flondor (Cernăuți, 1830 – c1900) căsătorit cu Stefania de Aywas (c1838-c1910) cu doi urmași:
Helena Maria Flondor (c1858-c1925) căsătorită cu Martinus Otto Maubach (1852-c1920),
Stefania Flondor (Železné, Cehia, 1860 – c1930) căsătorită cu Piotr Lewicki (Roznovo, Oborniki, Polonia, 1852 – c1925, );
2.Ecaterina Flondor (Hlinița, Hlinița pe Prut, Arboreni, Gai, 1843 – 1920, Mihova, Mihoveni, Millie) căsătorită cu Alexandru Freiherr Wassilko von Serecki (Berhomet pe Siret, 1827 – 1893, Lăpușna), cu patru urmași:
Georg Wassilko von Serecki (1864-1940); Stephan Wassilko von Serecki (1869-1933); Alexander Wassilko von Serecki (1871-1920); Viktor Wassilko von Serecki (1872-1934)

RAMURA Storojineț și Glinca, șeful ramurii (liniei) III a familiei:

C.8.Constantin Ritter von Flondor (1764-1815) (prin fii, Nicolae și Dimitrie, linia, ramura lui Constantin s-a divizat în două părți), căsătorit cu Paraschiva von Kalmucki (c1775-c1830) cu șapte urmași:

RAMURA (linia) III, Storojineț (Bucovina):

C.8.1.Nicolae Ritter von Flondor (Milie, Vijnița, 1795 – 1864, ), a preluat conducerea liniei a treia (Storojineț) a familiei, a deținut moșiile Rogojești, Storojineț și Ropcea din Bucovina, căsătorit cu Ecaterina Cârste (Storojineț, 1803 -c1875, ) (fiica soților Ioan baron de Cârste și a Smarandei von Cârste, născută von Ralli), cu doi urmași:

D.Eufrosina Flondor (1826 – 1899) căsătorită cu George Hurmuzachi (Cernăuca, Cernăuți, 1817 – 1882, Cernăuți) cu doi urmași:
Eudoxiu Hurmuzachi (Cernăuți, 1845 – 1931. Cernăuți) și Elena Hurmuzachi(? – 1882, ), măritată cu Iancu de Zotta;

E.Gheorghe Ritter von Flondor (Storojineț, 1828 – 1892, Storojineț) căsătorit cu Isabella Dobrowolski von Buchenthal (1835-1890), se bucura de mare stimă și autoritate, prin corectitudinea exemplară a caracterului său, prin virtuțile sale civice și prin sfințenia cu care ținea la datinele și obiceiurile strămoșești, a fost deputat în Dieta Bucovinei, a cărei primă sesiune a avut loc în anul 1862, a avut șapte urmași:

E.1.Tudor cavaler de Flondor (Theodor Ritter von Flondor), (Storojineț, 1862 – 1908, Schlachtensee, Bezirk Steglitz-Zehlendorf, Berlin), căsătorit cu Maria Ciuntu (1865-1950), compozitor, politician, jurist și economist român, a fost instruit în învățământ privat de Adolphina Wohlfarth ca pianist, apoi muzica la Societatea Filarmonică din Cernăuți, a studiat mai întâi Jurisprudență la Universitatea din Cernăuți, apoi, la Universitatea de Agricultură din Viena, Științe economice, tot la Viena, Academia de Muzică și Artă Dramatică, cu accent pe teoria muzicii și contrapunct pentru a deveni compozitor, s-a stabilit la conacul din Rogojești și a fost ales primar în Rogojești, a fost vicepreședinte al Junimii, director de cor și dirijor al societății „Armonia” în Cernăuți, director de cor și dirijor al societății „România Jună” (1885-1888), la a cărei aniversare a participat orchestra lui Johann Strauss, a lucrat ca economist și editor al „Agricultorul”, și al ediției românești al Consiliului Cultural a Bucovinei, „Bukowinaer landwirtschaftliche Blätter”, a fost deputat al Dietei Bucovinei, apoi al Consiliului imperial (Reichsrat), a compus, printre altele, și cântecul „Somnoroase păsărele”, pe textul lui Eminescu; a avut patru urmași:

