“ŻYDOKOMUNA” Evreii şi comunismul – Cazul României (1944-1965) – de Iulian Apostu


03. Al. Ursu-Bukowina & Ro Red star of David

 

“ŻYDOKOMUNA”
Evreii şi comunismul
– Cazul României (1944-1965) –
ediţia aprilie 2013
de Iulian Apostu
apostu_i@yahoo.com
2
CUPRINS
În loc de introducere …………………………………………………………………………………… 4
Aparatul administrativ-politic central …………………………………………………………… 20
Aparatul represiv (Securitate, Miliţie, etc.) ………………………………………………….. 167
Mass media şi sistemul editorial-tipografic ………………………………………………….. 252
Educaţie şi cercetare (sectoarele ideologizate) ……………………………………………… 281
Cultură şi artă …………………………………………………………………………………………… 302
Alţii ………………………………………………………………………………………………………… 335
Alţi ilegalişti ……………………………………………………………………………………………. 505
Surse documentare ……………………………………………………………………………………. 601
3
În loc de motto:
“Americanii joacă acum cartea evreilor şi într-o ţară unde avem 400.000 de evrei, cu câteva zeci de mii infiltraţi în aparatul nostru de stat, economic, politic şi cultural, nu este greu de jucat această carte. Nu vă faceţi iluzii că îi puteţi schimba. Negustorii de ieri, fabricanţii de ieri, jucătorii de la bursa neagră nu-i puteţi transforma, chiar dacă vin şi vă demonstrează că l-au citit pe Marx şi că-l studiază pe Lenin […] Plin de evrei, peste tot evrei […] Sioniştii sunt foarte bune elemente pentru coloana a cincea [în România.] […] Noi nu dăm muncă inginerului al cărui tată este declarat chiabur, dar primim şi încredinţăm posturi de comandă colanei a cincea sioniste, pentru simplul fapt că ştiu să se lipească de partid.” (Petru Groza într-o discuţie cu Emil Bodnăraş, 23 iunie 19491)
“În 1945, o mare parte a aparatului de stat şi de partid era în mîinile evreilor, aşa încît, în 1950, se ajunsese la o situaţie penibilă, în care poate 2% din populaţia ţării deţinea peste 25% din posturile cheie ale regimului. În această perioadă se povestea că singura deosebire între Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Economiei din Israel consta în faptul că în ministerul israelian se puteau găsi şi cîţiva arabi.” (din raportul de uz intern “Evreii din Romania: o minoritate care dispare” al Ambasadei S.U.A. la Bucureşti, datat 26 febr. 1964, sustras de Securitate din clădirea ambasadei, reprodus în versiunea tradusă de Securitate în Marius Oprea 2002b şi Solomovici 2004: 509-13)
“Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: ‘[…] Eu te-aş ruga să-mi spui de ce la CSP [Consiliul de Stat al Planificării] peste 80% sunt elemente de origine evreiască […]
Tov. [Leonte] Răutu: ‘În sistemul editorial erau peste 40% evrei.’ […]
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: ‘S-ar putea aduce nenumărate exemple. Am întrebat de ce la Consiliul de Miniştri sunt peste 60% elemente evreieşti, cine i-a adus acolo, au venit singuri?’” (din stenograma şedinţei Biroului Politic din 19 febr. 1960, apud Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 641, 644 (pp. 625-646))
“În primii ani de domnie ai tovarăşului Gheorghiu-Dej, evreii comunişti ocupaseră fotolii în toate etajele superioare ale politicii, culturii şi ale administraţiei de stat […] Este adevărat, comuniştii evrei erau peste tot, în Biroul Politic şi înaltul aparat de partid, […] în Armată, Securitate, Procuratură şi în Miliţie, […] în organismele de stat, economice şi culturale […].” (Teşu Solomovici 2001 II: 42)
1 Pentru citarea selectivă a unor pasaje diferite din aceeaşi declaraţie (reprodusă iniţial de prof. Gheorghe Buzatu în Dosarele Istoriei), vezi de pildă un autor etichetat „antisemit” – Cornel Dan Niculae (2004: 50-52), respectiv trei autori evrei – Radu Ioanid (2005: 78), Robert Levy (2002: 146), respectiv Teşu Solomovici (2001 II: 87-8; 2003: 188-192). Pentru versiunea integrală a stenogramei prelevate de Sulamita Bloch-Constantinescu, v. Buzatu şi Cîrstea (2010: 328-338).
4
În loc de introducere
Iniţiat imediat după decembrie 1989, segmentul publicistic (academic şi jurnalistic deopotrivă) consacrat analizei relaţiei dintre evreii din România pe de o parte şi instaurea şi consolidarea sistemului comunist în primii ani postbelici pe de altă parte, pare să confirme în mod nefericit butada “decât puţin şi prost, mai bine mult şi fără rost”.
Tema acestei relaţii, complexă fie şi numai în dimensiunea ei pur istoric-factuală, fără a mai aduce în discuţie distorsiunile consecutive frecventei ei instrumentalizări politice, a fost abordată pe parcursul ultimelor două decenii de o mulţime de autori, pe cât de spectaculoasă numeric, pe atât de eclectică din punctele de vedere ale pregătirii teoretice şi practice a autorilor, spaţiului, anvergurii şi profunzimii acordate cercetării, abordării şi metodologiei alese, stilului şi profilului editorial, obiectivelor asumate explicit sau implicit, etc.: de la Vladimir Tismăneanu şi Florin Constantiniu la Cristian Troncotă, Ioan Scurtu şi Gheorghe Buzatu, de la categoria autorilor etichetaţi aprioric şi in corpore ca “antisemiţi (ex. Paul Goma, Cornel Dan Niculae, Neagu Cosma sau Gheorghe Gavrilă Copil) la seria autorilor evrei (ex. Leon Volovici, Harry Kuller, Teşu Solomovici, Jean Ancel, Leon Rotman, etc.), de la istorici de profesie la foşti militari şi ofiţeri ai Securităţii, de la antropologi şi filosofi la simpli jurnalişti, ingineri şi alte profesii, literatura dedicată explicaţiei şi/sau înţelegerii relaţiei multifaţetare dintre evrei şi comunismul României postbelice pare marcată în ansamblul ei de o inversă proporţionalitate între cantitate şi calitate, ranforsată de o pronunţată polarizare a mulţimii de autori în două categorii antagonice: evrei (categorie care îşi subsumează şi grupul celor catalogaţi “filosemiţi”) vs. “antisemiţi”.
Angajate ireconciliabil într-un veritabil conflict de uzură pentru poziţia dominantă în modelarea percepţiei opiniei publice asupra temei cercetate, cele două grupări informale perpetuează o “gâlceavă” extrem de sonoră marcată de eroarea de logică tertium non datur. În tiparul acestui raţionament viciat, agravat dintr-o direcţie de o formă de anti-evreism visceral, iar din cealaltă de imperativul imbecilizant al “corectitudinii politice” şi de eticheta-“sperietoare” a antisemitismului, orice aserţiune în materie a lui V. Tismăneanu ar putea fi respinsă [fie şi numai] pentru că autorul este evreu (şi – circumstanţă agravantă – fiu de nomenklaturişti), la fel cum, simetric, orice “listă” de evrei comunişti întocmită de un “antisemit” este respinsă aprioric şi în integralitatea sa, chiar şi atunci când, de pildă, 17 din cei 20 de “evrei comunişti” indicaţi sunt confirmaţi ca atare chiar şi de autori evrei.
Mai grav însă, acestei erori de logică a aşa-zisei gândiri binar-adversative (şi multor altora, la fel de nătângi), calate pe principiul “cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, i-au căzut victime în timp şi rarisimele încercări de abordare ştiinţifică, neutră, obiectivă, sine ira et studio2; într-o primă direcţie, istoricul Florin Constantiniu i-a “contrariat” spre exemplu pe autorii evrei Harry Kuller, Leon Rotman, Leon Volovici şi Radu Bogdan prin “îndrăzneala” afirmaţiei “[o]bstacole [în cercetarea obiectivă a temei, n.n., I.A] vin atât dinspre români, cât şi dinspre evrei […] Obstacole vin şi din partea evreilor. Este refuzul de a investiga faptul că […] între conducătorii PCR s-au aflat numeroşi evrei. Explicaţia că, odată cu intrarea în rândurile partidului comunist, ei şi-au renegat evreitatea nu poate fi considerată – cel puţin după părerea noastră – satisfăcătoare.” Ca reacţie, firească în lumina antagonismului sus-menţionat, prof. Constantiniu a fost prompt acuzat că “a căzut într-un clişeu al retoricii” (Solomovici 2003: 35, 39 ş.u.; 2001 II: 18, 1-22). În aceeaşi direcţie, cartea Situaţia evreilor din România, 1939-1941, elaborată de 13 autori sub coordonarea lt.-col. Alesandru Duţu şi dr. Constantin Botoran, a fost,
2 Categorie căreia i se înscriu între primii exponenţi Gheorghe Buzatu şi Florian Banu.
5
conform autorilor, interzisă şi “trimisă la topit” în 19943, aceasta deşi ea se mărginea în mod exclusiv să reproducă o serie de documente ale autorităţilor statului din perioada analizată, necomentate în vreun fel, documente aflate în Arhiva Ministerului Apărării. În direcţia opusă, ca exemplu deja amintit (tributar categoriei argumentum ad hominem circumstantiae) reţeaua World Wide Web abundă în repudieri în bloc ale “raportului Tismăneanu” a căror singură justificare aparentă este tocmai identitatea etno-religioasă a preşedintelui comisiei prezidenţiale.
Explicabil în consecinţă, în afara conflictului există şi o minoritate statistică a acelor persoane şi mai ales instituţii, care dispun atât de informaţiile, cât şi pregătirea necesare în abordarea profesionistă a temei, însă preferă să o evite, ghidându-se probabil după canonul “de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare?” şi aleg cel mult să trateze tema comunismului în genere, fără izolarea ca obiect de cercetare a relaţiei evrei-comunism. Bune exemplificări ale acestei categorii ar fi istoricul Marius Oprea bunăoară, sau raportul C.P.A.D.C.R., care, inexplicabil, alege să precizeze numele de naştere / identitatea etnică doar în câteva cazuri de evrei comunişti, chiar dacă multiple alte exemple au fost menţionate în alte lucrări ale (chiar) unor membri ai aceleiaşi comisii). Într-un asemenea context conflictual aparent nesoluţionabil, demersul de faţă este elaborat cu asumarea conştientă a riscului etichetării şi încadrării în oricare din cele două “tabere”, probabil în amândouă în funcţie de identitatea şi interesele opinentului.
Nu mai puţin adevărat, dincolo de subiectivismul oricărui conflict, fie el şi de idei, erorile demonstrabile obiectiv comise din direcţia ambelor părţi disputante sunt adesea atât de numeroase, şi uneori atât de grave, încât fac inevitabilă catalogarea ca “maculatură” a unei părţi cantitativ importante din literatura în materie; spre exemplu, spaţiul Internet abundă încă în “liste de evrei comunişti” care îl includ de pildă pe fostul demnitar Gheorghe Apostol (cu prezumptivul nume de naştere Aaron Gerschwin), deşi proponenţii acestei încadrări eşuează în continuare, chiar şi după câteva decenii, să ofere fie şi o singură probă în argumentarea identităţii evreieşti a lui Apostol (care bunăoară – chiar dacă aceasta, e adevărat, nu exclude posibilitatea unei convertiri – a fost înmormântat în 2010 într-un cimitir ortodox). Concluziv, “liste” precum cele incluzându-l pe Apostol produc ca efect advers nu doar propria decredibilizare, ci şi, printr-o generalizare pripită, fundamentarea catalogării ca “antisemite” a oricărui demers de inventariere a unor evrei români care au contribuit la instalarea sistemului comunist în România.
În direcţia opusă, un exemplu elocvent îl oferă poziţia autorilor evrei în “cazul” Teohari Georgescu, fost ministru de Interne între 1946 şi 1952, adică în perioada supranumită în raportul final al C.P.A.D.C.R. a “stalinismului dezlănţuit”; în negarea vehementă a identităţii evreieşti a lui T. Georgescu şi a respingerii numelui vehiculat cel mai frecvent ca original, “Burăh Tescovici”, Vladimir Tismăneanu spre exemplu avansează până la punctul la care îşi intitulează un articol din 2010 în formula cu iz de sentinţă “De unde vine minciuna ‘Teohari Georgescu = Burăh Tescovici’” (Tismăneanu 2010a)4. Încadrabil cu indulgenţă ca “articol” (în fapt patru paragrafe mimând ştiinţificitatea), materialul abundă în inadvertenţe şi omisiuni dificil de considerat involuntare pentru un cercetător de talia, măcar pretinsă, a lui Tismăneanu; în esenţă, autorul porneşte de la a opina, halucinant, [că] “[p]rima dată am întâlnit aceasta invenţie într-o carte despre Piteşti (cred că nu mă înşel).”, pentru a completa, ca surogat de argument, că “numele în cauză ‘Burăh Tescovici’ este neverosimil” şi respectiv a respinge, încă o dată în rândul autorilor evrei, teza evreităţii lui T. Georgescu, laolaltă cu numele “Burăh Tescovici”. Ei bine, aşa cum (sub acelaşi pseudonim utilizat aici5) subsemnatul comentează, inutil pentru învrednicirea cu un răspuns (cel puţin până în iunie
3 Fiind publicată abia în 2003 (primul volum) la Editura Ţara Noastră din Bucureşti, a Uniunii Vatra Românească, fapt care, în succesiune (i)logică, nu face altceva decât să îi atragă reconfirmarea etichetei de material „antisemit”.
4 V. http://www.acum.tv/articol/17459, accesat ianuarie 2011.
5 Atrag şi aici atenţia asupra unor regretabile confuzii care se fac între persoana mea şi omonimul Iulian Apostu, cadru didactic la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, cu care nu am nicio legătură.
6
20116), pe platforma online unde Tismăneanu postează articolul, “invenţia” nu este câtuşi de puţin una recentă (i.e. cărţile despre “fenomenul Piteşti” au apărut în spaţiul publicistic după 1989), ci veche de peste 60 de ani.
Astfel, o primă menţiune a evreităţii lui Teohari Georgescu şi totodată primă indicaţie a numelui, în varianta “Samuel Burăh Tescovici”, apare încă din perioda 1945-1946, în manuscrisul – jurnal politic al profesorului universitar şi viitor deţinut politic George (n. Gheorghe) Manu. Documentul, redactat în perioada amintită sub pseudonimul “Testis Dacicus” şi cu titlul România între Rusia şi Europa, a fost remis în mai multe exemplare unor reprezentanţe diplomatice străine la Bucureşti, autorul menţionându-l inter alia pe “Teohari Georgescu, [care,] spre exemplu, este evreu, numindu-se după adevăratul nume, Samuel Burăch Tescovici. El ar fi un condamnat de drept comun, venit la Bucureşti cu o identitate falsă şi devenit ulterior lucrător tipograf” [primă observaţie asupra corectitudinii informaţiei referitoare la activitatea lui Georgescu care fusese într-adevăr zeţar la cotidianul Adevărul în perioada interbelică, n.n.] – în frazarea din forma cărţii în care a apărut ulterior manuscrisul – În spatele Cortinei de Fier: România sub ocupaţie rusească (Bucureşti: Mica Valahie, 2011, p. 161).
Similar, în perioada ianuarie – februarie 1946, la Universitatea din Iaşi circulau manifeste atribuite organizaţiei Haiducii lui Avram Iancu – divizia Sumanele Negre, care reclamau că Teohari Georgescu, pe numele său adevărat „Burach Tuscovschi”, ar fi ordonat la 8 noiembrie 1945 „să secere cu mitraliera pe manifestanţii care strigau lozinci regaliste” (v. Direcţia Judeţeană Iaşi a Arhivelor Naţionale, fd. Rectoratul Universităţii Iaşi, dosar nr. 1/1946 („Intrări”), f. 237 (fapt reprodus şi în lucrarea Evreii în prima universitate din România, 1860-1950 a autorului evreu Iancu Brauştein (Iaşi: Dan, Gr. T. Popa, 2001 şi 2004)7.
Suplimentar, identitatea evreiască a lui T. Georgescu şi numele “Burah Tescovici” sunt avansate şi într-o notă informativă confidenţială a Legaţiei Regatului Unit de la Bucureşti, transmisă la 3 noiembrie 1947, sub semnătura funcţionarului Adrian Holman, centralei Foreign Office de la Londra, recepţionată sub semnătura “Mr. Bevin”; documentul afirmă explicit că “several responsible reports claim [that] although baptised Orthodox, [Georgescu] is of Jewish origin and [his] actual name is Burah Tescovici” [subl. n., I.A.] (v. arhiva Public Record Office, F.O. 371/59190/R7847/6181/37, respectiv 371/672672 B, R 14994/14994/37). Spre eventualul ajutor al lui Vladimir Tismăneanu, în cazul în care acesta nu ar fi avut posibilitatea de a se deplasa la Londra pentru a consulta arhivele diplomaţiei britanice, pasajele referitoare la T. Georgescu din nota informativă amintită, au fost reproduse inclusiv în spaţiul publicistic românesc: mai întâi în cartea cercetătorului englez Denis Deletant, Teroarea comunistă în România. Gheorghiu-Dej şi statul poliţienesc, 1948-1965 (Iaşi: Polirom, 2001, pp. 34-5, n. 22; aceasta după versiunea originală în limba engleză, Communist terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965. London: C. Hurst & Co., 1999, p. 23, n. 2); apoi, aceeaşi notă a fost tradusă şi reprodusă integral în două lucrări ale istoricului Gheorghe Buzatu – România şi Marile Puteri, 1939-1947 (Bucureşti: Ed. Enciclopedică, 2003, pp. 493-590), respectiv Antonescu, Hitler, Stalin III. In raport nefinal (Iaşi: Demiurg, 2008, pp. 376-462). Iar în afara României, dincolo de lucrarea din 1999 a lui Denis Deletant, pasajele referitoare la T. Georgescu din nota informativă în discuţie au mai fost reproduse în cel puţin două lucrări: Paul Preston, Michael Partridge şi Denis Smyth (ed), British Documents on Foreign Affairs: Reports and Papers from The Foreign Office Confidential Print (From 1945 through 1950) (Part 4) (Bethesda, MD: LexisNexis, 1999, p. 130) şi respectiv Paul
6 Update: V. Tismăneanu a binevoit să răspundă pe respectiva pagină web în octombrie 2010, după ce un draft al prezentului studiu a apărut online. Replica mea, în care îl acuz, cu probe, de autoplagiat, este deocamdată (începând cu 10 noiembrie 2011) „în aşteptare”, supusă aprobării moderatorilor. ..
7 Menţiunea referitoare la Teohari Georgescu fiind disponibilă şi în versiunea online a celor două volume ale lui I. Brauştein, pe un situl afiliat Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, la adresa http://www.romanianjewish.org/ro/carte2/mosteniri_ale_culturii_iudaice_02_05_31.html, nr. crt. 9159.
7
Preston, Michael Partridge şi Piers Ludlow, British Documents on Foreign Affairs: Reports and Papers from The Foreign Office Confidential Print (Bethesda, MD: LexisNexis, 2006, p. 260).
În sfârşit, în urmă cu peste jumătate de secol, numele Tescovici (cu diverse transcrieri ale prenumelui – “Burăh” / “Bura(h)” / “Baru(c)h”) era menţionat nu doar într-un volum din 1952 al revistei Berichte und Informationen editat de Österreichisches Forschungsinstitut für Wirtschaft und Politik [Institutul Austriac de Cercetări în Economie şi Politică] (p. 24: “Teohari Georgescu (recte Bura Tescovici, Jude)”), ci inclusiv în notoria lucrare The Plot against The Church a grupului de cardinali catolici anti-ecumenişti reuniţi sub pseudonimul “Maurice Pinay” (digitalizată în multiple ediţii în limbi diferite în reţeaua WWW, vezi poziţia a 4-a la secţiunea “D – Rumania” în ediţiile în limba engleză din 1962 şi 1967). Şi tot înainte de apariţia memorialisticii dedicate reeducării din Piteşti pe care o invocă Tismăneanu, numele “Tescovici” indicat ca nativ al lui Teohari Georgescu apare şi în cartea în limba franceză a Irénei Talaban, Terreur communiste et résistance culturelle (Paris: P.U.F., 1990, p. 18). Şi totuşi, iată, însuşi preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste din România şi cercetător specializat în istoria comunismului est-european, Vladimir Tismăneanu, nu are cunoştinţă despre toate aceste lucrări publicate cu decenii în urmă şi “află” despre “minciună” abia în România postcomunistă!
Ba mai mult; în ultimii 20 de ani, numele “Burah/Baruh Tescovici” şi evreitatea lui T. Georgescu au fost menţionate în câteva zeci de lucrări, din care cităm aici doar câteva aparţinând unor autori “frecventabili” de către mainstream, i.e. neostracizaţi, deocamdată, ca antisemiţi:
 Doina Jela în Lexiconul negru (Bucureşti: Humanitas, 2001, p. 124);
 Lucian Boia în History and Myth in Romanian Consciousness (CEU Press, Budapest, 2001, p. 173, unde autorul afirmă că din cei patru membri ai secretariatului partidului – Dej, Pauker, Luca şi Georgescu – numai Dej era român);
 A. Andreescu, L. Nastasă şi A. Varga, Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare: Evreii din România (1945-1965) (Cluj: C.R.D.E., 2003, p. 186, nota 1);
 Ildikó Lipcsey, Sabin Gherman şi Adrian Severin, Romania and Transylvania in the 20th Century (Buffalo; Toronto: Corvinus, p. 314);
 Stan Stoica, Vasile Mărculeţ, Stănel Ion et al. (Dicţionar biografic de istorie a României (Bucureşti: Meronia, 2008);
 Thomas Kunze (Nicolae Ceauşescu. Eine Biographie (ed. a 3-a, Berlin: LVD GmbH 2009, p. 72);
 Adriana Dardan în Silenced Paces (Author House, Bloomington, IN, 2009, p. 197, unde autoarea statuează “Hanna Pauker, Teohari Georgescu, Vasile Luka (all of Jewish origin) and Gheorghe Gheorghiu-Dej (half Gipsy)”;
 Michael Ritivoi Hansen în The Message (Bloomington, IN: Xlibris, p. 34, cu formularea “Teohari Georgescu (born Burah Tescovici”)).
Concluziv, numărul, datarea în timp, credibilitatea şi accesibilitatea acestor surse îl descalifică moral pe V. Tismăneanu din poziţia sa de preşedinte al C.P.A.D.C.R şi – întrucât omisiunile, inadvertenţele şi distorsiunile precum cea din cazul Teohari Georgescu nu sunt singulare8 – în genere de publicist în domeniu şi, în subsidiar, alimentează prejudecata celeilalte “tabere”, i.e. cea
8 Modul în care universitarul Vladimir Tismăneanu înţelege să respecte canoanele academice s-a repercutat inclusiv – din nefericire – asupra Raportului final al C.P.A.D.C.R.: ca exemplu nesingular, paginile 64-66 ale Raportului (parte din cele sub responsabilitatea personală a lui V. Tismăneanu) (varianta electronică disponibilă pe situl Preşedinţiei, la http://www.presidency.ro/static/ordine/RAPORT_FINAL_CPADCR.pdf) nu sunt altceva decât o simplă traducere a paginilor 130-134 din cartea aceluiaşi, Stalinism for All Seasons…, apărută în 2003 la Berkeley: University of California Press (v. şi online, la adresa http://books.google.com/books?id=Re3Aop3UZbAC&printsec=frontcover&dq=stalinism+for+all+seasons&hl=en&ei=6ovCToZTxu6yBtfWgOEL&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCwQ6AEwAA#v=onepage&q&f=false).
8
“antisemită”, conform tezei implicite a căreia un evreu nu poate fi obiectiv atunci când abordează tema contribuţiei evreilor la instaurarea comunismului în România, tinzând invariabil să o minimalizeze.
Exemple precum cele oferite conduc de altfel spre posibilitatea elaborării unei tipologii a principalelor erori, deliberate sau involuntare, comise în rândurile ambelor grupuri de autori în materie. Astfel, autorilor repudiaţi ca “antisemiţi” li s-ar putea imputa poate singular, dar arhisuficient în implicaţii, precaritatea metodologică a abordărilor. Rigidizarea, de altfel nespecifică României, a sferei universitare prin conformare la imperativul corectitudinii politice şi subsecvent, dezideratul evitării oricăror acuzaţii de antisemitism, indiferent de calitatea fundamentării acestora, explică de ce majoritatea covârşitoare a autorilor neevrei care abordează fenomenul nu sunt instruiţi în respectarea rigorilor cercetăriii academice (e.g. “triangulaţia” datelor, a cercetătorilor şi metodelor, admiterea unui grad de incertitudine, controlul şi operarea cu ipoteze şi probabilităţi, etc.) sau cel puţin ale investigaţiei jurnalistice (e.g. confirmarea informaţiei din cel puţin alte două surse). În unele cazuri, lipsa argumentelor se doreşte a fi compensată prin cel mult o formă de argumentum ad populum (corespondent al impersonalului românesc “se ştie că”.) Or, absenţa probelor, a argumentului sau a sursei şi reproducerea unor aserţiuni nefundamentate (vezi exemplul Gheorghe Apostol şi multe altele) subminează sever credibilitatea demersului chiar dacă, teoretic, concluziile ar putea fi valide.9 Însă dincolo de explicaţii şi justificări, repetarea cu obstinaţie a unor exemple clar denunţate ca false se autoexilează, în funcţie de intenţionalitate, într-una din două categorii posibile: fie “prostie” (în cazul neinformării şi credulităţii), fie “rea-voinţă” (atunci când singura motivaţie este cea de a conferi numericitate pe post de argument. Totodată, în cadrul aceleiaşi grupări, submulţimea unor foşti ofiţeri de informaţii spre exemplu pare să nu înţeleagă că fostul loc de muncă nu constituie totuşi un argument în sine, căruia să nu-i mai fie necesară şi precizarea datelor dosarului din care a fost extrasă o informaţie. În sfârşit, ceva mai rafinată pare tehnica ocazională, deja amintită în cazul Tismăneanu, a argumentului ad personam (inclusiv forma ad hominem circumstantiae), într-o tentativă de a invalida argumentul prin discreditarea persoanei.
De cealaltă parte, o primă constatare care se impune estea aceea că, spre deosebire de cantitatea industrială de lucrări dedicate Holocaustului, “lucrări[le] despre situaţia evreilor în timpul regimului comunist sunt relativ puţine” (Fl. Banu 2008: 321 n.1.). Dincolo de această selectivitate a alegerii temei, grupul autorilor evrei care au abordat tema manifestă empiric un registru mai sofisticat de erori, de la caz la caz deliberate sau involuntare, între care se disting cu prioritate: Eludarea unor informaţii, surse sau chiar întregi lucrări. Spre exemplu, pentru a copia ingenua formulare a lui Tismăneanu (la rândul său un exemplu în “cazul Teohari Georgescu”), “cred că nu mă înşel”, dar niciuna din multiplele lucrări ale unor autori evrei dedicate comunităţii evreieşti din România în secolul XX nu menţionează măcar existenţa, spre exemplu, a a.) dărilor anuale de seamă al casei de pensii şi retrageri a ziariştilor din România anilor ’30-’40 (v. Botez 2010), dări cuprinzând numele de naştere, respectiv numele curent al unor zeci de ziarişti evrei, mulţi din ei activi şi după război în presa comunistă; sau b.) lista celor peste 700 “comunişti categoria A” din Bucureşti întocmită de Siguranţă în 1941 (cuprinzând multe nume de ulteriori demnitari comunişti de prim rang, listă reprodusă în Mâţă 2007: 237-258) sau c.) cele 4 tabele de comunişti din România “refugiaţi” în U.R.S.S. în 1940, tabele transmise de P.C.d.R omologilor din P.C.B. (v. Goma 2007). Obstinaţia ocultării acestor surse şi documente (existente şi general accesibile în arhivele unor instituţii) în plină epocă a Internet-ului şi circulaţiei greu obstrucţionabile a informaţiei rămâne greu explicabilă dacă se prezumă buna credinţă a “omitenţilor”.
9 Pentru o exemplificare cu titlul de amuzament, vezi aşa-numita „the fallacist’s fallacy” din registrul eorilor de logică explicate mundan, cea în care profesorul de matematică respinge inclusiv rezultatul (în sine corect) şi nu doar raţionamentul elevei (în original blondă) care calculează fracţia 16/64 prin metoda eronată a eliminării, atât la numărător, cât şi la numitor, a cifrei 6, obţinând ca „rest”rezultatul 1/4.
9
Relativizarea până la negare a identităţii evreieşti a celor vizaţi (“ce înseamnă evreu?”10) şi framing-ul “evreităţii” mai degrabă ca pe o manifestare socială decât o identitate obiectivă, genetică – tehnică aplicată în cazurile de evreitate greu contestabilă şi care constă în teoretizări sterile privind elementele constitutive ale definirii evreităţii prin introducerea subiectivismului autoidentificării, toate acestea într-o deplină ignorare, de către chiar autori de religie mozaică, a regulii halahice extrem de simple de stabilire a filiaţiei: “orice copil născut dintr-o mamă evreică este evreu”11; ocazional, în derapajele amuzante ale unor asemenea teoretizări se formulează chiar opinii de tipul “Y se considera comunist, nu evreu” sau “era mai degrabă comunist decât evreu”, într-o involuntară analogie cu bancul referitor la crocodilul care “era mai mult verde decât lung”; juxtapunerea până la interşanjabilitate a unei opţiuni politice (comunism) cu o identitate etnoreligioasă (iudaism) rămâne penibilă chiar şi în cazul unui construct ideologic, cel comunist, de orientare ateistă. Tehnica argumentului ad ignorantiam, de invalidare a unei afirmaţii doar pentru că nu exista probe la dispozitie in favoarea ei (viciu de logică denunţabil în limbaj uzual de expresia anglo-saxonă “the absence of evidence isn’t evidence of absence”) – tehnică de impact prin care sunt categoric respinse încadrările ca evrei a oricăror persoane în absenţa unor probe, chiar dacă, obiectiv judecând, identitatea respectivei persoane este în respectivul caz incertă (în absenţa unui certificat de botez, a unei nunţi religioase, a practicării religiei creştine sau a oricăror alte probe care să infirme evreitatea celui/celei în cauză); Tehnica argumentului ad hominem, dar în sens opus primei tabere – i.e. respingerea apriorică a unei afirmaţii prin discreditarea ca antisemit a autorului ei; Relativizarea numerică, e.g. admiţându-se o “supraprocentualitate” a evreilor în structurile comuniste (A. Roth 1999: 186-8), dar cu completarea peremptorie că evreii comunişti ar fi reprezentat, atât în rândurile partidului comunist, cât şi în rândurile întregii lor comunităţi, un segment – în funcţie de autor – “insignifiant” – “minor” – “mic”, etc., iar “prezenţa lor în funcţii de conducere ale partidului comunist a fost de scurtă durată” (Ormenişan 2008: 121); Pseudocircumstanţierea istorică (de tip post hoc, ergo propter hoc), i.e. atribuirea realităţii etichetate colocvial sau peiorativ (în funcţie de evaluator) ca Żydokomuna [poloneză, trad. “iudeocomunism”] în mod exclusiv proliferării paneuropene a mişcărilor fasciste în anii ’30 (ceea ce, în reacţie, i-ar fi împins pe evrei în braţele comunismului), reprezentare care, dincolo de construcţia la rândul ei eronat logică12, obnubilază însă complet identitatea etnică a lui Marx, a Rosei Luxemburg, a lui Bela Kun, a lui C-tin Dobrogeanu Gherea (1855–1920), ba chiar a majorităţii copleşitoare a liderilor revoluţiei bolşevice din 1917, produsă la un moment la care bunăoară Hitler era încă un simplu soldat în primul război mondial, Mussolini tocmai ce fusese demobilizat la rândul său, iar mişcarea legionară încă nu era concepută în România. În aceeaşi registru dar în sens invers, deşi la fel de eronat, cealaltă “tabără” tinde uneori să justifice excesele de violenţă antisemită ale mişcărilor naţionaliste din perioada interbelică tot ca pe o reacţie, una însă împotriva comunismului intenaţionalist şi anti-statal interpretat ca o invenţie evreiască.
În acest context, demersul de faţă se doreşte a fi unul eminamente descriptiv, urmărind ca obiectiv general alcătuirea unui “dicţionar” cât mai cuprinzător şi exact şi, în măsura posibilului, de necontestat, al evreilor implicaţi în instaurarea şi consolidarea sistemului comunist în România
10 În spiritul aserţiunii lui Wilhelm Filderman („Un evreu care devine comunist a încetat să mai fie evreu”), în rândul unor multipli autori evrei, din România şi din străinătate, s-a dezvoltat şi consacrat de-a lungul timpului conceptul-sintagmă „non-Jewish Jews” (patentat de Isaac Deutscher în 1954), atribuit cu predilecţie evreilor comunişti.
11 Vezi, inter alia, http://www.jen.ro/ciclul_de_viata_files_0.html.
12 În sensul în care comunismul nu reprezenta singurul curent „antifascist”, spectrul politic intern nefiind unul dihotomic comunism vs. fascism, care să explice lipsa de alternative în opţiunea politică a evreilor.
10
emergentă celui de-al doilea război mondial. Firesc, în măsura posibilului, fiecare intrare va fi completată cu descrierea succintă a rolului exercitat în consolidarea noului regim, pentru o mai bună înţelegere a realităţii urmărite. Aşadar, se cuvine accentuat, demersul de faţă nu urmăreşte nici a.) explicarea/justificarea “apetenţei” evreilor României postbelice pentru comunism, ci se mărgineşte, în această instanţă, să o descrie cât mai acurat, cuantificabil şi cuprinzător, rămânând ca explicaţiile şi poate chiar implicaţiile de timp prezent le fenomenului să fie abordate într-o eventuală fată succesivă proiectului; şi nici b.) contextualizarea geografică a fenomenului “żydokomuna” în aria blocului comunist din Europa central-estică emergentă celui de-al doilea război mondial. De aici pornind, se impun câteva precizări preliminare privind structura şi metodologia care fundamentează acest dicţionar.
În primul rând, dată fiind natura sa, proiectul de faţă rămâne în mod firesc unul în desfăşurare, dezirabil a fi îmbunătăţit deopotrivă cantitativ şi calitativ în timp. În acest scop, autorul îi invită pe toţi cititorii care ar putea contribui la completarea dicţionarului să-i trimită orice informaţie considerată utilă la adresa de e-mail apostu_i@yahoo.com. Pe măsura încorporării de noi date şi informaţii, dicţionarul urmează a fi postat în reţeaua WorldWideWeb în ediţiile sale îmbunătăţite, cu indicarea permanentă a datei ultimei actualizări.
În al doilea rând, fiind de natură parţial investigativă şi de finalitate descriptivă, dicţionarul a fost structurat corespunzător unei reprezentări a principalelor paliere ale statului comunist după cum urmează: aparatul administrativ-politic (grupând acei evrei de la nivelurile semnificative ale ierarhiei de partid şi/sau de stat în România de după al doilea război mondial); aparatul represiv (vizează evreii prezenţi în principal în Securitate şi Miliţie şi, secundar şi în măsura relevanţei, în jandarmerie, forţele armate şi alte structuri care au participat la represiunea orchestrată de statul comunist); mass media; educaţie şi cercetare (segmentele ideologizate, i.e. segmentele de învăţământ social-umanist); cultură (palier considerat o componentă-cheie în consolidarea unui nou regim prin operarea unor modificări controlate ale mentalităţii colective); categorie “alţii”, compusă din evrei cu funcţii importante în ierarhia locală şi regională de partid şi de stat, din evrei decoraţi pentru meritele lor de către statul comunist, membri – în eticheta lui T Solomovici – ai “făcăturii comuniste” C.D.E. (Comitetul Democrat Evreiesc13), etc., cazuri alcătuind cumulativ o categorie reziduală, definită “în fund de sac”. Această categorie este completată de lista evreilor comunişti în atenţia Siguranţei în 1941 (mulţi din ei cu funcţii în ierarhia de stat şi partid după august 1944), respectiv de evrei basarabeni comunişti implicaţi în evenimentele din Basarabia în perioada 28 iunie 1940 – 22 iunie 1941.
