„Să nu-i plângem pe haholi(pardon, ucraineni)! Îs mai răi ca muscalii!”


Chernivtsi and South Bessarabia not Ukraina

 

Iată câteva motive pentru care noi, românii, cu siguranţă nu trebuie să îi plângem prea mult pe ucraineni (sau să fim ultimii care facem acest lucru):
– în 1918 au dorit anexarea Basarabiei şi doar prezenţa militară a românilor a forţat retragerea acestei cereri;
– în 1945 au dorit anexarea Basarabiei şi doar presiunea lui Stalin a forţat eliminarea acestei pretenţii;
– în 1992 au participat cu trupe la războiul de pe Nistru, alături de trupele ruse împotriva celor româneşti, pentru a desprinde regiunea transnistreană, pe care şi-o doreau atât de mult pentru ei;
– din 1992 până în prezent au fost parte activă din formatul de negociere pentru regiunea transnistreană; în mod permanent au susţinut poziţia Rusiei şi au făcut tot ceea ce este posibil ca negocierele să fie formale şi să eşueze;
– cea mai mare parte a mafiei ce a condus Republica Moldova după 1991 este reprezentată de ucraineni şi nu de ruşi; aceştia aveau rolul clar dat de la Kiev ca Republica Moldova să eşueze pe toate planurile;
– cei care au condus regiunea transnistreană, care promovează separatismul la Bălţi, Cahul şi Găgăuzia sunt ucraineni şi nu ruşi;
– ucrainenii au dus o politică de distrugere a identităţii româneşti din teritoriile ocupate, mai dură chiar decât Stalin în restul imperiului;
– Ucraina a preluat Insula Şerpilor, pământ românesc ce niciodată nu i-a aparţinut; timp ce câţiva ani ne-am certat pe la Haga, iar acum ei sunt foarte supăraţi pe noi pentru pierderea platformei continentale; – una din problemele principale ce stă în calea reunirii celor două state româneşti este tocmai Ucraina, ce manifestă o opoziţie mai mare chiar decât Rusia; ea vede în această reunire eventuale pretenţii teritoriale ale ţării noastre asupra teritoriului ucrainean;
– prima măsură luată de „europeniştii ucrainieni” a fost aceea de a interzice limbile regionale, inclusiv limba română; tare mă tem că poporul a vrut ceva şi va obţine altceva;

 

UCRAINA. 22 ianuarie 2014. Declaraţia fostului deputat al Radei Supreme, Rostislav Novojeneţ, în timpul unei manifestări de la Lvov: „Am pierdut o serie de regiuni ucrainene care au revenit Poloniei şi Belarusului. Am pierdut Transnistria, Maramureş, Bukovina de Sud, care în prezent se află în România. De ce aceea astăzi nu suntem uniţi, însă trebuie să tindem spre aceasta”.

Bucovina sud Suceava
MOLDOVA. Declaraţia fostului şef al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Moldovei, Anatol Plugaru: „Moldova a pierdut accesul la Marea Neagră în sud, regiunea Cernăuţi în nord, care a aparţinut întotdeauna Moldovei, multe teritorii de pe malul stâng al Niprului, precum şi asemenea oraşe importante ca Balta, Hotin, Ismail, Chilia, Ackerman cu o populaţie de 200.000 de oameni. În total, Ucrainei i-au revenit 96 de aşezări şi peste 10.000 de kilometri pătraţi de terenuri din Moldova cu o populaţie de o jumătate de milion de oameni”.
ROMÂNIA. În Ucraina trăiesc peste 150.000 de români. În anul 1940 în componenţa Ucrainei au intrat Bucovina de Nord şi Basarabia de Sud, care au aparţinut României. Acum este vorba de regiunea Cernăuţi şi partea de sud a regiunii Odessa. În anul 1991, parlamentarii români au cerut guvernelor ţărilor, care au recunoscut independenţa Ucrainei „să nu răspândească această recunoaştere asupra teritoriilor româneşti”. Mai târziu, România a recunoscut independenţa Ucrainei, declarând că teritoriile disputate sunt incluse ilegal în componenţa Ucrainei, ca urmare a Pactului Ribbetrop-Molotov.

http://romanian.ruvr.ru/2014_03_24/Ucraina-Frontul-de-Vest-8497/

…………………………………………………………………………………………………………..