E.1.1.Constantin cavaler de Flondor (Roman, 1889 – 1942, Cernauti, reînhumat la Rogojești), a fost un jurist si diplomat român (ministru plenipotentiar la Stockholm), apoi mareșal al Curții Regale, după absolvirea studiilor secundare la Liceul German din Cernăuți (k.k. Ober-Gymnasium in Czernowitz), a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Viena si Cernăuți, a obținut doctoratul în științe juridice la Innsbruck, în cursul Primului Război Mondial a slujit în Armata Austro-Ungară, a intrat imediat după război în serviciul diplomatic al Regatului României, după ce a ajuns reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotențiar clasa I in 1929, a îndeplinit cu succes diferite însarcinari intr-o serie de capitale europene: Sofia, Stockholm, Helsinki și Copenhaga, în perioda activității sale din minister ocupă printre altele funcția de director al Cancelariei Ordinelor, a fost numit mareșal al curții regale și președinte al Societății de Radio; odată cu instaurarea regimului Antonescu se pensionează și călătorește cu afaceri prin țară;
E.1.2.Isabella Nectara von Flondor (Roman, 1890 – 1985, New York), soprană, cântăreață de operă/operetă, urmează Liceul de fete Öffentlichen Städchisten Mädchen Lyzeums din Cernăuți, studii de pian și vioară în Cernăuți, cu profesor Cremer, studiază vioara la Viena, opera la „Scala” Milano, canto la Paris, debut la Volksoper din Viena, face turnee în numeroase țări ale lumii, se retrage în S.U.A., unde predă lecții de canto la New York, în particular;
E.1.3.Gheorghe cavaler de Flondor (Georg Ritter von Flondor), (Roman, 1892 – 1976, București), căsătorit cu Lucia Stephanovici (c1905-c1985), a fost un om politic român, care a îndeplinit funcția de rezident regal al Ținutului Suceava, conducător al Partidului Național Român din Bucovina și viitor președinte al Adunării Constituante care a votat Unirea Bucovinei cu România, a absolvit în anul 1910 cursurile Liceului de Stat nr. 3 din Cernăuți, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept de la Viena, unde a studiat timp de trei ani și și-a susținut o parte din licență, iar ultimul an de studii l-a urmat la Universitatea din Praga, după absolvirea facultății, este mobilizat în armata austro-ungară, luptând pe diverse fronturi, pentru activitatea sa militară a primit mai multe decorații, astfel Medalia de Curaj în argint de clasa I și clasa II, Medalia de Bronz pentru Merit Militar „Signum Laudis” și Ordinul de Merit Militar de clasa a 2-a cu decorație de război (KD.), intră în activitatea politică, înscriindu-se în Partidul Național Liberal la sugestia și recomandarea lui Ion Nistor, a fost ales ca deputat de Rădăuți în Parlamentul României (1927-1935) și apoi senator PNL de Rădăuți, a fost președinte al Băncii Siret și al Uniunii Sindicatelor pentru Exportul Animalelor, a deținut în două rânduri funcțiile de președinte al Camerei Agricole Rădăuți și director al Băncii de Nord din Cernăuți, a fost ales în funcția de consilier al Frontului Renașterii Naționale, a fost numit și Rezident Regal al Ținutului Sucevei (cu reședința la Cernăuți), depune jurământul în fața regelui Carol al II-lea, fiind prezent și Armand Călinescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, la sosirea sa la Cernăuți, capitala Rezidenței regale, a fost primit cu toate onorurile cuvenite de către reprezentanții autorităților administrative, bisericești și militare; au fost de față la ceremonia de instalare a noului rezident regal, 110 persoane, printre care: colonelul Ionescu – prefectul județului Cernăuți, Nicu Flondor – primarul municipiului Cernăuți, colonelul Rădulescu – primarul orașului Vatra Dornei, profesorul Romulus Cândea – directorul ziarului “Suceava”, consulul general al Germaniei și Poloniei la Cernăuți, cei ai Olandei, Franței și Suediei, în calitate de rezident regal a avut o serie de contribuții în plan administrativ și urbanistic, a contribuit la salvarea de la moarte a 12 familii evreiești; activitatea sa de Rezident Regal și-a încheiat-o la Vatra Dornei, prin încetarea existenței instituții Rezidenței Regale, arestat în 1952 de către regimul bolșevic din România, judecat și condamnatla 10 ani de temniță grea; a avut un fiu:
Tudor Flondor (?, 1929 – 1952, București),
E.1.4.Florica Flondor (Rogojești, Siret, 1897 – 1983, București), căsătorită cu generalul de brigadă Aurel Racovitză (Botoșani, 1890 – 1957, București), a fost compozitoare, studii la Academia de Muzică din Viena unde l-a avut profesor pe Eusebie Mandicevschi, Franz Schmidt, Franz Kessler, Viktor Ebenstein și Mihai Jora, a avut doi urmași:
Maria-Georgeta Racovitză (1926); Constantin Racovitză (1936-1999)