O atare demarcare a acestor paliere deserveşte un scop mai degrabă orientativ, didactic, şi nu unul riguros analitic, în unele cazuri persoanele menţionate transgresând de-a lungul timpului, prin evoluţia profesională dintr-un domeniu în altul, aceste delimitări; în aceste cazuri, încadrarea într-o anumită categorie a fost operată pe baza relevanţei activităţilor şi respectiv notorietăţii persoanei respective. Ca exemplu concret, chiar dacă după 1944 a activat un timp în redacţia ziarului Scânteia (ceea ce ar fi reclamat încadarea în dicţionarul de faţă la secţiunea mass media), Silviu Brucan de pildă este plasat, în virtutea evoluţiei sale profesionale ulterioare, la capitolul “aparatul administrativ-politic”.
Din punct de vedere metodologic, ca perioadă delimitată supusă observaţiei, dicţionarul focalizează primele două decenii succesive momentului 23 august (i.e. 1944-1965, “epoca Gheorghiu-Dej”), până la momentul la care constrângerile numerice obiective aferente masivei emigraţii evreieşti
13 Într-o altă apreciere formulată tot de un evreu – fostul şef rabin Moses Rosen, C.D.E. a reprezentat „instrumentul cel mai de seamă al campaniei antisioniste în România” [adapt.] (1990: 160).
11
în Israel, după cum ilustrăm mai jos, au determinat şi descreşterea inexorabilă a ponderii şi influenţei evreilor prezenţi la vârful ierarhiei comuniste din România (v. tabelul mai jos).
Unitatea temporală definită fiind, metodologia încadrării “ca evreu” în prezentul dicţionar urmăreşte ameliorarea dihotomiei parcimonie vs. comprehensivitate şi se fundamentează consecutiv pe satisfacerea verificabilă, în cazul fiecărei persoane, a cel puţin unuia din următoarele patru criterii:
1. identitate evreiească (etnonaţională şi/sau religioasă) autodeclarată la un moment dat;
2. fiul/fiica unei mame evreice (inclusiv cei convertiţi pe parcursul vieţii la altă religie);
3. indicat ca evreu de către cercetătorii evrei şi/sau comunitatea evreiască14 (e.g. cazurile multor ofiţeri de Securitate, care în documentele oficiale se declarau de naţionalitate română, maghiară, rusă, etc., dar la momentul de faţă sunt acceptaţi ca a fi fost evrei chiar şi de către cercetătorii evrei în materie);
4. cu nume de natură să elimine orice dubiu (e.g. Bella Rabinsohn, Israel Rachmuth, Pinchas Solomonovici, Şmil Iţicovici, Zalman Zalmanovici, etc.).
În sfârşit, în cazul în care îndeplinirea în mod minimal a unuia din aceste criterii rămâne obiectul unor controverse rezonabile, semnul “(?)” din dreptul unor persoane indică incertitudinea identităţii lor evreieşti.
Un asemenea instrumentar metodologic este menit să evite una din erorile caracteristice altor lucrări în materie, care, în identificarea unor evrei din aparatul comunist sau al Securităţii, iau în considerare cvasiexclusiv criteriul subiectiv al “naţionalităţii (auto-)declarate” a persoanelor în diverse documente oficiale. Ori, sub acest aspect se impun câteva observaţii critice.
În mod nespecific României, unii membri ai comunităţilor evreieşti, variind ca motivaţie şi pondere de la caz la caz, au evitat de-a lungul timpului să se declare evrei în înregistrările oficiale, preferând alte autoîncadrări subiective. Ca exemple nesingulare între membrii de partid, în fişa sa de cadre, Alexandru Bârlădeanu de pildă se declara în mai 1952 de naţionalitate “moldovean” (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia cadre, dosar nr. B/308, ff. 1-2), în timp ce în fişele sale autobiografice de la Securitate, ofiţerul Al. Nicolschi (Boris Grünberg) menţiona la rubrica “naţionalitate”, de la caz la caz, “rus”, “ateu” sau “revoluţionar” (v. infra). În fapt, o veritabilă tendinţă în acest sens poate fi ilustrată extrem de clar la nivel naţional prin coroborarea recensămintelor primelor trei decenii în România postbelică cu estimările oficiale (i.e. ale autorităţilor, externe deci comunităţilor evreieşti din ţară), cele neoficiale (interne, ale unor reprezentanţi ai comunităţilor) şi valorile anuale ale emigraţiei din România spre Israel (cele ale unor evrei din România direct în alte ţări decât Israel fiind insignificante statistic).
Spre exemplu, cvasiunanimitatea organizaţiilor evreieşti din România şi străinătate deopotrivă se raportează la cifra de 428.312 evrei existenţi în frontierele postbelice ale României (incluzând aşadar Ardealul de Nord fost sub ocupaţie ungară, dar excluzând B.B.N.H.), cifră avansată şi detaliată în studiul publicat la Bucureşti în 1947 sub egida World Jewish Congress (W.J.C.), Aşezările evreieşti din România: Memento statistic (p. 30).15 Pentru acelaşi an 1947, mărimea emigraţii evreieşti din România poate fi aproximată, pe baza unor surse evreieşti, la circa 37.600 (v. infra), în timp ce, potrivit îregistrărilor Ministerului israelian al Absorbţiei Imigranţilor, imigraţia în Israel a unor originari din România în perioada cumulată 1948-1949 a cifrat 31.274. Într-o primă discordanţă, la sfârşitul anului 1948, oficialii P.C.R. estimau prezenţa în România a 350.000 evrei – o cifră neplauzibilă chiar şi presupunând simultan că data de referinţă pentru studiul W.J.C. ar fi fost 1 ian. 1947 (şi deci că ea s-ar diminua corespunzător cu cei 37.600 emigranţi din 1947) şi, prin absurd, că toţi
14 Acceptare concretizată de pildă inclusiv în acordarea dreptului de imigrare în Israel (unde autorităţile transpun de fapt in integrum canonul halahic al ascendenţei evreieşti materne), în înmormântrea într-un cimitir evreiesc, etc.
15 Cifră preluată de-a lungul timpului pe întreg mapamondul de zeci de organizaţii, publicaţii şi autori evrei, precum U.S.H.M.M., Encyclopaedia Judaica, World Jewish Quarterly, Jewish Virtual Library, The American Jewish Committee, Nizkor, Marcu Rozen, Peter Meyer et al. (1953), Beth Sholom, Jewish Gen, Heritage Films, etc.
12
cei 31.274 emigranţi din perioada 1948-1949 ar fi părăsit de fapt ţara până în dec. 1948. Ei bine, din direcţia estimărilor neoficiale, fostul şef rabin Moses Rosen avansa pentru anul 1948 numărul de 400.000 evrei aflaţi în România, număr admis de altfel şi de Congresul Mondial Evreiesc, întrunit în acelaşi an la Montreux (Rosen 1990: 67, 286, 309, 335), şi avansat chiar şi în iunie 1949 de Petru Groza într-o discuţie cu Emil Bodnăraş (în Buzatu şi Cîrstea 2010: 333, Solomovici 2003: 189, Ioanid 2005: 78 ş.a.)
an
Evrei în România
– cifre oficiale –
Emigraţie
România → Israel
Evrei în România
– estimări neoficiale –
număr
% în populaţia ţării
Frecvenţe absolutec
Frecvenţe cumulate (1947-)
1945
?
1946
?
450.000 (Moses Rosen)
1947
428.312
≈37600d
37.600
1948
≈ 350.000a
≈ 2,2%
24.780e
62.380
400.000 (M. Rosen, P. Groza)
1949
13.602e
75.982
1950
47.071
123.053
1951
40.625f
163.678
1952
3.712
167.390
1953
61
167.451
260.000 (R.F.E.R.L. 1955)
1954
53
167.494
1955
146.264b
0,83%
235
167.729
300.000 (M. Rosen, media Israel, S.U.A.)
220.000 (Bottoni 2010: 269)
260.000 (estimare proprie, I.A.)
1956
714
168.443
1957
594
169.037
1958
8.954
177.991
1959
8.360
186.351
1960
9.321
195.672
1961
21.269
216.941
1962
9.878
226.819
1963
13.243
240.062
1964
25.926
265.988
1965
42.888b
0,22%
10.949
276.937
1966-‘75
26.951
293.888
1976
24.667b
0,11%
2.223
296.111
45.000 (M. Rosen 1990: 261)
Fig. 1: Comunitatea evreiască din România, 1945-1976. Aspecte statistice
a Cf. unui document din 8 dec. 1948 al secţiei Organe de conducere a C.C. al P.M.R. şi distribuiţi astfel: 132.000 în Bucureşti; 118.000 în Moldova; 62.000 în Transilvania [a se înţelege Ardeal, n.n., I.A.]; 22.000 în Bucovina; 16.000 în Muntenia şi Dobrogea (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Organizatorică, dosar 91/1948, ff. 11-16 (în partea introductivă a documentului menţionându-se eronat cifra de 300.000, deductibil din defalcarea cifrelor)). Acelaşi număr de 350.000 este avansat şi de către Ana Pauker în şedinţa din 18 febr. 1949 a Secretariatului C.C. al P.M.R. (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 16/1949, ff. 14-5). Se cuvine menţionat că la recensământul naţional cu datele
13
publicate la 25 ian. 1948, chestionarul operatorilor de pe teren cuprindea exclusiv rubrica “limbă maternă”16, nu şi “etnie/naţionalitate” sau “religie”, ceea ce îl face practic inutilizabil în economia demersului nostru.
b Cf. recensămintelor naţionale comunicate la 25 ian. 1948, 15 martie 1966 şi 5 ian. 1977 (colectarea datelor făcându-se în anul precedent celui al comunicării publice a datelor, de unde şi încadrarea noastră pe ani);
c Conform (dacă nu precizăm altfel pe parcursul coloanei) înregistrărilor Ministerului israelian al Absorbţiei Imigranţilor, reproduse în Shlomo Leibovici-Laiş şi Yosef Govrin, Israeli-Romanian Relations at the End of the Ceausescu Era: As Observed by Israel’s Ambassador to Romania, 1985-1989 (Londra: Frank Cass, 2002), p. 261. Cifrele sunt cvasiidentice celor avansate în B. Wasserstein (2000: 80), H. Kuller (2008c: 22) şi Andreescu, Nastasă şi Varga (2003a: 44); discrepanţele nu depăşesc 1,5% pentru oricare din valorile individuale considerate, diferenţele rezumându-se aproape exclusiv la intervalele temporale de eşalonare şi raportare a datelor.
d 2.664 evrei români îmbarcaţi pe nava “Medinat Hayhudim” şi 1.688 pe nava “Geula”, ambele plecate din Bulgaria la 26 sept. 1947; 7.557 plus 7.612 evrei din România îmbarcaţi pe cele două nave “Pan York” şi “Pan Crescent” plecate din portul bulgar Burgas la 27 dec. 1947; cei 500 copii evrei cărora autorităţile române le-au permis stabilirea în Olanda; 2.000 emigranţi legali; 16.000 emigranţi ilegali via Ungaria, pentru acelaşi an (v. Aliyah Bet Project17, Radu Ioanid: 2005: 64-5).
e Cifrele defalcate pentru 1948 şi 1949 sunt furnizate în Kuller 2008b: 22 (Leibovici-Laiş şi Govrin indică doar numărul cumulat pentru cei doi ani).
f Pentru numărul de emigranţi din România în Israel din 1951 există, aşa cum sesiza şi Levy (2002: 285 n. 108), o discrepanţă semnificativă, şi deocamdată neclarificată, între cifra de 40.625 înregistrată ca număr de imiganţi de Ministerul israelian al Absorbţiei Imigranţilor (şi preluată ca atare de Şlomo Laibovici-Laiş) şi cea de peste 50.000 înregistrată pentru acelaşi an de autorităţile române (v. A.S.R.I., fond “P”, dosar 40009, vol. 26, f. 430).
În acelaşi sens, conform recenzărilor oficiale efectuate la nivel naţional, numărul cetăţenilor români de naţionalitate evreiască ar fi scăzut de la 428.312 în 1947 la 146.264 în 1956 (date colectate în anul precedent), ceea ce susţine reducerea numărului de evrei din România de nu mai puţin de 10 ori în doar 9 ani! În realitate, orice analiză sumară denunţă ridicolul unei asemenea teze. Concret, sursele evreieşti converg în estimarea emigraţiei evreieşti din România în intervalul temporal închis 1948-1955 la 130.-135.000 (Ministerul Israelian al Absorbţiei Imigranţilor, B. Wasserstein, S. Leibovici-Laiş, Radu Ioanid, H. Kuller, Moses Rosen, etc.), ceea ce, cumulat celor 37.600 emigraţi în 1947 şi coroborat cu un spor demografic – arguendo – de 0%, cu circa 1.500 cazuri de repatriere din Israel, cu circa 5.000 de repatriaţi în U.R.S.S. şi cu cotele emigraţiei ilegale (transfugi, “defectări”) şi neînregistrate (foşti deţinuţi, agenţi de informaţii la schimb, sionişti, etc.) (cca 2% din totalul comunităţii ca valoare medie), conduce spre o mărime estimată a populaţiei evreieşti în 1955-56 de cca. 260.000. O atare cifră, net superioară celei oficiale de 146.264 evrei la recensământul din acel moment, nu-şi identifică altă explicaţie decât aceea a unei ponderi semnificative de evrei “ascunşi”, din care nu puţini prezenţi în ierarhia comunistă în/la diversele ei sectoare/niveluri ierarhice.
Denunţând suplimentar frivolitatea cifrelor oficiale, numai în 1958, aşadar la 3 ani după recensământul care inventariase 146.264 evrei, autorităţile române, care “se aşteptau la 10.-20.000 de cereri”, înregistrau în doar câteva săptămâni nu mai puţin de 130.000 solicitări individuale de emigrare în Israel (Rosen 1990: 166, 211; R. Ioanid 2005: 105), ceea ce, într-un raţionament aberant, ar însemna că pe listele de emigrare se înscriseseră probabil şi mulţi din activiştii evrei de frunte ai partidului comunist. Iar contextual, estimarea noastră de aprox. 260.000 evrei în România în perioada 1955-1956 se plasează în interiorul intervalului delimitat de alte două estimări neoficiale:
a.) valoarea de 300.000 avansată pentru aceeaşi perioadă de către pe de o parte fostul rabin-şef Moses Rosen (aidoma modului în care, numărului oficial de 24.667 evrei în România în 1975-1976, el îi contrapune, mai realist, cca. 45.000 (1990: 261)), iar pe de altă parte de unele ziarele israeliene şi americane care preconizau în 1959 emigrarea din România a 300.000 evrei, Agerpres replicând (spre liniştirea guvernelor arabe) că evreii din România acelui
16 S-au declarat vorbitoare native de limbă idiş 138.795 persoane, restul evreilor distribuindu-se preponderent în categoriile de limbă maternă „română” şi „maghiară”.
17 V. http://www.paulsilverstone.com/immigration/Primary/Aliyah/shiplist2.php.
14
moment ar fi cifrat doar jumătate din numărul avansat de mass media străine (R.F.E.R.L., 24 dec. 1959);
b.) estimarea inferioară a lui S. Bottoni (2010: 269), care confirmă că “în anii permanenţei lor forţate în România, mulţi evrei au încercat chiar să ‘dispară’ din statisticile oficiale” şi apreciază că la recensământul din 1956, doar 2/3 din evreii care trăiau în realitate în România acelui moment s-au şi declarat ca atare în cadrul recenzării ceea ce ar indica o mărime totală de circa 220.000 a comunităţii evreieşti în 1956.
În sfârşit, aceeaşi problematică a ceea ce s-ar putea numi categoria evreilor “ascunşi”, cu relevanţă sociologică cât se poate de actuală, transpare de altfel şi în analiza trendurilor statistice ale minorităţii evreieşti din România pe parcursul ultimilor 35 de ani. Spre exemplu, pornind de la o dimensiune oficială de 24.667 persoane conform recensământului publicat la 5 ian. 1977, în condiţiile unei emigraţii oficiale în Israel de 18.694 persoane în intervalul închis 1977-1989 (conform autorităţilor israeliene), comunitatea evreiască din România cifra totuşi la recensământul din 7 ian. 1992 nu mai puţin de 8.955 persoane (faţă de 5.973 rezultat al diferenţei), ceea ce, complet aberant statistic pentru un grup populaţional îmbătrânit precum cel al evreilor din România, ar presupune o creştere demografică pe perioada urmărită de … +50,5%, respectiv un spor demografic mediu de 2,74% pe an(!), conform formulei
Pn = P0*(1+ S)n,
unde P0 = populaţia iniţială
Pn = populaţia după n ani
S = sporul demografic anual mediu,
de unde
S = n√Pn/P0 – 1
S = 15√8955/5973 – 1, adică S = 2,74%/an.
Contrastant, pentru 1976 Moses Rosen estima mărimea reală a comunităţii evreieşti la 45.000, ceea ce, coroborat cifrelor sus-menţionate, ar avea în mod evident mai multă acoperire în realitate, în acelaşi raţionament în care probabil şi mărimea comunităţii evreieşti din România în 1992 cifra în realitate, estimativ, 15.000 persoane.
Subsumat, o subcategorie de înaltă specificitate o constituie evreii ardeleni vorbitori de limbă maghiară; în mod tradiţional, foarte mulţi din aceştia, chiar dacă practicanţi ai religiei mozaice, au fost complet asimilaţi lingvistic şi în consecinţă s-au declarat de-a lungul timpului de naţionalitate maghiară18, într-un pattern replicat în proporţii asemănătoare şi în rândurile numeroase ale comuniştilor şi securiştilor evrei maghiarofoni, care, în mod frecvent, se declarau chiar şi în documentele de partid ca fiind de naţionalitate maghiară, chiar dacă astăzi sunt recunoscuţi ca evrei de către chiar autori evrei în domeniu – e.g. Ernö (Ernest) Gáll, Carol Féleki (Feldman), Alexandru Sencovici (Sándor Szenkovits), Ládislau Tesler, László Salamon, Nicolae (Miklós) Goldberger, Gavrilă şi Eva Birtaş, fraţii Ládislau şi Olgá Vass, Iosif Bank, K. Kálauşek, Alexandru Iacob (Sándor Jákab), Ludovic Bokor, János Taub, Ludovic Weisz, Francisc Butyka, László Földes (Fischer), Coloman Ambruş, Zoltán Kling, Gyula Csehi, Nicolae Kállos, Stefan Kárdos, Mihály (Max) Eisikowits, Ervin Mikó, Erwin Szekler, etc.
18 În contextul în care, nu mai puţin adevărat, comunitatea maghiară la rândul ei i-a recunoscut în mod tradiţional pe aceşti evrei ca maghiari, într-o juxtapunere până la identificare a atributului naţionalităţii cu criteriul limbii materne.
15
Cât priveşte evreii din Securitate, identificarea corectă a acestora implică nu doar depăşirea erorilor aferente autoîncadrării lor subiective (e.g. notoriul torţionar Al. Nicolschi, n. Boris Grünberg, nu s-a declarat niciodată în vreun document ca evreu, la fel cum alt ofiţer, Arnold Platman (fiul lui Marcu) mărturisea de pildă în autobiografia sa de la Securitate că “în trecut” “fusese” evreu, dar la acel moment era român (pentru ambele cazuri, şi altele, v. infra), ci şi – sau, mai ales – considerarea recomandărilor informale, dar nu mai puţin persuasive, care circulau în primii ani în interiorul instituţiei, privind românizarea pe cât posibil a numelor alogenilor.19 Bineînţeles, aceste „recomandări” cvasioficiale erau înaintate nu doar ofiţerilor evrei din Securitate, ci în general celor din ierarhica administrativ-politică a statului comunist. Spre exemplu, cu referire la tatăl său (n. Tismineţki), Vladimir Tismăneanu declară: „şi-a schimbat numele în Leonte Tismăneanu în 1948, la cererea unor înalţi activişti de partid” (Tismăneanu 2005: 320-1, n.82). Din nenumăratele exemple de românizare in corpore la “recomandarea de sus”, a numelor alogenilor, indicăm aici Monitorul Oficial al Ronâniei nr. 240 din 17 oct. 1947 (v. partea I-a, pp. 9340-1): din deciziile ministrului Justiţiei de încuviinţare a schimbărilor de nume adoptate la 11 octombrie 1947, deciziile nr. 93.579-589 vizează în bloc colegi proaspăt angajaţi la aceeaşi Direcţie Generală de Control Economic din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului: Moise Faibiş, care devine Florian, Simon Sabetay – Săvulescu, Osias Sigelbaum – Soreanu, Arnold Schwartz-Negrin, Leon Wechsler – Gheorghiu, Ionel Frankel – Frâncu, Henriette Leibovici – Mora, respectiv Leon Barat – Rădulescu.Sub acest aspect, în doar câţiva ani după 23 august 1944, birourile de evidenţă a populaţiei au înregistrat mii de “dispariţii” subite ale unor “Leibovici”, “Schwartz”, “Herşcovici”, “Goldenberg”, “Feldman”, “Bercovici”, “Abramovici”, “Faibiş”, “Sonnefeld”, “Mendelsohn”, “Marcovici”, “Rosenberg”, “Wolf”, “Moscovici”, “Weiss” şi un val direct corespondent numeric de intrări ale unor “Berceanu”, “Câmpeanu”, “Herescu”, “Negrea”, “Florian”, “Albu”, “Mironescu”, “Savin”, “Soreanu”, “Bogdan”, “Liveanu”, “Mihail”, etc.
În acest context, operarea în demersul de faţă cu setul celor 4 criterii neexclusive evită multe din erorile sus-amintite. Spre exemplu, cazul menţionat al lui Al. Nicolschi/ Grünberg, care s-ar sustrage în primă instanţă criteriului naţonalităţii autodeclarate, este acoperit de criteriile 3 şi 4, i.e. este acceptat ca a fi fost evreu inclusiv de către cercetătorii evrei, iar numele de naştere, atestat în documentele oficiale ale unor autorităţi româneşti, confirmă identitatea sa evreiască. La fel de pilduitor şi denunţând totodată eroarea fundamentală a bazării exclusive pe documente oficiale (aşa cum procedează în special “minimaliştii”, care, după cum menţionam, tind în mod frecvent ca în negarea evreităţii unei persoane să invoce inexistenţa unor documente oficiale probatoare) este şi schimbul de replici dintre Aurel Storin şi Sorin Cunea (ambii evrei) în deschiderea ultimului interviu acordat de fostul ziarist comunist şi apoi angajat al postului de radio “Europa Liberă”:
Aurel Storin: “De mult voiam să te-ntreb, Sorine: tu eşti evreu?
Sorin Cunea: “Sigur că da!”
A.S. “De unde ştii?”
S.C.: “Ştiu de când eram copil. De la mama şi de la tata.”
A.S.: “Scrie undeva, ai vreun act oficial care să ateste că eşti evreu?”
S.C.: “Nu, nu scrie nicăieri […]” (în Storin 2011: 7)
Cazul altui ofiţer de Securitate – Dorel Oprescu, nemenţionat după cunoştinţa noastră în lucrările cercetătorilor evrei, întruneşte criteriul al doilea prin înmormântarea sa într-un cimitir evreiesc; în acelaşi sens, aplicând criteriul halahic al filiaţiei evreieşti pe linie maternă20, în lexiconul de faţă sunt incluşi ca evrei şi cei din categoria convertiţilor la altă religie, care subsecvent s-ar putea declara ne-
19 Pentru caracterul voluntar sau forţat, de la caz la caz, al schimbărilor de nume, v. mai jos şi declaraţiile lui Pavel Câmpeanu, Simion Ţaigăr, Silviu Brucan, etc.
20 V. şi Rebecca Weiner, „Who is a Jew?” la http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/whojew1.html.
16
evrei, precum Teohari Georgescu, Eduard Mezincescu, Herta Schwammen (alias Elena, soţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu), Tudor Vianu, Richard Wurmbrand, etc. sau chiar miile de evrei din zona Ardealului de Nord ca subiecţi ai unor convertiri conjuncturale, menite a evita legislaţia şi tratamentul social defavorizant, şi nerecunoscute ulterior de leadership-ul comunităţii evreieşti postbelice (v. Rosen 1990)21.
În sfârşit, în privinţa surselor bibliografice fundamentând operaţional încadrările ca evrei, acestea au fost menţionate în canoanele scrierii academice exclusiv în acele cazuri de persoane fie de notorietate redusă, fie de identitate controversată, altfel spus, acolo unde stadiul cercetării mainstream în domeniu ne-a obligat la formularea fundamentată de observaţii, critici sau completări. Acestei categorii i se subsumează şi cazurile deocamdată insuficient fundamentate bibliografic de alţi cercetători, de ex. “Bacher”, indicat ca procuror adjunct al României de după război de un singur autor, fie acesta chiar evreu, recte Teşu Solomovici. Din aceleaşi considerente de parcimonie şi fluenţă a textului, de regulă nu s-au mai indicat sursele de informare în cazurile deopotrivă notorii şi scutite de controverse chiar şi în rândurile cercetătorilor evrei (e.g. Ana Pauker (Rabinsohn), Iosif Chişinevschi (Roitman), Barbu Zaharescu (Zuckerman), Petre Lupu etc.). Ca ierarhizare bibliografică au fost preferate, fireşte, sursele primare, în special documente oficiale ale unor autorităţi ale statului (v. Monitorul Oficial, Arhivele Naţionale, centrale, respectiv direcţiile judeţene, C.N.S.A.S., S.R.I., decrete de stat, fişe matricole penale din penitenciare, care cuprind între altele şi precizarea naţionalităţii, etc.), secondate de sursele evreieşti şi externe ne-româneşti (ex. ambasada SUA la Bucureşti, cercetători occidentali “frecventabili”, ie. ne-anti-semiţi), aceasta în dezideratul dublu al creşterii fiabilităţii şi al pre-eliminării, pe cât posibil, a oricăror polemici sterile.
21 Pentru o explicaţie a faptului că Halaha (codexul religios mozaic) nu recunoaşte convertirea la altă religie, considerându-l pe convertit în continuare evreu, vezi lămurirea oferită de actualul prim rabin al României, Şlomo Sorin Rosen, în cadrul proiectului Dvar Tora, la adresa http://www.dvartora.ro/raspunsuri/identitate-iudaica/cine-este-evreu/2696-un-evreu-crestinat-isi-pierde-identitatea-de-evreu.html (accesat ian. 2011). Parantetic, o mărturie empirică nesingulară o oferă inter alia cazurile câtorva mii de evrei din Ardealul de Nord, convertiţi la creştinism în timpul celui de-al doilea război mondial, pentru a se sutrage legislaţiei antisemite, care au fost reprimiţi postbelic în comunitatea evreiască prin automata nerecunoaştere a converitirii lor. La fel de adevărat, în aplicarea riguroasă a acestui canon religios al considerării ascendenţei materne, sunt automat încadraţi ca evrei – pentru a menţiona câteva figure celebre – dramaturgul Eugen Ionescu, poetul Adrian Păunescu, respectiv poetul legionar Radu Gyr (Demetrescu), dar excluşi, ca goim, Petre Roman , Mariean Vanghelie, jurnalistul Dumitru Graur sau Adrian Lustig, toţi cu taţi evrei, dar mame creştine.
17
LISTA ABREVIERILOR
A.C.M.E.O.R.
Asociaţia Culturală Mondială a Evreilor Originari din România
A.E.R.V.H.
Asociaţia Evreilor Români Victime ale Holocaustului
A.F.D.A.
Asociaţia Foştilor Deţinuţi şi Deportaţi Antifascişti
A.N.I.C.
Arhivele Naţionale Istorice Centrale
A.R.L.U.S.
Asociaţia Română pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică
A.S.E.
Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti
A.S.R.I.
Arhiva Serviciului Român de Informaţii
B.B.N.H.
Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei
B.I.R.E.
Bulletin d’informations pour les roumains de l’étranger (publicaţie de frecvenţă variabilă a unor emigranţi români din Paris, 1948-1950)
B.O.
Biroul Organizatoric (al C.C. al P.C.R./P.M.R.)
B.P.
Biroul Politic (al C.C. al P.C.R./P.M.R.)
căs.
căsătorit(ă)
C.A.S.B.I.
Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (1948-1953)
C.C.
Comitetul Central
C.C.I.
Camera [locală] de Comerţ şi Industrie
C.C.I.R.
Camera de Comerţ şi Industrie a României
C.C.P.
Colegiul Central de Partid
C.D.E.
Comitetul Democrat Evreiesc
Centrocoop
Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum
CEPECA Centrul pentru perfecţionarea cadrelor de conducere din întreprinderi
C.F.R.
Căile Ferate Române
C.G.M.
Confederaţia Generală a Muncii
C.I.E.M.
Centrul Iberic pentru Studii Masonice
C.L.R.S.
Centrala Întreprinderilor de Lucrări Rutiere şi Construcţii Speciale
C.N.S.A.S.
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
C.N.S.T.
Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie
col.
colonel
C.P.A.D.C.R.
Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (2006-)
C.P.Ex.
Comitetul Politic Executiv (al C.C. al P.C.R.)
C.S.I.E.R.
Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România
C.S.J.
Curtea Supremă de Justiţie
C.P.U.N.
Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională
C.R.D.E.
Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală (Cluj)
C.R.P.Z.
Casa de Retrageri şi Pensiuni a Ziariştilor (până în 1945)
D.C.I.
Direcţie Centrală Industrială (în cadrul Ministerului Industriilor)
D.C.S.
Direcţia Centrală de Statistică (de pe lângă Consiliul de Miniştri)
D.G.I.L.
Direcţia Generală a Industriei Laptelui
D.G.P.
Direcţia Generală a Poliţiei
D.G.P.T.
Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor (de pe lângă Consiliul de Miniştri)
D.G.S.P.
Direcţia Generală a Securităţii Poporului (1948-1951)
D.G.S.S.
Direcţia Generală a Securităţii Statului (1951-1952)
D.I.E.
Direcţia Informaţii externe (din cadrul Securităţii)
18
D.P.L.C.
Direcţia Penitenciare, Lagăre şi Colonii (din cadrul M.A.I.)
D.P.S.
Direcţia Poliţiei de Siguranţă (din cadrul D.G.P. a M.A.I., 1945-1948)
D.R.S.P.
Direcţia Regională a Securităţii Poporului (în cadrul D.G.S.P.)
D.S.P.A.
Direcţia Superioară Politică a Armatei
D.S.S.
Direcţia Securităţii Statului din cadrul M.A.I. (1953-1989)
D.T.I.C.
Defense Technical Information Center (în S.U.A.)
e.
estimare
E.S.P.L.A.
Editura de Stat Pentru Literatură şi Artă
f.
fost / fila
f.a.
fără an
ff.
filele
F.C.E.R.
Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România
F.D.F.R.
Federaţia Demorată a Femeilor din România (constituită 4-8 martie 1946, absorbită în ian. 1948 în U.F.D.R.)
F.N.D.R.
Frontul Naţional Democrat din România
F.N.T.D.R
Frontul Naţional al Tineretului Democrat din România
F.O.
Foreign Office
F.S.N.
Frontul Salvării Naţionale
F.U.C.E.
Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti
G.D.S.
Grupul pentru Dialog Social
g-ral.
General
H.C.M.
Hotărârea Consiliului de Miniştri
I.C.P.C.D.
Institutul Central pentru Pregătirea Cadrelor Didactice
I.C.R.A.
Întreprinderea de Comerţ cu Ridicata pentru Produse Alimentare (Bucureşti)
I.I.C.C.M.E.R. Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc
I.L.O.
International Labour Office
I.M.F.
Institutul de Medicină şi Farmacie
INCOMKA
Proiectul “Comintern Archives Project” al Bibliotecii Congresului S.U.A. şi al Arhivelor Ruse de Stat pentru Istorie Socială şi Library of the Congress & Russia State Archives for Social and Political History (RGASPI) “” (INCOMKA)
I.P.B.
Institutul Politehnic Bucureşti
I.P.E.I.L.
Întreprindere de Stat pentru Exploatarea şi Prelucrarea Lemnului
I.R.I.R.
Institutul Român de Istorie Recentă
I.R.R.C.S.
Institutul Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea
I.S.P.S.P.
Institutul de Studii Politice şi Social-Politice (de pe lângă C.C. al P.C.R.) (1966-1989; fostul Institut de Istorie a Partidului)
J.G.S.I.G.R.
Jewish Genealogical Special Interest Group for Romania (S.U.A.)
lt.
locotenent
M.A.E.
Ministerul Afacerilor Externe
M.A.I.
Ministerul Afacerilor Interne
M.A.N.
Marea Adunare Naţională
M.Ap.N.
Ministerul Apărării Naţionale
M.C.E.
Ministerul Comerţului Exterior
M.Of.
Monitorul Oficial al României
mr.
maior
M.S.S.
Ministerul Securităţii Statului (1952-1953)
n.
Născut(ă)
N.K.V.D.
Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne (Narodnîi komissariat vnutrennih
19
del)
O.C.C.
Organ de Control Cetăţenesc (numite de M.A.I.)
O.C.L.
Oficiul Comerţului Local
odin.
odinioară
O.M.S.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii
O.N.C.E.
Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor
O.N.U.
Organizaţia Naţiunilor Unite
P.-M.A.N.
Prezidiul Marii Adunări Naţionale
P.C.B.
Partidul Comunist Bolşevic (în U.R.S.S., 1934-1952)
P.C.d.R
Partidul Comunist din România (perioada interbelică, a “ilegalismului”)
P.C.R.
Partidul Comunist Român (1944-1948, 1965-1989)
plt.
Plutonier
P.M.R.
Partidul Munictoresc Român (1948-1965)
R.P.R.
Republica Populară Română (1947-1965)
S.C.S.
Societate comercială de stat
S.R.I.
Serviciul Român de Informaţii
S.S.I.
Serviciul Special de Informaţii (1940-1944, ulterior Serviciul de Informaţii)
S.U.A.
Statele Unite ale Americii
ş.u.
şi următoarele
T.E.S.
Teatrul Evreiesc de Stat
u.a.
unitate arhivistică
U.D.R.
Uzinele şi Domeniile Reşiţa
U.F.A.R.
Uniunea Femeilor Antifasciste din România (apr. 1945 – febr. 1948), absorbită în U.F.D.R.
U.F.D.R.
Uniunea Femeilor Democrate din România
U.G.S.R.
Uniunea Generală a Sindicatelor din România
U.N.S.R.
Uniunea Naţională a Studenţilor din România
U.R.S.S.
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
U.S.A.S.Z.
Uniunea Sindicatelor de Artişti, Scriitori şi Ziarişti
U.T.M.
Uniunea Tineretului Muncitoresc (1948-1965)
U.T.C.
Uniunea Tineretului Comunist (1944-1948, 1965-1989)
v.
vezi
W.J.C.
World Jewish Congress
(?)