Unul din cartierele din Odesa se numește Moldoveanca. Foarte sugestiv deoarece după valuri de migratori asiatici și politică demografică sovietică au rămas mai mult moldovence decât moldoveni. După ”democratizarea” și ”emanciparea” Ucrainei ”post-revoluționare”, ucrainienii și mai ales kazarii(evrei asiatici), au făcut comerț cu prostituție cărând moldovence în Europa de vest, Turcia, Orientul Mijlociu și America. Cel mai mare trafic organizat de prostituate. Multe din ele au dispărut după ce au fost folosite, după ce au mai îmbătrânit pentru prostituție unele dintre ele au fost disecate pentru trafic de organe, un alt comerț profitabil (un rinichi e cam 250.000 de dolari. Este o nouă formă de politică demografică, care pe deasupra e și foarte profitabilă, că deh nu făceau trafic de sex cu femeile lor. Ucrainienii sunt de fapt cea mai urâtă corcitură a istoriei, iar țara e o țară fictivă, inventată de mai marii sovietelor, în care se duce o politică demografică continuă de peste 200 de ani de reducere a populației românești prin toate metodele posibile, deromânizare demografică, de la zise ”răscoale”, ”revoluții” bolșevice, deportări, exterminări, trafic de sex, tineri moldoveni soldați în armata ucrainiană și rusă – carne de tun cum se mai spune, etc. O generație de tineri români distrusă după ”revoluția” din Ucraina ca să nu uităm și de războiul dintre Moldova și Ucraina între 1990-1992, când au urlat alții pentru moldovenii tocați precum francezii, nemții și spaniolii de exemplu, românii asistând ca spectatori. În tot acest timp cu mici excepții românii au rămas inerți la decimarea sistematică a moldovenilor.

 

 

 

.Biserica din Chitai înainte de demolare

Românii din Odesa

În regiunea Odesa (Sudul Basarabiei) sunt aproximativ 124.000 de români, deși datele recensământului desfășurat în urmă cu mai bine de zece ani în Ucraina arată că 123.700 de persoane s-au declarat ”moldoveni” și doar 724 s-au identificat ca fiind ”români”. Localitățile din regiunea Odesa în care locuiesc români sunt încadrate în șase raioane – Reni, Chilia, Tatarbunar, Sarata, Ismail și Tarutino. Cele mai multe localități românești sunt în raionul Reni, în timp ce în Tatarbunar, de exemplu, există un singur sat  românesc.

În cartea “Românii din Bugeac pe cale de dispariție”, de George Damian, aflăm, pe scurt, că, “până în anul 1812, regiunea a făcut parte din vechiul principat al Moldovei și a intrat în componența Rusiei prin Tratatul de la București, în care Imperiul Otoman ceda Moscovei un teritoriu ce nu îi aparținea. Acest teritoriu, cunoscut și sub denumirea de Bugeac, a revenit în componența României în 1856, prin Tratatul de la Paris și a rămas așa până în 1878, când a revenit din nou Rusiei, prin Tratatul de la Berlin. În anul 1918, Basarabia de Sud a reintrat în componența României, până în 1940, când a fost reocupată de Uniunea Sovietică.

Bugeacul a reintrat în componența României în anii celui de-al Doilea Război Mondial, până în 1944, când a fost reocupat de Armata Sovietică. Tratatul de la Paris din 1947 avea să stabilească intrarea Basarabiei sub stăpânirea sovietică. Din anul 1991, Bugeacul este parte a statului ucrainean.

 

 

 

http://www.george-damian.ro/sa-nu-se-bucure-nimeni-de-dezastrul-din-ucraina-5252.html

 

 

Raport despre Ucraina alcătuit de Serviciul Secret de Informaţii de la Bucureşti în ianuarie 1939.

Este un fragment dintr-o analiză mai amplă care se referea la intenţiile Germaniei faţă de Europa de Est, iar Ucraina juca un rol extrem de important în ofensiva germană. Aşa că analiştii S.S.I. au făcut o istorie a teritoriilor ucrainene din cele mai vechi timpuri, inclusiv o relatare a războiului civil ucrainean de după Primul Război Mondial. Analiza continuă cu o prezentare a intenţiilor politice ale Poloniei faţă de Ucraina, ca şi cele ale Germaniei în oglindă cu dorinţele naţionaliştilor ucraineni.

Raportul de care vă vorbesc s-a aflat pe biroul regelui Carol al II-lea, dar şi cel al premierului Armand Călinescu. Cel puţin concluziile acestui raport mi se par valabile şi pentru ziua de azi, indiferent dacă numele unor ţări trebuie înlocuite:
În general, faţă de problema ukrainiană, Germania a adoptat un plan amănunţit şi unitar conceput, pentru a cărui realizare sunt prevăzute următoarele etape:

1. Constituirea pe teritoriul Ukrainei Subcarpatice a unor puternice organizaţiuni naţionaliste ukrainiene, prin concentrarea elementelor extremiste din rândurile emigraţiei şi minorităţii ukrainiene de pretutindeni.

2. Provocarea de tulburări şi răscoale printre cei 7 milioane de ukrainieni din Polonia, care să fie îndemnaţi să ceară sprijin din afară pentru obţinerea autonomiei.

3. Somarea guvernului din Varşovia, pe baza principiului autodeterminării popoarelor, să admită creearea unui Stat Ukrainian independent, care să înglobeze teritoriile ukrainiene din Ceho-Slovacia şi Polonia, şi

4. Întrebuinţarea aceluiaş sistem pentru deslipirea Ukrainei Sovietice de URSS şi formarea finală a Statului Ukrainei Mari.

Serviciul Secret de Informaţii, ianuarie 1939

Raportul merită citit, fie şi pentru sinteza istoriei Ucrainei.
Raportul Serviciului Secret de Informaţii despre Ucraina, ianuarie 1939

http://www.george-damian.ro/wp-content/uploads/2014/04/Raport-SSI-Ucraina-1939.pdf

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s