F.2.Iancu cavaler de Flondor (Johann Ritter von Flondor), (Storojineț, 1865 – 1924, Cernăuți), om politic român, conducătorul mișcării naționale a românilor din Bucovina pentru autodeterminare și unire cu Regatul României, studii secundare la Liceul German din Cernăuți, apoi Facultatea de Drept a Universității din Viena, Doctor în Drept la Universitatea din Viena, brevetul de locotenent de rezervă, după moartea tatălui său se stabilește la moșia sa de la Storojineț și ia conducerea moșiilor Storojineț, Ropcea, Milie și Broscăuți, a activat în Cernăuți ca parlamentar în Dieta Bucovinei și, în 1918, a prezidat Consiliul Național Român al Bucovinei, demisionează definitiv din partid, retrăgându-se la moșia sa de la Storojineț, reintră în viața politică ca șef al Partidului Român, a demisionat din nou, în noiembrie 1910, refuzând să mai revină în fruntea partidului, în pofida rugăminților membrilor de frunte ai partidului, s-a retras din nou la Storojineț, în această perioadă, fiind un sfătuitor al oamenilor politici români din Bucovina și sprijinitor al mitropolitului Vladimir de Repta, în chestiunile privitoare la păstrarea caracterului românesc al Mitropoliei Bucovinei, în anul 1917, Iancu Flondor a fost acuzat de către guvernul austriac de înaltă trădare și a scăpat cu viață numai datorită intervenției parlamentarilor români din Viena, a fost primar la Storojineț, revine în fruntea mișcării de eliberare națională a românilor din Bucovina și cere guvernatorului austriac conte Joseph Etzdorf să predea românilor prerogativele puterii, la 27 octombrie 1918, prezidează Adunarea Constituantă care votează Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei, întrunit în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan din Cernăuți sub președinția dr. Iancu Flondor, a adoptat prin vot moțiunea Unirii Bucovinei cu Regatul României, prin care s-a hotărât „Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”, Iancu Flondor este ales ca președinte al Consiliului Național Român și devine primul șef al guvernului român în Bucovina, în iarna lui 1918 a intrat în conflict cu rivalul său Aurel Onciul asupra viitorului politic al Bucovinei, dispută ce a dus, în noiembrie, la un apel al Consiliului Național Român, condus de Flondor, pentru intervenția armatei române în ceea ce devenise o Bucovină haotică, generalul Iacob Zadik comandantul diviziei a 8-a infanterie a primit ordin de la Guvernul Român din Iași, să ocupe fără întârziere Ițcani , Suceava și apoi progresiv întreaga Bucovină; în 11 noiembrie 1918 armata română a intrat în Cernăuți, este numit în funcția de ministru secretar de stat, fără portofoliu, însărcinat cu administrarea Bucovinei, n această calitate, el a pus bazele noii administrații românești în Bucovina: a introdus limba română în învățământ (fiind înființate școli românești la Cernăuți, Românești,Siret, Călinești), în administrație, justiție etc.; a angajat funcționari din rândul autohtonilor; a militat pentru recuperarea depozitelor din băncile austriece; a sprijinit presa românească; a promovat democratizarea vieții publice și a pledat în favoarea intereselor țăranilor în cadrul elaborării proiectului de reformă agrară ș.a., de asemenea, în anul 1919, când se dezbătea intens problema organizării administrative a statului român, gruparea lui Iancu Flondor a propus la 24 aprilie 1919, prin Programul românilor bucovineni, să se înființeze în „nordul țării, dincoace de Carpați, un centru propriu administrativ”, această regiune urma să cuprindă Bucovina, Ținutul Hotinului și o parte a Vechiului Regat. „Înființarea lui ar schimba repede fizionomia etnică din această parte, garantând siguranța și contribuind la înflorirea statului”, în 1919 s-a retras la Storojineț, din toate funcțiile politice, a fost decorat cu Marea Cruce a Ordinului Coroana României, căsătorit cu Elena de Zotta (1876-c1930), a avut trei urmași:
F.2.1.Șerban Cavaler de Flondor (1900-1971), căsătorit cu Nadejda (Nadeje) Știrbey (1897-1994), fiica prințului Barbu Știrbey, agronom, heraldist, genealog, studii: Liceul din Suceava, studii de agrozootehnie la Viena, doctor în științe agrozootehnice; președinte al Comitetului Comunei Agricole Storojineț, membru al Frontului Renașterii Naționale, deputat în Parlamentul României, membru al Societăților de Heraldică din Viena și Geneva, primar de Cernăuți (a salvat pe mulți evrei de la deportare), din 1942 a activat la Institutul de Istorie „N.Iorga”, București, în 1949, la București, arestat împreună cu familia, este salvat de un evreu necunoscut pentru ajutorul dat în Cernăuți, din nou arestat de regimul bolșevic în 1952 la Sinaia și închis doi ani la Ghencea și Văcărești, deportat apoi 3 ani în Bărăgan;
F.2.2.Neagoe Cavaler de Flondor (1901-1952), căsătorit cu Elena de Grigorcea (c1880-c1950),
F.2.3.Mircea Cavaler de Flondor (1903-1927);

