Degonflarea sibilinicului Sandu Napoilă,


 

bucovina_nord___pamant_romanesc_by_optimus01-d4q0r3o

 

Ipochimenii dedicaţi cu abnegaţie şi devotament cauzei şcolii de gândire Farfuridi, iviţi pe aceste meleaguri sau pripăşiţi ca transfugi, simt nevoia dăscălirii vulgului cu privire la marea operă de civilizare a nordului furat al Moldovei, la care ocupantul neamţ s-a înhămat numai şi numai pentru ca noi, urmaşii celor ocupaţi sau aruncaţi arbitrar de ocupant tocmai la marginea asta a Imperiului, să ne lăudăm peste ani şi ani cu Bucovina care, prin ochii acelor prostovani, a fost o Europă în miniatură, un model de convieţuire interetnică şi alte vome slobozite în ventilatorul cu clişee şi că UNIREA acestui pământ furat cu Regatul României a fost o mare tragedie şi ar trebui să vărsăm lacrimi că soarta a fost crudă cu noi şi nu ne-a adus pe lume în vremurile în care puteam purta cu mândrie titlul de supuşi ai împăratului de la Viena.
Pe la 1870 situaţia privind învăţământul primar în Bucovina a fost catastrofală. Încă la 11 august 1805, la indicaţia autorităţilor austriece, organizarea şcolilor populare din Bucovina i-a fost încredinţată Consistoriului romano-catolic din Lvov, care încuraja învăţământul în limba germană, dar permitea învăţătorilor să predea lecţii în română şi polonă. În anul 1816, acelaşi consistoriu a dat o dispoziţie, în baza căreia nici un român nu putea fi primit în învăţământ dacă nu trecea la catolicism. E lesne de înţeles că aceştia, nedorind să-şi părăsească legea strămoşească, au fost înlocuiţi pretutindeni cu învăţători poloni. Elevilor, care erau surprinşi că vorbeau româneşte, li se atârnau la gât tăbliţe cu chipuri de măgari, pe care le purtau zile întregi, iar colegii lor de alte etnii erau siliţi să-i scuipe în obraz. Din cartea Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei de Dumitru Covalciuc.

Dacă vă întrebaţi de ce la nord de Cernăuţi nu prea găseşti români, iată un răspuns: Încă la 1802, în cadrul Direcţiei guberniale galiţiene din Lvov în chestiunile Bucovinei a fost alcătuit tabelul stăpânitorilor de moşii sau ai unor părţi din ele, al boierilor emigraţi în Moldova, dar care mai aveau la începutul secolului al XIX-lea proprietăţi funciare în ţinutul anexat de către habsburgi, incluzând şi numele mazililor şi ruptaşilor care aspirau la titlurile nobiliare, precum şi numele primilor arendaşi, care, înmulţindu-se, s-au străduit mai apoi, încurajaţi de Viena oficială, să înstrăineze mai ales regiunea dintre Nistru şi Prut. Din cartea Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei de Dumitru Covalciuc.

La cumpăna veacurilor XIX şi XX, George Tofan scria în Patria: Tot atât de grav este că ţara unde se află Suceava, Putna, Voroneţ, Suceviţa, Cozmin etc., cu monumentele sale, să înveţe copilul de şcoală despre Friedric Barbă-Roşie, lupta de la Varşovia etc. şi nici habar să nu aibă despre Dumbrava Roşie sau despre eroul ale cărui oseminte zac la Putna sau despre Domniţa al cărei păr se păstrează cu pietate la mănăstirea din Suceviţa. Cum combătea, acum 100 de ani, George Tofan, prostia celor ai căror urmaşi au ajuns să voteze un neamţ doar că e neamţ: Toate aceste scrieri urmăreau să fie pus în evidență „meritul celor care au civilizat o țară și un popor sălbatec și tot așa de evidentă e și recunoștința ce le-o datorăm”. O astfel de idee s-a extins „până a ajuns o credință generală care ni se aruncă în față la orice ocaziune”.

Noi iubim, cu înfocare, această brazdă de pământ, sub care dorm strămoşii. Pentru noi, însă, Bucovina azi nu mai e o grădină. E un câmp pustiit, de mohor, pe care trăim greu. Poporul român trebuie să arate curaj şi tărie. Să lupte, deci, voiniceşte, fiecare la locul unde e pus, pentru drepturile noastre. De acum, nu ne mai lăsăm înfricaţi, ci ca români să trudim şi ca români să ne luptăm. Trebuie să căpătăm şcoli româneşti, trebuie să vorbească cu toţii româneşte, pentru că suntem în ţara noastră. George Popovici la Rădăuţi în 25 februarie 1898.

Aşa merg treburile la noi, în vesela grădină. De porţi o cravată tricoloră, îţi periclitezi existenţa. Nici bumb (insignă – n.r.) naţional nu poţi purta, doar numai la jiletcă, ascuns. Căci, de te zăreşte vreun muftişor, pe loc te pune la condică drept „daco-român“. Ciudat lucru acesta! Dar sunt altele şi mai ciudate. Avem, de pildă, ici-colea, câte un Român care e de absurda părere că a fi naţional e o crimă. Cu astfel de oameni nu poţi sta de vorbă. Cum se vede, stăm bine. Românilor li s-a dat, în Suceava, sfatul să înveţe din răsputeri limba germană. Cea românească n-o ştiu şi aceasta le era de recomandat. Poate că se va face recomandarea la o altă sfinţire, de pildă când vom căpăta un gimnaziu românesc în Cernăuţi. Parcă văd cum râzi, dragă cititorule! Ştiu că nu crezi că ni se va încuviinţa. Românilor li se ia ce au, de dat – nici vorbă! Poate se va schimba şi timpul şi vom căpăta un gimnaziu românesc în Cernăuţi. Se întâmplă şi minuni la noi: câteodată, se iau în considerare şi cererile întemeiate ale Românilor. Se înţelege, cam răruţ. Mihai Teliman Foiletoane, Suceava, 1906.