– identitate evreiască incertă/controversată
20
APARATUL ADMINISTRATIV-POLITIC CENTRAL
1. ABRAHAM, Bernad (n. 1899, Alba) (cu prenumele ortografiat ocazional “Bernat” şi “Bernard”) – ilegalist, membru de partid încă din 1921 (!), an în care este şi numit numit membru al directoratului C.C. al P.C.d.R. (cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiţionale”, p. 1); în 1941 pe lista “comuniştilor categoria A” întocmită de Siguranţă; după război după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului apoi activist local de partid în organizaţia Bucureşti; pensionat în anii ’60; cu menţiuni multiple în dosarul de anchetă al lui Vasile Luca; a locuit pe str. Londra nr. 15 din Bucureşti; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 102/1956; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a, iar prin Decretul nr. 262 din 21 august 1979 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a II-a; în 1971 an îl reclama pe vecinul său Nicolae Corbu la organizaţia de partid a ziarului Scânteia, acuzând gălăgia câinelui acestuia şi faptul că fiica acestuia, Irina, fuma (Mâţă 2007; Levant 2006c; v. şi arhiva I.S.I.S.P., fd. VII, dosar 2301 şi fototeca Institutului, u.a. 1564; M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460);
2. ABRAHAM, Iosif – din 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic (D.G.C.E.) a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.I.C.) (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
3. ABRAM, Zalman (în alte documente “Abraham”) – după război controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611); din sept. 1948 controlor-revizor în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 316; M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438);
4. ABRAMOVICI, Benţin – din 1949 funcţionar la Comisia, respectiv Comitetul de Stat al Planificării (Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 141/1949);
5. ABRAMOVICI, Carol (n. 1922) – de profesie inginer chimist; după război consilier economic în cadrul Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 185 din 12 august 1948, partea I-a, p. 6658); director comercial tehnic al S.C.S. “Româno-Export” (1948-1949); după reorganizarea ministerială consilier la Ministerul Comerţului Exterior (1949-1951) unde era practic locţiitorul ministrului adjunct Gheorghe (Gogu) Rădulescu; rămas în străinătate în timpul mandatului, după ce obţinuse aprobarea deplasării de serviciu în Belgia (în pofida opoziţiei secţiei Cadre a C.C.), graţie intervenţiei aceluiaşi Rădulescu (şi, se pare, inclusiv a lui Al. Voitonovici) la Ana Pauker22;
6. ABRAMOVICI, David – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9856; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
7. ABRAMOVICI, Elly – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
8. ABRAMOVICI, Heinrich (în unele documente transcris şi cu varianta de prenume Henri) – membru de partid, din 1948 funcţionar în cadrul Comisiei, ulterior Comitetului de Stat al Planificării; din 1955 până în 1958 lector la catedra de Organizarea şi Planificarea Întreprinderilor în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti (I.P.B.); emigrat în Israel la începutul anilor ’60;
22 V. referatul întocmit lui Rădulescu de către Securitate în 1954 în Tănase 2010: 91-92. Aceeaşi persoană este menţionată sub numele incorect „Abramowitz” şi în Ioanid, 2005:93 şi respectiv F. Mihai, 2008, care pare să-l plagieze pe Ioanid.
21
9. ABRAMOVICI, Lazăr – controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1947-1948) (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496);
10. ABRAMOVICI, Leon – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
11. ABRAMOVICI, Leontina – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
12. ABRAMOVICI, Mircea – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
13. ABRAMOVICI, Osias – până în iulie 1948 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 29 iulie 1948, partea I-a, p. 6220);
14. ABRAMOVICI, Şmil – controlor economic (1947-1948), apoi inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
15. ADAM, Simon – din 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 125 din 1 iunie 1948, partea I-a, p. 4798); M.Of. nr. 185 din 12 august 1948, partea I-a, p. 6658;
16. ADELSTEIN, Herman – după război mai întâi consilier (1945-1946), apoi inspector general în cadrul Direcţiei Generale C.F.R. din Ministerul Comunicaţiilor, delegat şef al Direcţiei Regionale Bucureşti (M.Of. nr. 197 din 28 august 1947, partea I-a, p. 7795 şi nr. 260 din 8 nov. 1946, partea I-a, p. 11761; M.Of. nr. 167 din 26 iulie 1946, partea I-a, p. 6396); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu membru al Ordinului “Steaua României” îm grad de Comandor (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002);
17. ADERCA, Felix (n. Froim Zeilicu ADELSTEIN, fiul lui Avram Adercu (n. Adelstein, orig. din Austro-Ungaria) şi Debora (n. Dobrişa Iosub)) (13./26.III.1891 Puieşti (odin. jud. Tutova, azi Vaslui) – 12.XII.1962 Bucureşti) – în perioada interbelică funcţionar la Ministerul Muncii (1920-1944) şi publicist; după război iniţial reîncadrat ca şef de secţie la Ministerul Muncii (în martie 1945), ulterior şeful Direcţiei Învăţământ Artistic din Ministerul Artelor (1946-1948, când se pensionează);
18. ADERCA, F. Marcel (fiul lui Felix (v. supra) şi al Rubinei (n. Rifca Penchas, 1890-1974)) (26.I.1920 Craiova – 21.III.2008, Bucureşti, cimitirul sefard) – funcţionar în centrala M.A.E. (1948-1951), exclus din partid în 1953, ulterior funcţionar la “Cartea Rusă” (1953-1954), respectiv redactor la Ed. pentru Literatură Universală (1954-1975, când se pensionează), editor, publicist (v. şi dosarul său de la C.C.P. (nr. inv. 41/99 din 22.IV.1954));
19. ADERCA, Clara (n. Klari KAHANA) (prima soţie a lui Marcel Aderca, recăs. ulterior cu Jana) – funcţionară în centrala Ministerului Comerţului Exterior (1953-1957), ulterior funcţionară la Sovromlemn (1957-1960) – menţionată în dosarul de la C.C.P. al soţului său (1954); emigrată în Israel, ulterior stabilită în Occident, recăs. cu Richard Raskind;
20. ADLER, Ladislau (fiul lui Andrei) (d. 1989 Bucureşti) – din 1948 membru în Consiliul de Administraţie al Institutului General de Asigurare, Credit şi Asistenţă a funcţionarilor şi pensionarilor publici (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 534); din anii ’50 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu ordinul Muncii clasa a III-a; apoi vicepreşedingte al Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare, profesor şi autor în domeniu (Cajal & Kuller 2004: 478); incinerat în Bucureşti;
21. ADLER, I. Marcel – inspector în cadrul Ministerului Învăţământului, decorat în 1967 (Decretul 604 din 26 iunie) cu Medalia Muncii;
22. ADOLF, Renate – până în febr. 1949 secretară de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
22
23. AIBENŞUTZ, Mihai (alias AIBĂNŞUŢ, n. EIBENSCHUTZ) – după război încadrat comisar-ajutor la Biroul de Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Salonta, Bihor; în martie 1948, utilizat ca anchetator al partizanilor capturaţi în Munţii Bihorului; ulterior membru al Biroului Comitetului Raional „V.I. Lenin” Bucureşti al P.C.R./P.M.R. şi director al Întreprinderii de prototipuri Bucureşti, cercetat diciplinar în partid în 1955 pentru că ar fi “concediat abuziv elemente de naţionalitate română pentru a-şi promova prietenii şi cunoscuţii”; dosar la C.C.P. (91(I&II)/354 din 19.VIII.1955) (v. şi M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1910; Caţavencu 2007: 4, Kovacs 2006, respectiv Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 43, care îl menţionează eronat ca Aibănuş Mihai);
24. AIZIC, Clara (LEBIANU) – membru al C.C. al Crucii Roşii în anii ’50 (dosar la C.C.P., dată extremă 15.XI.1955);
25. ALĂMARU, Lipa – după război angajat ca desenator grafic stagiar în centrala Ministerul Propagandei, iar din decembrie 1947 promovat şef de secţie în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029);, iar după reorganizarea ministerială şef de secţie la Direcţia Arhitectură şi Expoziţii a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 240 din 15 oct. 1948, partea I-a, p. 8214);
26. ALBESCU, Alexandru (n. Ernest WEISZ, fiul lui Ludovic (Lajos) şi Zali) (20.IX.1915-2005) – membru de partid din 1940, cu dosarul la Colegiul Central al partidului (nr. inv. 136/219 din 8.III.1957) şi la secţia Economică a C.C. (1973), de la sfârşitul anilor ’40 în ministerului Comerţului Exterior, unde ocupă inclusiv poziţia de ministru adjunct (1966-1970), apoi ministru adjunct al Industriei Chimice; căs. cu Margareta Albescu (n. Mancsi Izsak);
27. ALEXANDRU, Mihail [alias]– la începutul anilor ’30 student la Drept, cazat la căminul (pentru studenţi evrei) “Schuller”23, ilegalist din “vechea gardă”, ministru adjunct al Comerţului Interior (1948-1952), ulterior epurat, apoi reabilitat, secretar general al Ministerului Educaţiei şi Culturii în mandatul lui Ilie Murgulescu, din anii ’60 secretar general al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a (Levy 2002: 192, 203; Cohen 1994: 27, 297 n. 51);
28. ALEXIU, Leon (n. ABRAMOVICI) (n. 20.I.1913 Tulcea) – membru de partid exclus în 1950 pentru legături cu social-democraţii, reprimit în 1955 (dosar C.C.P. nr. 331/211 din 24.V.1950); în 1949, după naţionalizare, numit contabil-şef al întreprinderii “Dacia” din Bucureşti; ulterior cu diverse funcţii în sectorul economic; cu fişă la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 411/1952, nr. inv. 539) (pentru schimbarea numelui vezi decizia nr. 14.031 din 21 febr. 1948 a ministrului Justiţiei din M.Of. nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. 1649);
29. ALEXIU, Paul [alias] – după război director adjunct şi apoi director în cadrul C.S.P. iar în paralel, până în anii ’70, cadru didactic la A.S.E. şi autor al unor articole în revista Probleme economice (inclus ca supravieţuitor al Holocaustului în registrul Benjamin and Vladka Meed, v. şi Cajal şi Kuller 2004 şi Kuller 2008a: 431);
30. ALPERIN, Siegfried (fiul lui Heinrich şi Ernestina) (1913 – 1994 Israel) – membru al Comisiei mixte de cenzură24 instituite în mai 1945 în cadrul Ministerului Propagandei25, din nov. 1945
23 În aceeaşi perioadă cu Leonte Răutu, Cristina Luca-Boico, Hermina Tismăneanu, Mihail Florescu ş.a. (Cohen 1994: 97 n. 51).
24 Compusă din delegaţi din partea Comisia Română pentru Aplicarea Armistiţiului, M.A.I., Ministerul Artelor, Societatea Scriitorilor Români şi Academia Română, funcţionând sub coordonarea ministrului propagandei, P. Constantinescu-Iaşi, şi avizând în fapt lista publicaţiilor de cenzurat întocmită de multipli funcţionari, Comisia înfiinţată la 2 mai 1945 îi cuprindea ca membri pe: 1.) Haralambie Bădeanu – preşedinte; 2.) Siegfried Alperin; 3.) Vladimir Carnavalschi; 4.) Gherghina Ardeleanu; 5.) Paul Cornişteanu; 6.) Adrian Dimitriu; 7.) Gheorghe Gonda; 8.) Nicolae Hodoş; 9.) Alice Horovitz; 10.) Natalia Mustaţă; 11.) Vasile Nichita; 12.) Costin Sebe; 13.) Joseta Stănescu; 14.) V.R. Sirianu; 15.) Eugen Schileru şi 16.) Al. Ştefănescu (A.N.I.C., fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dosar 1027).
23
şeful Direcţiei Cinematografie din Ministerul Propagandei, apoi regizor la Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) şi în paralel redactor la Radiodifuziune, exclus din partid în 1951 pentru fost colaboraţionism cu legionarii şi afacerism (dosarul personal la C.C.P., nr. inv. 372/665, din 2.I.1951); căs. cu actriţa Teodora Alperin (n. Teodora Anka, 1917-2003) (v. producţia La clacă, 1946);
31. ALPERN, Haim – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
32. ALPERN, Herman – în 1949 era referent tehnic în cadrul D.C.I. a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
33. ALPERN, Micloş (n. Miklos) – impiegat în cadrul Administraţiei Financiare judeţene Rădăuţi (1945-1946) (M.Of. nr. 202 din 6 sept. 1945, partea I-a, p. 7833); controlor în cadrul D.G.C.E., în centrala M.I.C. (1946-1948), în 1948 avansat inspector (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
34. ALTERESCU, Nicolae – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
35. ALMOSNINO, Leon (d. 1971, Bucureşti) – în perioada interbelică director în cadrul Societăţii Române de Telefoane, după august 1944 şeful Serviciului Presă din Ministerul Poştei şi Telecomunicaţiilor (1950-1954), destituit şi exclus din partid în 1954 pentru neglijenţă în serviciu (dosar nr. 363/169 din 1.12.1954, fond C.C.P.; nu a fost niciodată arestat, aşa cum avea să pretindă ulterior fiul); tatăl poetului George Almosnino;
36. ALTER, Haim – ilegalist; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
37. ALTER, Iosif – în sept. 1948 numit contabil al D.C.I. a Industriei Lemnului şi Mobilei din cadrul Ministerul Industriei (M.Of. nr. 214 din 15 sept. 1948, partea I-a, p. 7622);
38. AMBRUŞ, Bela (n. 11 ian. 1897) – ilegalist, membru de partid din 1940 (dosar A/52 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); în 1948 numit director al Centralei Industriale de Sinteză şi Prelucrare (M.Of. nr. 168 din 23 iulie 1948, partea I-a, p. 6094);
39. ANDREESCU, Dan (n. David ABRAMOVICI) – şef de serviciu la Direcţia Generală a Arhivelor Statului, exclus din partid în 1960 (decizie reconfirmată de C.C.P. în 1962) sub acuzaţia de a fi pretins şi primit de mită de la o funcţionară în vederea cedării locuinţei sale (dosar C.C.P. nr. 516/653 din 25.I.1960);
40. ANDREI, I. Andrei (n. Andrei IZSAK) – membru de partid, după război director administrativ în Direcţia Generală a Monitorului Oficial şi Imprimeriilor Statului (M.Of. nr. 167 din 26 iulie 1946, partea I-a, p. 6386); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 85/1955;
25 Pentru un exemplu ilustrativ, vezi decizia comisiei publicată în Monitorul Oficial nr. 190 din 22 august 1945, ale cărui două anexe scot din circulaţie 161 titluri între care Nicolae Berdiaeff – Marxismul şi religiunea (1934), Elie Bufnea – Cruciaţi, tirani şi bandiţi în Rusia Sovietelor (1931), Mihail Chirnoagă – Logodna (1940), Gheorghe I. Ciorogaru – Naţiune şi armată (1937), mitr. Nifon Criveanu – Domnul este cu tine (1944), g-ral A. Dabija – Războiul germano-polon (Învăţăminte) (1940), Nichita Drăgulin – Prizonier la Bolşevici (1944), Paul Georgescu – Naţionalismul lui Eminescu (f.a.), Constantin Loghin – Istoria literaturii române Dela început până la zilele noastre (1945), Iancu I. Nistor – Pentru consolidarea României Mari. Discursuri rostite la Senat în sesiunea extraordinară din vara anului 1920 (1920), g-ral Ştefan Panaitescu – Isbânda românismului şi minoritarii în armată (1938), Alexandru Predescu – Soldaţi în Est (1943), Teofil Gh. Sidorovici [fratele Alexandri Sidorovici-Brucan, n.n., I.A.] – Brazdă nouă (1939), I. Simionescu – Calendarul Gospodăriilor din sate şi oraşe (1943), Petre V. Haneş – “Basarabia, Autonomia, neatârnarea şi unirea cu România” (1919), etc. În total, în numai patru ani (1945-1949), au “dispărut” din spaţiul public 8779 titluri (C.P.A.D.C.R. 2006: 489).
24
41. ANDRONACHE, Eliza (n. ZILBERSTEIN) (26.IV.1914 – 24.I.1978) – membră de partid din 1944 (dosar A/62 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din 1947 arhivară-şefă în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362);
42. ANDRONIU, Alfred – jurist în perioada interbelică, după război, până în febr. 1948, consilier de legătură cu Naţiunile Unite la Legaţia României de la Berna (M.Of. nr. 47 din 26 febr. 1948, partea I-a, p. 1686);
43. ANGHEL, Clara – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
44. ANTALFFY, Ermina – după război consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor M.Of. nr. 280 din 3 dec. 1947, partea I-a, p. 10664), din dec. 1947 detaşată ca şefă a Direcţiei Regionale Mureş a Ministerului Informaţiilor, apoi al Artelor şi Informaţiilor, ulterior Culturii (N. Balint 2011a; Gagyi 2004: 20, 21-2, 67);
45. ANTONESCU, Z. Traian [alias] – cf. dosarului de la C.C.P., “fost brigadist în Spania, element anarhic în lagărele de la Saint Cyprien şi Gurs, închis apoi în lagărele morţii din Germania [Mauthausen, n.n.]. Din 1947, ca membru de partid, a avut funcţii de răspundere la Consiliul de Miniştri, Ministerul Artelor şi Informaţiilor şi Ministerul Forţelor Armate (a fost şi comandantul Închisorii Militare). C.C.P. a propus excluderea lui din partid, scoaterea din armată, trimiterea în producţie şi ţinerea „în evidenţa organelor în drept”. În 1956 C.C.P. a decis reîncadrarea sa în partid cu stagiul din 1945, în documentele sale de partid făcându-se precizarea faptului că a fost membru al Partidului Comunist Spaniol din 1938, hotărâre reconfirmată în 1962.” (dosar C.C.P. nr. 905/486 din 7.V.1952);
46. ANTONIU, David (n. ARONOVICI) (n. 21 mai 1909 Iaşi) – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641; M.Of. nr. 260 din 8 nov. 1946, partea I-a, p. 11765);
47. ARBORE, Eugenia (n. FAERŞTEIN) – din martie 1945 impiegată în centrala Ministerului Muncii (M.Of. nr. 62 din 16 martie 1945, partea I-a, p. 2002);
48. ARDELEANU, Clara (f. Turcu) – soţia lui Iosif Ardeleanu (Adler), cu studii comerciale; ilegalistă; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 255 din 27 oct. 1941, partea I-a, p. 6597); după război membră a organizaţia de bază a partidului şi directoare în M.A.E. (1948-1952, cu o scurtă perioadă în 1948 când este detaşată la Legaţia R.P.R. de la Bruxelles), unde avea ca sarcină “să veghez[e] cum sunt introduse metodele partinice în muncă” (apud Constantiniu 2003: 70), ulterior pe un post secundar, în 1963 încă director adjunct în centrala ministerului (dosar C.C.P. nr. 1052/576 din 19.VII.1963); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;
49. ARDELEANU, Gherghina (n. ADLER) (1913 Budapesta – 1950 Bucureşti) – în 1941 “lucrătoare mănuşi” conform unui raport al Siguranţei, din 1945 membru al comisiei de cenzură a presei instituită în cadrul Ministerului Propagandei şi subordonată direct Comisiei Aliate de Control, decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (Decretul 873/20.VIII.1949); incinerată la crematoriul “Cenuşa”;
50. ARDELEANU, Iosif (n. József Demenyi (Demö) ADLER26) (26.X.1909 Salonta, Bihor – 1988 Bucureşti) – fost ilegalist, redactor în echipa iniţială de la Scânteia, iar apoi la Contemporanul, director în M.A.E. în mandatul Anei Pauker (1947-1951), director general al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (preşedinte al Colegiului direcţiei – organul de facto al cenzurii în presă, fiinţând pe lângă Consiliul de Miniştri27) (din 1951 până în 1973, când este înlocuit cu Ion
26 V. decizia nr. 98327 din 26 sept. 1945 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 230 din 9 oct. 1945, partea I-a, p. 8792-
27 În perioada de după 1944, organul instituţional responsabil nominal cu cenzura a suferit numeroase modificări: în toamna lui 1944 a fost creată o comisie de cenzură din cadrul Serviciului Aplicării Armistiţiului (ulterior redenumit Serviciul Defascizării) al Ministerului Propagandei (minister redenumit al Informaţiilor în 1946, fuzionat cu Ministerul Artelor în
25
Cumpănaşu), membru al Comisiei Centrale de revizie (a C.C.) al P.M.R. (1955-1960); în 1958 cercetat disciplinar de C.C.P. (dosar nr. 1070/108 din 5.VI.1958); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, iar ca pensionar, în 1978, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a (Decret nr. 262 din 21 august 1979);
51. AREŞTEANU, Cornelia – din 1948 şefă de birou în centrala Ministerului Silviculturii (M.Of. nr. 186 din 13 aug. 1948, partea I-a, p. 6683);
52. AREŞTEANU, I. Edy (fiul lui Iosif) – după război inspector în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C.; în anii ‘60 funcţionar superior în Comitetul de Stat al Planificării (C.S.P.); decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963 şi cu ordinul “Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale şi de stat” clasa a III-a în 1964; emigrat în Israel împreună cu soţia sa, Cornelia (n. Abramovici, d. 9.XI.2011 Israel), cu care a avut o fiică, Mihaela (căs. Weiner);
53. AREŞTEANU, Leon – în oct. 1948 angajat referent la Direcţia Studii a Ministerului Sănătăţii (M.Of. nr. 233 din 7 oct. 1948, partea I-a);
54. ARON, Hertzel – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Hârtiei şi Celulozei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
55. ARONESCU, Gita în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
56. ARONOVICI, C. Mişu (Mihail) (1910-1950) – ilegalist; sublt. De Geniu (r.), radiat din registrele Forţelor Armate pe motive rasiale în 1940, reîncadrat în 194528; apoi activist de partid, din 1947 până la deces instructor în cadrul sectorului Ştiinţă al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar 51/1949, ff. 118-121); incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
57. ARSENE, Ştefan (n. Etenne BERCOVICI) (d. 1988, Bucureşti) – membru de partid din 1945, economist, specializat în statistică, numir în 1952 vicepreşedinte al C.S.P. (Decretul nr. 235 din 4 august 1952), în paralel cadru didactic la I.S.E.P., ulterior la A.S.E. Bucureşti, în 1971 decorat în calitate de vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Preşuri cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a III-a; autor şi coautor al unor multiple cărţi şi articole în Probleme de economie, Lupta de clasă, etc.; cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 28/1956; incinerat la crematoriul “Cenuşa” (indicat ca evreu în Kuller 2008a: 432);
58. ASCHER, H. Andrei (31.V.1912 Braşov – 28.V.1977 Aiud) (fiul lui Henric şi Matilda) – de profesie inginer chimist, după război “investit în funcţii economice importante” cf. Solomovici (2004: 131), ultimul loc de muncă în 1975 la Înreprinderea “Policolor”, condamnat în 1975 la 20 de ani închisoare pentru subminarea economiei naţionale şi divulgarea de secrete de stat29, decedat în penitenciarul Aiud în 1977;
59. ASKENAZI, Elena – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1948 în forma Ministerului Artelor şi Informaţiilor şi redenumit Ministerul Artelor în mai 1949). De facto şi de jure, această comisie se subordona, prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine, Comisiei Aliate de Control. În 1946, comisia în discuţie devine Direcţiunea Presei din cadrul Ministerului Informaţiilor (ulterior a Ministerului Artelor şi Informaţiilor), iar din mai 1949 atribuţiile cenzurii asupra spaţiului publicistic sunt preluate de nou-înfiinţata Direcţie Generală a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri (D.G.P.T.). În 1975, Direcţia va fi transformată în Comitetul de Stat pentru Presă şi Tipărituri. Pentru mai multe detalii, vezi Corobca 2008, 2008b şi 2008c.
28 V. M.Of. nr. 206 din 1 sept. 1941, partea I-a, p. 5124.
29 V. fişa matricolă penală la adresa http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/A/A%2004.%20Ardelea%20-%20Azoitei/Ascher%20Andrei%20H/index.php.
26
60. ASKENAZI, Maria – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
61. ASKENAZY, Max Beno (în alte documente ortografiat “Askenazi”) – după război controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C; din 1948 controlor-revizor în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 316; M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438; M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611);
62. AŞMAN, I. Osias – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964 (tatăl Mirelei Aşman?);
63. ATANASIU, Horaţiu (n. Mayer-Herş ATLASMAN30) (n. 6.VIII.1913 Valea Rea, Bacău) – în anii ’50 profesor de planificare la I.P.B. şi membru al secţiei Economice a C.C., în anii ’60 vicepreşedinte al C.S.P., din ianuarie 1967 consilier referent în cadrul Secretariatului General al Consiliului de Miniştri; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosar 63/1955);
64. ATIAS, Ficu – şef de cadre la Direcţia Generală a Exploatării din Ministerul Industriei Lemnului în guvernele Groza, condamnat penal pentru speculă în 1953, demis şi exclus din partid (dosar C.C.P. nr. 166/784 din 21.XII.1953);
65. AUDERBAN, Adina – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
66. AUSBURG, Stela – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
67. AUSCH, Ernest – după război prim secretar presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, până în febr. 1949 (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
68. AUSTERMAN, Ernest – absolvent al Liceului “Laurian” din Botoşani, din 1954 funcţionar în cadrul C.S.P. şi asistent cumul la catedra de planificarea şi organizarea întreprinderilor din cadrul I.P.B.;
69. AVADIC, Cela / Heda (soţia lui Mendi, v. infra) – de profesie inginer textilist; după război controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C.; ulterior funcţionară în cadrul Ministerului Industriei Uşoare (’60? – ’70); încă în viaţă în 2010, membru al comunităţii evreieşti din Bucureşti;
70. AVADIC, D. Mendi – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin decretul Consiliului de Stat nr. 804 din 21 dec. 1964;
71. AVANDICI, S. Islea – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
72. AVĂDANEI, Tudor (n. Saul ŞAPIRA) (n. 24.II.1909, Iaşi) – de profesie contabil, ilegalist (membru de partid din 1930), în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); şeful sectorului Carnete şi Evidenţă al C.C. al P.C.R. (din 1945 până în 1960), apoi responsabil în cadrul secţiei organizaţiilor de partid a Direcţiei Organizatorice (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Cadre, dosarele nr. B/19431, f.1; C/2072, f.1, D/1315, f. 2 ş.a.); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. III-a; dosar de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.M.R (1953);
73. AVRAM, Mendel – după război referent în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
74. (?) AVRAMESCU, Radu – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
30 V. decizia nr. 112.125 din 17 dec. 1947 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1948, partea I-a, p. 508.
27
75. AVRAMOV, Nisim – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643)
76. BABENCO, Simion (19.III.1912 Smanenka, Ucraina – 2.VII.1971 Bucureşti) – fost condamnat pentru spionaj în favoarea U.R.S.S. în 1939, după august 1944 şeful Secţiei Gospodărie de Partid a C.C. al P.C.R., iar ulterior secretar general la Ministerul Industriei Alimentare (până în 1964); decorat prin Decretul nr. 2167 din 29 de. 1948 cu “Ordinul Muncii” clasa a III-a, iar în acelaşi an cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, apoi prin Decretul nr. 308 din 12 aug. 1959 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a; decorat în 1948 cu; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
77. BACAL, Israel (1902 Botoşani – I.1961 Bucureşti) – absolvent al liceului “Laurian” (1921), avocat, “vechi comunist şi conducător C.D.E.-ist” (cf. Moses Rosen), care “a contribuit masiv la C.D.E.-izarea comunităţilor evreieşti” (cf. H. Kuller), unul din principalii denigratori ai lui W. Filderman după război, preşedintele F.C.E.R. (1951-1961) şi simultan şeful Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului Industriei Uşoare (H. Kuller 2008a: 47; Solomovici 2003: 139; Rosen 1990: 66, 77, 91, 98; Ancel 2005: 246; Rotman 2004: 47, 84);
78. BACALU, Adolf – în 1948 era consilier tehnic în centrala Ministerului Justiţiei (M.Of. nr. 69 din 23 martie 1948, partea I-a, p. 2540);
79. BACHER, Iulius – procuror şef adjunct (al lui Al. Voitonovici) al României (1948-1952) (singura menţiune în Solomovici 2001 II: 42);
80. BACHER, Samoil – după război judecător cu grad de consilier în centrala Ministerului Justiţiei, în 1948 numit membru al comisiei de disciplină a I.P.B. Bucureşti (M.Of. nr. 239 din 14 oct. 1948, partea I-a, p. 8187);
81. BACIU, Ştefan (fiul lui Ioan şi Elisabeta (n. Sager)) (29.X.1918 Braşov – 7.I.1993 Honolulu, S.U.A.) – memorialist, publicist, traducător; după război redactor la Libertatea (1944-1946), apoi ataşat de presă la Legaţia României de la Berna (1946-1949); rămas în Occident, se stabileşte iniţial în Brazilia, iar apoi definitiv în S.U.A., unde continuă activitatea publicistică (inclus într-o seie de autori evrei în F.C.E.R., C.S.I.E.R. şi Institutul “Elie Wiesel” 2008: 176); căs. cu scriitoarea Mira Simian;
82. BACIU, Lidia (n. Ita Meerovna GOLDMAN) – ilegalistă, kominternistă (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1795); refugiată în U.R.S.S. în 1941, revenită în ţară în 1944, ulterior activistă a partidului, cu dosar de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (1950); incinerată;
83. BADEA, Mauriciu (n. Efroim-Mauriciu PAUCKER31) (n. 9.I.1916 Bucureşti) – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
84. BAILICH, I. – în 1949 era consilier tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
85. BALAŞ, Eugen (n. Egon BLATT32, 7.VI.1922, Cluj, fiul lui Ignác (Ignatius) şi Boriska (Barbara), n. Hirsch) – adjunct al organizaţiei Cluj a P.C.d.R. (1944-1948), profesor de economie mondială la I.S.E.P. (Institutul de Studii Economice şi Planificare) “V. I. Lenin”, încadrat în M.A.E. în 1947 de către Ana Pauker, secretar de legaţie la Legaţia României la Londra (1948-1949), după revenirea în ţară redactor la revista lunară Probleme Economice şi şeful Direcţiei Economice a M.A.E. (1949-1952)33, arestat în cadrul “epurărilor” din 1952 (oficial acuzat de
31 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 88.534 din 6 sept. 1946 în M.Of. nr. 223 din 26 sept. 1946, partea I-a, p. 10522
32 La întoarcerea în ţară, în 1945 îşi maghiarizează numele în „Balász”, ulterior şi-l românizează în „Balaş”, iar după stabilirea în S.U.A. adoptă forma „Balas”.
33 În cadrul valului de epurări din 1952, frecvent considerat ca având o orientare antisemită de mulţi autori evrei. Or, se cuvine amintit şi aici că între funcţionarii guvernamentali arestaţi şi/sau anchetaţi în 1952 se numărau nu doar Vasile Luca,
28
deconspirarea de secrete de stat), anchetat, eliberat în 1954, ulterior şeful secţiei Economie Mondială din cadrul Institutului de Cercetări Economice al Academiei R.P.R. (1955-1959); emigrat în 1966 în Israel, iar în 1967 stabilit în SUA, unde urmează o carieră universitară (matematică); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 9/1959; încă în viaţă în decembrie 2010;
86. BALTAZAR, Camil (n. Leopold GOLDSTEIN, zis “Leibu”, fiul Goldăi) (25.VIII./7.IX 1902 Mera, Vrancea – 27.IV.1977 Bucureşti) – frizer, apoi ziarist în perioada interbelică; după război redactor la Vremea literară şi Călăuza artelor (1948-1949), Albina (1949-1950), Gazeta literară (1954-1957); inspector general la Ministerul Artelor (şi Informaţiilor) (1946-1948-1952); şeful Serviciului de Presă şi Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare şi redactor al buletinului ministerului Industria alimentară (1952-1958?); ulterior poet, prozator, traducător; 87. (?) BANC, Iosif (n. Jozsef BANK) (3.III.1921 Aluniş, Mureş – 2007) – evreu maghiarofon (?); membru supleant şi apoi cu drepturi depline al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1955-1960, 1989); membru al Secretariatului C.C. al P.C.R. (1972-1973, 1979-1989), membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. (1965-1974), membru al CPEx (1979-1989); prim-secretar al Comitetului Regional Oradea (1956-1958), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1965-1972), apoi prim-secretar al Comitetului de partid al jud. Mureș (până în 1975), după care a fost numit președinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activităţii Economice și Sociale; decorat cu ordinul “23 August” cls. II.-a în 1964; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a CC al PCR (1953, 1955); (?) tatăl jurnalistului Andrei Banc, redactor la Realitatea Evreiască;
88. BANDNER, Solomon – controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1947-1949) (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092); ulterior controlor-revizor în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 316);
89. BANTZER, V. – inspector la Direcţia Medicină Curativă a Ministerului Sănătăţii în 1948 (Bărbulescu et al. 2009: 77);
90. BARANGA, Aurel (n. Ariel LEIBOVICI34, fiul lui Jean şi Paulina) (20.VI.1913 Bucureşti – 10.VI.1979 Bucureşti) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2399), dramaturg, poet şi publicist (autor, inter alia, al versurilor imnului comunist din 1948 “Zdrobite cătuşe”); redactor la radio (1945), corespondent la Tribunalul Poporului (1945-1946); în 1947 numit secretar al Comitetului de Lectură de pe lângă Direcţia Generală a Teatrelor din cadrul Ministerului Artelor (M.Of. nr. 295 din 20 dec. 1947, partea I-a, p. 11281); inspector general în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (până în noiembrie 1948), ulterior inspector general al Direcţiei Artelor din Ministerul Culturii şi membru al echipei redacţionale la revista Teatrul în anii ’50-’60; membru al C.C. al P.C.R. (1969-1974); redactor-şef al revistei Urzica (1949-1979); căsătorit cu actriţa Marcela Rusu (1926-2002), fosta soţie a lui Alexandru Bârlădeanu; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1976!); decorat cu Odinul Muncii cls. II-a în 1954, ordinul “23 August” cls. IV-a în 1959, respectiv ordinul “Steaua R.S.R.” şi “Meritul Cultural” cls. II-a în 1971;
91. BARANGA, Hugo “Gheorghe” (n. BARANY35) (27.X.1906 Craiova – 1962 Bucureşti) – deputat de Dâmboviţa pe lista B.P.D. (1946-1948); în august 1948 numit de ministrul Industriei director al Centralei Industriale a Băuturilor Spirtoase şi Produselor de Fermentare (M.Of. nr. 179 din 5 aug. 1948, partea I-a, p. 6474; M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 750), ulterior
Al. şi Magdalena Iacob, E. Balaş, Al. Nistor, Z. Eidlitz şi E. Mendel, ci şi românii Aurel Vijoli (preşedintele Băncii de Stat), Ion Craiu, Victor Morfei, Vasile Hulduban, Gh. Dobriş, Victor Ivanceanu, Gr. Gheorghiu, Constantin Dinu, Emil Papuc, Ioan Magda, Dumitru Georgescu, etc., sau maghiarii Adalbert Szabo, Emeric György Kiss, Victor Nagy ş.a. (v., pentru detalii, dosarul nr. 113 din 27 ian. – 22 martie 1952 din arhiva secţiei Economice, 1920-1965 a A.N.I.C.).
34 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 118.504 din 27 nov. 1946 în M.Of. nr. 283 din 6 dec. 1946, partea I-a, p. 12626.
35 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 40.319 din 16 apr. 1946, în M.Of. nr. 232 din 7 oct. 1946, partea I-a, p. 10832.