G.3.Aglae Flondor (c1866-c1880)

H.4.Constantin (Costachi) Flondor (c1867-c1875)

I.5.Elena Flondor (Storojineț, 1868 – 1916, Bad Vöslau, Austria) căsătorită cu prințul Ioan Mavrocordat (1865-1936), din Dângeni, cu șase urmași:
George Mavrocordat (1892-1952); Zoe Mavrocordat (1893-1941); Elena Mavrocordat (1895-1921); Nicolae Mavrocordat (1897-1964); Constantin Mavrocordat (1902-1947); Alexandru Mavrocordat (1905-1962)

J.6.Ecaterina Flondor (1871-1875)

K.7.Nicu Baron de Flondor (Nikolaus Freiherr von Flondor), (Storojineț, 1872 – 1948, Brașov), a fost un politician, jurist și economist român pe timpul Imperiului Austro-Ungar și după aceea în România, a fost primar al orașului Cernăuți în trei rînduri, a absolvit după studiile secundare la liceul german k.k. I. Staatsgymnasium Czernowitz Facultatea de Drept a Universității din Cernăuți (K.K. Franz Josefs – Universität in Czernowitz), fiind apoi angajat ca funcționar de administrație în serviciul statului, a fost membru al Societății Academice „Junimea” din Cernăuți, din anul 1903 a fost membru al conducerii Centralei Însoțirilor Economice din Bucovina, a fost mare proprietar la Noua Sulița, a fost deputat în Dieta Bucovinei și în Camera Imperială din Viena, a activat în Partidul Poporal Național Român, apoi în Partidul Creștin Social Român, după 1910 va adera la fracțiunea conservatoare a Partidului Național Român din Bucovina, iar în anul 1912 ajunge în conducerea acestui partid, a fost deputat dietal din partea colegiului II electoral al marii proprietăți românești și în curia I, a fost membru în Comitetul Țării (organism parlamentar al Dietei Bucovinei) din anul 1911 și în Comisia de finanțe a Dietei, a fost propulsat în rândurile acestui partid (liberal) și ajunge deputat în Parlamentul României Mari, a fost onorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Imperial Leopold, după ocuparea Cernăuțiului de către cazacii generalului Pavlov (în septembrie 1914), Nicu Flondor este deportat ca ostatic în imperiul țarist (în Turkestan) și, (în urma unui diferend avut cu comandantul trupelor rusești care ocupaseră Cernăuții), împreună cu Salo von Weisselberger, primarul orașului; în primăvara anului 1916, ca urmare a unui schimb de prizonieri, Nicu se întoarce în țară, a fost numit Secretar de Stat pentru afacerile de finanțe în Consiliul Secretarilor