De la începutul războiului între Austria şi Rusia, austriecii au dezvoltat o teroare nemaipomenită mai ales împotriva preoţilor şi învăţătorilor din Bucovina, care erau prin satele din apropierea câmpului de bătaie. Din aceste sate, pentru o simplă bănuială de spionaj, fură aproape toţi preoţii şi învăţătorii din satele din nordul Bucovinei parte arestaţi, parte împuşcaţi sau spânzuraţi; alături de ei, şi o mulţime de ţărani. Unii dintre preoţi fură recrutaţi şi duşi, ca preoţi militari, în război, încât sate întregi au rămas fără preoţi, fără primari şi fără învăţători, adică fără cei mai chemaţi conducători ai poporului, mai ales în aceste vremuri de restrişte. Ion GrămadăAdevărul, 17 aprilie 1915.
Astfel de exemple de civilizare nemţească am adunat cu sutele în ultimii ani. Nu are rost să mai continui cu ele. Apropiindu-se 28 noiembrie, ziua în care Bucovina a intrat în istorie pentru totdeauna, să vedem de ce lui Sandu Napoilă din Camera Derutaţilor i-ar trebui ridicată cetăţenia română şi expulzat de urgenţă din ţară. S-a învârtit ca la 4 mese cu un proiect de lege prin care EL sărbătoreşte Ziua Bucovinei şi ne impune NOUĂ acest lucru. 28 noiembrie este Ziua Unirii Bucovinei cu Regatul României, deci nicio treabă cu Bucovina, care este ceva de tristă amintire pentru neamul românesc. Puţin mai deştept decât Sandu Napoilă, derutatul Tolomac de la PMP, născut lângă Ismail, a făcut o lege prin care 27 martie este Ziua Unirii Basarabiei cu Regatul României. Deci a UNIRII Basarabiei, nu a Basarabiei.

Monarhia austro-ungară a reprezentat cea mai ruşinoasă robie. O spun românii fugiţi din Imperiul pe care tu-l preaslăveşti, domnule derutat Sandu Napoilă.

declaraatie
Pe scurt: Sandu Napoilă preamăreşte ocupaţia austriacă şi i se pare o mare şmecherie că pământul ăsta a fost umplut cu toate naţiile şi drept consecinţă, puţin mai mult de jumătate din ce a fost Bucovina se mai află în România. El nu sărbătoreşte Unirea, o neglijează, nu dă doi bani pe imensul preţ plătit de generaţii întregi pentru realizarea ei, dar ia să citim cum fericeşte norodul derutatul de la Bogata, localitate rămasă Moldovei, după furtul nemţesc:
Colegii din Camera Deputatilor au dat votul final pentru acest proiect de lege, asa incat de astazi putem spune cu mandrie ca Bucovina a primit ceea ce i se cuvenea: respect din partea Statului Roman si legitimitatea identitatii sale istorice si culturale. Initiativa mea s-a bucurat de sprijinul tuturor partidelor parlamentare. Bucovina a fost dintotdeauna locul unde peste 12 etnii au trait in pace, este si astazi locul unde culturi diferite gasesc spatiul comun de exprimare. Semnificatia votului de ieri este una extrem de importanta nu atat pentru Bucovina, cat pentru intreaga Romanie. Autodeterminarea istorica si culturala este garantia unitatii acestei natiuni. Dincolo de globalizarea si modernizarea societatii, de aderarea la structuri europene si euroatlantice, trebuie sa ne pastram cu sfintenie identitatea si istoria, elemente fara de care nu putem da continuitate ideii de neam si de apartenenta la propriul nostru sistem de valori.

Invitat să justifice iniţiativa legislativă la Televiziunea Intermedia din Suceava, Sandu Napoilă a trântit bazaconie după bazaconie. Dintre acestea, ca un pârţ în biserică, a răsunat, din bârâiala polologhiei derutatului, una colosală: la Cernăuți a fost prima universitate din România. Ai de capu’ lui de universitar!

Mai jos aveţi rezultatele recensământului din 2011 cu privire la judeţul Suceava. Ce minorităţi vrea derutatul? Bucovina nu mai există de aproape 100 de ani şi ce a fost se află ACUM între graniţele a două ţări distincte. Dacă voia să aducă în atenţia românilor momentul 28 noiembrie 1918, atunci vorbea despre Ziua Unirii Bucovinei cu Regatul României şi nu despre Ziua Bucovinei. Ce e aia Ziua Bucovinei? Dacă nu e vorba de porţi deschise la Fabrica de lactate Bucovina din Şcheia, atunci Sandu Napoilă merită deportat la nord de sârma lui Stalin, poate pricepe mai bine cum stă treaba cu alea 12 etnii şi multiculturalismul.
În 2011, populaţia judeţului Suceava era de 634.810 locuitori şi avea următoarea alcătuire:
  • Români – 92,6%
  • Romi – 1,91%
  • Ucraineni (inclusiv huţuli) – 0,93%
  • Polonezi – 0,3%
  • Ruşi lipoveni – 0,27%
  • Germani – 0,11%
  • alţii – 0,2%.
  • etnie necunoscută – 3,65%
Deci, ce vrea derutatul şi derutantul ăsta cu legea lui? Care 12 etnii? Despre ce spaţiu comun de comunicare vorbeşte? Suntem în 2015!
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s