29
şeful serviciului Personal la Ministerul Comerţului (1948), apoi secretar genral la Ministerul Comunicaţiilor; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
92. BARASCH, Eugen A. (27.IV.1906 Bucureşti – 24.IX.1987 Bucureşti) – jurist, redactor la revista Studii de drept românesc (anii ’50-’60), director al Direcţiei de Studii a Arbitrajului de Stat de pe lângă Consiliul de Miniştri (1950-1954), consilier juridic al delegaţiei României la sesiunile Adunării Generale O.N.U. (1956-1957), redactor la revista Studii de Drept Românes în anii ’50-’60, consilier în cadrul Consiliului de Miniştri (1958-1973), ulterior preşedinte al secţiei de Drept Civil a C.C. al Asociaţiei Juriştilor; membru corespondent al Academiei Române (1963); cu fişă de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (dosar 29/1957) (v. şi Kuller 2008a: 54; FEDROM 2008: 86);
93. BARASCH, Marcu – în 1945 era consilier tehnic la Secţiunea Juridică Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului cu Naţiunile Unite (M.Of. nr. 85 din 25 apr. 1945, partea I-a, p. 3409);
94. BARAŞ, Ilie (n. BARASCH) – membru de partid; după război şeful Serviciului Preţuri în cadrul Administraţiei Livrărilor din Ministerul Finanţelor (M.Of. nr. 79 din 3 apr. 1948, partea I-a, p. 2971); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 28/1956, 136/1956;
95. BARBU, Gabriel (n. FELDMAN36) (24.IX.1904 Bucureşti – 31.V.1984) (zis “Bilu”) – membru de partid din 1942; în 1946 înacdar ca inspector sanitar general în centrala Ministerului Sănătăţii; ulterior cercetător al Ministerului timp de 3 decenii (în cadrul secţiei de statistică sanitară a Centrului de Educaţie Sanitară), specializat în istoria medicinei, coleg, bun prieten şi co-autor cu Gheorghe Brătescu (ginerele Anei Pauker); soţul Corei (Cuţa, n. 1903), sora lui Emil Calmanovici;
96. BARBU, Hilel Adolf – director general adjunct al Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (organul de cenzură de pe lângă Consiliul de Miniştri) (1949-1952); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1951);
97. BARHAD, Aurel (n. 1916 Piatra Neamţ) – până în octombrie 1947 controlor la DG.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598), apoi preluat în Ministerul Industriilor şi avansat inspector (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384);
98. BARHAD, Aurel – farmacist; la sfârşitul anilor ’40 şeful direcţiei Farmacii şi Medicamente din Ministerul Sănătăţii (Bărbulescu et al. 2009: 179, 198; Kuller 2008a: 432);
99. BARHAD, Bernard (în alte documente BARHAT) (fiul lui Beriş şi Sim(h)a) (1918-2002?) – după august 1944 secretarul sectorului de studenţi P.C.R./P.M.R. Iaşi, activist P.M.R. Iaşi, între 1947 şi 1950 cadru didactic la facultăţile de medicină, respectiv filosofie (catedra de marxism-leninism) din Iaşi, apoi doctorand la Leningrad (titlul de doctor în 1953), după întoarcerea în ţară medic M.A.I., director adjunct al Institutului de Igiena Muncii şi Boli Profesionale (1954-1964), ulterior director adjunct al Institutului de Igienă şi Sănătate Publică; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1955) (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 116, 200-1; Kuller 2008a: 5737); ultima menţiune publică în 1978, când publică Bolile profesionale şi prevenirea lor (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică);
100. BARON, Zorel – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
101. BARU, Filip-Iancu (n. Filip-Iancu BARUCH) (29.II.1916 Piteşti – 2007) (cumnatul lui H. Obedeanu, soţul Rosinei (n. Lazarovici), cu care a avut doi copii: Ioan şi Dorin) – în anii ’50 şef al Agenţiei Economice a României la Moscova, cu grad de consilier diplomatic, cu dosar de cadre
36 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 120654 din 28 nov. 1945, partea I-a, p. 10729.
37 V. şi http://iec.psih.uaic.ro/anuare/aratafisatest.php?letter=B&id=5465
30
la secţia Economică a C.C. al P.C.R.(dosar 63/1955) (menţionat şi în Solomovici 2004: 538); se pare încă în viaţă, în Burbank, California;
102. BAYER, Simion – în 1945-1948 şeful contenciosului Ministerului de Finanţe; membru al Consiliului Ministeriale pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară (din 1947); în 1948 repartizat la Contenciosul Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848); ulterior preşedinte al Consiliului de Administraţie al Societăţii naţionalizate I.A.R. “Semat” (M.Of. nr. 104 din 8 mai 1947, partea I-a, p. 2640; M.Of. nr. 106 din 14 mai 1945, partea I-a, p. 3878; M.Of. nr. 293 din 18 dec. 1947, partea I-a, p. 11186; M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1948, partea I-a, p. 312; M.Of. nr. 176 din 4 aug. 1947, partea I-a, p. 6864);
103. BĂDESCU, Nicolae38 (23.IX.1912 – 1991 Bucureşti) – membru de partid din 1942, de formaţie arhitect; după 1944 activist al Uniunii Patrioţilor, director general în cadrul Ministerului Construcţiilor şi Lucrărilor Publice (1947-1952), decan al Şcolii de Arhitectură din Bucureşti (1952-1953), preşedinte cu rang de ministru al Comitetului de Stat pentru Arhitectură şi Construcţii (redenumit pentru Arhitectură şi Sistematizare în 1955) (1952-1957), ministru adjunct al Construcţiilor (1957-1958), vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Economie şi Administraţie Locală (1969-1974), membru al C.C. al P.C.R. (1965-1969), deputat în M.A.N. (1957-1965, 1965-1969, 1969-1975); co-arhitect, în stilul realismului socialist în arhitectură, al aeroportului Băneasa (1944-1947), al fabricii APACA (1947) şi al complexului “Casa Scânteii” (1948-1956); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2346); decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. II-a în 1964; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (1952); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002); incinerat la crematoriul “Cenuşa”; unul din principalii responsabili ai sluţirii arhitecturii capitalei şi ideolog-şef în arhitectură, semnatar de pildă în revista Arhitectura nr. 1/1950 al articolului “Împotriva cosmopolitismului şi arhitecturii burgheze imperialiste” în care anunţa că “arhitectura nouă va fi construită în mod conştient, pe linia ideologiei socialiste, prin critică şi autocritică, sub îndrumarea continuă a Partidului”, aceasta într-o revistă, singura de specialitate din ţară, în care din 56 de pagini, 52 erau de îndoctrinare (apud Trişcu 2002);
104. BĂLAN, Marcel [alias] – fost ilegalist, care a petrecut anii ’30 şi războiul în inchisoare; după război inspector de vamă la Inspectoratul Satu-Mare (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1185; M.Of. nr. 13 din 17 ian. 1949, partea I-a, p. 590); ulterior inspector în centrala Ministerului de Finanţe, la Direcţia Vămilor, iar apoi chiar directorul Direcţiei Administrative (1949-1952); s-a sinucis în 1952, imediat după reţinerea ministrului Vasile Luca;
105. BĂLAN, Marcel (n. KATZ) – ilegalist; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2026); după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537);
106. BĂLĂNESCU, Elena (n. Simelia, căs. ROSENZWEIG, soţia prof. Ion. N. Bălănescu) (n. 8 iun.1920) – membră de partid din 23august 1944, activistă a P.M.R. în anii ’50, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.M.R. (1951) (dosar R/85 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);;
107. BĂLĂNESCU, I. Mircea (n. Eugen BENDEL, în alte documente “Bender”) (n. 10.V.1910, la Roman) – absolvent al liceului “Laurian” din Botoşani, apoi student farmacist în Bucureşti, ilegalist, fost secretar al lui Ştefan Foriş, după război redactor-şef adjunct, responsabil de politică externă, la Scânteia (1946-1948), director (şeful direcţiei politice) în centrala M.A.E. (1948-
38 Menţionat ca evreu atât de Radio Europa Liberă în 1965 (v. stenograma adaptată a emisiunii din 10 august la adresa http://www.osaarchivum.org/files/holdings/300/8/3/text/50-4-80.shtml), cât şi de cercetătorul (fost C.N.S.A.S şi Arhivele Naţionale) Gabriel Catalan (în articolul “About the Sovietization of Romanian Architecture”, cu rezumat disponibil la adresa http://iit.iit.tuiasi.ro/adxenopol/aiix/aiix_10/aiix_10_10.pdf).
31
195239), criticat între “deviaţioniştii” din minister în iunie 1952, ambasador la Paris (1956-1960), apoi la Atena (responsabil şi pentru Cipru) (1960-1968), ulterior numit ambasador la Helsinki (1968-1972); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, în 1964 cu ordinul “23 August” cls. III-a, în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. III-a, iar în 1981 (pensionar) cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a; căs. cu Otilia (n. Pasca);
108. BĂLTEANU, Rudy – din febr. 1948 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1627);
109. BĂNESCU, David (n. David BERCOVICI40) (14.I.1916 Bucureşti – 14.II.1996, Bucureşti, cimitirul Giurgiului) – din 1948 (când este încadrat ca şef de serviciu la Direcţia Bunuri a Ministerului Finanţelor) funcţionar în aparatul economico-financiar al statului comunist, cu fişă de cadre la secţia economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 77 şi 249/1952) (v. pentru angajare M.Of. nr. 58 din 10 martie 1948, partea I-a, p. 2121); după 1990, şeful secţiei Asistenţă a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România;
110. BĂNUŞ, Sorin (n. Salo EBNER41) (n. 30.I.1910 Galaţi) – director adjunct al Centralei Industriale a Sticlei şi Cermaicii Fine (1948-1949) (M.Of. nr. 183 din 10 aug. 1948, partea I-a, p. 6629); din 1949 inginer-şef al Direcţiei Centrale Industriale a Ceramicei şi Materialelor de Construcţie din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213);
111. BÂRLĂDEANU, Alexandru (n. GOLDENBERG (?)) (25.I.1911 Comrat (Basarabia) – 13.XI.1997, Bucureşti) – licenţiat în drept (1937, Iaşi), profesor de drept (1937-1940), rămas în Basarabia după iunie 1940, în timpul războiului evacuat în Karaganda, revenit în ţară în 1946, probabil agent sovietic (Watts 2011: 148 n. 4, 198, 376); membru de partid din 1943 (când, în calitate de membru al C.C. al partidului comunist din R.S.S.M. este trimis la studi la Institutul Central Economic de la Moscova), expert economic al Comisiei guvernamentale române la tratativele de pace de la Paris (1946-1947), secretar general al Ministerului Economiei Naţionale (1946), apoi al Ministerului Industriei şi Comerţului (1947-1948), ministru adjunct al Industriei (1948), ministru adjunct al Comerţului (1948), ministru al Comerţului Exterior (1948-1953, 1953-1955), preşedinte al C.S.P. (1955-1956), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1965 şi 1967-1969), preşedinte al Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice (1967-1968); membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1955-1969), membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (1962-1965), membru al Comitetului Executiv şi al Prezidiului Permanent al CC al PCR (1965-1969), din 1970 preşedintele secţiei de Studii Economice la Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu” şi, după 1989, preşedinte al Senatului în prima legislatură postdecembristă (1990-1992) şi vicepreşedinte al Academiei Române (1990-1994); multiplu decorat de autorităţile comuniste, dar şi de către fostul suveran Mihai, în 1947, cu Ordinul “Coroana României” în grad de Comandor;
112. BECHEANU, Ana Feige (n. SPIEGLER) (n. 1907) – secretar tehnic al Comisiei Controlului de Partid42 în anii ’50; soţia ilegalistului George Becheanu;
113. BECK, Leon (fiul lui Samuel) – directorul Direcţiei Evidenţă din cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic de pe lângă Consiliul de Miniştri după 1947, ulterior cu diverse funcţii pe lângă Consiliul de Miniştri; decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
114. BECK, Fritz – după război inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
39 Respectiv şef al misiunii diplomatice a României de pe lângă guvernul provizoiu al R.D.G. între 28 nov. şi 14 nov. 1950.
40 V. decizia nr. 97047 din 25 oct. 1947 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 251 din 30 oct. 1947, partea I-a, p. 9711.
41 V. deizia ministrului Justiţiei nr. 113.456 din 10 nov. 1945 în M.Of. nr. 263 din 16 nov. 1945, partea I-a, p. 10040.
42 Fondată în noiembrie 1945 şi prezidată iniţial de Constantin Pârvulescu, Comisia de Control a C.C. al P.C.R. a fost reorganizată şi redenumită Comisia Controlului de Partid în 1950, iar în 1965 retransformată în Colegiul Central de Partid, cu rol de organ de anchetă şi instanţă disciplinară pentru membrii de partid.
32
115. BECK, Theo – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
116. BEILICH, Emanoil – în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 255 din 27 oct. 1941, partea I-a, p. 6598); în 1948 numit de ministrul Industriei director al Centralei Industriale a Ceramicei şi Materialelor de Construcţie (M.Of. nr. 183 din 10 aug. 1948, partea I-a, p. 6628);
117. (?) BEKAVETZ, Carol – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
118. BELU, Aurelian (n. Bela AUERHAHN) (n. 5 oct. 1918 Tg. Mureş) – din 1948 translator interpret în centrala Ministerului Afacerilor Externe (M.Of. nr. 201 din 31 aug. 1948, partea I-a, p. 7262; M.Of. nr. 207 din 7 sept. 1948, partea I-a, p. 7401
119. BELLU, Niculae (n. Bellu SCHOR43) (23.VIII.1916 Brăila – 1997 Bucureşti) – ilegalist, redactor responsabil (oficial director) la România Liberă după august 1944 până în anii ’50, presedinte al Comitetului de Stat pentru Cinematografie (cu rang de ministru) (1950-1953), deputat M.A.N. (1952-1955), ulterior adjunct al rectorului Şcolii Superioare de Partid “Ştefan Gheorghiu”, respectiv profesor de limba română, etică şi publicist44, respectiv cercetător al Academiei R.S.R.; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a; 120. BENADOR, Ury (n. Simon Moise SCHMIDT-GRINBERG, numele adoptiv transliterabil în cheie ebraică “ben ador”, însemnând “fiul generaţiei”) (n. 1 mai 1895 Milişeuţul de Sus, Suceava; a copilărit la Brăila – d. 23.XI.1971, Bucureşti, cimitirul evreiesc Giurgiului) – membru de partid, în conducerea C.D.E. şi director T.E.S. după război, respectiv autor ocazional la revista Teatrul în anii ’50; potrivit lui Solomovici (2004: 58), i-aar fi denunţat pe unii sionişti organelor de anchetă;
121. BENEDEK, E. Tiberiu (zis “Tibi”) – profesor, arhitect; după august 1944 responsabil organizatoric al U.N.S.R. (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 116); până în febr. 1949, pe durata studenţiei, secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123); ulterior ocupând diverse funcţii de răspundere în domeniul arhitecturii şi proiectării, autor al clădirilor primăriilor din Bistriţa şi Baia Mare, decan al Facultăţii de Arhitectură şi chiar prorector al Institului “Ion Mincu” în perioada comunistă; după Revoluţie membru în Consiliul de Conducere al F.C.E.R., decorat în 1972 cu “ordinul Muncii” cls. III-a (Decret 259/28.VI.1972) şi apoi de către preşedintele Băsescu în 2009; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1985); căs. cu Draga;
122. BENEŞ, Alfred – după război instalat de comunişti director în cadrul Băncii Naţionale a României; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 194 din 25 aug. 1947, partea I-a, p. 7665);
123. BENKÖ, Elena (n. Tereza MÜLLER RABINOVICI) (15.IV.1917 – 10.IX.1985 Bucureşti) – membră de partid din 1945 (dosar B/119 Colecţia “ilegalişti decedaţi”), ulterior funcţionară în aparatul diplomatic comunist (în cadrul ambasadei de la Budapesta în 1956); incinerată la crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti;
124. BENKÖ, Emeric – controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1946-1947, 1948-?) (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
125. BERAM, Sofia (n. MARCOVICI) – în 1948 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Aşezăminte Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 138 din 17 iunie 1948, partea I-a, p. 5182) (soţia lui Carol Beram);
126. BERARU, Gheorghe (n. Ştrul Beraru) (21.IX.1906-1968) – după august 1944 activist de partid, în mandatul Anei Pauker funcţionar la Direcţia Cadre în centrala M.A.E. şi membru al
43 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 95835 din 19 sept. 1945 în M.Of. nr. 219 din 26 sept. 1945, partea I-a, p. 8367.
44 Între cărţile sale se numără Tineretul şi idealul moral (Ed. Academia RSR, Bucureşti, 1969) şi Morala în existenţa umană (Editura Politică, Bucureşti, 1989).
33
organizaţiei de partid din minister, ulterior transferat la cerere instructor C.C., cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (dosar 118/1951) (v. şi A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 51/1952, “autocritica” sa reprodusă şi în Constantiniu 2003: 39-41);
127. BERARU, Sofia – după război, până în iunie 1948, şefă de birou în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386);
128. BERCIU, Iancu – după război secretar de legaţie II în centrala Ministerului Afacerilor Străine, în 1946 transferat ca prim secretar de legaţie la ambasada României de la Varşovia (M.Of. nr. 70 din 23 martie 1946, partea I-a, p. 2667; M.Of. nr. 216 din 19 sept. 1947, partea I-a, p. 8471);
129. BERCOVICI, Aura – din 1949 activistă de partid, instructoare în cadrul sectorului Presa Centrală al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. şi redactor la revista Munca de partid (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 51/1949, pp. 118-21); decorată în 1967 cu ordinul “Meritul Muncii” clasa a III-a, prin Decretul nr. 709 din 21 iulie 1967;
130. BERCOVICI, Bănică – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971);
131. BERCOVICI, Laurenţiu – secretar al C.D.E. Bucureşti în anii ’50 şi activist de partid, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (57/1956) (Solomovici 2003: 185, 2001: 79);
132. BERCOVICI, Paula – după război şefă de serviciu în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
133. BERCU, Adrian – în 1949 era tehnician în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
134. BERCU, S. Atanasie – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
135. BEREŞ, Alfred – cu dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe 160/1952);
136. BERGER, Leon – din mai 1945 translator interpret-şef la cabinetul primului ministru, iar din 1948 la Subsecretariatul de Stat pentru Naţionalităţi de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 105 din 8 mai 1948, partea I-a, p. 4181; M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 315; M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4512);
137. BERGER, Teodor – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Hârtiei şi Celulozei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
138. BERGHER, Adolf Wolf în 1947 membru suplenat al Consiliului Director al Oficiului Industrial al Bumbacului (M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817); în 1948 numit director adjunct al Centralei Industriale a Bumbacului; din 1949 director adjunct al Direcţiei Centrale Industriale a Bumbacului, Inului şi Cânepei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213; M.Of. nr. 184 din 11 august 1948, partea I-a);
139. (?)45 BERGHIANU, Maxim (n. 19.VIII.1925, Sighişoara) (în alte documente oficiale ale partidului ortografiat Bergheanu, respectiv Berghean) – membru supleant (1955-1960), apoi cu drepturi depline al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1960-1989), prim-secretar de partid al regiunii Stalin (începutul anilor ’50), apoi Cluj (1965-1968) și al judeţului Ilfov (1978), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1965-1967), președinte al Consiliului de Stat al Planificării (1965-1972), ministru al Aprovizionării Tehnico-Materiale și Controlului Gospodăririi Fondurilor Fixe (1972-1978), ministru secretar de stat la Agricultură și Industria Alimentară (1979-1981), ministru al Muncii (1981-1990), ministru al turismului (1985 – 22 decembrie 1989), decorat în 1961, 1964 şi 1981; cu dosar la secţia Organizatorică a C.C. al. P.C.R. (1954);
140. BERGMAN, Ana – iniţial angajată în ianuarie 1947 ca secretar cultural la Regionala Târgu Mureş a Ministerului Informaţiilor; din aprilie 1948 secretar cultural în centrala Ministerului
45 După unele surse neverificabile, n. Maximilian Bergman(n).
34
Informaţiilor (Direcţia Regionalelor), apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501);
141. BERKOVITS, Vasile – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
142. BERKOWITZ, Joseph – în toamna lui 1944 numit secretar economic I în centrala Ministerului Afacerilor Străine, în martie 1945 transferat ca ataşat comercial la Beirut (M.Of. nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2267);
143. BERMAN, Avram – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
144. BERMAN, Jacques (n. 18 ian. 1900) – membru de partid din 1947, probabil aceeaşi persoană cu omonimul, consilier comercial în cadrul Legaţiei de la Londra după 1944 (v. şi dosar B/130 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); ulterior rechemat în ţară şi încadrat consilier economic la Direcţia Organe Exterioare a Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 176 din 2 august 1948, partea I-a, p. 6313); epurat, reabilitat în 1968; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 96/1968;
145. BERMAN, J. – după război vicepreşedinte al casei de Pensii a Colegiului Inginerilor din România (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1629);
146. BERMAN, Tony – după război şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri; decorată în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Crucea “Serviciul Credincios” clasa I-a (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3001);
147. BERNACKI, Gabriela (cu frecvente variante de ortografiere “Bernachi”, respectiv “Bernaki”) – membră P.C.R. din timpul războiului, membră fondatoare şi vicepreşedintă a Uniunii Femeilor Antifasciste din România (U.F.A.R., 1945-1948), secretar general al Federaţiei Democrate a Femeilor din România (F.D.F.R., 1946-1948), redactor la revistele Drumul Femeii (organul de presă al U.F.A.R.) şi Femeia (revista săptămânală a F.D.F.R.), membru al C.C. al Uniunii Femeilor Democrate din România (U.F.D.R., 1948-195246); ministru adjunct al Prevederilor Sociale (1952-1957) şi membru al C.C. al Frontului Democraţiei Populare; deputat în Marea Adunare Naţională (1957-1961); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a;
148. BERNACKI, S. Ioan – de profesie blănar (conform lui Gheorghiu-Dej, v. Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a:641), ilegalist (cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 4); după august 1944 directorul general al C.F.R.47; decorată în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Comandor (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002);
149. BERNSTEIN, A. – numit în mai 1948 membru al comisiei centrale interimare a Colegiului Medicilor, apoi secretar general al comisiei interimare a reglementării sectorului farmaceutic (prin ordin al ministrului Sănătăţii, v. M.OF. (partea I B) nr. 111 din 15 mai 1948, p. 4365; v. şi B.I.R.E. 17 (3 iunie 1948): 5);
150. BINDER, Isarel – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
151. BIRCEANU, Ovidiu – din 1947 secretar contabil la Prezidiul M.A.N., din ianuarie 1949 avansat şef al Serviciului Contabilitate (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 707);
152. BIRCHENTHAL, Henriette – din februarie 1949 şefă de birou în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267); 46 Constituită la 3 ianuarie 1948 prin fuziunea organizaţiilor U.F.A.R., F.D.F.R., Organizaţia de Femei din Apărarea Patriotică, Asociaţia Soţiilor de Militari din Armata Română, Femeile din Organizaţiile Sindicale, Organizaţia de Femei din Frontul Plugarilor şi Organizaţia de Femei din cadrul Uniunii Patriotice Maghiare.
47 V şi proiectul Fototeca online al A.N.I.C. şi I.I.C.C.M.E.R., fotografiile nr. HA007 şi HA008.
35
153. BIRNBAUM, Saly – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
154. BIROU, Iosefina – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
155. BIRTHELMER, Mihai – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
156. BLASIAN, P. Flaviu – director al Centralei Industriale a Întreprinderilor Prelucrătoare de Materiale Plastice (1948-1949) (M.Of. nr. 168 din 23 iulie 1948, partea I-a, p. 6094); din 1949 şeful Direcţiei Cadre a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213); reînscris ca sub-lt. (r) în Foreţele Armate prin decret regal în febr. 1945 după ce fusese radiat din registre în 1940, împreună cu toţi ceilalţi rezervişti evrei (M.Of. nr. 29 din 6 febr. 1945, partea I-a, p. 788);
157. BLECHMAN, Mauriciu – după război inspector general sanitar în cadrul Ministerului Muncii, Asistenţei şi Asigurărilor Sociale; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4251);
158. BLINDER, M. Buzea – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
159. BLOCK, Igor – după august 1944 comisar-ajutor M.A.I., din 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia Radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877; M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6306);
160. BLUM, Antonina – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
161. BLUMEN, David – 1949 era referent în centrala Ministerului Învăţământului Public, la Direcţia Studii (1948-1949-?) (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658; M.Of. nr. 190 din 18 aug. 1948, partea I-a, p. 6749);
162. BLUMEN, Jean – din 1948 inginer în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3705);
163. BLUMENFELD, Iosif – fost student la Drept la Iaşi, de la începutul anilor ‘50 judecător la Tribunalul Raionului V.I.Lenin (secţia civilă 4950), Bucureşti, ulterior, până în anii ’80, la Judecătoria sectorului 8 Bucureşti; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;
164. BLUMENFELD, Leopold – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
165. BLUMENFELD, M. – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Industriei Siderurgice (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966);
166. BLUMENFELD, T(h)eodor (1915-2001) – inginer de căi ferate, prorector la Institutul de Căi Ferate, decan al Facultăţii de Căi Ferate, Drumuri şi Poduri din Bucureşti, ministru adjunct al Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (1951-1957), apoi, până la pensionare (1978), director general în cadrul ministerului (cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R., întocmit în 1951, v. dosare anexe, nr. 12/1952);
167. BLUMER, Ernestina – după război şefă de serviciu în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
168. BODNĂRAŞ, Florica (n. Cecilia GLANZSTEIN, fiica lui Leon şi Marie (n. Fischler); după prima căsătorie cu Radu Münzer (viitor Mănescu) a preluat numele acestuia) (14.09.1922 – 1990 Bucureşti) – soţia demnitarului Emil Bodnăraş până în anii ’50 (cu care a avut 3 copii: Viorel, Ioana şi Gheorghe); decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R” cls. V-a; activistă a Comisiei Controlului de Partid în anii ’50, apoi redactor la Ed. Politică şi lector universitar;
36
169. BOGDAN, Alexandru (n. GOLDEMBERG) (n. 5 dec. 1912) – membru de partid din 1944 (dosar B/178 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din mai 1945 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Propagandei, ulterior promovat consilier de presă; pensionat la cerere în martie 1947, cu grad de consilier de presă (M.Of. nr. 67 din 22 martie 1945, partea I-a, p. 2146; M.Of. nr. 62 din 15 martie 1947, partea I-a, p. 1946; M.Of. nr. 105 din 12 mai 1945, partea I-a, p. 3806);
170. BOGDAN, Corneliu (n. GRÜNBERG48) (5.XI.1921 Bucureşti – 1990) (fiul lui Horia (Harry) şi Silvia (n. Lupaşcu)) – membru P.C.d.R. din 1941, angajat în M.A.E. în 1948, iar în paralel membru al Comisiei centrale Tineret şi instructor al Comisiei pentru U.N.S.R. (Uniunea Naţională a Studenţior din România), respectiv membru al Consiliului Uniunii Internaţionale a Studenţilor (Paris, 1948); director de cabinet al Anei Pauker (dec. 1948 – nov. 1949, cf. Levy 2002: 203), director al Direcţiei Occident a M.A.E. (1949-1951), consilier la Legaţia României la Washington (1951-1953), director adjunct la Direcţia pentru relaţia Occident (1953-1955), şef al Direcţiei Presă al M.A.E. (1955-1961), director al dept. Europa Occidentală şi America de Nord (1961-1966, 1966-1967), ambasador în SUA (1967-1976), consilier al ministrului de Externe (1976-1978), director al dept. America de Nord şi de Sud (1978-1982, pensionat), preşedintele secţiei de Relaţii Internaţionale a A.D.I.R.I. (1962-1990), ministru adjunct (cu rang de secretar de stat) al Afacerilor Externe din 26 decembrie 1989 până în 2 ian. 1990, data morţii (!); oficial “dizident” al regimului comunist în ultima perioadă, în fapt aflat în atenţia U.M. 0110 (“anti-K.G.B.”) (v. Watts 2011: 280 n. 1, 444 n. 7, 517); cu fişă de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (dosar 29/1957); decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a în 1948, respectiv cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a în 1971 (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
171. BOGDAN, Emilia (n. Emilia MILCO) (1926, Basarabia – 2007 Washington, S.U.A.) – fosta soţie (până în 1947) a lui Piotr Gonceariuk (viitorul Petre Petrescu, şef de direcţie în Securitate), ea însăşi pe lista agenţilor plasaţi de sovietici în 1945-1946 în aparatul de stat al României49 [poziţia 77; v. Arhivele Militare Române, fd. 333, dosar 9, ff. 141-2, apud Buzatu & Cîrstea (2010: 286 n. 158), v. şi opinia identică a lui Watts (2011: 517)]; încadrată în centrala M.A.E. în martie 1948 cu funcţia de şefă de serviciu şi repartizată la cabinetului secretarulu general al ministerului Ana Toma (M.Of. nr. 50 din 1 martie 1948, partea I-a, p. 1869; nr. 178 din 4 august 1948, partea I-a, p. 6401); din sept. 1949 soţia diplomatului Corneliu Bogdan (v. supra), cu care a avut două fiice: Ileana (căs Popa) şi Olga (căs. Bănulescu, recăs. apoi cu Gheorghe Câmpeanu, coleg de promoţie (1969) la fostul Liceu nr. 24 din Bucureşti cu V. Tismăneanu, Elena Răutu, Nicu Ceauşescu, Vladimir Doicaru ş.a.), ambele locuind în prezent în S.U.A.; a treia fiică, Svetlana (n. 26.II.1946, căs. Hoge, rămasă în S.U.A. la momentul repatrierii părinţilor, în 1976), era de fapt fiica Emiliei şi a lui P. Gonceariuk; după moartea soţului, în ian. 1990, Emilia Bogdan s-a stabilit ea însăşi la Washington, unde a decedat în iunie 2007;
172. BOGDAN, Hună – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
173. BOGDAN, Iosif (n. Iosif SOLOMON) (6.VII.1912 – 1962 România) – ilegalist, membru de partid din 1932, după august 1944 vicepreşedinte A.R.L.U.S.; funcţionar şi chiar ministru adjunct (1952-1953-?) la Ministerul Sănătăţii, unul din coordonatorii reformei sectorului sanitar după 1945; vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Strănătatea (din 1955),
48 Românizarea numelui în baza deciziei nr. 10.062 din 31 ian. 1946 a ministrului Justiţiei (publicată în M.Of. nr. 40 din 16 febr. 1946, partea I-a, p. 1310.
49 Alături, pe aceeaşi listă, de viitoare nume celebre în ierarhia comunistă de după 1945, precum „Pantelimon Bodnarenko”, alias Gheorghe Pintilie, şeful Securităţii între 1948 şi 1963 (poziţia nr. 1 în tabel, probabil nu întâmplător), „Ion Didenco”, în fapt Ivan „Vania” Didenko, viitorul Ion Vidraşcu, ministru în mai multe guverne comuniste (poziţia 2); „Serghei Niconov”, viitorul Serghei Nicolau, şeful Informaţiilor Externe (1951-1954) (poziţia 3); „Valerian Bucikov”, viitor colonel şi şeful gărzilor de corp ale lui Gheorghiu-Dej (poziţia 17); „Petre Goncearuc”, în fapt Piotr Gonceariuk, alias Petre Petrescu, alt şef de Direcţie al Securităţii (poziţia 22), etc.
37
respectiv director al Editurii Meridiane; îngropat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”, din actualul Parc Carol din Bucureşti; cu fişă la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (135/1955); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a (Gheorghe Brătescu în Burcă 2007: 13; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 421; dosar B/181 Colecţia “ilegalişti decedaţi”));
174. BOGDAN, Jean (n. Iancu BERMAN50, fiul lui Philip şi Rosa (n. Stark)) (16.V.1916 Bucureşti – 2001 (S.U.A.?)) – cumnatul lui Silviu Brucan (căsătorit cu sora acestuia, Tony, fiica lor, Adriana Livianu, locuind în prezent în S.U.A.) şi fratele ofiţerului de Securitate Hary Bogdan; cu diverse funcţii în aparatul economic şi financiar al statului comunist de-a lungul perioadei postbelice; cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, 14/1951);
175. (?) BOIANGIU, Octavian – din 1947 inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8970);
176. BOICO “LUCA”, Cristina (n. Bianca MARCUSOHN; fiica lui Isidor şi Liza; sora Herminei Marcusohn şi mătuşa lui Vladimir Tismăneanu) (1916 – 2002 Paris) – soţia generalului Mihail Boico, cu pseudonimul “Luca” în perioada ilegalistă; după război directoare în Ministerul Informaţiilor (1945-1947), ataşat de presă şi din mai 1948 prim-consilier la ambasada României de la Belgrad (1947-1948), şefa Direcţiei Cultură din M.A.E. (1948-1952; în 1952 aparent şefa Direcţiei Administrative), ulterior conferenţiar la Universitatea Politehnica Bucureşti (până în 1956), iar apoi traducător la Editura Politică, Bucureşti, respectiv autoare de articole la revista Magazin Istoric; decorataă în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a; în 1987 rămasă în Franţa; a avut cu Mihail Boico trei copii, verişorii lui V. Tismăneanu: Tania (căs. Ionescu), în viaţă, în Bucureşti), respectiv Andrei şi Olga (căs. Trebitsch), emigraţi în 1975 în Israel; Olga a decedat în 2001 la Paris, iar Andre este în viaţă în acelaşi oraş, căs cu Annick (n. Bokshorn), având doi copii: Florent Michael şi Deborah;
177. BOICO, N. Vladimir (30.IX.1909-27.I.2001) – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963; între 1990 şi 1998 preşedinte al Astroclubului Român;
178. BONCIU, H. “Horia” (n. Beniamin HAIMOVICI51, fiul lui Carol şi Ghizela (n. Nadler)); (19.V.1893 Iaşi – 27.IV.1950) – cunoscut mai degrabă ca scriitor; de formaţie inginer; în perioada interbelică condamnat la 3 luni închisoare pentru un roman incriminat ca pornografic; funcţionar în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Economiei (oct. 1944-1945), apoi secretar general al Comisariatului pentru Comerţ Exterior de pe lângă Consiliul de Miniştri (1945-1948) (Crispedia 2011; Kuller 2008a: 76);
179. BONDOC, Alexandru Bela (n. Alfred LÖVY) (17.IX.1920 – 5.XI.1983, incinerat) – activist de partid, în anii ’50 în conducerea Consiliului Central al Sindicatelor şi redactor-şef (până în 1957) la organul de presă al sindicatelor, Munca (i-a succedat în funcţie Ecaterinei Borilă), ulterior menţionat ca redactor la Ed. Politică, respectiv traducător la Ed. Minerva la începutul anilor ‘70; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (135/1955), respectiv referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 52/1956;
180. BORA, Leon – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
181. BORILĂ, Ecaterina (n. Katherina ABRAHAM în 1909, în Satul Lung, jud. Târnava Mică) – cumnata ilegalistului Bela Breiner, soţia lui Petru Borilă şi cuscra lui Nicolae Ceauşescu [v. infra], „o comunistă militantă de origine evreiască” cf. “Raportului Tismăneanu”, fostă ilegalistă (cu pseudonimul “Petrova”), cuscra cuplului Ceauşescu, iar după unele surse martoră a acuzării în
50 V. decizia nr. 99244 din 4 oct. 1946 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 231 din 5 oct. 1946, partea I-a, p. 19795.
51 V. decizia nr. 26.567 din 14 martie 1946 a ministrului Justiţiei (M.Of. nr. 66 din 19 martie 1946, partea I-a, p. 2473).