de Stat ai Bucovinei, cu rol de guvern provizoriu, condus de Iancu Flondor, la 12 noiembrie 1918, Nicu Flondor a fost prezent în delegația României la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920), ca expert pentru Bucovina pe probleme economice și financiare, a fost primarul orașului Cernăuți, în trei rânduri: 1920, 1922-1926 și 1938-1940, în ultimul mandat de primar, a fost instalat ca primar al municipiului Cernăuți, de „Rezidentul Regal al Ținutului Suceava” (cu reședința în Cernăuți) prof.Gheorghe Alexianu, acest ultim mandat a durat până la 28 iunie 1940, a pus la dispoziția Societății Academice Junimea un teren în str. Alth, pentru construirea unui cămin studențesc, a fost cetățean de onoare al localității Noua Suliță, căsătorit cu Elena de Grigorcea (c1880-c1950) cu care are trei urmași, apoi căsătorit cu Eleonora Kaindl:
K.1.Radu Baron de Flondor (Carapciu pe Siret, 1900 – 1956, București), căsătorit cu Maria Vasiliu, jurist, diplomat, urmează Liceul Theresianum din Viena, și Facultatea de Litere și Filozofie de la Universitatea Cenăuți, licență și doctorat în drept, în 1924 angajat la Ministerul Afacerilor Externe, aflat în misiune în Japonia, își însușește limba acestei țări și urmează cursuri la Universitatea Waseda, începe redactarea primului „Dicționar român-japonez” pe care îl publică la Tokyo în 1940, în 1943 este numit consul general la Viena, unde contribuie la salvarea unor vieți de evrei, întors în țară este angajat ca specialist în arta japoneză la Muzeul de Artă al României;
K.2.Alexandru Baron de Flondor (1902-1987), căsătorit cu Daisy contesă Lazansky,
K.3.Elena Flondor (1904-c1960), căsătorită cu Dr. Petru Bohosievici.

C.8.2.Maria Flondor (c1797-c1810)

C.8.3.Elisabeta Flondor (c1800-c1860), căsătorită Verdeș,

C.8.4.Gheorghe Flondor (c1805-c1870), un urmaș:
Elena Flondor (c1830-c1900)

RAMURA (linia) III, Glinca (Basarabia):

C.8.5.Vasile Flondor (c1810-c1875), a preluat conducerea liniei a treia (Glinca, Basarabia) a familiei, căsătorit cu ___, un urmaș:
Dumitru Flondor (1844-1898) căsătorit cu Olga Filodor (1862-1925) cu șase urmași:
Gheorghe Flondor (c1880-1918)
Nadejda Flondor (c1885-c1950), căsătorită cu Sergei Petrovich Melgunov (1879-1956)
Constantin Flondor (c1887-1921)
Aglae Flondor (c1890-c1940)
Anastasia Flondor (c1892-c1945)
Ana Flondor (c1895-c1950)

C.8.6.Nastasia Flondor (c1814-c1875), căsătorită cu Dimitrie Perju (1812-c1875),

C.8.7.Ecaterina Flondor (1815-1882), căsătorită cu cavalerul Vasile de Grigorcea (1797-1876), cu urmașii:
Elena Grigorcea; Iancu Grigorcea (1845-1888); Adrian Grigorcea (1882 – 1899)

C.9.Ion Flondor (c1765-c1785)

Date culese de pe internet de Alexandru „Czernowitzer” Ursu-Bukowina

theodor_ritter_von_flondor_vor_1900

 

wappen_der_freiherrlichen_familie_von_flondor_1913

 

wappen_der_ritter_von_flondor_korrigiert

 

serban-flondor

 

nikolaus_von_flondor_und_helene_von_grigorczea_1899

 

nikolaus_von_flondor

 

nectara_isabella_von_flondor_um_1920

 

katharina-von-flondor-wife-of-baron-alexander-wassilko-von-serecki-governor-of-the-duchy-of-bucovina-1875

 

iancu_von_flondor_1919

 

helene-von-flondor-1900-gattin-des-grafen-anatol-von-bigot-de-saint-quentin

 

georg_ritter_von_flondor_um_1935

 

georg_ritter_von_flondor

 

florica_von_flondor-racovitza_um_1920_komponistin

 

constantin_ritter_von_flondor_um_1938

 

20315-nektar-flondor

 

 

 

 

 

 

COLECŢIA DE DOCUMENTE „FAMILIA FLONDOR” DIN CERNĂUŢI

Despre familia Flondor şi îndeosebi despre membrul ei cel mai reprezentativ, Iancu Flondor, s-a scris de-a lungul timpului foarte mult. Ne gândim aici în primul rând la perioada între mijlocul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, când autori ca C. Berariu, G. Bogdan-Duică, I. Bumbac, I. E. Torouţiu, D. Dan, I. Nistor şi alţii au început să studieze problematici legate de românii bucovineni, inclusiv de reprezentanţii familiei Flondor. A urmat o pleiadă de cercetători din perioada interbelică cum ar fi N. Cotlarciuc, T. Larionescu, C. Loghin, Gr. Nandriş, T. Balan, N. Iorga, care s-au referit la originile familiei sau au realizat portrete ale celor mai reprezentativi membri ai neamului Flondorenilor. Cu totul tangenţial au atins această problematică şi contemporanii noştri Şt. Purici, C. Ungureanu, M. Iacobescu, M.-Şt. Ceauşu, D. Hrenciuc, precum şi ucrainenii O. Dobrjanski, V. Botuşanski, A. Jukovski. Cu excepţia tânărului cercetător sucevean Vlad Gafiţa, care a scris un voluminos şi preţios studiu întitulat „Iancu Flondor şi mişcarea naţională a românilor din Bucovina” (Iaşi, 2008, 544 p.), nimeni nu a studiat zeci şi sute de documente inedite din fondurile Arhivei de stat a regiunii Cernăuţi, care se referă la familia boierească Flondor. O parte din ele sunt adunate în Colecţia de documente „Familia Flondor” şi cuprind documente originale şi copii scrise între 1776 şi 1913. Nu am putut stabili cine a adunat această colecţie, dar putem presupune că ar putea fi Teodor Balan, care fiind mult timp la conducerea Arhivelor Statului din Cernăuţi a luat în evidenţă pe deţinătorii particulari de documente, adresându-le invitaţia de a le depune spre conservare şi folosire în depozitele statului.

Trebuie precizat că în Arhivele Naţionale ale României din Bucureşti există un fond personal „Iancu Flondor” (1757-1949), care conţine 77 dosare de documente originale, adrese, scrisori referitoare la familia Flondor pe de o parte, şi la viaţa Bucovinei de dinainte şi de după Unirea din 1918, pe de altă parte.
Fondul familial de la arhiva din Cernăuţi este mult mai mic ca volum, cuprinde doar 10 dosare, dar este foarte preţios prin mulţimea de documente originale pe care le deţine. Fondul Colecţia de documente „Familia Flondor” are numărul de inventar 1243, iar documentele sunt scrise în limbile română (preponderent cu litere chirilice), germană, franceză, latină şi rusă. În interiorul fondului, documentele sunt structurate în funcţie de tematica lor în mai multe părţi.