38
procesul lotului Pătrăşcanu52 (1954), membru al C.C. al P.C.R. (1948-1969), membru al C.C. al U.F.D.R. (din 1948), redactor-sef al ziarului sindicatelor, Viaţa Sindicală (ulterior Munca) în anii ’50, membru al Biroului Politic (1952-1965), al Comitetului Executiv al C.C. al P.M.R. (1965-1969) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965), decorată cu Ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a în 1948, cu Ordinul Muncii cls. I în 1959, respectiv cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a în 1971; pensionată în 1961, în viaţă în 1991, când îi acorda un interviu lui Robert Levy;
182. (?) BORILĂ, Petre53 (n. Iordan Draganov RUSEV) (13.II.1906 Silistra – 1973 Bucureşti) – evreu din Bulgaria (cf. Cosma 1994: 31), “lucrător cu munca politică în URSS” (1936-1937, 1938-1944), voluntar în Spania (1937-1938), comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu” (1944-1947); în oct. 1947 reîncadrat (retroactiv, începând cu 15 august 1945), cu grad de colonel infanterie activ în Forţele Armate (D.R. nr. 2067 din 20 oct. 1947); promovat progresiv până la gradul de general-locotenent; şeful organizaţiei Bucureşti a P.C.R. (1944-1947); şeful Direcţiei Politice a Armatei, (1948-1950); membru C.C. al P.M.R. (1948-1968); membru în conducerea Comitetului Democrat Evreiesc în anii ’50; membru al Biroului Organizatoric al P.M.R. (1950-1953); preşedintele Comisiei Controlului de Stat (1951-1958); ministru al Construcţiilor (1948-1951), preşedinte al Comisiei Controlului de Stat şi membru în Biroul Politic al C.C. responsabil cu economia (1952-1953); ministru al Industriei Alimentare (1953-1955); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965); multiplu decorat de statul comunist;
183. BOTNAR, Octav (fiul lui Adolf şi Amalia) (21.X.1913 Cernăuţi – 11.VII.1998 Villars-sur Ollon, Elveţia) – ilegalist, condamnat în 1932 şi 1935, participant la Rezistenţa Franceză în timpul războiului, întors în ţară în 1946 (!), membru P.C.R., “funcţionar superior” la Camera de Comerţ Bucureşti, salariat al centralei M.C.E., arestat în 1960 (cf. propriilor declaraţii pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, cf. organelor de anchetă, pentru “uneltire”), graţiat în 1964, emigrat în 1965 în Israel, stabilit după un periplu în Germania în Marea Britanie, unde se afirmă ca om de afaceri (şeful Nissan UK); refugiat în 1991 în Elveţia, sub acuzaţia de evaziune fiscală în Marea Britanie în valoare de peste 200 milioane £54;
184. BRAEŞTER, Aron (fiul lui Israel) (rar ortografiat şi ca “Braişter”) (n. 5.III.1903, Paşcani) – iniţial membru al PSD, membru al facţiunii pro-comuniste (1946-1948), apoi membru P.C.R./P.M.R., deputat de Bucureşti (1946-1948, 1948-1952) din partea Blocului Partidelor Democrate, membru supleant al C.C. al P.M.R. (1948-1955); decorat cu Medalia Muncii, în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a, în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a, iar în 1979 cu ordinul “3 August” cls. II-a (Decret nr. 38 din 27.I.1979); în viaţă în 1994, când era intervievat de Centrul de Istorie Orală al Radiodifuziunii;
185. BRAEŞTER MARCU, Dora – numită de Ministerul Sănătăţii membru în conducerea Colegiului Farmaciştilor în 1948 (Bărbulescu et al. 2009: 71, 80; B.I.R.E. 17 (3 iunie 1948): 5) şi respectiv în conducerea Institutului Chimico-Farmaceutic Bucureşti la începutul anilor ’50 (Kuller 2008a: 434);
52 V. http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/morminte2/docs/morminte2p_9.asp.htm
53 Cf. unor surse controversate, evreu bulgar, şi în mod cert căsătorit cu o evreică maghiarofonă; cuscrul lui Nicolae Ceauşescu pentru câţiva ani, cât timp fiica sa Iordana a fost măritată cu Valentin Ceaşescu. Fiul celor doi şi nepotul lui Nicolae Ceauşescu, Daniel Valentin (n. 1981), este evreu cf. canoanelor religioase iudaice (Halaha). De altfel, imediat după Revoluţie, fosta soţie a lui Valentin (de care aceasta divorţase în a doua jumătate a anilor ’80) şi copilul ei s-au refugiat în Israel, graţie ajutorului oferit de Nicolae Cajal, lider al comunităţii evreieşti din România şi bun prieten de familie al soţilor Borilă (“Moştenitorul secret al lui Ceauşescu”. Evenimentul Zilei – luni, 27 aprilie 2009).
54 V. şi fişa sa matricolă penală, v. http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/B/B%2006.%20Bold%20-%20Bozd/Botnar%20Octav%20A/index.php.
39
186. BRATEŞ, Laurenţiu (n. Isidor FÄRBER) (n. 17.09.1922) – activist al Comisiei Controlului de Partid în anii ’50; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 477);
187. BRAUM, Arnold – în 1949 era dispecer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
188. BRAUNER, ? – numit în 1948 în comisia de tipizare a medicamentelor din cadrul Ministerului Sănătăţii (Bărbulescu 2009: 93);
189.
190. BRAUNŞTEIN, Sache – şeful serviciului aprovizionare din D.G.I.L. de pe lângă Consiliul de Miniştri (1948-?) (Nikolić f.a., p.2);
191. BRĂTESCU, Lică (n. Lică BLUTŞTEIN) (n. 1.II.1920 Bucureşti) – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645; pentru schimbarea numelui vezi decizia ministrului Justiţiei nr. 124.484 din 8 dec. 1945, în M.Of. nr. 287 din 14 dec. 1945, partea I-a, p. 10926);
192. BRÂNCU, Zîna (n. Haia Solomonovna GRINBERG) (21.VII.1906 (după alte surse 21 dec.1906) – 1972 Bucureşti) – originară din Basarabia, membru de partid din 1927, plecată în U.R.S.S. în timpul războiului; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 175); după război activistă a Secţiei Propagandă – Agitaţie a CC al PMR (1949-1950), şefă adjunctă a secţiei Organe de Conducere a C.C. al P.M.R. (din 1950), iar de la începutul anilor ’50 cadru didactic la Academia “Ştefan Gheorghiu”55, unde a ocupat inclusiv funcţiile de director de studii şi respectiv de prorector (până la jumătatea anilor ’60); membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (1955-1960); incinerată la crematoriul “Cenuşa”; decorată cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a în 1948 şi cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949; dosar de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1953);
193. BREBU, Madeleine (n. Mina BRAUNSTEIN) (n. 26.IV.1898 Iaşi) – în iunie 1945 angajată şefă de secţie în centrala Ministerului Propagandei, viitor al Informaţiilor (M.Of. nr. 127 din 7 iunie 1945, partea I-a, p. 4758; decizia M.J. nr. 122.698 din 4 dec. 1945 în M.Of. nr. 295 din 28 dec. 1945, partea I-a, p. 11177);
194. BREINER, H. Paraschiva (n. Piroska ABRAHAM, zisă “Piri”) – fostă ilegalistă, dar după unele surse simultan informatoare a Siguranţei, sora Ecaterinei Borilă (Abraham) şi soţia ilegalistului Bela Breiner, apoi a generalului Andrei Roman (Grün), fostă secretar general interimar al P.C.d.R. pentru câteva luni în 1940 (Tismăneanu 2010b), după război şefa Direcţiei Industriale Tricotaje şi Confecţii din Bucureşti; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 98/1956; decorată cu “Ordinul Muncii” cls. II-a în 1951, iar apoi prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;
195. BRENNER, Mundi – în ianuarie 1948 angajat în centrala M.A.E. cu rang de consul II (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 533);
196. BRIL, M. Izu – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
197. BRILL, Alfred (n. 17.II.1907) – ilegalist, medic, conferenţiar universitar, după război în centrala Ministerului Sănătăţii, membru de partid din 4 oct. 1944, în 1945 şef al spitalului Cazarmei
55 Înfiinţată în 1947 ca Universitatea de Partid „Ştefan Gheorghiu”, instituţia va parcurge de-a lungul timpului mai multe forme de organizare, fiecare cu titulatură diferită: Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu” (1952-1966); Academia de Ştiinţe Social-Politice „Ştefan Gheorghiu” (1966-1970); Academia de Învăţământ Social-Politic „Ştefan Gheorghiu” (1970-1973); Academia „Ştefan Gheorghiu” pentru pregătirea cadrelor de conducere a activităţii de partid, social-politice, economice li administraţiei de stat (1977-1989). În paralel, înfiinţată în 1948, Şcoala Centrală de Partid „A.A. Jdanov” va fi redenumită Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale „A.A. Jdanov” (1949-1954), Institutul de Ştiinţe Sociale „A.A. Jdanov” (1954-1958), după care, în 1958, va fuziona prin absorbţie cu Academia „Ştefan Gheorghiu” în cadrul Şcolii Superioare de Partid „Ştefan Gheorghiu” de pe lângă C.C. al P.M.R. (Dobre et al. 2004: 48 (n. 170) şi 49).
40
Regimentului 1 Grăniceri din Bucureşti (M.Of. nr. 67 din 22 martie 1945, partea I-a, p. 2158); numit membru al Consiliului (naţional) Superior al Tuberculozei de ministrul Sănătăţii în mai 1948 (v. M.OF. (partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948, p. 4698); probabil fratele colonelului dr. Şuli Brill; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (dosar B/243 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
198. BRILL, Solomon – dentist; membru al comisiei Ministerului Sănătăţii pentru lichidarea restanţelor şi repartizarea dentiştilor (iulie 1946 – decembrie 1948) (Bărbulescu et al. 2009: 184-5);
199. BRODER, Emil – din 1948 inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785);
200. BRODER, Zalman (alias Sandu) (01.04.1914 – 7.06.1978 România) – ilegalist, cu stagiu recunoscut din 1933; internat în lagărul pentru evrei comunişti de la Vapniarka, în Transnistria56; activist al Comisiei Controlului de Partid în anii ’50 (A.N.I.C., fd. C.C.P., documente interne, dosar nr. 14); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a; fiul său, Andrei, s-a stabilit în S.U.A. via Israel şi lucrează la Yahoo Advertising;
201. BROTMAN, Gabriel – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
202. BRUCĂR, Calman – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
203. BRUCAN, Silviu (n. Saul BRUCKER (în certificatul de naştere “Brucar”), fiul lui Adolf şi Ethel (Etty))57 (18.I.1916 Bucureşti – 14.IX.2006 Bucureşti) – ilegalist, după 23 august 1944 şeful secţiei politice iar apoi redactor-şef adjunct al ziarului Scânteia (până în anii ’50), cel care conducea întreaga campanie propagandistică de comunizare, acelaşi care în mai 1945 ameninţa în ziar: “Da, nici o cruţare! Bandiţi manisto-salaziţi!”; ambasador la Washington (1956-1962); vicepreşedinte al Consiliului Radioteleviziunii Române (1962-1966); diverse alte funcţii în ministerele conduse de M. Constantinescu, I. Chişinevschi şi apoi L. Răutu; marginalizat în anii ’80, aflat în atenţia U.M. 0110 (“anti-KGB”); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1955); după 1989, “eminenţa cenuşie” a F.S.N.-C.P.U.N. şi orchestrator al înfiinţării G.D.S., respectiv analist politic comentator la ProTV chiar şi la 15 ani după 1989; a avut 3 surori: Clara (căs. cu Leopold Puican), Tony (căs. cu Jean Bogdan, v. supra) şi Henriette (căs. cu Lică Vişan); incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
204. BRUCKER, Jean – fost deţinut ilegalist în perioada interbelică, în 1948 funcţionar în administraţia de stat, membru în Biroul secţiei Reconstrucţie a U.T.C./U.T.M. (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 111);
205. BRUDER, Francisc (Ferenc(z)) (1895-1965) – imigrat din Ungaria în 1919; din octombrie 1944 secretar al Consiliului de experţi al Sindicatului în Cluj; membru al facţiunii procomuniste din P.S.D.; în febr. 1945 activist al Frontului Naţional Democrat la Cluj, în 1945 şeful resortului muncă şi asistenţă socială în cadrul Comitetului Executiv al F.N.D. din Transilvania de Nord; deputat de Cluj în Marea Adunare Naţională, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753); exclus din partid în 1949 pentru deviaţionism (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 53; Nagy şi Vincze 2008: 49, 82);
56 Iniţial, în baza ordinului nr. 9283 din 24 iulie 1942 al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, se dispusese evacuarea în Transnistria a unui total de 1045 evrei comunişti (406 din lagărul de la Târgu Jiu, 85 din diverse penitenciare şi 554 aflaţi la acel moment în libertate). Ulterior, în aplicarea ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 2592 din 31 iulie 1942, vor fi internaţi în lagărul de la Vapniarka, rezervat evreilor comunişti, 619 persoane (407 de la Târgu Jiu, 85 din diverse penitenciare (Caransebeş, Mărgineni, etc.) şi 127 din libertate).
57 Schimbarea numelui în baza deciziei nr. 112.684 din 5 nov. 1945 a ministrului Justiţiei (v. M.Of. nr. 269 din 23 nov. 1945, partea I-a, p. 10260.
41
206. BRUMARU, I. Heinrich (n. ROSENBERG) (n. 22.X.1900 Bucureşti) – din sept. 1948 funcţionar în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438; M.Of. nr. 33 din 8 febr. 1946, partea I-a, p. 981; decizia MJ nr. 39959 din 15 apr. 1946, în M.Of. nr. 190 din 17 aug. 1946, partea I-a, p. 8984);
207. BRUMFELD, David – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781); ulterior cu diverse funcţii în aparatul economic de stat; cu dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (anexe, nr. 30/1956);
208. BUCHEN, Bernard – după război inspector şef în cadrul Direcţiei Generale Drumuri din Ministerul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002);
209. (?) BUGEANU, Paul – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
210. BUGHICI, Ana (n. Hana FRIEDMAN, fiica lui Meir (alias Max) şi Perla (alias Paulina) (n. Reizl)) (1919 România – 2009 Petah Tikva, Israel) – soţia demnitarului comunist Simion Bughici (v. infra), la rândul ei ilegalistă; după război încadrată iniţial în M.A.E., ca referent titular la cabinetul secretarului general Ana Toma (din 1947), apoi promovată director administrativ adjunct; ulterior cu funcţii modeste în ierarhia comunistă, în domeniul Învăţământului (e.g. pentru mai mulţi ani directoare a Liceului nr. 32 din Bucureşti); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a; soţii Buchici au avut doi copii, Iulian şi Zoia, cea din urmă căsătorită cu Iura Kotovski, fiul demnitarului comunist Grigore Cotovschi;
211. BUGHICI, Simion (n. Simon MOISE, fiul lui Moritz Moise, zis “Bughici”, şi Raşela (n. Nachmanovici)) (14/25.XII.1914 Iaşi – 1.II.1997 Bucureşti) – de profesie textilist, internat în 1942 în lagărul de muncă de la Vapniarka; cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 170); după 1944 membru supleant, apoi cu drepturi depline al C.C. al P.M.R. (1948-1950, 1950-1955-1965); ambasador la Moscova (responsabil şi pentru Mongolia şi Finlanda (1949-1952), ministru de Externe (1952-195558), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1957), şeful Secţiei Bunuri de Consum, Comerţ şi Cooperaţie (i.e. direcţia economică a Comitetului) a C.C. al P.M.R. (1957-1965), preşedinte CENTROCOOP (1968-1969), ministru al Industriei Alimentare (1969), vicepreşedinte al Colegiului Central al PCR (1969-1974), deputat M.A.N (mandate succesive între 1948 şi 1975, inclusiv vicepreşedinte al comisiei de politică externă a M.A.N. între 1957 şi 1961), decorat, inter alia, cu ordinele
58 Unde, deşi evreu, i-a succedat în funcţie Anei Pauker – unul din sutele de exemple (de la Nicolae Goldberger la Gheorghe Gaston Marin, de la Petre Lupu la Israel “Ion” Rachmuth, de la A. Baranga la P. Cornea sau de la Mihail Florescu la Ghizela Vass, etc.), probatoare ale faptului că epurările orchestrate de Dej nu aveau un conţinut etnicist sau antisemit, cât politic bine calculat în cadrul războiului intern şi pur pragmatic dintre facţiunile “lagăristă” (numită uneori şi “doftanistă”) şi respectiv “moscovită” (care, e adevărat, conţinea semnificativ mai mulţi evrei) – o reprezentare de împărtăşită, cu variaţiuni specifice ale etichetelor atribuite celor două tabere, de Stelian Tănase, T. Solomovici (2003: 91), precum şi în memoriile lui Pavel Câmpeanu, respectiv Ion Gheorghe Maurer şi diverse comentarii ale Europei Libere din a doua jumătate a anilor ’50 (care disocia retrospectiv între aripa autohtonă, “muncitorească” şi cea “kominternistă”). În esenţa propriei noastre aprecieri, succesiv perioadei de instabilitate asociate conflictului în surdinădintre cele două tabere în perioada 1945-1952, leadership-ul lui Gheorghiu-Dej s-a stabilizat şi respectiv consolidat după epurările din 1952-1953 şi 1958-1961. Aprecierea este îmbrăţişată de altfel şi de S. Brucan (el însuşi evreu), care opinează că până în 1952, chiar şi după alegerea sa formală ca secretar general al partidului, menită mai degrabă a menţine aparenţele (întrucât Ana Pauker era de origine burgheză şi evreică), Gheorghiu-Dej ocupa de fapt o poziţie secundă celei a Anei Pauker în ierarhia reală de putere (Brucan 1992: 59). Ulterior, Brucan insistă reiterează explicit: “Purificarea etnică a început în special pe timpul lui Ceauşescu, nu în timpul lui Gheorghiu-Dej” (Brucan 2002: 5). Aceleiaşi reprezentări îi subscrie şi istoricul Larry Watts, în a cărui opinie “situaţia din România în 1945-1951 a urmat precedentul creat de Béla Kun în Repubica Sovietică Ungară, unde şeful era de fapt ministrul de externe”(Watts 2011: 173).
42
“Steaua R.P.R.” clasa a II-a în 1948, “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949, “23 August” cls. I în 1964 şi respectiv cu “Steaua R.S.R.” clasa I-a în 1971;
212. BUICAN, Alexandru (n. Ern(e)st ARNOLDI) (23.V.1902 Rădăuţi – 12.II.1982 România) – ilegalist (cu stagiu recunoscut din 1921 (!) şi fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr.2179), participant la Rezistenţa Franceză, în 1941 figurând pe lista “comuniştilor categoria A” a Siguranţei59 (în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763)); după august 1944 redactor la Scânteia şi activist al secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R., membru în colegiul de redacţie al Pentru o pace durabilă, pentru o democraţie populară, redactor la Scânteia şi Contemporanul, prim consilier de presă la Ministerul Informaţilor (1947-1948), apoi consilier de presă la M.A.E. şi respectiv consilier de legaţie şi ministru consilier la Legaţia României de la Belgrad (1948-1949); ministru adjunct al Învăţământului Public (1949-1951), profesor la şcoala partidului (viitoarea Academie Ştefan Gheorghiu), respectiv vicepreşedinte al Institutului Român pentru Relaţii Culturale cu Străinătatea (1956-1962); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a, în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” iar în 1978 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 199, n. 2; Solomovici 2001 I: 195; Betea 2005);
213. BUJUM, Otto – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 80723;
214. BULAN, Tatiana (n. Tassia Isidorovna LEABIS) (n. 1912 Ucraina) – de formaţie cizmăriţă; ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2271); aflată în 1941 pe lista comuniştilor “categoria A” întocmită de Siguranţă; rămasă în Basarabia după 28 iunie 1940, fosta logodnică a lui Ştefan Foriş, apoi prima soţie a lui Leonte Răutu (în anii ’30), iar ulterior măritată în timpul războiului, în U.R.S.S., cu generalul rus Iakov Bulan; secretar general (din ian. 1949) şi ministru adjunct al Învăţământului Public (1951-1953), decorată cu titlul de Erou al Muncii Socialiste; pensionată ca director de studii al Academiei de partid “Ştefan Gheorghiu”; fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosar 73/1951);
215. BUNEA, A. Isac – în martie 1945 reîncadrat în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
216. BUNESCU, Sonia – în martie 1945 reîncadrată în D.G. P.T.T. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclusă în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
217. BURAHOVICI, Wilhelm – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
218. BUTNARU, Arthur – din noiembrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului, ulterior detaşat local în judeţul Dorohoi (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785);
219. CALMANOVICI, M. Emil (fiul lui Mendel şi Hana) (4.III.1896 Piatra Neamţ – 12.III.1956 Aiud) – finanţator generos al partidului ilegalist în perioada interbelică, cu stagiu recunoscut din 1937; în 1942 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 72 din 25 martie 1942, partea I-a, p. 2201); după război membru fondator al C.D.E. în iunie 1945, inginer al complexului clădirilor fabricii APACA din Bucureşti (1947), profesor la Institutul de Construcţii din Bucureşti şi director general al Normelor şi Construcţiilor în
59 În forma parţial corectă “Aron Lazăr Arneldi”, n. 1902, Rădăuţi, cu domiciliul pe str. Sf. Ilie nr. 7 din Bucureşti.
43
Ministerul Construcţiilor între 1944 şi 1951, când este arestat în “procesul Pătrăşcanu”, ulterior condamnat şi deţinut până la decesul său în penitenciar (Aiud); îngropat, după reabilitarea sa din anii ’60, în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”, din actualul Parc Carol din Bucureşti; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 96/1968 (la reabilitarea post mortem);
220. CALMANOVICI, Leon – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
221. CANDEL, Alfred – din februarie 1949 şef de secţie tehnică la Direcţia Centrală de Aprovizionare şi Repartiţie din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1190);
222. CARASSO, Henrich – în 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia Radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877; M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501);
223. CASTER, Sergiu (în unele documente din arhiva U.T.C. “Kaster”) – după august 1944 membru de partid şi secretarul Secţiei Administrative a Uniuni Asociaţiilor de Elevi din România (coleg cu Ion Iliescu şi Nina Telescu, viitoarea soţie a lui Iliescu), ulterior activist al secţiei Tineret Studenţesc a C.C. al U.T.M (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 115, 560); în anii ’50 cadru didactic la Facultatea de Ingineri Economişti din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti, la catedra de organizarea şi planificarea întreprinderilor (în 1956 cu grad de lector cumul); din 1967 în conducerea CEPECA (Centrul pentru perfecţionarea cadrelor de conducere din întreprinderi);
224. CATONA, Maietta – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
225. CAUFMAN, Marcel – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
226. CĂLIN, Victoria – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642) ;
227. CĂRUCERU, Leiba – în 1949 era dispecere de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
228. CĂŢOIU, David (n. KATZ) – din 1949 şeful Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei; cu fişă la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 25/1954);
229. CÂMPEANU, Aurel – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
230. CÂMPEANU, Liviu – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
231. CELAN, Stela – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
232. CERNEA, Radu (n. Isac A. ZWIEBACK, cunoscut mai ales sub pseudonimul publicistic Adrian Radu-Cernea) – originar din Iaşi, internat într-un lagăr de muncă în timpul războiului, ulterior activist de partid (şef adjunct al secţiei Industrie Grea a C.C. al P.M.R.), în anii ’50 doctorand la şcoala de partid “Ştefan Gheorghiu”; în 1953 ministru adjunct al Metalurgiei; în anii ’60 profesor politehnică şi autor al unor articole la revista Energetica, emigrat în Israel în 1970, cu dosar de cadre la secţiile Economică (dosare anexe, u.a. 36/1952 şi 25/1954) şi respectiv Organizatorică (109/1955) ale C.C. al P.C.R.;
233. CERNOVITZ, Moise – controlor (până în febr. 1948), iar apoi inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
44
234. CHARAP, Eugen – de formaţie medic, originar din judeţul Mureş; membru de partid după război; implicat în trucarea alegerilor din 1946 din judeţul Mureş; din 1947 secretar II de legaţie în centrala M.A.E.,; în 1948 avansat consilier de legaţie (în 1948 numit de ministrul Comerţului director al S.C.S. “Jijia” din Botoşani (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10553; M.Of. nr. 143 din 24 iunie 1948, partea I-a, p. 5331);
235. CHEIS, Max – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626);
236. CHELES, Lidia – în 1949 era şefă de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
237. CHERESTEŞIU, H. Rozalia (n. Roza SIMON KAHANA) (n. 11.II.1905 Ciuc – d.7.XI.1979 România) – fostă ilegalistă (membru de partid din 1924), membru în C.C. al P.C.R. – organizaţia regională Ardeal, apoi prezentă la Bucureşti, aflată în atenţia Siguranţei în 1941 (poziţia 194), în lista “comuniştilor categoria A”; după război angajată iniţial dactilografă la Inspectoratul Regional de Poliţie Cluj; membru în conducerea A.F.D.A., activist al P.M.R. la Bucureşti până în 1956, ulterior la Cluj; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe 118/1951); soţia ilegalistului viitor istoric de partid Victor Cheresteşiu; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a; (v. şi Andreescu, Nastasă şi Varga, 2003a: 419; Mâţă 2007: 245; M.Of. nr. 164 din 23 iulie 1945, partea I-a, p. 6260);
238. CHINZBRUNER, D. Angelo (n. 14.I.1917 Bucureşti) (fiul lui David şi Frima) – în anii ’50 funcţionar al Ministerului Comerţului Exterior în poziţia de consilier în cadrul I.S.C.E. “RomânoExport”, arestat în 1959 şi condamnat în 1961 alături de alţi evrei funcţionari ai M.C.E. pentru subminarea economiei naţionale, eliberat în 1969 (v. şi Solomovici 2004: 283)60;
239. CHIRIŢĂ, Lică (n. ABRAMOVICI) (1898-1956 Bucureşti) – fost frizer (cf. Solomovici 2001: 79; 2003: 185), primul preşedinte al Comitetului Naţional Evreiesc (precursorul Comitetului Democratic Evreiesc) în 1944-1945, membru în conducerea C.D.E. (1945-1946), decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, ulterior şef de cadre la Academia R.P.R.; incinerat la crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti;
240. CHIŞINEVSCHI, S. Grigore – în 1948, după naţionalizare, numit de ministrul Industriei conducător tehnic al întreprinderii “Mioara” din Bucureşti (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7345); în anii ’50 încă funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
241. CHIŞINEVSCHI, Iosif (n. Iosif ROITMAN, zis “Ioşca”61) (26.XII.1905 Bălţi – 1963 Bucureşti) – membru U.T.C. din 1923 şi P.C.d.R. din 1934; rămas în 1940 în U.R.S.S., unde este instruit ca una din cele mai importante reurse umane în vedrea instaurării comunismului în România (e.g. i se întocmeşte dosarul de cadre nr. 6 din întreaga colecţie dedicată României); revenit în ţară după 23 august 1944, membru al C.C. din 1945 până în 1960 şi secretar responsabil cu propaganda (departamentul Agitaţie şi Propagandă) (1948-1952); membru al Secretariatului, responsabil cu propaganda şi cultura (1952-1955); cadru didactic la universitatea de partid încă de la înfiinţare; prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1955); membru al Biroului Organizatoric şi şef al Secţiei Externe a C.C. (1950-1957, când va fi destituit), deputat de Bucureşti (1946-1948, 1948-1961); ulterior “marginalizării”, directorul celui mai mare complex tipografic din ţară – “Casa Scânteii”; îngropat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism”, din actualul Parc Carol din Bucureşti; decorat în 1946 de
60 V. fişa sa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/C/C%2003.%20Cernazeanu%20-%20Chivulescu/Chinzbruner%20Angelo%20D/index.php.
61 A preluat în sept. 1945 numele Chişinevschi al soţiei sale (v. decizia nr. 98.095 din 25 septembrie 1945 a ministrului Justiţiei, în M.Of. nr. 221 din 28 sept. 1945, partea I-a, p. 8442), iar pentru scurtă perioadă în 1945, semna cu “Stănciulescu”. Caracterizarea făcută de fostul şef rabin Moses Rosen este elocventă: “Iosif Chişinevschi, evreul blestemat, care nu mai ştia cât rău să facă, ochiul Moscovei şi simbolul terorii staliniste…” (1990: 247);
45
către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946); ulterior decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a (1948), ordinul Muncii clasa I-a (1949), ordinul “Apărarea Patriei” clasa I.-a în 1949; fiul cuplului, Gheorghe Kishinevski (n. 1950, căs. cu Rodica Lupu, decedat) a emigrat în Israel în timpul regimului comunist;
242. CHIŞINEVSCHI, Liuba (n. Liube KISHINEVSKAIA) (5.XI.1911 Tighina – 1981 Bucureşti)62 – a doua soţie lui Iosif Chişinevschi (iniţial a preluat la căsătorie numele Roitman al soţului, revenind însă după 1944 la cel de naştere, preluat şi de soţ); ilegalistă (membru de partid din 1930, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 84); condamnată în procesul de la Craiova din 1936), după război presedinte executiv al U.F.A.R. (1945-1946), apoi membru al Comitetului Executiv şi în C.C. al U.F.D.R. (1948-?), vicepreşedinte a Confederaţiei Generale a Muncii din 1944 (adjuncta lui Gheorghe Apostol); membru C.C. al P.C.R. (supleant 1945-1948 şi membru cu drepturi depline 1948-1955); deputat (1948-1952-1957) şi membru al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1955); secretară a Consiliului Central al Sindicatelor (din 1957); instructor general în cadrul A.R.L.U.S. (în 1964), membru (1945-1955) şi apoi vicepreşedintă a Comisiei Controlului de Partid (1955-1960); activistă a Consiliului Sindicatelor din sectorul 2 al capitalei (1971-1981); decorată în 1947 cu ordinul “Coroana României” în grad de ofiţer (1947!), în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a, în 1949 cu ordinul “Muncii” clasaI-a, iar 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
243. CHIŞINEVSCHI, Simha Gerşovna (în diverse acte transcris şi Kişinevscaia sau Chişinovschi) (23.IX.1893, Tighina – 1960 Bucureşti) – ilegalistă; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1899); din 1946 activistă de partid, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1951); incinerată la crematoriul “Cenuşa”;
244. CHIVU, Isac – în martie 1945 reîncadrat ca şef adjunct de serviciu în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5), apoi promovat director adjunct (M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3912);
245. CIUBEREA, Adolf – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
246. CLAUDIAN, Lazăr (n. KATZ) – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
247. CLEJAN, L. Bucur (n. Jakob LAUB KRANZDORF, fiul lui Eliezer (Leizer) şi Sara) (26.XII.1904 România – 15.I.1975 Shanghai, China) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2075); medic în războiul civil din Spania de partea Brigăzilor Roşii (1936-1939), din 1939 medic voluntar în China împotriva forţelor japoneze (împreună cu soţia, Gizela, care va muri în 194363); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, ca maior medic (r.) în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); repatriat în România în 1948 şi numit inspector general sanitar la Inspectoratul General Sanitar al capitalei, decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, ulterior funcţionar superior în cadrul Ministerului Sănătăţii, decorat în 1971 cu ordinul Muncii cls. III-a, din 1972 din nou în China, unde moare în 1975, fiind înmormântat la cimitirul “Song Qingling” din Shanghai (Diamant, 1979: 371; Friedberg-Vălureanu 2004; C.R.I. 2008; O.N.C.E. 2010; M.Of. nr. 185 din 12 august 1948, partea I-a, p. 6658);
62 După unele informaţii neprobate, ar fi fost verişoară primară cu a treia soţie a lui Stalin, Roza Kaganovici.
63 Dr. Clejan s-a recăsătorit cu Zhao Jinpu, zisă “Nelly”, cea care devine prima chinezoaică stabilită în România (unde a lucrat ca redactor al Editurii pentru limbi străine, co-editând până la pensionare revista de limbă chineză România)
46
248. CLEJAN, Sali (n. Sally TAUBERG, căs. KRANZDORF, zisă “Rica”) (n. 21.10.1914) – soţia lui Samuel Clejan şi cumnata lui Bucur; simpatizantă comunistă în ilegalitate; în august 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu; referent la Comisia Controlului de Partid în anii ’50; implicată în anchetarea foştilor luptători din Spania în anii ’50, decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, iar în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (C.C.P. – documente interne nr. inv. 19; A.N.I.C.);
249. CLEJAN, Samuel (n. Samuel Nathan LAUB KRANZDORF64, zis “Mache”, fiul lui Eliezer (Leizer) şi Sara)) (7.III.1911 Bucureşti – 1983) – fratele lui Bucur Clejan [v. supra]; integrat iniţial ca director adjunct al Direcţiei Personal / Cadre în centrala Ministerului de Finanţe (1948), apoi în aparatul economico-financiar al statului comunist; cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. în anii (dosare anexe 77 şi 249/1952);
250. CLEMENTIN, Ilie – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
251. CLOPOŢEL, Liviu (n. Leopold SAFIR) (n.18 iulie 1910) – membru de partid din 1941, după război activist de partid, apoi funcţionar la Întreprinderea de construcţii “Carpaţi” din Bucureşti; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a; cu dosar la secţia Gopodărie de Partid a CC al PCR (8/1954, 6/1958);
252. CNEZI, Ernest – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
253. COBAR, Nell (n. Corneliu BARASCH, ulterior ebraizat Kalman ben Eliezer) (31.XII.1915 Bucureşti – 26.VII.1993) – membru de partid, caricaturist la săptămânalul Piţigoiul (1945-1948), colaborator la România liberă, apoi redactor-şef adjunct la Urzica timp de trei decenii; îşi obţine notorietatea la studioul Animafilm ca regizor de filme de animaţie, creator al personajului “Mihaela”; căs. cu Claris (n. Herşcovici), tatăl lui Emil Nell-Cobar, un controversat om de afaceri implicat şi în scandalul monden Remus şi Irina Truică;
254. CODRIN, Jacques – din 1947 inspector general adjunct în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
255. COHN, Aizic – în 1949 era inspector în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
256. COHN, Geza – în 1949 era dispecer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
257. COGAN, Isac (zis “Jean”) (6.V.1906 Orhei – 23.I.1984 România) – fost tipograf ilegalist (aflat pe Lista Siguranţei din 1941 a comuniştilor de categoria A, an în care i se stabileşte de altfel şi domiciliu obligatoriu), cu stagiu recunoscut din 1934; după război cu varii funcţii de conducere în sistemul tipografic, în 1971 încă direcor al Întreprinderii poligrafice “Bucureştii Noi”, calitate în care este de altfel şi decorat în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a II-a (Decretul 157 din 4 mai 1971) (dosar C/119 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 28/1956;
258. COHN, Avram Nicu – din 1948 inspector în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7352);
259. COHN, Haim (fiul lui Burăh) – în anii ’50 membru al Biroului de ramură al industriei uşoare din cadrul Consiliului de Miniştri, apoi secretar general UCECOM în anii ’60; – decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a
260. COHN, S. Haim – la începutul anilor ’60 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul nr. 335 din 20 iun. 1963;
64 V. decizia ministrului Justiţiei de schimbare a numelui în M.Of. nr. 281 din 4 dec. 1947, partea I-a, p. 10696.
47
261. COHN, Henry – din iulie 1948 şef de birou administrativ în centrala Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6287);
262. COHN, Ioan (alias “Ionel Calistrat”) (n. 3.XII.1901 Bucureşti) – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
263. COHN, Marcu – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
264. COHN, Moscu (n. Moses COHN) – şef de secţie în cadrul al Direcţiunii Presei (organul de cenzură) din cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1949), responsabil de controlul pe teren al cărţilor (fond D.G.P.T., dosar 7/1948 Arhivele Naţionale, apud Corobca 2008b; M.Of. nr. 111 din 15 mai 1948, partea I-a, p. 4362; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
265. COHN, Samoil(ă) – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971);
266. COHN, Simion – în 1947 era şef de serviciu în centrala Ministerului Comunicaţiilor (fiind detaşat din D.G.-C.F.R.) (M.Of. nr. 266 din 17 nov. 1947, partea I-a, p. 10174); din iulie 1947 numit membru al Consiliului Director al Direcţiei Generale a Aviaţiei Civile (M.Of. nr. 169 din 26 iulie 1947, partea I-a, p. 6607);
267. COLIN, Liviu B. (n. Leon COHN65) (n. 25.XI.1904 Bârlad) – consilier-şef la Biroul Juridic al Ministerului Comerţului în anii ’50, unchiul lui Vladimir Colin; (posibilă legătură cu Moscu Colin, indicat de Solomovici 2001I: 194) între numele de evrei comunişti arestaţi în anii ’30 în România);
268. COLER, V. Jean66 (GOLSTEIN; adesea cu prenume ortografiat “Jan”) – voluntar în războiul civil din Spania, după 1944 instructor al secţiei Cadre a C.C. al P.C.R. (1945-1950), apoi activist în cadrul D.G.P.T.; decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a în 1948, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949 (decretul nr. 873 al MAN din 20 august 1949) şi respectiv cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu; tatăl lui Andrei Coler, ginerele lui Luca Răutu şi al Luminiţei, emigrată în S.U.A.; emigrat în Israel, apoi stabilit în Statele Unite, unde a murit în anii ’90 (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 506-7, n. 19; Levy 2002: 132, probabil identic cu intrarea “Jean Koller” din C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 445);
269. COMNACU, Elisabeta (n. Betty SCHUSTER) (n. 1.V.1909 Basarabia) – ilegalistă, cu stagiu recunoscut din 1928, în anii ’30 activist în cadrul P.C.d.R. Chişinău, internată câţiva ani la Târgu Jiu, din febr. 1948 membru în C.C. al U.F.D.R. (dosar C/140 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a; soţia ilegalistului Nicolae Comnacu;
270. CONOBEL, Oscar – din 1948 şef adjunct de birou în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 187 din 14 august 1948, partea I-a, p. 6694);
271. CONSTANTIN, Benone (n. KALMANOVICI) (n. 1919 Păltiniş, Dorohoi) – membru al P.S.D. din 1937, din 1945 membru al C.C. al partidului, şeful de cabinet al ministrului Muncii, L. Rădăceanu, apoi al ministrului Silviculturii, M. Marinescu (1945-1948), respectiv secretarul general-adjunct al FNTDR (Frontul Naţional al Tineretului Democrat Român), ulterior marginalizat ca urmare a refuzului de a se alătura P.C.R. şi profesând ca inginer geolog (Banc 2011: 15);
65 Într-o prezentare a unor personalităţi evreieşti originare din Bârlad la pagina http://www.romanianjewish.org/en/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_13.html. Vezi şi cererea sa de românizare a numelui în M.Of. nr. 58 din 12 martie 1945, partea I-a, p. 1888, aprobată prin decizia ministrului Justiţiei nr. 109431 din 25 oct. 1945, în M.Of. nr. 257 din 9 nov. 1945, partea I-a, p.9888.