O atenţie deosebită alcătuitorul acestei colecţii o acordă genealogiei familiei boiereşti Flondor. Aici se păstrează vreo 10 părţi (file) din arborele genealogic al familiei Flondor, precum şi ale altor familii cu care erau înrudiţi flondorenii precum Cârste, Buchenthal, Vasilco, Grigorcea, Stârce, Buhuş, Hurmuzachi şi alţii. Este posibil că aceste documente le-a folosit şi Sever Zotta la elaborarea genealogiei familiei Flondor pe care a publicat-o în anul 1933. Originalele acestor genealogii, deşi sunt nedatate, după caracterul literelor chirilice folosite, se par a fi foarte vechi, undeva de pe la sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX. Un interes deosebit se acordă şi documentelor domneşti despre originea flondorenilor. Amintim în primul rând copiile gramotelor domnitorilor moldoveni Moisei Movilă (din 20 septembrie 1633), Antochi Constantin (din 15 iunie 1705) şi Grigore Ghica (din 28 decembrie 1765). În documentul semnat de domnitorul Ghica Vodă se afirmă următoarele: „Credincios boierul Domniei mele Dumnealui Şerban Flondor ce l-am făcut medelniceri mari şi vornic la Câmpulung rusesc ni s-au jăluit zicând că porecla lui este Albotă acu s-au schimbat Flondor pentru cari au arătat dovezi”.
Categoria documentelor personale conţine legitimaţii, bilete de călătorie, paşapoarte (emise în Austro-Ungaria şi Rusia), diferite permise ş. a. Un bilet de călătorie cu numele lui Gheorghe Flondor ne oferă informaţii, de exemplu, despre aceea că deţinătorul lui a călătorit cu diligenţa la 18 octombrie 1852 din Lemberg la Cernăuţi. Într-un paşaport emis în 3 iunie 1814 la Iaşi în numele „Măriei sale împăratul Aleksandr Pavlovici, suveran al întregii Rusii” se menţionează că „titularul acesteia, supus austriac Costachi Flondor cu 2 slugi Pavel şi Grigorie, cu o calească trasă de 4 cai, de acum înainte vor trece prin Sculeni în ţinutul Hotinului şi oraşul Chişinău cu treburi de familie pe termen de şase luni tur-retur” (în traducere din limba rusă, n. red.)

O mare parte de documente, scrise în germană şi latină, se referă la moşiile pe care le-au avut membrii familiei Flondor de-a lungul anilor şi la dreptul lor de proprietari asupra mai multor sate din Bucovina, Moldova şi Basarabia, adică aşa-numitele Status Activus. Actele oficiale de proprietari, contractele de cumpărare-vânzare ne oferă multe amănunte referitoare la dreptul de succesiune atât al moşiilor, cât şi al proprietăţilor urbane, drept care s-a schimbat radical pentru boierii din nordul Moldovei odată cu acapararea acestei părţi de ţară de către imperiul habsburgic.

Totuşi cele mai preţioase informaţii, după părerea noastră, care sunt şi cele mai numeroase în Colecţia de documente „Famila Flondor”, sunt cele cuprinse în corespondenţa purtată de membrii familiei, a rudelor lor, dar şi ale altor personalităţi marcante cu care au avut legături flondorenii. Majoritatea sunt scrise în limba română în prima jumătate a secolului XIX, deci scrise cu litere chirilice, fapt ce îngreunează mult transcrierea lor. De asemenea, o parte însemnată de scrisori sunt scrise în germană şi franceză. Printre emiţătorii acestor scrisori îi menţionăm pe preotul Mihail Vorobchievici, Gheorghe şi Eufrosina Hurmuzachi, copiii lor Doxuţă şi Elena Hurmuzachi, stareţii mănăstirii Neamţului Dorodei (Doroftei), şi Paisie (Velicicovschi), boierul A. Vasilco şi mulţimulţi alţii. În aceste scrisori sunt redate diferite aspecte legate de preocupările acestor oameni, de bucuriile, speranţele şi frământările lor zilnice şi poate cel mai de preţ – ele sunt mărturii irepetabile ale unor vremuri de mult uitate.

În încheierea acestor însemnări vă prezentăm câteva scrisori inedite din preţiosul fond al Arhivei din Cernăuţi Colecţia de documente „Famila Flondor”:

Gheorghe Hurmuzachi către soacra sa Ecaterina Flondor:
Cu fiiască plecăciune închinându-mă sărut mâna Mătali preaiubită mămucă.

Cu mare bucurie mă grăbesc a faci Mătali plecata me înştiinţare, cumcă milostivul Dumnezeu ni-au dăruit astă noapte o fiică sănătoasă şi frumoasă, care din mila lui Dumnezeu s-au născut mai fără veiti, şi tari uşor, încât iubita Frosa, cari de o mie de ori sărută mânile Mătali, n-au suferit mai nicicacum, şi se află acum foarte bine.

Rămân cu adâncă supunere a Mătalipreaplecat fiu şi slugă, Gheorghi Hurmuzachi.

Cernăuţ, 11 Octomvrie 1847.

2. Hurmuzachi Elena către bunicii săi Ecaterina şi Nicolae Flondor:
Buneii amândoi!

Eu, Lencea, nepoţica, sărut mânele, şi vă rog, să veniţi la noi, că noi am fost acolo de o sută de ori, veniţi să vă spun rugăciunile precum şi mioriţa cu lâna plăviţă de rost, nepoţica Lencea.

Doxuţă Hurmuzachi către bunicii săi Ecaterina şi Nicolae Flondor:
Prea iubite bunelu şi prea iubită bunică.

Sărut mâinile Dumilorvoastră. Lencia îi sănătoasă şi sărută şi ea mâinile Dumilorvoastre, noi vă poftim să nu ne uitaţi, şi să veniţi că tare vă dorim.

Al Dumilorvoastră supus nepot,

Doxuţă.

Doxuţă Hurmuzachi către bunelul său Nicolae Flondor:
Viena, Theresianum

2 mai/20 april 1867

Preascumpe şi multiubite Moşule,

Cu cea mai adâncă supunere sărut mâinile Matale precum şi mult iubitei mătuşe, şi vă rog să fiţi încredinţaţi de nestrămutata mea dragoste şi veneraţiune pentru Dvoastră, şi de plăcerea ce sâmt a vă pute rennoi aceste secrete a inimei mele sâmţiri. Apropiindu-se zioa patronului Matale îmi eu libertatea a-ţi ascerne cele mai supuse mai fierbinte şi sincere felicitări urând din toată inima şi din tot sufletul viaţă îndelungată, sănătate puternică, fericire, mulţămire şi împlinirea tuturor speranţelor şi dorinţelor Matale, prosperarea cea mai frumoasă a celor trei mici odoruri cari se numesc Costachi, Toderică şi Ionică. Dlorsale le poftesc frumoase închinăciuni şi-i sărut pe trustrei delaolaltă, începând dela amicul şi colegul Costachi, rugându-te pe Mata a face în numele meu.

Sper că aveţi Dvoastră tot aşa de frumos timp ca aice, unde sântem ca în vară.

Cu mare părere de rău am aflat că Mata ai avut diferite neplăceri în gospodărie; ce e de făcut, trebue să mulţumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne trimite. Sărutându-vă Dlorvoastre de mii ori mâinile şi recomândându-mă prieteniei verilor mei

semnez al Matale adânc plecat nepot, Eudoxie.

Poftesc respectuoasele mele săr. de m. la Mme Buchenthal, salutări lui Aleco.

DRAGOŞ OLARU

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s