66 Probabil acelaşi Coler, şef de cadre în cadrul D.G.P. în 1950, menţionat în Fürtös 2007: 404.
48
272. CONSTANTINESCU, Eliza – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
273. CONSTANTINESCU, Lora – în 1949 era revizor contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
274. (?) CONSTANTINESCU, Miron (13.XII.1917 Chişinău – 18.VII.1974 Bucureşti) (n., în funcţie de sursă, Mehr/Meir/Moses KOHN/COHEN67, originar din Chişinău) – sociolog, ilegalist (membru de partid din 1936), deţinut (1941-1944); după război agent de influenţă sovietic (cf. Watts 2011: 513 n. 2), membru al C.C. al P.C.R./P.M.R. (1945-1960 – exclus, apoi reabilitat, 1969-1974), membru al B.P. (1945-1957), al B.O. (1950-1952) al Secretariatului (1952-1954, 1972-1974) şi supleant al Comitetului executiv al C.C. al P.C.R. (1970-1974); membru al Comisiei pentru epurarea presei de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale (1945-1946), redactor şef (1944-1945) şi director (1945-1949) la Scânteia, subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale (1947-1948), secretar general al Comisiei de Stabilizare şi Redresare Economică (1947-1948), ministrul Minelor şi Petrolului (1948-1949), profesor şi şeful catedrei de materialism dialectic şi istoric la Universitatea Bucureşti (1948-1951), preşedinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955), vicepreşedinte (1954-1955, 1957) şi prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1955-1957), ministrul Învăţământului (1956-1957, 1969-1970), director al Institutului de Cercetări Economice al Academiei R.P.R. (1957-1958), profesor de istorie şi economie politică (1958-1962), şef de secţie la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” (1962-1965), rector (1970-1972) şi preşedinte (1972-1973) al Academiei “Ştefan Gheorghiu”, vicepreşedinte al Consiliului de Stat (1972-1974), deputat M.A.N. (1946-1961, 1970-1974) şi preşedinte al Legislativului (martie-iulie 1974), multiplu decorat, inclusiv de de către fostul suveran Mihai, în 1946, cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946);
275. CONSTANTINESCU, Sulamita (n. Şulămita BLOCH) (d. 1968) – soţia demnitarului comunist Miron Constantinescu, fostă ilegalistă, după război în centrala C.C. (unde fost, inter alia, dactilografă), apoi încadrată ca director adjunct la cabinetul ministerial al Anei Pauker (v. M.Of. nr. 40 din 18 febr. 1948, partea I-a, p. 1389 şi nr. 178 din 4 august 1948, partea I-a, p. 6401; M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362) începând cu sfârşitul anilor ‘50 preşedinta Colegiului de Partid – regiunea Gorj; asasinată în 1968 de, cf. anchetei oficiale, fiica Ileana (adoptată), pacientă psihiatric la Gătaia şi Câmpina;
276. CORAVU, Rodica (n. Roza NOVAC) – activistă de partid, cu dosar de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (45/1955), unde a lucrat în subordinea Ghizelei Vass, în anii ’60-’70 redactor principal la Comitetul de Radiodifuziune şi Televiziune; decorată în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
277. (?) CORDEANU, Stelian – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
278. (?) CORNEA, Alexandru – în 1947 era controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537);
67 Unul din cele mai controversate persoane în privinţa identităţii lui etnice. Numele Moses Kohn apare în premieră într-un draft de manifest al „Partidului Socialist Creştin”, descoperit în 1951 de Securitate la domiciliul lui Lazăr Ştefănescu, document aflat în prezent în arhiva C.N.S.A.S. (dosar 15563, vol. 5, ff. 21-25) şi reprodus în Totok (2006: 14). La un deceniu distanţă, cardinalii autori ai The Plot against The Church (1962) avansează varianta Mehr Kohn. În sfârşit, numele Meir Kohn este avansat, inter alia, de revista electronică Descoperă.ro („10 chipuri ale comunismului din România, 2009, v. http://www.descopera.ro/maratoanele-descopera/descopera-istoria-romanilor/5185890-10-chipuri-ale-comunismului-din-romania). De remarcat nebuloasa care acoperă întreaga viaţă a lui Contantinescu premergătoare anilor ’40. Spre exemplu, dincolo de moartea ambilor săi părinţi în adolescenţă, literatura de specialitate nu a reuşit să ajungă la un consens nici măcar asupra locului său de naştere, autorii avansând, de la caz la caz, variantele Chişinău, Bucureşti, Galaţi şi Buzău.
49
279. CORNEA, Corneliu – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
280. CORNEA, Irina (n. LEON?) – soţia lui Paul Cornea [v. infra] – inginer, din 1949 cadru didactic la I.P.B. şi şefă a organizaţiei de bază a partidului din cadrul Institutului68, în anii ’50 transferată la Institutul de Chimie-Fizică (ulterior Institutul de Cercetări Chimice) al Academiei, unde activează până în anii ’70 (v. A.S.R.I., fd. “D”, dosar nr. 10951, vol. 10, ff. 136-143);
281. CORNEA, Moise (n. Moise Leib COHN) (n. 8.V.906 Constanţa) – din 1948 director adjunct al S.C.S. “Romcereal” (M.Of. nr. 186 din 13 aug. 1948, partea I-a, p. 6684; M.Of. nr. 26 din 2 febr. 1948, partea I-a, p. 845; M.Of. nr. 38 din 15 febr. 1949, partea a II-a, p. 432);
282. CORNEA, Paul (n. Paul COHN, fiul lui Leon Constantin şi Golda) (n. 3.XI.1923, Bucureşti) – în biografia oficială critic şi istoric literar; în realitatea obscurată membru U.T.C. din 1942 şi al P.C.R. din decembrie 1944; după 1945 redactor ocazional la Scânteia69, consilier cultural la Direcţia Relaţii Culturale cu Străinătatea a Ministerului Informaţiilor (1946-1947); secretar al C.C. al Uniunii Tineretului Muncitoresc (1948-1954)70; participant la epurarea cu iz de “vânătoare de vrăjitoare” din 1952 (Constantiniu 2003: 15); redactor responsabil al ziarului Tânărul Muncitor şi şeful secţiei Propagandă şi Agitaţie a U.T.M. (în 1951), iar în paralel conferenţiar la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (coleg de catedră cu Alexandra Sidorovoci, Pavel Câmpeanu, etc.71) şi membru al uneia din conferinţele raionale de partid din Bucureşti; director general al Direcţiei Generale a Artelor în Ministerul Culturii (1953-1957), şeful Direcţiei Generale a Studioului de Filme Bucureşti (1957-1965), ulterior profesor la Facultatea de Filologie a Universităţii (pe atunci) “C.I. Parhon” din Bucureşti, profesor la “Academia Ştefan Gheorghiu” în anii ’70 (cf. Simionescu 2005), iar apoi membru în conducerea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste; după 1990 în funcţii importante la Consiliul Culturii, secretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale (1990-1992) şi decan al Facultăţii de Litere din Bucureşti (1990-1996); multiplu decorat de autorităţile comuniste; încă în viaţă în Bucureşti în 2011; tatăl lui Octav Cornea (matematician, în prezent în S.U.A.) şi universitarului şi publicistului Andrei Cornea;
283. CORNEA, Paul (n. Paul CORN72) (n. 22 oct. 1915 Bucureşti) – din 1947 funcţionar al serviciului de presă şi cultură din cadrul Legaţiei României de la Sofia;
284. CORNESCU, Jak (n. KORNHAUSER73) (n. 1.II.1911 Bacău) – până în mai 1947 funcţionar în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 107 din 13 mai 1947, partea I-a, p. 3759);
285. CORNIŞTEANU, Paul – membru al comisiei mixte de cenzură a presei instituite mai 1945 (Decretul Lege nr. 364 din 2 mai 1945) în cadrul Ministerului Propagandei (A.N.I.C. fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dos. 1027; Corobca 2008: 15, n. 6)74; în oct. 1945 numit şef de serviciu în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 253 din 5 nov. 1945, partea I-a, p. 9718); în iunie 1948, ca inspector de poliţie, delegat cu conducerea Direcţiei Personal a D.G.P., în locul lui Pavel Cristescu (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4844); ulterior prezent în Direcţia Poliţiei
68 V. http://theatredelaction.com/universulenergiei/istorie/politehnica/1948-1992/1949/.
69 A se vedea de pildă articolul său „Tendinţe în opera de artă… sau paradoxul dlui Streinu” – o diatribă pe cât de ridicolă în fundamentare, pe atât de insalubră la adresa criticului literar Vladimir Streinu, acuzat ca „dornic să lichideze stânga franceză aşa cum – ştie toată lumea! – a isprăvit-o rapid pe cea românească” [sic] (Scânteia, 16 martie 1947).
70 V. http://www.arhivelenationale.ro/images/custom/image/serban/1950/1950_pdf.pdf. Aceeaşi funcţie avea să fie ocupată de Ion Iliescu la doi ani după Cornea.
71 V. http://universulenergiei.europartes.eu/istorie/politehnica/1948-1992/1950/.
72 V. decizia ministruluii Justiţiei nr. 23.205 din 14 martie 1947 în M.Of. nr. 65 din 19 martie 1947, partea I-a, p. 2074.
73 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 1416 din 7 ian. 1946 în M.Of. nr. 12 din 14 ian. 1946, partea I-a, p. 272.
74 În unele lucrări de memorialistică menţionat şi între anchetatorii de la sfârşitul anilor ’40 ai unor foşti politicieni naţional-ţărănişti (v. http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/maniu2/docs/maniu2p_54.htm).
50
Administrative (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8011); tatăl cunoscutului regizor Mircea-Mihai Cornişteanu, în anii ‘2000 director al teatrului Naţional din Craiova;
286. COSMESCU, Moise – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
287. COSTEA, Mirel (n. Mirel ZEIDER75 / ZAIDNER76) (23.III.1907 Buhuşi – 1951 Bucureşti) (cumnatul lui Emil Calmanovici, căs cu sora acestuia, Anuţa (Hana)) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 21); după august 1944 şeful Serviciului de Informaţii din Formaţiunile Patriotice de Luptă, ulterior şeful sectorului Verificări din cadrul Secţiei de Cadre a C.C. al P.C.R. (1945-1951), sinucis în 1951, într-un incident rămas încă incomplet elucidat; decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
288. COSTIN, L. Alexandru (n. 19.VII.1911 Zăbalţ, Lipova, Arad, autodeclarat evreu în fişa sa matricolă din penitenciar77) (fiul lui Leopold şi Elena) – în anii ’50 funcţionar al Ministerului Comerţului Exterior în poziţia de consilier în cadrul I.S.C.E. “RomânoExport”, arestat şi condamnat în 1961 alături de alţi evrei funcţionari ai M.C.E. pentru subminarea economiei naţionale, eliberat în 1969 (v. şi Solomovici 2004: 283);
289. COTOVSCHI, Grigore (n. G. KOTOVSKI, fiul lui Herş şi Ester) (n. 15.X.1916 Vertujeni, Soroca, Basarabia – d. 1995) – fost muncitor în industria textilă, membru U.T.C. din 1930, voluntar în Brigăzile Internaţionale în războiul civil din Spania (1936-1939), ulterior în U.R.S.S., revenit în România în septembrie 1944, lector la şcoala de cadre de pe lângă comandamentul trupelor sovietice din Constanţa (1945-1948), activist al secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R./P.M.R. (adjunctul şefului sectorului Propagandă a secţiei (1948 – anii ’50)), respectiv cadru didactic şi doctorand la “Academia Ştefan Gheorghiu”, apoi rector al Institutului de Ştiinţe Sociale “A.A. Jdanov”, exclus din partid ca “fracţionist” în 1958, reprimit în 1964 şi decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a; (v. autobiografia sa în A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Cadre, dosar nr. K/72, ff. 2-5; referatul de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 66/1956; menţionat şi în Tismăneanu 1995: 69 şi 1989b: 170 n. 62; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 236, 233-240; Diamant 1979: 371; Sugarman f.a.: 108); căs. cu Maria (încă în viaţă se pare, în Bucureşti), a avut doi fii – Andrei şi respectiv Iura, căs. cu Zoia, fiica demnitarului comunist Simion Bughici;
290. COŢOVEANU, M. Iacob (8.X.1915 Roman – 2001 Bucureşti) – fost lăcătuş, ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2278, doc. 2); după război activist de partid, secretar al Uniunii Sindicatelor C.F.R. la sfârşitul anilor ’40, vicepreşedinte al Comitetului Geologic (1951-1952), ambasador la Beijing, responsabil şi pentru Vietnam (1952-1955), membru supleant al C.C. al P.M.R. (1955-1958), preşedintele Comitetului Central al Sindicatelor Muncitorilor din Transporturi şi Telecomunicaţii (1956-1958), deputat şi secretar al comisiei permanente pentru Relaţii Externe a prezidiului M.A.N. (1957-1958); exclus din partid, din Consiliul Central al Sindicatelor şi din rândul membrilor supleanţi ai C.C. al P.M.R. în 1958; revizor de locomotivă la Depoul C.F.R. Bucureşti – Călători (1958 – 1964); reprimit în partid în 1964 şi reangajat ca activist la Consiliul Municipal Bucureşti al sindicatelor; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 3/1964, vol. II, plus anexa la dosarul nr. 66/1973; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a;
75 V. decizia nr. 91.935 din 16 sept. 1946 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 235 din 10 oct. 1946, partea I-a, p. 10.955).
76 V. aceeaşi decizie în M.Of. nr. 223 din 26 sept. 1946, partea I-a, p. 10522.
77 V. http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CC%5CC+07.+Cont+-+Cosvan%5CCostin+Alexandru+L%2FP1470379.JPG.
51
291. CRĂCIUN, Constanţa (n. Helene, căs. VINŢE) (16.II.1914 Constanţa – 2.V.2002 Bucureşti) – fostă ilegalistă (membru de partid din 1935), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 91); în 1945 numită acuzator public pe lângă Tribunalul special al Poporului (v. M.Of. nr. 193 din 22 august 1947, partea I-a, p. 871); membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), colaboratoare la revista Femeia a F.D.F.R. (din 1946), membru al Comitetului Executiv şi al C .C. şi “preşedinte activ” (i.e. executiv) al U.F.D.R. (1948-1952), membru al C.C. al P.C.R./P.M.R. (1945-1969, 1972-1974) şi al Biroului Organizatoric al C.C. (1950-1952), deputat M.A.N. (mandate succesive 1946-1969), membru al prezidiului Marii Adunări Naţionale (1948-1953), membru al Consiliului General de Conducere al A.R.L.U.S. preşedinta Comitetului Central al Crucii Roşii România (1949-1951), secretar pentru probleme organizatorice al comitetului orăşenesc de partid Bucureşti (1951-1953), ministru al Culturii (1953-1957), apoi ministru-adjunct (1957-1961), președinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă (1962-1965), respectiv vicepreședinte al Consiliului de Stat (1965-1969); decorată, inter alia, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a în 1949 (decretul nr. 873 al MAN din 20 august 1949);
292. CRISTOFF, Frieda – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
293. CRIŞAN, Adalbert – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 622, doc. 4); din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033); ulterior activist de partid; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1959) şi referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 66/1962;
294. CRIŞAN, Hermina – în 1949 era revizor-contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
295. CROITORU, David (n. SCHNEIDER) – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
296. CROITORU, E. H. – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642)
297. CZIKO, Laurenţiu (n. Lörincz, fiul lui Lazăr) (17.X.1907 – 14.X.1984 România) – evreu maghiarofon, fratele Marthei Drăghici; ilegalist, cu stagiu recunoscut din 1929; după 1945 inspector de poliţie şi şef al Inspectoratului de Poliţie Oradea (din mai 1945) (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4048) şi activist al Uniunii Populare Maghiare la Oradea; deputat de Bihor, din partea Uniunii Populare Maghiare (1946-1948); din 1948 secretar general al Ministerului Învăţământului Public (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 748); în anii ’60 preşedintele Comisiei de revizuire a Uniunii Centrale a Cooperativelor Meşteşugăreşti; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a, iar în 1971 cu ordinul “23 August” clasa a III-a;
298. DAN, Ecaterina (n. Finca DAVIDOVICI, 1908) – ilegalistă (cu numele conspirativ “Tincuţa”), soţia lui Paul Leibovici-Dan, între 1948 şi 1950 (cu grad de secretar de legaţie) prim secretar al Legaţiei României la Stockholm (M.Of. nr. 189 din 17 august 1948, partea I-a, p. 4686), iar ulterior în centrala M.A.E. până în 1954 (menţionată şi în scandalul “devierilor de dreapta” din M.A..E. (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., cancelarie, dosar nr. 51/1952); decorată, în mai 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar ulterior, ca pensionară, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a;
299. DAN, Pavel (n. Pál Ludovic DAVIDOVICS (uneori ortografiat şi “Davidovici”)) (14.VIII.1924 Kecskemét, Ungaria – 1959) – activist al P.C.R. Cluj (1945-1947), apoi transferat la C.C. al P.M.R. ca instructor în cadrul sectorului Ştiinţă al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., ulterior secretar general al Camerei de Comerţ Exterior, expert economic în delegaţia României la O.N.U., respectiv cadru didactic de economie politică la I.S.E.P./A.S.E.; membru al Comitetului
52
de Luptă pentru Pace al R.P.R.; autor al cărţii Despre limitele şi contradicţiile utilizării tehnicii în capitalism (Bucureşti, Ed. de Stat pentru Literatură Politică, 1957); sinucis în 1959 în circumstanţe neclare, speculându-se că ar fi fost spion occidental (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R – secţiile Propagandă şi Agitaţie, dosar 51/1949, ff. 118-121, respectiv Relaţii Externe, dosar 29/1957, ff. 8-11; Peter Dan (şi comentariile lui Fred Simescu) 2011; comunicare personală din 14.XI.2011 a fiului său, P.D.; Balas 2008: 367-8; M.Of. nr. 273 din 28 nov. 1945, partea I-a, p. 10381);
300. DASCĂLU, N. Idel – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
301. DASCHEVICI, Otto – în 1947 era referent titular în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4257);
302. DAVID, Avram – din 1949 şef de birou în centrala Ministerului Comerţului Exterior (M.Of. nr. 28 din 3 febr. 1949, partea I-a, p. 1035);
303. DAVID, Mihail – după război şef de serviciu în centrala Ministerului Muncii, Asistenţei şi Asigurărilro Sociale; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4252);
304. DAVID, Rudolf – şeful serviciului Cadre din cadrul D.G.I.L. de pe lângă Consiliul de Miniştri (1948-?) (Nikolić f.a., p.2);
305. DAVIDESCU, Lucia – din iunie 1948 şefă de birou în cadrul Direcţiei Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5464);
306. DAVIDESCU, Mişu – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
307. DAVIDESCU, Natalia – până în februarie 1949 şefă de serviciu în cadrul Direcţiei Literare a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
308. DAVIDESCU, Ovidiu – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642)
309. DAVIDOVICI, Paul (n. Moriţ Davidovici) (21.V.1903 Iaşi – 16.II.1977) – membru în conducerea centrală a C.D.E. (1948-1949), decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; însărcinat cu afaceri al Legaţiei Române la Tel Aviv (1949-1952); director la Direcţia Administrativă în centrala M.A.E. (1952-1953), apoi jurist în cadrul CENTROCOOP (cf. Solomovici 2001II: 118; Constantiniu 2003: 90 ş.u.); tatăl fostului prozator Doru Davidovici (1945-1989) şi al scriitoarei Victoria Dragu (n. 1944);
310. DAVIDOVICI, Villy – în 1949 era tehnician în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
311. (?) DEBU, Ilarie – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
312. DECEANU, Barbu – după război (până în februarie 1949) prim secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
313. DELEANU, Hari (n. Harry GREENBERG) (n. 22 ian. 1905 Houston, S.U.A.) – director adjunct al Centralei Industriale a Mătăsii (1948-1949) (M.Of. nr. 184 din 11 august 1948, partea I-a); din 1949 inginer-şef al Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătasei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213; M.Of. nr. 285 din 12 dec. 1945, partea I-a, p. 10872);
314. (?) DEMETER, O. Şandor (alias Alexandru) – colonel magistrat, membru al completului de judecată în procesul Pătrăşcanu în 1954; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a (Deletant 1999: 248; Oprea 2002: 303; Pacepa 1999: 90, 187);
315. DENEŞ, Ivan Alexandru (16.IX.1928 Timişoara – 16.I.2011 Berlin) (fiul lui Ignatie şi Elisabeta) – evreu maghiarofon, informator al Securităţii între 1948 şi 1989; membru de partid
53
din 1945, racolat în timpul scurtei sale detenţii din 1947; activat ca lector de editură şi redactor de ziar, apoi traducător şi regizor de filme documentare, pentru scurt timp secretar literar la teatrul de păpuşi din Cluj; condamnat în 1958 la 20 ani închisoare pentru înaltă trădare78, eliberat în 1964, emigrat în Israel în 1970, apoi în Germania în 1971; angajat chiar pentru scurt timp la Europa Liberă, apoi însă concediat la protestele unor foşti deţinuţi politici, care îi reproşau participarea la reeducările din penitenciare79; colaborator zelor al Securităţii, i-a “turnat” de-a lungul timpului pe Paul Goma, Nicolae Breban, Paul Schuster, Oskar Pastior, Mihai Gafiţa, Monica Lovinescu, Paul Anghel, Constantin Chiriţă, Petre Stoica, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Belu Zilber (Andrei Şerbulescu), Déak Tamás, Gáspár Miklós Tamás, Tiberiu Olah, Max Demeter Peyfuss, Lucian Grigorovici, Nadia Pohne, Ştefan Tătaru, Gerhard Möckel, Richard Wurmbrand, generalul Ştefan Kostyal, Heinz Galinski, etc.
316. DERERA, Lazăr (n. 12.IV.1920 la Craiova, fiul lui Maier şi Şeila) – din ian. 1947 prim secretar la Prezidiul Marii Adunări Naţionale, delegat director al Diviziei Administrative; din ian. 1949 cu funcţie de conducere la Oficiul Administrativ de pe lângă Preşedinţia M.A.N., iar apoi şeful Secţiei Inventar şi Control Gestionar; ulterior funcţionar superior în cadrul Ministerului Comerţului Exterior, arestat în 1973 şi condamnat pentru sabotarea economiei naţionale într-o afacere încheiată cu o companie din Tel Aviv80;
317. DEREVICI, Gh. Ipolit81 (13.VIII.1897 Cucioaia, jud. Bălţi – 8.XI.1977 Bucureşti) – fost student la Medicină la Iaşi şi ilegalist comunist (cu stagiu recunoscut din 1938), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1224); refugiat în URSS în 1940 (urmărit fiind de Siguranţă), unde întocmea la Chişinău, alături de Carol Steinberg şi Etea Diner, “listele de executări” ale românilor indezirabili pentru noua putere bolşevică (Arhiva M.Ap.N., fd. 948, dosar nr. 155, ff. 162-172 (ortografiat “Dorevici”), apud Duţu & Botoran 2003 I: 171); apoi colonel în Armata Roşie, respectiv divizia “Tudor Vladimirescu”; în 1946 încadrat retroactiv în forţele armate ca maior medic cu vechime din 15 august 1945; după război inspector general sanitar în centrala Ministerului Sănătăţii (M.Of. nr. 190 din 17 aug. 1946, partea I-a, p. 8966); ulterior directorul Spitalului nr. 9 Bucureşti (1948 – anii ‘60), în cadrul căruia fiinţa şi celebra secţie “0 – zero”, destinată deţinuţilor politici; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1951); decorat în 1971 (Decretul nr. 157 din 4 mai) cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a II-a;
318. DEUTSCH, Costel – până în febr. 1949 inspector la Direcţia Aşezăminte Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1133);
319. DEUTSCH, Emeric (3.IV.1913 Ciuc – VIII.2008 Bucureşti82) – activist de partid, menţionat ca director în anii ’50 al Editurii de limbi străine (Kuller 2010: 190; Solomovici 2003: 88), până în 1968, când se pensionează, vicepreşedinte al Consiliului de Administraţie al Băncii de Stat (v. H.C.M. nr. 1229/6.VI.1968), iar începând cu anii ’70 până în anii ’90 publicist şi traducător la diverse edituri (Meridiane, Politică, Univers, etc.) (fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al
78 V. fişa matricolă penală la adresa http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CD%5CD+02.+Deac+-+Dinau%5CDenes+Ivan+I%2FP1300479.JPG.
79 V. http://mobil.rfi.ro/articol/stiri/politica/securitatea-ivan-denes, Solomovici 2004: 570 şi 2003: 340 ş.u.; Tismăneanu 2008: 71, Totok 2008: 75, 81; respectiv http://tismaneanu.wordpress.com/2011/04/20/papusa-papusarilor-destinul-intortocheat-straniu-si-nenorocit-al-lui-ivan-denes-i/.
80 Vezi fişa sa matricolă penală din 1974 de la Penitenciarul Aiud la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/D/D%2002.%20Deac%20-%20Dinau/Derera%20Lazar%20M/index.php (accesat dec. 2010).
81 Contrastant reputaţiei infame a soţului, soţia sa, dr. Alina Derevici (n. Siegler) (1899-1985), este asumată de către F.C.E.R. ca figură de marcă în istoria comunităţii (FEDROM 2008; Kuller 2008a: 122-3). http://www.jewishfed.ro/fcer/public_html/downloads/carti/FEDROM.pdf)
82 V. Necrologul său în Realitatea Evreiască la http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr302_303/pagina24.pdf.
54
P.C.R. (dosare anexe, u.a. 25/1954)) (v. şi Kuller 2010: 190); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a;
320. DEUTSCH, Ignat – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
321. DEUTSCH, Tatiana – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
322. DIAMANT, Basile –controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1947-1948) (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, pp. 737), apoi, din mai 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 114 din 19 mai 1948, partea I-a, p. 4423);
323. DIAMANSTEIN, Lea – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
324. DIKMAN, Renée – avocat, după război în contenciosul Ministerului de Finanţe, în iunie 1948 transferat de ministrul Justiţiei la contenciosul Ministerului Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4847);
325. (?) DINDERE, Gheorghe (23.08.1921 Vânători, Mehedinţi – XII.2008, Craiova) – “of Jewish origin” cf. Radio Europa Liberă (10 august 196583); prim secretar al PMR al raionului Segarcea (1960-1965), apoi al regiunii Oltenia pe parcursul mai multor cincinale, membru supleant al C.C. al P.C.R. (1965-1969); deputat M.A.N. (succesiv între 1961 şi 1975), decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. III-a; cu dosar de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (întocmit 1955);
326. DLUGACI, Zoe (zisă “Zebra”) (n. 1899 Soroca) – ilegalistă, aflată în atenţia Siguranţei în 1941 (poziţia 302 în lista de “comunişti categoria A” (cu prenumele “Eva”), după război activistă de partid, fondatoare şi membră în conducerea U.F.A.R. (1945-1948) (Mâţă 2007: 247; Şt. Mihăilescu 2006: 378, 380; E. Nicolae 2011: 159); căs. cu Bernard Dlugaci, la rândul său ilegalist
327. DOBREANU, Marcel – în 1949 era revizor-contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
328. DONATH, I. Pavel (n. 25.III.1909, Sâmpetru German, jud. Arad) (fiul lui Iacob şi Margareta) – fost ilegalist, internat în lagărul de muncă obligatorie de la Vapniarka în timpul războiului; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 13); după război iniţial membru al comisiei de verificare a gestiunii Camerei de Muncă Arad; din nov. 1945 încadrat consilier tehnic în administraţia centrală a C.A.S.B.I. în Bucureşti (M.Of. nr. 106 din 12 mai 1947, partea I-a, p. 3713); în august 1948 numit director general al nou-înfiinţatei întreprinderi de stat “Alimentexport”, apoi director al firmei “Prod Export” din subordinea Ministerului Comerţului Exterior în anii ’50; inculpat în dosarul Prod Export – Italia din 196184; decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a (M.Of. nr. 195 din 24 august 1948, partea I-a, p. 7038; Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 281-3; Cosma 1994: 268; B.I.R.E. 22 (20 aug. 1948): 3);
329. DONEA, Emanoil (n. PŞAIT) – din 1946 secretar cultural la Direcţia Relaţii Culturale cu Străinătatea a Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 40 din 19 febr. 1945, partea I-a, p. 1196 – pentru schimbarea numelui; M.Of. nr. 259 din 7 nov. 1946, partea I-a, p. 11711);
330. DOZSA, Ivan – în martie 1945 reîncadrat ca inginer consilier în centrala Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
83 V. Stenograma emisiunii dedicate Congresului partidului din 1965, inclusiv menţiunea despre Dindere, în arhiva Open Society Archives, la http://www.osaarchivum.org/files/holdings/300/8/3/text/50-4-80.shtml.
84 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/D/D%2004.%20Doma%20-%20Dragomiroiu/Donath%20Pavel/index.php.
55
331. DRĂGAN, Vilma (n. Mart(h)a KAJESCO) – originară din Braşov, ilegalistă, după 1945 membru în Comisia de Control a Partidului; fişă de cadre la secţia Gospodărie de Partid a CC al PMR în anii ’50; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; încă în viaţă în 2004;
332. DRĂGHICI, Martha (n. CZIKO, fiica lui Lazăr, mama nefiind evreică85) (1918 Bucureşti – ?) – soţia general-colonelului Alexandru Drăghici, pe care l-a ajutat în 1991 să fugă la Budapesta pentru a se sustrage anchetei; de formaţie croitoreasă, ilegalistă, deţinută timp de aproape un an în perioada războiului; membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), şefă de secţie la C.C. al P.C.R. între 1944 şi 1953; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a; încă în viaţă, la Budapesta, în 2004, conform unui interviu acordat de fiul său Jurnalului Naţional86;
333. DRIMMER, David – în martie 1945 reîncadrat în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
334. DRIMMER, Menyhest – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7951);
335. DRUCHMANN, David [Druckman?, n.n.] – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
336. (?) DUDUMAN, Ştefan – secretarul Comisiei de Control a P.M.R. (1955-1960); decorat cu ordinul “23 August” cls. III-a în 1964 şi cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. III-a în 1971; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1954);
337. DUMBRAVĂ, Nina (n. Carenina ŞRAGHER, fiica lui Daniel)87 (1906-1995) – originară din Bârlad (profesoară de limba română) (cf. propriilor declaraţii în faţa organelor de anchetă s-ar fi convertit la creştinism cu prilejul căsătoriei din 1942), după august 1944 redactor la Bârladul Cultural şi membru de partid, în 1945 responsabil cu organizaţiile de masă în cadrul comitetului judeţean P.C.R. Tutova; numită membru în conducerea Uniunii Sindicale din Industrie şi Comerţ (U.S.I.C.) din Bârlad (Zahariuc 2012); ulterior transferată ca instructor al sectorului Agitaţie din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., respectiv secretar la prezidiul M.A.N.88 (v. şi Ion N. Oprea 2007: 64, 132, respectiv (D.J. Vaslui A.N.R., fond Comitetul judeţean P.C.R. Tutova, dosarele 2,3 şi 4/1945);
338. DUNĂREANU, Horia (n. Harry MENDELSOHN) – medic M.A.I.; membru în comisia de editură din cdrul Direcţiei Studii a Ministerului Sănătăţii în 1948; membru în Colegiul Ministerului Sănătăţii şi chiar adjunct al ministrului în guvernul Gheorghiu-Dej; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (întocmit 1953) (inclus în Kuller 2008a: 437);
339. EBNER, Leopold – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
340. ECONOMU, Virgil (23.XI.1896 – 1978 Bucureşti) (fiul Carolei Erlich) – doctor în agronomie (1930 Montpellier), director la Sportul Capitalei în anii ’30 şi şeful rubricii Sport la Curentul, selecţioner al echipei naţionale de fotbal (1939-1940); în 1941 radiat din registre pe motive rasiale (prin decret individualizat, v. M.Of. nr. 289 din 5 dec. 1941, partea I-a, p. 7590), aidoma tuturor rezerviştilor evrei; după război membru de partid, reîncadrat ca locotenent de artilerie (r) în Forţele Armate (ian. 1945), secretar general al Ministerului Agriculturii (şi Domeniilor) (1945),
85 Ceea ce neagă identitatea ei evreiască, susţinută totuşi, inter alia, de Solomovici (2001II: 44), N. Cosma (1994), C. Lupu (2011) ş.a.
86 V. http://www.jurnalul.ro/special/special/am-adus-cenusa-lui-alexandru-draghici-in-romania-ascunsa-sub-bancheta-masinii-print-73463.html.
87 V. şi http://www.romanianjewish.org/ro/mosteniri_ale_culturii_iudaice_03_11_13.html.
88 V semnătura ei în calitate de secretar al prezidiului M.A.N. la Legea nr. 19 din 13 iulie 1949 la http://freelex.wolterskluwer.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=27874.
56
fondator şi director al cotidianului Sportul Popular (1945-1946), preşedinte al federaţiei Române de Fotbal şi în paralel selecţioner (1946-1947), consilier tehnic al C.C.A. / Steaua Bucureşti (1953-1957, 1966-1967), director al Centrului de copii şi juniori “23 August” (1962-1966), consilier tehnic al F.R.F. (1967-1974) (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie, dosar nr. 267/1945; M.Of. nr. 10 din 13 ian. 1945, partea I-a, p. 192; M.Of. nr. 78 din 4 aprilie 1945, partea I-a, p. 2758);
341. EDEL, Mauriciu (n. EDELSTEIN) – din 1945 prim-consilier de presă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, pensionat la 1 mai 1947 (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 62 din 15 martie 1947, partea I-a, p. 1946; M.Of. nr. 105 din 12 mai 1945, partea I-a, p. 3806);
342. EDELMAN, Marcel – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971);
343. EDELSTEIN, H. Samy (n. 3.XII.1911 Galaţi) – membru de partid din 1945, din 1948 director coordonator al întreprinderii de stat “Agro-Export” din subordinea Ministerului Comertului Exterior ’50, arestat şi condamnat în 1961 alături de alţi funcţionari M.C.E. sub acuzaţia de subminarea economiei naţionale, eliberat în 1964 şi reabilitat; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 42/1976 (Solomovici 2004: 281-2, 287, 289 ş.u.; Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Ioniţoiu 2000 III:205);
344. EFRAIM, Rudolf – după război secretar general al Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării (1945-1948), ulterior secretar general al Ministerului Industriei şi Comerţului (ian. 1948) (M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1948, partea I-a, p. 334 şi nr. 37 din 14 febr. 1948, partea I-a, p. 1261); ulterior vicepreşedinte al Comisiei de Stat a Planificării (1948-1952) (menţionat în memoriile lui Vladimir Trebici), ulterior traducător la diverse edituri până în anii ‘70; în perioada interbelică locuia în Bucureşti, pe str. Stelea nr. 12; menţionat şi în declaraţia lui A.L. Zisu acordată organelor de anchetă la 24 ian. 1952, apud Solomovici 2001II: 104); decorat de două ori de către fostul suveran Mihai: în 1946 cu ordinul “Coroana României” în grad de comandor (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3000), iar în 1947 cu Ordinul “Steaua României” în grad de Comandor (M.Of. nr. 194 din 25 aug. 1947, partea I-a, p. 7666);
345. EGHER, Osias – din 1948 contabil în centrala Ministerului Silviculturii (M.Of. nr. 186 din 13 aug. 1948, partea I-a, p. 6683);
346. EHLING, Ecaterina – deputată supleantă de Arad, din partea Uniunii Populare Maghiare (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 748);
347. EHRENFELD, Ludovic – după război funcţionar la Oficiul Industrial al Lemnului, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534); ulterior membru în conducerea S.C.S. “Exportlemn” din Bucureşti, cu drept de semnătură (M.Of. nr. 210 din 10 sept. 1948, partea I-a, p. 7461);
348. EHRENFELD, Martin – în 1946 numit de C.D. al C.A.S.B.I. administrator de control la ţesătoria “Isac Henrich” din Cluj (M.Of. nr. 225 din 28 sept. 1946, partea I-a, p. 10582); din 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
349. EIBL, Augustin – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
350. EIDLITZ, Zoltan – ilegalist originar din Oradea, secretar de cadre la comitetul judeţean P.C.R. Bihor după război, din 1947 consilier administrativ în centrala Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 79 din 3 apr. 1948, partea I-a, p. 79; M.Of. nr. 84 din 9 apr. 1948, partea I-a, p. 3188), apoi şeful Direcţiei Cadre în Ministerul de Finanţe între 1948 şi 1952 (arestat ca apropiat al lui Vasile Luca (Solomovici 2004: 31, 576), eliberat în 1954), implicat în uciderea mamei lui Ştefan Foriş; N.B. în mai–iunie 1948, un “Zoltan Eidlitz” era numit controlor contabil la nou-înfiinţata întreprindere de stat “Petrolexport” (v. B.I.R.E. 18 (14 iunie 1948): 6); menţionat la conducerea sectorului
57
industriei laptelui după război (Nikolić f.a., p.2); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 9/1988;
351. EISIG, Beno – în 1948 numit de ministrul Industriei director adjunct al Centralei Industriale a Pielăriei (M.Of. nr. 196 din 25 aug. 1948, partea I-a, p. 7082);
352. ELIAS, Benedetto Georges – secretar adjunct al Prezidiului M.A.N. (1947-1949), ulterior în cadrul Oficiului Administrativ (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 707);
353. EMILIAN, Marie-Liese – până în febr. 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
354. ELI, Haim Ber – după război arhivar la Direcţia Aşezăminte Culturale, apoi, până în febr. 1949 secretar de presă la la aceeaşi direcţie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123; M.Of. nr. 194 din 23 aug. 1948, partea I-a, p. 7032);
355. ELINESCU, E. Eugen (n. Eugen EBERVAIN89) (n. 23.VIII.1914 Fălticeni) – în anii ’50 cadru didactic la Facultatea de Tehnologie Mecanică a Institutului Politehnic Bucureşti, începând cu 1957 şi până la sfârşitul anilor ’60 director general al întreprinderii Maşini Export, subordonată M.C.E.; cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 299/1952, nr. inv. 532); decorat în 1963 cu Ordinul Muncii cls. III-a (Decretul nr. 616 din 23 oct. 1963);
356. ENESCU, H. Etty – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
357. ENESCU, Paul – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
358. ENESCU (căs.), Stela – ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1677, doc. 508); în 1945 în activul central al P.C.R., membru iniţial al Consiliului General provizoriu (M.Of. nr. 14 din 18 ian. 1949, partea I-a, p. 619), apoi al Comitetului Director al Asigurărilor Sociale (1949-1952), preşedinta C.C. al U.F.D.R. (1952-1957) şi ministru al Prevederilor Sociale (1953-1954); căs. cu George;
359. ENGLER, Iulius – din 1945 şef de secţie la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
360. ERBLICH, Elsa Cecilia – din ianuarie 1949 referntă stagiată în centrala Ministerului Comerţului şi Alimentaţiei (M.Of. nr. 25 din 31 ian. 1949, partea I-a, p. 949);
361. ESCHENAZ, Daniel – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
362. EŞANU, M. Sabina (n. Şima-Brana LÖBELSOHN / LEIBELZON90, numele dactilografiat în unele documente ale partidului “Ieşeanu”)) (31.VII.1899 Iaşi – 24.VII.1987) – ilegalistă (membru de partid din 1922/4), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiţionale”); după război activistă a partidului, ocupând multiple funcţii (e.g. şefa secţiei cadre la şcoala de partid, în anii ’50 la Consiliul Central al Sindicatelor, etc.) cu fişă de cadre la secţiile Organizatorică (1951, 1952) şi respectiv Propagandă-Agitaţie ale C.C. al P.C.R. (1955); decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a, cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a în 1971 (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971) şi respectiv la pensionare, în 1979, cu ordinul “23 August” cls. II-a;
363. FABER, Waldemar – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
364. FABIAN, Andrei (n. FRIEDMAN) – inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1947-1949), apoi referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781; M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
89 V. decizia nr. 26582 din 14 martie 1946 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 69 din 22 martie 1946, partea I-a, p. 2651.
90 Vezi decizia ministrului Justiţiei nr. 79.847 din 23 august 1948 în M.Of. nr. 203 din 2 sept. 1948, partea I-a, p. 7313.
58
365. FARCHI, Avram (n. Abraham FARCHY) (în unele documente oficialde cu prenumele Aurel) – de profesie medic, originar din Cluj, după război angajat în M.A.E., în 1950 trimis ca medic în războiul din Coreea, de partea comuniştilor din Nord; la întoarcerea în ţară, la începutul anului 1952, implicat într-un incident controversat urmare a căruia amicul său, Egon Balaş, şeful Direcţiei Economice a M.A.E., avea să fie pus sub acuzaţia de deconspirare a unor secrete de stat (v. Constantiniu 2003: 16, 32, 33, 47, 70, 83, 115, 137; Balaş 2008: 235-7, 254-5);
366. FARLADANSCHI, Iacob (n. 14 apr. 1908, Cetatea Albă, cu prenumele nativ Şloim, în unele documente pseudoromânizat Solomon) – ilegalist, în 1939 înregistrat ca student la Drept la Facultatea din Iaşi, în 1940 propus spre internare în lagărul de la Miercurea Ciuc, de profesie tipograf (cf. rapoartelor Siguranţei din 1941), în 1942 refugiat în U.R.S.S. în timpul războiului şi revenit în ţară în august 1944, aflat pe lista probabililor agenţi sovietici transmisă lui Emil Bodnăraş în 1945, Trimis Extraordinar şi Ministru Plenipotentiar al R.P.R. la Budapesta (1948-1956), decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a;
367. FARU, Rafael – din 1948 director adjunct al D.C.I. a Întreprinderilor Prelucrătoare de Materiale Plastice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
368. FAUR, Simon (n. Simion I. FECHNER91) (n. 20.III.1919 Craiova) – ilegalist, secretar U.T.C. (1939-1944), apoi activist al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosar 30/1947); fratele poetului Dan Faur (n. Avram-Alfred Fechner, n. 8.I.1911, Calafat) (inclus cu prenumele “Simion” în Kuller 2008a: 438);
369. FĂINARU, Harry (n. Hersch FEINER) (1899-1968) – originar din Iveşti (jud. Galaţi), emigrat în SUA în 1929, după război numit, deşi membru al diasporei, şef al Legaţiei Române din SUA (până în 1954), ulterior jurnalist la ziare pro-comuniste din Michigan şi apoi Detroit (Românul American); nepoţii săi sunt Steve Făinaru, reporter la Washington Post şi câştigător al Premiului Pulitzer în 2008 şi Mark Făinaru-Wada, reporter la San Francisco Chronicle;
370. FECHNER, I. Simion – din decembrie 1945 şef adjunct de birou în centrala Ministerului Asigurărilor (M.Of. nr. 61 din 15 martie 1945, partea I-a, p. 1976);
371. (?) FEDER, Adalbert – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
372. FLORIAN, Moise (n. FAIBISCH92) (n. 26.XI.1919 Bucureşti) – până la 1 octombrie 1947 controlor al D.G.C.E. a M.I.C., apoi transferat în Ministerul Industriei; în ianuarie 1948 revenit ca inspector în centrala M.I.C. (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9859; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598 – când încă nu îşi românizase numele, respectiv M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737);
373. FELDMAN, S. Bercu (n. 1915, Iaşi, după alte surse 20 nov. 1914) – fost ajutor de croitor, ilegalist cu stagiu recunoscut din 1934 (cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1268, doc. 16), deţinut comunist la Tg. Jiu, Vapniarka şi Caransebeş; în caracterizarea unui coreligionar, “un evreu obraznic şi fără scrupule” (Solomovici 2003: 139); după război secretar general al C.D.E. (1946-1952) şi deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952, 1957-1961), conferenţiar la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1953-1955), consilier juridic în cadrul C.S.P., apoi, până în anii ’70 activist la Uniunea Generală a Sindicatelor din România; decorat cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a în 1949 şi cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a în 1971 (v. şi dosarul său de cadre de la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.C.R. din 1954; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 396, n.4; Solomovici 2004: 577; Rosen 1990: 66, 71 ş.u., 97);
91 Vezi schimbarea numelui prin decizia ministrului Justiţiei nr. 113.430 din 11 nov. 1946 în M.Of. nr. 283 din 6 dec. 1946, partea I-a, p. 12626.
92 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 93589 din 11 oct. 1947 în M.Of. nr. 240 din 17 oct. 1947, partea I-a, p. 9340.
59
374. FELDMAN, Ştrul – în august 1948 numit de ministrul Industriei director adjunct al Centralei Industriale a Zahărului şi Produselor Zaharoase (M.Of. nr. 179 din 5 aug. 1948, partea I-a, p. 6474);
375. FELLER, M. Ilie – şef de serviciu în cadrul Ministerului Învăţământului, decorat în 1967 (Decretul 604 din 26 iunie) cu ordinul Muncii clasa a III-a;
376. FELNER, V. Alfred – director la Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei la începutul anilor ’60, decorat în 1963 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
377. FELIX, H. Ida (în acte: Idaşe Sobla FELICS; a folosit şi pseudonimul “Haia Ita Rozenthal) (n. 28.VII.1908, Iaşi) – ilegalistă, membru P.C.d.R. din 1931 (după alte surse din 1924), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1191), în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 255 din 27 oct. 1941, partea I-a, p. 6598); după război membru al Comisiei de Control a Partidului (1945-1950) şi apoi director de cadre în Ministerul de Externe (1950-1952-?); pensionată în 1959; decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (Decret nr. 873 din 20.VIII.1949), 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971) şi în 1979 cu ordinul “23 August” cls. I-a (Decret nr. 38 din 27.I.1979); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 47/1956;
378. FENYO, Alexandru – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
379. FERMO, Alexandru – din mai 1945 secretar de presă grad I în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), din ianuarie 1947 cu aceeaşi funcţie la Direcţia Radio (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501; M.Of. nr. 98 din 27 apr. 1948, partea I-a, p. 3809);
380. FETCU, Alice (n. Băeţelu?) – în anii ’50 funcţionar în centrala M.A.E., în anii ’70 menţionată în cadrul I.R.R.C.S. (vezi de ex. nr. 153 şi 155 din Fototeca online a I.I.C.C.M.E.R. şi A.N.R.), în 2005 încă în viaţă, implicată în proiectele comunităţii evreieşti din Bucureşti (asistenţă socială); cu fişă de cadre la secţia Relaţii externe a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, dosar nr. 10/1954, nr. inv. 42);
381. FIEDLER, Sofia – în 1945 încadrată ca şefă de birou în centrala Ministerului Afacerilor Străine, din 1946 transferată şefă de secţie la Direcţia Cinematografie a Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 141 din 24 iunie 1947, partea I-a, p. 5140; M.Of. nr. 32 din 9 febr. 1945, partea I-a, p. 912);
382. FILDERMAN, Leopold S. (zis “Poldi”) (n. 15.XI.1900 la Bacău, fiul lui Samoil şi Debora – d. ?) – avocat, membru P.S.D. (facţiunea procomunistă a lui Rădăceanu) şi membru al Uniunii Comunităţilor Evreieşti din Vechiul Regat (1945), membru al C.D.E., ulterior preşedinte al Comisiei Superioare de Epuraţie de pe lângă Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti; în 1946 mai întâi secretar general al Ministerului de Război (M.Of. nr. 201 din 31 aug. 1946, partea I-a, p. 9576), apoi secretar general al Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 203 din 3 sept. 1946, partea I-a, p. 9692); după unele surse ar fi fost propus fără succes lui Petru Groza spre cooptarea în guvern (fapt care i-ar fi atras celui din urmă acuzaţia de antisemitism din partea lui A.L. Zissu (Solomovici 2003: 161-2)), deputat de Bacău în Marea Adunare Naţională (1946-1952); arestat în 1952 (deţinut la Penitenciarul Piteşti), eliberat în 1953, ulterior emigrat în Israel;
383. FILDGUT, Eugen – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
384. FILIP, Gheorghe (“Georges”; n. GRÜNFELD) (n. 16.X.1919 Oradea) – ilegalist, voluntar în Spania, absolvent de Politehnică în Franţa, căs. cu Annie, membru în maquis, după război
60
consilier la Consiliul de Miniştri (cf. V. Tismăneanu93); emigrat cu familia în jurul anului 1967; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 136/1956;
385. FINKEL, Heinrich – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
386. FINKELSTEIN, Faibiş (n. 1906 Roman, uneori în varianta “Finchelstein”) – ilegalist; cu fişă personală în Arhivele Comintern; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le fixau domiciliu obligatoriu; din febr. 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2308, doc. 3; M.Of. nr. 149 din 26 iunie 1941, partea I-a, p. 3678; M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1627; M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 74/1978;
387. FINCHELSTAIN, M. Ghizela – funcţionară în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
388. FIS(C)HERMAN, Ivan Kain – în 1957 director general în cadrul Ministerului Industriei Alimentare şi membru în Consiliul Central al frontului Democraţiei Populare94;
389. FISCH, Arie – inginer; în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662;
390. FISCH, Sanda (n. Surica FISCH) – din iunie 1948 şefă de secţie în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5464; M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830);
391. FISCHER, Leon – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
392. FISCHLER, David – membru de partid; în august 1948 numit de ministrul Industriei director adjunct al Centralei Industriale a Uleiurilor Vegetale (M.Of. nr. 179 din 5 aug. 1948, partea I-a, p. 6474); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 70/1956
393. FISCHLER, I. Marcel – avocat, în facţiunea pro-comunistă a P.S.D., din 1948 membru P.M.R., membru în conducerea C.D.E. şi deputat al Marii Adunări Naţionale (1946-1948-1952), ulterior funcţionar superior în cadrul Ministerului Justiţiei, coautor al lucrării Arbitrajul de Stat şi rolul lui în economia naţională a R.P.R. (1958); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a;
394. FIŞLER, David (24.IX.1910 – X.1985) – ilegalist (din 1932), director în Ministerul Agriculturii, apoi Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, 36/1952); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a (dosar F/66 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);;
395. FITZNER, I. Ladislau – director la Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei la începutul anilor ’60, decorat în 1963 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
396. FLACHS, A. Sami (uneori ortografiat şi în forma românizată “Flacs”, respectiv “Flax”) – din 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1627); în anii ’50-’60 funcţionar în cadrul C.S.P., respectiv cadru
93 http://tismaneanu.wordpress.com/2011/08/28/11132/.
94 Menţionat în perioada respectivă de postul Europa Liberă, v. transcrierea la http://www.osaarchivum.org/files/holdings/300/8/3/text/48-5-62.shtml.
61
didactic (în 1956 lector cumul) la catedra de organizare şi planificare din cadrul I.P.B.; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
397. FLACHS, Mauriciu – de formaţie inginer, în 1948 subinspector general la Direcţia Generală a Controlului Economic (M.Of. nr. 79 din 3 apr. 1948, partea I-a, p. 2971; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781), ulterior menţionat în mai multe documente din anii ’60 ca funcţionar superior în cadrul Comitetului de Stat al Planificării;
398. FLAVIAN, Jacques (n. FINKELSTEIN95) (n. 2.X.1913 Galaţi) – angajat în 1945 ca fotograf principal în centrala Ministerului Propagandei, ulterior promovat şef adjunct de birou administrativ în centrala Ministerul Propagandei, iar din decembrie 1947 promovat şef de secţie în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905);
399. FLEISCHER, Erwin – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092); probabilă identitate cu omonimul cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr.108/1955);
400. FLOREA, Zilli – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
401. FLOREANU, Marcel (n. Marcel FEIGELES) (n. 3.VII.1916 Brăila) – în timpul războiului internat la muncă obligatorie la Vapniarka; după război pe diverse funcţii de stat în domeniul agriculturii şi industriei alimentare; cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (“dosare anexe” u.a. 25/1953, nr. inv. 63); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 22/1956 şi 42/1979; decizia M.J. nr. 97.243 din 30 sept. 1946 în M.Of. nr. 229 din 3 oct. 1945, partea I-a, p. 10731; încă în viaţă la începutul anilor 2000, la Bucureşti;
402. FLORIAN, Jean (n. Jean BLUMENFELD) (n. 23.VI.1916 Tg. Ocna, BC) – încadrat ca secretar cultural principal în centrala Ministerului Informaţiilor în august 1946 (M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856; M.Of. nr. 70 din 25 martie 1947, partea I-a, p. 2266);
403. FLORESCU, Emanoil (n. BRAUNSTEIN) – ilegalist (unul din organizatorii frontului Studenţesc Democrat în anii ’30), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2371); după război în presă, redactor la Lupta de clasă în anii ’60, apoi şef de secţie la Secretariatul general al Consiliului de Miniştri; cu dosar de cadre la secţiile Economică (12/1952) şi Gospodărie de Partid (8/1954) ale C.C. al P.C.R.; decorat în 1971 cu ordinul “23 August” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
404. FLORESCU, Gheorghe [alias] (16.III.1911 Nana, Călăraşi – 1973 Bucureşti) – de profesie tipograf; vechi ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 90); în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); după război membru în conducerea C.D.E., preşedinte al F.N.T.D.R. (1946-1948), apoi secretar general (1948-1949), respectiv prim-secretar al C.C. al U.T.M. (1949-1955), membru al Comitetului Premiului de Stat al R.P.R. (numit în 1950), membru al Biroului Organizatoric al C.C. al P.M.R. (1950-1954), membru în Consiliul General de conducere al A.R.L.U.S. (în 1948), membru membru în C.C. al F.D.P. (1950-1952), ministru adjunct al Agriculturii (iul. 1952-1953), membru al Comisiei Centrale de Revizie a P.M.R. (1955-1960), şef de sector în cadrul secţiei Gospodărie a C.C. al P.M.R. (din 1958), deputat M.A.N. (mandate succesive între 1946 şi 1961); decorat cu ordinele “Steaua R.P.R.” clasa a II-a în 1948, “Muncii” clasa a II-a în 1949 şi “Apărarea Patriei” clasa a III-a în 1949 (C.P.A.D.C.R. 2006: 65, 111, 143; Dobre et al. 2004: 265-6; Andreescu, Năstasă şi Varga 2003a: 24);
95 V. M.Of. nr. 266 din 20 nov. 1945, partea I-a, p. 10158.
62
405. FLORESCU, Mihail (n. Iancu Frenkel96 IACOBI) (28.I.1912, Roman – 25.II.2000) – ilegalist (membru P.C.d.R. 1934), voluntar în Spania şi în Rezistenţa Franceză; încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); deputat permanent în Marea Adunare Naţională (1946-1951), secretar general al Ministerului Informaţiilor (1947-1948), şeful Direcţiei Superioare Politice a Armatei cu grad de general-maior (1948-1951), ministru adjunct la Ministerul Industriei Metalurgice și Industriei Chimice (1951-1952), ministru al Industriei Chimice (1952-1957), ministru al Industriei Petrolului și a Chimiei (1957-1965), șef al secţiei de industrie al C.C. al P.C.R. (1965-1968), vicepreședinte al Consiliului Economic (1968-1970), ministrul Industriei Chimice (1970-1980), ministru secretar de stat la C.N.S.T. (Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie) (1980-1989); decorat în 1948 co ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a, în 1964 cu ordinul “23 August” cls. I, iar în 1981 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a; fiul său, Alică Florescu, este căsătorit cu arhitecta Tomniţa Florescu, cadru didactic la Universitatea “Ion Mincu” din Bucureşti;
406. FOCŞENEANU, Dumitru – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1160); în noiembrie 1945 încadrat ca inspector general şcolar în Ministerul Educaţiei Naţionale (în noiembrie 1945 încadrat ca detectiv clasa I-a în D.G.P. (M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9805); ulterior deputat de Prahova, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 751); în ianuarie 1945 reîncadrat ca sublocotenent de infanterie (r) în Forţele Armate după ce în 1940 fusese radiat din registre pe motive rasiale, aidoma tuturor rezerviştilor evrei (v. M.Of. nr. 10 din 13 ian. 1945, partea I-a, p. 190) (pentru evreitate vezi şi Arhiva U.S.H.M.M., colecţia RG-25.012M, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1940-1944, dosar nr. 139/1943-1944);
407. FOCŞENEANU, Eleodor – din febr. 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1627);
408. FOCŞENEANU, Lazăr – în “activul central al partidului” în 1946 (Andreescu, Nastasă, Varga 2003: 369ş.u.) (probabil acelaşi Focşeneanu cu cel menţionat în Solomovici 2001II: 39); fratele avocatului Emil Focşăneanu, secretar general al Uniunii Evreilor din România în 1945-1946?;
409. FOCŞENEANU, Petre – în 1948 era avocat în Contenciosul Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 219 din 21 sept. 1948, partea I-a, p. 7715);
410. FONEA, Max (n. 22.I.1924, Dorohoi – 1999) – angajat în mandatul Anei Pauker la M.A.E., unde ocupă diverse funcţii, inclusiv reprezentant al României la Comisia Dunării, O.M.S. şi alte organizaţii internaţionale, ulterior cercetător, timp de două decenii, în domeniul organizării sanitare la Institutul de Pneumoftiziologie “Marius Nasta” din Bucureşti;
411. FORIŞ, Lotty (îşi schimbă numele în Cernea după 1946; uneori cu prenumele ortografiat “Loti”) (n. 30.X.1898) – ilegalistă cu stagiu recunoscut din 1923, fosta soţie a liderului ilegalist Ştefan Foriş, apoi a avocatului Iosif Schraer; arestată în 1932 şi condamnată la 2 ani închisoare; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); în 1945 fondatoare, membru al C.C. şi cenzor supleant al U.F.A.R. (1945-1948), apoi membru al C.C. al U.F.D.R. (din febr. 1948) (v. Şt. Mihăilescu 2006: 429-30); decorată ca pensionară, sub numele “Laura Cernea”, în 1979, cu ordinul “23 August” clasa a II-a (Decretul nr. 38 din 27 ian. 1979); incinerată la crematoriul “Cenuşa”;
412. FRANCHE, Maria – din 1946 şefa direcţiei generale Igienă (şi Medicină Preventică) din cadrul Ministerului Sănătăţii şi adjuncta ministrului; preşedinta comisiei ministeriale pentru întocmirea tabloului bolilor profesionale (1948-?); decorată în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul
96 Şi nu „Mihail Iacobi”, cum susţin Tismăneanu & co. (C.P.A.D.C.R. 2006: 108).
63
“Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4251; Bărbulescu 2009: 66, 94, 123 ş.a.);
413. FRÂNCU, Ionel (n. FRÄNCHEL97) (n. 27.III.1913 Bucureşti) – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8970);
414. FRANK, Solomon Mihail – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8970);
415. FREIER, I. Bernard – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
416. FRENKEL, Herman – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460);
417. FREUD, A. Corneliu – din 1945 şef adjunct de secţie la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
418. FREUD, A. Hellin Constantin (d. 1996 Bucureşti) – în martie 1945 reîncadrat ca şef de secţie la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5); ulterior consilier în cadrul Ministerului Comerţului Exterior; incinerat;
419. FRIED, Edmund – din 1945 inginer consilier la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
420. FRIEDLÄNDER, Bruno – după război funcţionar la Direcţia Import-Export a Oficiului Industrial al Bumbacului; din februarie 1949 referent de specialitate la Direcţia Centrală Industrială a Bumbacului, Inului şi Cânepei din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189; M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817);
421. FRIEDMAN, Adalbert – în 1949 era revizor-contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
422. FRIEDMAN, Avram – din martie 1945 şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
423. FRIEDMAN, Herman – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
424. FRIEDMAN, Maria – şefă de birou (magazie) în cadrul Direcţiei Administrative a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (iunie 1948 – febr. 1949) (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5464; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
425. FRODA, Paula – după război funcţionar administrativ în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 70 din 23 martie 1946, partea I-a, p. 2667);
426. FRÖLICH, Petre – în 1948 era controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611);
427. FRUNZĂ, Vasile (n. Isak Aronovici FRUCHTMAN98) (n. 13.XII.1912 Iaşi) – crescut în Basarabia, ofiţer al Armatei Roşii şi membru al Partidului Comunist Bolşevic; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1257, doc. 1); stabilit în august 1945 în România; în oct. 1947 reîncadrat (retroactiv, începând cu 15 august 1945), ca farmacist maior activ în Forţele Armate Române; încadrat mai întâi la Direcţia Superioară Politică a Armatei, apoi la Corpul 4 Armată, în 1949, când este decorat cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, cu grad de maior; în 1953, 1954 şi 1955 menţionat în arhivele diplomatice britanice ca ataşat militar la ambasada României din Londra (cu grad de colonel);
97 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 93582 din 11 oct. 1947 în M.Of. nr. 240 din 17 oct. 1947, partea I-a, p. 9341.
98 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 5806 din 19 ian. 1946 în M.Of. nr. 32 din 7 febr. 1946, partea I-a, p. 948.
64
probabil rudă cu Mihai Frunză (v. infra) (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 66/1950, ff. 1-2);
428. FULGA, Alfred – în decembrie 1945 numit membru al Consiliului de Administraţie al Băncii Sovieto-Române (M.Of. nr. 281 din 7 dec. 1945, partea I-a, p. 10679);
429. FULGA, Heinrich – după război inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
430. FUNDOIANU, Samoil – după război inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
431. FUNKEL, I. – până la 1 august 1947 inspector al Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului, ulterior la Ministerul Industriilor (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8970);
432. GAISINSCHI, Elvira (n. Gaişinskaia, fiica lui Gaisiner Abram Lazarevici; căs. cu Mihail Iacovlevici SCVORŢOV) (25.VIII.1907 – 9.XII.1984) – basarabeancă, ilegalistă (membru de partid din 1923); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiţionale, p. 3); deţinută în anii ’30 pentru activitate comunistă la închisoarea centrală Chişinău, unde la 28 martie 1935 dă naştere fiului său Felix Scvorţov (încă în viaţă în Bucureşti în 2012, director tehnic la UnderConstruct SRL); după război instructoare în cadrul Comisiei (viitorul Colegiu) Controlului de Partid; şefa grupului de anchetă a foştilor luptători din Spania în anii ’50; ulterior directoare adjunctă a Institutului de Istorie al C.C. al P.M.R. (responsabilă cu arhiva); decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971), iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls I. (Decret nr. 7 din 23.I.1978) (dosar G/10 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
433. GALENSOVSCHI, Boris – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643)
434. GALIN, Dondi – în mai 1945 încadrat ca inspector general în centrala Ministerului Propagandei, ulterior prim-consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4038);
435. GALL, F. Carol – la începutul anilor ’60 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 335 din 20 iun. 1963;
436. GALL, Ludovic – în august 1948 numit de ministrul Industriei director al Centralei Industriale a Zahărului şi Produselor Zaharoase (M.Of. nr. 179 din 5 aug. 1948, partea I-a, p. 6474);
437. GALL, Teodor – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
438. GALLIN HERESCU, ? – din februarie 1949 şef serviciu în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267);
439. GANZ, Iulius (în alte documente ortografiat “Gantz”) – în a doua jumătate a anilor ’40 şef de serviciu tehnic în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);
440. GÄRTLER, Roza – secretar presă în cadrul Direcţiei Muzică a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (aug. 1948 – febr. 1949) (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134; M.Of. nr. 196 din 25 aug. 1948, partea I-a, p. 7077);
441. GARTNER, Gusti – din aprilie 1948 secretar de presă (cenzor) în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 81 din 6 apr. 1948, partea I-a, p. 3047);
65
442. GASTON MARIN, Gheorghe (n. Gheorghe GROSMAN, după alte surse GROSSMAN99; fiul lui Alexandru şi Terezia) (14.IV.1918 Pădureni, Arad – 2000) – fost membru al Partidului Comunist Francez în timpul războiului, membru P.C.d.R. din 1942, secretar particular al lui Dej; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2321); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); după război şi consilier la Președinţia Consiliului de Miniștri (1945-1948; pentru câteva luni în 1947 a fost şi secretar general al Ministerului Industriei şi Comerţului), membru al Consiliului Ministeriale pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară (din 1947), secretar general și ministru adjunct la Ministerul Economiei Naţionale (1948-1949), deputat în Marea Adunare Naţională (1952-1985), ministrul Industriei şi Energiei Electrice şi Electrotehnice (1952-1958); membru al C.C. al P.C.R. (1960-1984); numit preşedinte al Comitetului de Stat pentru Planificare în 1962; vicepreședintele Consiliului de Miniștri (1962-1969), președinte al Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară (1955-1966); decorat de către fostul suveran Mihai în 1947 cu Ordinul “Steaua României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 194 din 25 aug. 1947, partea I-a, p. 7666); cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa I-a prin Decretul nr. 18 aug. 1964; emigrat în Israel în 1989 (după alte surse, în 1986), ulterior revenit în România, unde a decedat; din cei doi copii, fiul, fizicianul Alexandru Adalbert Marin (emigrat în SUA în 1983), a fost soţul Irinei Cajal (fiica academicianului Nicolae Cajal), iar fiica, Jacqueline, s-a căsătorit cu Radu Osman (fiul ilegalistului Hristache Osman şi al Victoriei Gheorghiu, sora lui Gheorghiu-Dej), ambii trăind în prezent în Israel sub numele “Ossman”.
443. GASTON MARIN, Roberta (1917-2005, zisă “Bobi”) – evreică sefardă, participantă în Rezistenţa Franceză, soţia lui Gheorghe Gaston Marin, funcţionară în cadrul MAE (1946-1948-?), ulterior profesoară de franceză la Universitatea Bucureşti (Gheorghe Florescu apud Mihăilescu 2008:10; menţionată nenominal şi în Solomovici 2001 I: 202)100;
444. GĂLĂŢEANU, Adolf (n. KESSLER) (31.I.1896 – 29.XI.1977) – membru de partid din 1947 (dosar K/53 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); inspector al Direcţiei Generale Control Economic din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului (1947-1948) (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496);
445. GĂLĂŢEANU, Sapşe – inspector economic în centrala M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384);
446. GÂTLAN (căs), Dorina (n. WEISS) – din decembrie 1946 arhitectă a Direcţiei Arhitectură şi Urbanistică din centrala Ministerului Artelor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1946, partea I-a, p. 12838);
447. GELLER, Stefan – până în iulie 1948 controlor în cadrul D.G.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5626);
448. GENAD, N. Eugen – fost blănar, ilegalist (membru de partid din 1931), în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2565); după război director al şcolii de partid din oraşul Stalin (Braşov), apoi Constanţa (1947-1950); ulterior consilier juridic la Procuratura Generală a R.P.R. (1950-1953), demis în 1954, apoi lector la Institutul Politehnic Bucureşti (1954-1955); decorat cu ordinul “23 August” clasa a IV-a prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 (după reabilitare); cu referat de
99 Fişa sa de cadre de la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (1956) indică numele de naştere Grosman, Gheorghe. Pentru românizarea numelui vezi decizia nr. 79470 din 12 aug. 1946 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 196 din 26 aug. 1946, partea I-a, p. 9282.
100 Vezi şi necrologul din Realitatea Evreiască la http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr225/pagina13.pdf.
66
cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 162/1968;
449. GENAD, N. Heinrich (prenume uneori transcris Henric) (fratele lui Eugen) – ilegalist (membru de partid din 1927), în timpul războiului, cf. propriilor declaraţii, ascuns în Arad pentru a evita deportarea, după război activist de partid la nivel regional, epurat în 1958 în lotul “fracţioniştilor”; ulterior reabilitat; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 3/1967; decorat cu ordinul “23 August” clasa a IV-a prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 (după reabilitare); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 162/1968;
450. GEORGESCU, (Alexandru?) (n. ASHKENAZY)101 – avocat, director general în cadrul Ministerului Învăţământului (1948-1952);
451. GEORGESCU, Elena (n. SAMOILĂ, fiica lui Leon; zisă “Lenuţa”) – fostă croitoreasă, simpatizantă comunistă, în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu; căsătorită în 1944 cu Teohari Georgescu; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 12); fondatoare şi membru al Comitetului de Conducere al U.F.A.R. (1945-1948), funcţionar la Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1945-1946), apoi membru al organizaţiei de bază a partidului şi şefa Direcţiei Consulare a MAE (cu rang de prim consilier de legaţie), iar în paralel cadru didactic la catedra unui institut din subordinea Ministerului Agriculturii (1947-1952), apoi demisă împreună cu soţul său, de care va divorţa; ulterior lector la D.G.P.T.; decorată prin decretul din 20 mai 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, respectiv prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 81/1970 (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946; arhiva Foreign Office în Deletant 1999: 23 şi 2001: 34-5, respectiv Preston et al. 2005: 334, n. 2; Tismăneanu 2010a; Şt. Mihăilescu 2006: 378, 380; Constantiniu 2003: 44, 97, 98, 100 ş.u., 116; M.Of. nr. 97 din 26 apr. 1946, partea I-a; M.Of. nr. 20 din 26 ian. 1948, partea I-a, p. 557);
452. (?!) GEORGESCU, Teohari (n. Burăh102 (după alte surse Samuel Burah) TESCOVICI; fiul lui Constantin şi Aneta (cf. M. Oprea)) (31.I.1908 Bucureşti (după alte surse Bacău)103 – 31.XII.1976 Bucureşti) – de formaţie tipograf-zeţar (a lucrat inclusiv la ziarul Adevărul (!) între 1937 şi 1938); ilegalist, membru de partid din 1929; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu, deţinut ca ilegalist, eliberat la 23 august 1944 de la Caransebeş; după război membru titular al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al P.C.R./P.M.R. (1945-1952); mărturie a importanţei sale în ochii Moscovei, printre puţinii comunişti impuşi de sovietici încă din sept. 1944 în guvernul de la Bucureşti, ca subsecretar de stat (pentru administraţie) în Ministerul-cheie al Afacerilor Interne (1944-1945); ministru al Afacerilor Interne (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1950-1952); destituit în 1952 şi arestat pentru “deviere de dreapta” în 1953104, anchetat timp de 2 ani, absolvit şi numit
101 Menţionat în Rosen (1990:165-6), identitatea reală a lui “Georgescu” fiindu-i necunoscută ministrului la acel moment.
102 Fără a menţiona vreo sursă, Pinay (1962) şi C. Lupu (2007: 39) indică prenumele Baruh [de rezonanţă ebraică, n.n., I.A.], iar Manu (2011: 161) şi Datcu (2008) indicădrept nume complet (tot fără menţiunea vreunei surse) varianta „Samuel Burah Tescovici”. În sfârşit, într-un interviu acordat în 1999 lui Călin Mihăescu, fostul general de securitate Neagu Cosma indică varianta Nuhăm Tescovici (v. http://roncea.ro/2010/07/28/istorie-romania-vazuta-prin-ochii-unui-general-de-securitate-fostul-comandant-al-directiei-de-contraspionaj-interviu-cu-neagu-cosma-securitatea-si-partidul-au-fost-conduse-de-alogeni-in-proportie/), în timp ce în în 1953, în vol. XXXII al revistei elveţiene Schweizer Monatshefte: Zeitschrift für Politik, Wirtschaft und Kultur (pp. 380-381) se avansează varianta rarisimă “Nuchem Solomon Paschievici”.
103 Tismăneanu pretinde, singular şi fabulant, că Georgescu ar fi fost din Călăraşi (v. V. Tismăneanu şi M. Mihăieş, Ghilotina de scrum, Iaşi: Polirom, 2002, p. 24).
104 Cf. comunicatului Plenarei C.C. al P.M.R. din 26-27 mai 1952, „[t]ov Teohari Georgescu a manifestat o atitudine împăciuitoristă faţă de devierea de dreapta a lui Vasile Luca, căutând să ascundă propriile sale greşeli de dreapta, lipsa de
67
director al Combinatului Poligrafic “13 Decembrie” (1955-1963, pensionat); căsătorit cu Ana (n. Filipovici), sora ilegalistei Elena Filipovici (1903-1937), apoi recăsătorit cu evreica fostă croitoreasă Eugenia Samoilă [v. supra]; fiica lui T. şi a Elenei Georgescu, Ana (căs.) Stamate, de profesie medic, a emigrat în Israel în anii ’80; incinerat la crematoriul “Cenuşa” (v. şi supra, “În loc de introducere”; arhiva Public Record Office, Foreign Office 371/59190/R7847/6181/37; D.J. Iaşi a Arhivelor Naţionale, fd. Rectoratul Universităţii Iaşi, dosar nr. 1/1946, f. 237; M.Of. nr. 127 din 1 iunie 1941, partea I-a, p. 2983; INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2 (!); Preston, Partridge şi Ludlow 2006: 260; Preston, Partridge şi Smyth 1999: 130; Buzatu, Cheptea şi Cîrstea 2011: 399; Buzatu 2003: 493-462 şi 2008: 407; M.R. Hansen 2011: 34; G. Manu 2011: 161; Kunze 2009: 72; Dardan 2009: 197; Lipcsey, Gherman şi Severin 2006: 314; ÖFIWP 1952: 34; Deletant 2001: 34-5, n. 22 şi 1999: 23, n. 2; Jela, 2001: 124; Andreescu, Nastasă şi Varga, 2003a: 186, n. 1; Boia 2001: 173; C. Lupu 2007: 39, Talaban 1990: 18; Pinay 1962 şi 1967, secţiunea “D”, poziţia 4, etc.);
453. GEWOLD, Iuliu – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
454. GHELER, Sarina – în 1948 numită membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Industrial al Mătăsii (M.Of. nr. 2 din 2 ian. 1948, partea I-a, p. 31);
455. GHELES, Haim – din 1945 ca şef adjunct de secţie la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
456. GHEORGHIU, Leon (n. Arie-Leon WECHSLER105) (n. 20.I.1925 Ploieşti) – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C.; în 1949 transferat ca tehnician în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642; M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971; M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626);
457. GHEORGHIU, Ronea (n. Ronea PEISACHOVICI, zisă “Florica”) (n. 15.VII.1911, Chişinău) – fostă croitoreasă, soţia demnitarului comunist de origine bulgară Petre Gheorghe; ilegalistă (membru de partid in 1932), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1830, doc. 7); după 1944 activistă de partid, iniţial la secţia Gospodărie de Partid a C.C. (dosar de cadre nr. 2/1951), apoi la Comisia Controlului de Partid (fişă în dosarul 162/1952 la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R.), cu rol major în anchetele şi “epurările” din 1952-1953, apoi, din 1958, şefa direcţiei cadre la Comitetul Geologic; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 24/1961, vol. I.; (P. Câmpeanu 2003: 135, 192; Opriş 2005; Tismăneanu 1991: 171, n. 84; Rotman 2004: 43); decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
458. GHICA, Leon (n. DIAMAND) (n. 13.IV.1916 Bucureşti) – după război membru de partid, funcţionar diplomatic, mai întâi la Ambasada de la Belgrad, apoi la Legaţia de la Paris; acuzat într-o şedinţă disciplinară din centrala M.A.E. ca “trădător” şi cu “nevastă mahalgioaică” (v. stenograma reprodusă în Fl. Constantiniu 2003: 108-9; M.Of. nr. 117 din 22 mai 1948, partea I-a, p. 4541; M.Of. nr. 149 din 1 iulie 1948, partea I-a, p. 5573);
459. GHIDEL, Justina – din 1948 impiegată în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
460. GILLIMAN, Iosif – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
combativitate împotriva duşmanului de clasă şi pierderea vigilenţei revoluţionare” (Scânteia, nr. 2360 din 29 mai 1952, p. 1 (apud Fl. Constantiniu 2003: 5 n. 2).
105 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 93583 din 11 oct. 1947 în M.Of. nr. 240 din 17 oct. 1947, partea I-a, p. 9341.
68
461. GINSBERG, Marcel – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642)
462. GLATZER, Friedrich – în 1947 controlor tehnic în cadrul Direcţiei Silozuri a Ministerului Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3909);
463. GLAZBERG, Emil – din 1948 şef de secţie în cadrul D.C.I. a Energiei Electrice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
464. GLUVACOV, Ana (n. 22.VII.1925, fiica lui Noie) – soţia colonelului de securitate Andrei Gluvacov; membru de partid din 1941, de profesie rihtuitoare; după război membru al Comitetului de Conducere al U.F.A.R., apoi în C.C. al U.F.D.R., decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R” în 1949, profesor de economie politică la Institutul Politehnic Bucureşti, ulterior director adjunct al Şcolii de Partid (1957 – anii ‘60), cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (dosar 103/1953); propusă pentru decorare în 1961 într-un raport al Cancelariei P.M.R.;
465. GLÜCKMAN, Heinrich – din 1948 membru în Consiliul de Administraţie şi şeful Direcţiei Contabilitate a Institutului General de Asigurare, Credit şi Asistenţă a funcţionarilor şi pensionarilor publici (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 534);
466. GOANŢĂ, Andrei (n. Adalbert GANZ) – activist de partid, adjunct al Ghizelei Vass la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (1948-1952), cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (în dosarul 112/1955); ulterior emigrat în Israel împreună cu soţia sa Yolan, cu care a avut două fiice: Lucy (căs. Netzer) şi Agi (căs. Kleinmann);
467. GODEANU, Alexandru (n. GOLDSTEIN) – din 1948 consilier la cabinetul secretarului general al Ministerului Comerţului, Emanoil Vinea (M.Of. nr. 199 din 28 august 1948, partea I-a, p. 7231);
468. GOLD HARET, Ioan – după război inspector general în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (M.Of. nr. 92 din 17 aprilie 1946, partea I-a, p. 3945);
469. GOLD HARET, Iosif – avocat; după război avocat consilier, succesiv la Contenciosul Ministerului Cooperaţiei, apoi la Comisariatul General al Preţurilor, în Contenciosul Ministerului Economiei Naţionale (1945-1947), ulterior revenit la Contenciosul Ministerului Cooperaţiei (M.Of. nr. 65 din 19 martie 1947, partea I-a, p. 2041; M.Of. nr. 271 din 26 nov. 1945, partea I-a, p. 10313);
470. GOLD, Iacob – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
471. GOLDBERGER, Nicolae (n. Miklos GOLDBERGER106, fiul lui Wolf, haham local, şi Reghina) (1.V.1904 Someş-Odorhei, Sălaj – 19.IX.1970 Viena) – dintr-o “familie evreiască tradiţională [sic]” (Kuller 2008a: 171), de profesie cizmar; ilegalist cu stagiul recunoscut din 1923107, îşi românizează numele în perioada interbelică, revenind la originalul evreiesc după război; instructor C.C. al P.C.d.R. pentru Ardealul de Nord în timpul războiului; după război acuzator al administraţiei româneşti reinstaurate în Ardealul de Nord şi adept al unui stat transilvănean independent, în linia de ultimă concesie adoptată de leadership-ul de la Budapesta (Watts 2011: 150, 160); membru în conducerea C.D.E.şef-adjunct de secţie (adjunctul lui L. Răutu) şi responsabil al Comisiei Propagandă din secţia/Direcţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1948-1952); şeful Direcţiei Politice a Armatei (1948-1950); rector al Institutului de Ştiinţe Sociale de pe lângă C.C. al P.M.R. (din 1956); director adjunct al Institului de Studii Istorice şi
106 Şi-a românizat numele în perioada interbelică şi a revenit la cel de rezonanţă iudaică după 23 august 1944, cf. Solomovici 2001; II: 13, sursă care prezintă şi o fotografie a legitimaţiei sale de participant la Congresul al VII-lea al Internaţionalei Comuniste de la Moscova, iulie-august 1935.
107 în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946).
69
Social-Politice (pe lângă C.C. al P.C.R.) (1958-1970), deputat M.A.N. (1952-1957); multiplu decorat de autorităţile comuniste; înmormântat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” din actualul Parc Carol din Bucureşti;
472. GOLDBERGER, Fani (n. Fani MATES, fiica lui Solomon şi Ernestina) (26.XII.1913 – 8.IV.1986 Bucureşti) – soţia lui Nicolae Goldberger;ilegalistăcun stagiul recunoscut din 1936, şefa cancelariei C.C. al P.M.R. în prima jumătate a anilor ’50, ulterior şefa de cabinet a lui Petru Borilă, iar la începutul anilor ’70 şefă de birou la Secretariatul General al Consiliului de Miniştri; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls.III-a, în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971); cuplul Goldberger a avut doi fii: Ioan Nicolae, căs. cu Carmen (n. Buchsenspaner), în viaţă, în Bucureşti, şi George Goldberger, căs. cu Rozalia (n. Enache-Rotaru), care locuieşte în New Jersey, S.U.A.;
473. GOLDENBERG, Albert – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
474. GOLDENBERG, Ernest – în conducerea Uniunii Sindicatelor Sanitare în 1948 (Bărbulescu et al. 2009: 77);
475. GOLDENBERG, Filip Egon – după război desenator şef în centrala Ministerului propagandei / Informaţiilor, la Direcţia Culturală, până în iunie 1947, când este disponibilizat “pentru economie bugetară” (M.Of. nr. 130 din 11 iunie 1947, partea I-a, p. 4707);
476. GOLDENBERG, Yves Nathaniel (1929 Cairo – 1977 Bucureşti) (fiul avocatului Marcu Goldenberg, stabilit în Egipt în 1904) – funcţionar al Legaţiei României la Cairo (1951-1956), de unde, într-un incident încă incomplet elucidat, va fi expulzat de autorităţile egiptene, ulterior redactor Agerpres (1956-1972), redactor (secţia arabă) la departamentul internaţional al Radiodifuziunii (viitorul Radio România Internaţional) (1956-1963) şi lector de limbă arabă la Universitatea Bucureşti (1957-1977);
477. GOLDENDACH, S. – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
478. GOLDENSTEIN, Mari – inspector general sanitar în cadrul Ministerului Sănătăţii în 1949 (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 314; Bărbulescu et al. 2009: 204);
479. GOLDENSTEIN, Rica – în 1949 era şefă de serviciu la Peşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 33 din 9 febr. 1949, partea I-a, p. 1147);
480. GOLDMAN, T. – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
481. GOLDNER, Eugen – director adjunct în cadrul Ministerului Energiei Electrice şi Industriei Electrotehnice în anii ’50, decorat în 1952 cu Medalia Muncii;
482. GOLDNER, Nati – în 1948 era gestionar la Serviciul Radioamplificare al Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2632);
483. GOLDNER, Simion – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Industriei Siderurgice (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966); cu dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (28/1956);
484. GOLDSCHLÄGER, Dionisie – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
485. GOLDSTEIN, M. Paul – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
486. GOLDŞTEIN, Lupu – după război funcţionar în centrala Ministerului Industriei, în 1949 transferat de la Direcţia Contabilitate şi Control Financiar la Corpul de Control Financiar Intern al ministerului (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1214);
487. GOLDSTEIN, M. – din 1948 şef de birou la D.C.I. Textilă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830);
70
488. GOLDSTEIN, Marcu – din 1949 şef de birou în centrala Ministerului Comerţului Exterior (M.Of. nr. 28 din 3 febr. 1949, partea I-a, p. 1035);
489. GOLIGER, Pia – şefă de secţie în Direcţia Literară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (iulie 1948 – februarie 1949) (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134););
490. GOMBO, Samoil (uneori transcris şi GAMBO) (13.XII.1888 – 4.XI.1983) – ilegalist (membru de partid din 1922), după 1944 activist de partid, sancţionat în lotul “fracţioniştilor” din 1958, reabilitat în 1964, decorat în 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a (Decret nr. 157 din 4 mai 1971), iar în 1979 cu ordinul “23 August” cls. I-a (Decret nr. 38 din 27.I.1979) (dosar G/26 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);;
491. GONDA, Gheorghe (n. Sigismund SZILLE) (n. 27.IX.1906 Budapesta) – evreu maghiarofon, capturat şi condamnat de autorităţile române pentru spionaj în favoarea Ungariei în 1942, după război membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei (numit în mai 1945), instructor în cadrul secţiei Literatură şi Artă (iniţial sector în cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie) timp de două decenii, prezent şi ca lector nesalarizat al C.C. al P.M.R. în 1953; fostulsău coleg de birou, Andrei Strihan (el însuşi evreu), afirmă că Gonda, “evreu maghiar”, ar fi lucrat un timp în subordinea lui Moses Rosen la F.C.E.R. şi respectiv că ar fi emigrat împreună cu soţia sa Ani în Israel, unde cei doi ar fi devenit “religioşi fanatici” (în Solomovici 2004: 401);
492. GONDA, Nicolae (n. SZILLE) – fratele lui Gheorghe Gonda; în prima jumătate a anilor ’30 student medicinist şi unul din liderii studenţilor evrei comunişti ai Universităţii “Regele Ferdinand” din Cluj-Napoca, aflat în atenţia Siguranţei şi arestat chiar în 1933 (v. Arh. St. Cluj, Universitatea “Regele Ferdinand I”, Rectorat, dosar 750/1932-1933, apud Nastasă 2011: 500, 501 n. 2 şi 512); după război încadrat în ianuarie 1948 ca secretar II de legaţie în centrala M.A.E. în mandatul Anei Pauker (M.Of. nr. 18 din 22 ianuarie 1948, partea I-a, p. 516);
493. GORDON, Alexandru (n. GOLDENBERG) – din 1948 şef de serviciu în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
494. GORUN [căs.], Eva – în anii ’50 funcţionară în cadrul Direcţiei Studii a Ministerului Justiţiei, coautoare a lucrărilor Contractele economice… (1956) şi Arbitrajul de Stat … (1958) (Cajal & Kuller 2004; Kuller 2008a: 441);
495. GORUNEANU, Ţuliu – după război consilier juridic la Preşedinţia Consiliului de Miniştri; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3861);
496. GOTTLIEB, Iosif – din martie 1945 la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
497. GOTTLIEB, Madeleine – după război stenodactilografă în Ministerul propagandei / Informaţiilor, în februarie 1948 avansată şefă de secţie în cadrul Direcţiei presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 240 din 15 oct. 1948, partea I-a, p. 8214; M.Of. nr. 33 din 10 febr. 1948, partea I-a, p. 1088);
498. GRAUBART, Iosef – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
499. GREGOR, Beatrice – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
500. GRIGORIU, Bernard – în ian. 1949 era referent în centrala Ministerului Învăţământului Public, la Direcţia Educaţie Tineret (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
501. GRIGORIU, A. Sidonia (n. 1.IV.1916 Bucureşti) (fiica lui Arthur şi Iulia) – până în 1958 (când este demisă, exclusă din partid şi arestată) funcţionară a Ministerului Comerţului Exterior în
71
cadrul firmei “Româno Export”, inculpată şi condamnată pentru subminarea economiei naţionale alături de alţi funcţionari ai ministerului108;
502. GRILL, Simion – din sept. 1948 funcţionar în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438);
503. GRIMBERG, S. Fredi – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
504. GRINDEA, M. (n. GRIMBERG) – în august 1948 numit de ministrul Industriilor director adjunct al Centralei Industriale a Mătăsii (M.Of. nr. 184 din 11 august 1948, partea I-a);
505. GROM, Leonida – iniţial numit medic-şef al judeţului Olt în iunie 1945, în 1947 transferat pe aceeaşi funcţie în judeţul Iaşi; revenit în Bucueşti şi numit Inspector general sanitar al Regiunii II Bucureşti; ulterior adjunct al Ministerului Sănătăţii începând cu 1948 (M.Of. nr. 129 din 9 iunie 1945, partea I-a, p. 4817; M.Of. nr. 66 din 20 martie 1947, partea I-a, p. 2103; M.Of. nr. 219 din 21 sept. 1948, partea I-a, p. 7723; Bărbulescu 2009: 23, 51, 53, 60 ş.a.);
506. GRONICH, Leon – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8970; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
507. GROSMAN, Coca – din februarie 1949 şefă de birou în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267);
508. GROSMAN, David – în 1949 era referent de specialitate în cadrul D.C.I. a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
509. GROSSMAN, Frima – din 1948 şefă de secţie în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
510. GROSMUK, Iosif – deputat de Arad, din partea Uniunii Populare Maghiare (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 748);
511. GROSS, Zoltan – în 1949 era dispecer de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
512. GROSSU, Corin – până în ianuarie 1949 şef de serviciu la Direcţia Literară a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 7 din 10 ian. 1949, partea I-a, p. 384);
513. GROSU, Izu – din anii ’50 funcţionar la Comitetul de Stat al Planificării, iar din 1967 instructor în cadrul CEPECA (Centrul pentru perfecţionarea cadrelor de conducere din întreprinderi) din Bucureşti;
514. GRUIA, Matilda (GRÜNBERG) – din 1948 şefă de serviciu în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
515. GRUIA, Şarlota (n. Charlotte CSORDAS, zisă “Şari”) – soţia lui Ştefan Gruia (căs. anii ’50); fostă ilegalistă şi luptătoare în Spania (Solomovici 2004: 27) şi în Rezistenţa Franceză (Levy 2002: 131), internată în lagărul de muncă de la Ravensbrück109; după război membru în conducerea Comisiei de Control a Partidului (viitorul Colegiu) (1949-1966, când se pensionează), şefa grupului de anchetă a foştilor luptători din Spania şi a foştilor participanţi la Rezistenţa Franceză în anii ‘50; în 1947 încadrată pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a (sub numele Charlotte Ciordaş), iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
108 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/G/G%2006.%20Griavu%20-%20Gyurki/Grigoriu%20Sidonia/index.php.
109 V. Insa Eschebach, Ravensbrück: der Zellenbau : Geschichte und Gedenken : Begleitband zur Ausstellung (Berlin: Metropol, 2008,), p. 165.
72
516. GRUSMANN, Gherşin – în august 1948 numit de ministrul Industriilor director adjunct al Centralei Industriale a Inului şi Cânepei (M.Of. nr. 184 din 11 august 1948, partea I-a);
517. GRUSS, Leon – după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386; M.Of. nr. 138 din 17 iunie 1948, partea I-a, p. 5180);
518. GRÜMBAUM, Simion – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599);
519. GRÜMBERG, Abraham – din febr. 1948 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626);
520. GRÜMBERG, Rozalia – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
521. GRÜMBERG, Salvine – în 1949 era referentă administrativă în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
522. GRÜMBERG, Sidy – din 1948 şefă adjunctă de birou la D.C.I. de Celuloză, Hârtie şi Arte Grafice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830);
523. GRÜNBAUM, Simion – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857);
524. GRÜNBERG, Hună – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460);
525. GRÜNBERG, Mayer – prim director general adjunct şi inginer şef (1949-1951) şi apoi director general (al Direcţiei Generale de pe lângă Consiliul de Miniştri) (1951-1952) la Canalul Dunăre – Marea Neagră, ulterior membru al Comitetul de Stat al Apelor (1952-1967) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 210, n. 10; Cioroianu 2005: 302; Ioniţoiu 2006: 38);
526. GRÜNBERG, Otilia – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Întreprinderilor Chimice de Sinteză şi Pelucrare (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966);
527. GRÜNBERG, Samoil – după război funcţionar la Oficiul Industrial al Bumbacului, Inului şi Cânepei, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534);
528. GRÜNFELD, Ernest – în iunie 1948 era funcţionar în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4972);
529. GRÜNSTEIN, Bercu – după război funcţionar în centrala Ministerului Industriei, în 1949 transferat de la Direcţia Contabilitate şi Control Financiar la Corpul de Control Financiar Intern al ministerului (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1214);
530. GRÜNSTEIN, Henri – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
531. GUERON, Isac – până în febr. 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
532. GUINĂ, Sara – activistă a partidului, soţia lui Nicolae Guină, fost ilegalist, membru C.C. al P.M.R. în anii ’50, apoi ambasador la Moscova şi Ulan Bataar; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1955);
533. GUNEA, Eliza (n. GRÜNSTEIN) – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
534. GUROWITZ, Moise – din 1945 şef de secţie în centrala Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
73
535. GUTMAN, Ludovic – din 1945 şef de secţie la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
536. GUTMAN, S. Mendel – funcţionar în cadrul Ministerul Comerţului Exterior la începutul anilor ’60, decorat în 1961 cu Medalia Muncii;
537. GUTMAN, Oscar – din 1945 la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
538. GUTTMAN, Isak – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
539. GYALI, Zoltan (n. GRÜNBAUM) – funcţionar al D.G. C.F.R. înainte de război, disponibilizat în perioada antonesciană, reintegrat iniţial ca şef de secţie, apoi promovat director în aceeaşi direcţie generală în 1945; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002; M.Of. nr. 206 din 1 sept. 1941, partea I-a, p. 5123; M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
540. GYEMAND, Alexandru – în 1949 era dispecer tehnician în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
541. HABER, B. Ivanier Ştrul (d. 2002) – originar din Cernăuţi, fost ilegalist, condamnat la 10 ani şi 6 luni închisoare, trecut prin mai multe penitenciare; după război membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Industrial al Lemnului (din 1948), secretar al Confederaţiei Generale a Muncii (până la sfârşitul anilor ’50), iar în anii ’60-’70 director general la Ministerul Industriei Lemnului; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, 12/1951); decorat în 1964 cu ordinul Muncii cls. II-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
542. HABER, Leon – în 1948 arhitect-şef la Serviciul tehnic, subdirecţia administrativă în Ministerul Artelor şi Informaţiilor ((M.Of. nr. 119 din 25 mai 1948, partea I-a, p. 4588);
543. HAFNER, Iţic – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
544. HAIM, Harry Simon – controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (până în nov. 1947), apoi transferat la Serviciul Control al Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 269 din 20 nov. 1947, partea I-a, p. 10290; M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599);
545. HAIM, Roger – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 661);
546. VIŞAN, Leon (n. HAIMOVICI) (n. 21.XI.1901 Bucureşti) – din 1948 şef de birou în centrala Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6293), ulterior promovat şef de serviciu (M.Of. nr. 232 din 6 oct. 1948, partea I-a, p. 8032);
547. HAIMAN, Iţic – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
548. HAIMER, Samoil (Saul) (n. 1898, fiul lui Leon) – absolvent al Liceului “Laurian” din Botoşani; după război înalt funcţionar la ministerul Gospodăriei Silvice, ulterior al Silviculturii în anii ’50; ulterior membru al Comitetului de Stat al Apelor (eliberat din funcţie în 1967) fişă de cadre la Secţia Agrară a C.C. al P.M.R. (1956);
549. HAIMOVICI, Iacob – după război, până în iunie 1948, contabilul-şef al Ministerului Artelor (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);
550. HAINISON, Roza (probabil Haimsohn, n.n) – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
74
551. HALFON, R. George – din februarie 1945 verificator la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 33 din 10 febr. 1945, partea I-a, p. 945);
552. HALPERN, Suzana (probabil soţia/fiica lui S. Alperin) – până în febr. 1949 şefă de secţie la Direcţia Teatre a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1133);
553. HALPERT, Ernest – în a doua jumătate a anilor ’40 director administrativ adjunct al Direcţiei Radio în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);
554. HAMBURGER, Leon – din 1948 consilier administrativ la Direcţia Studii, Documentare şi Coordonare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
555. HAMEL, W. Alexandru – în 1946 era avocat în contenciosul Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 12 din 14 ian. 1946, partea I-a, p. 263);
556. HARAP, Adalbert (n. Adalbert CHARAP; 1912, jud. Mureş) – în 1944 deportat la muncă obligatorie de autorităţile ungare110; după război martor al acuzării în procesul unor criminali de război la Tribunalul Poporului Cluj în 1946, apoi chiar preşedinte al tribunalului111; secretar general al Ministerului Industriilor (1948-1949) (B.I.R.E. 16 (25 mai 1948: 6); din 1948 membru al Consiliului de Administraţie, iar din 1949 director al Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobilei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213; M.Of. nr. 79 din 3 aprilie 1948, partea I-a, p. 2971); ulterior secretar general al Ministerului Industriei Lemnului, Hârtiei şi Celulozei în guvernele Dej; până în 1962 secretar general al Ministerului Economiei Forestiere; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 23/1954, 30/1956 şi 24/1954);
557. HART, Lazăr – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 661);
558. HART, Samuel – judecător la Judecătoria Urbană I Bucureşti (1944-1947); preşedintele Secţiei a IV-a Penale a Curţii Bucureşti (1947-1948); în aprilie 1948 numit membru al Consiliului de Administraţie al Casei de Economie, Credit şi Ajutor a magistraţilor (M.Of. nr. 79 din 3 apr. 1948, partea I-a, p. 2954; M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1944, partea I-a, p. 7026);
559. HARTSTEIN, Emil (eronat ortografiat de unii autori “Harstein”) – inginer şi fost antreprenor, ilegalist, membru al Comisiei Centrale Financiare a partidului în timpul războiului, după 1944 înalt funcţionar al C.F.R., publicist al unor lucrări de specialitate la Ed. Tehnică în anii ’50, martor al acuzării în procesul lui Belu Zilber din 1954;
560. (?) HASS, Ana – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599);
561. HAUSIRER, Berthold – controlor (1946-1948), respectiv inspector (din 1948) în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9856; M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496; M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
562. HAUSVATER, Louis – după război controlor-revizor principal în centrala Ministerului de Finanţe; în 1948 numit membru în conducerea S.C.S. “Petrolexport” ca reprezentant al ministerului; în 1949 revenit în centrală (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 315; M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438);
563. HÂRLĂOANU, Alfred (27.VII.1928 Fălticeni – 2001 Bucureşti) – lingvist, director în cadrul direcţiei Personal şi Învăţământ a Ministerului Comerţului Exterior în anii ’60-’70, profesor la A.S.E. (1953-1989), după pensionare autor al unor studii pe teme iudaice;
110 http://www.survivors-romania.org/text_doc/tirgu_mures.htm.
111 V. http://www.survivors-romania.org/text_doc/actul_de_acuzare.htm.
75
564. HEGER, Mihai – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 661);
565. HEHTER, Sanda – din iunie 1948 secretar presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4);
566. HEILPERN; Paul – inginer; în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662;
567. HEITNER, Irmfried – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642):
568. HER, Şerban – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
569. HERER, G. Wolf – fost ilegalist şi deţinut corecţional în timpul războiului pentru activităţi comuniste (penitenciarul Caransebeş) (A.C.N.S.A.S.vol. 59, ff. 297-8); după război activist la secţia Gospodărie de Partid a C.C. al P.M.R., cu fişă de cadre la arhiva aceleiaşi secţii (1958); decorat în 1964 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a;
570. HERESCU, A. Frucht – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
571. HERMAN, Iosif – din 1945 şef adjunct de secţie D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
572. HERMELIN, D. Wolf Gherşin (n. 15 febr. 1906) – originar din Galaţi; membru de partid din martie 1945; controlor (1945-1948), apoi inspector la D.G.C.E. a M.I.C., pentru câteva luni în 1948 detaşat în teritoriu, în judeţul Covurlui; decorat în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. IV-a (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785; cu dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 25/1954); dosar H/61 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
573. HEROVICI, Leonida – în 1949 era controlor-revizor în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 316);
574. HERŞCOVICI, Bercu – din sept. 1948 tehnician în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642; M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438);
575. HERŞCOVICI, David – după război membru în conducerea Oficiului Industrial al Bumbacului, Inului şi Cânepei, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534; M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817); posibilă identitate cu onomimul prezent cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 330);
576. HERŞCOVICI, Ghizela – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
577. HERŞCOVICI, Iancu – avocat; din 1948 membru al Comisiei Superioare de Coordonare Legislativă (M.Of. nr. 154 din 7 iulie 1948, partea I-a, p. 5687); în acelaşi an numit membru al comisiei interimare a Uniunii Colegiilor de Avocaţi din R.P.R. (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4497);
578. HERŞCOVICI, Israel – din 1948 şef de birou în centrala Ministerului Silviculturii (M.Of. nr. 186 din 13 aug. 1948, partea I-a, p. 6683);
579. HERŞCOVICI, Leon Silviu – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
580. HERŞCOVICI, Liuba – din ianuarie 1948 referentă în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362);
581. HERŞCOVICI, Morel – în 1948 era controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611);
76
582. HERŞCOVICI, Solomon – controlor (1946-1947), ulterior inspector în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9856; M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496; M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599);
583. HERŞCOVICI, Rahmil – după război controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (până în iulie 1947 şi din sept. 1947) (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
584. HERTSTEIN, Dan – în anii ’50-‘60 funcţionar al Comisiei, ulterior Comitetului de Stat al Planificării, respectiv cadru didactic (din 1956 lector cumul) la catedra de organizare şi planificare din cadrul I.P.B.;
585. HERTZOG, Leonard (fiul lui Moritz)- după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. 7 de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri, în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781); decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a;
586. HERŢOVICI, Paul – în ian. 1947 angajat contabil îm centrala Ministerului Artelor, în acelaşi an promovat inspector (M.Of. nr. 10 din 13 ian. 1947, partea I-a, p. 251; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9855);
587. HERVIAN, Marcel – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
588. HEVES, S. Ferenc (Francisc) (4.VIII.1903 Sighetu Marmatiei – 26.VIII.1973 Constanţa) – evreu maghiarofon, poet şi scriitor, ilegalist (membru de partid in 1933), deportat de autorităţile maghiare la Kistárcsa (1944-1945), după război activist de partid, secretar adjunct al Comitetului Judeţean Cluj al P.C.R./P.M.R., lector la Universitatea Babeş Bolyai (1947-1950), ulterior funcţionar al Băncii de Stat a R.P.R./R.S.R. până la moarte; decorat cu ordinul “Muncii” clasa a III-a prin Decretul nr. 793 din 31 dec. 1963; (inclus în Kuller 2008a: 443) (v. şi Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 665, I.J. Popescu 2009);
589. HILF, Arno – după război, până în ianuarie 1948, controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, pp. 737; M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
590. HILLARD, Raul – după august 1944 şeful Direcţiei Presei şi Informaţiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Străine (Onişor 2009: 241, 298; Hîncu 2009);
591. HILSENRAD, Arthur (n. 1909) – jurist, consilier juridic şef în cadrul Ministerului Justiţiei în anii ’50-’60, ulterior expert în cadrul Consiliului Legislativ; autor al unor articole în revistele Legalitatea populară, Justiţia Nouă şi Revista română de drept şi coautor al lucrărilor Procesul civil în R.P.R. (1957), Notariatul de Stat (1964) şi Tratat teoretic şi practic de procedură a executării silite (1966) (inclus în Kuller 2008a: 443 şi Benjamin & Stanciu 1997: 428);
592. HINTZ, Stefan – după război inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
593. HINŢESCU, Moriţ – activist la Comitetul Central al U.G.S.R. în anii ’60-’70; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a;
594. HIRSCH, Alexandru – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642)
595. HIRSCH, Emil – locotenent-colonel, în anii ’50 procuror militar la Tribunalul Regiunii a II-a Militară (în 1959 preşedintele completului de judecată a pastorului Richard Wurmbrand) (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 632 ş.u.);
596. HIRSCH, Gustav – din 1945 inginer consilier la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
77
597. HIRSCH, Lazăr – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460);
598. HIRSCH, Mendel – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
599. HIRSCH, Moritz – din februarie 1949 contabil la Direcţia Centrală Industrială a Ceramicei şi Materialelor de Construcţie din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189);
600. HIRSCH, Ludovic – ilegalist, căruia în 1941 i se fixa domiciliu obligatoriu pentru propagandă comunistă şi tentativă de trecere în UR.R.S.S.; din 1945 funcţionar în centrala Ministerului Informaţiilor, in dec. 1946 însărcinat cu conducerea Direcţiei Radio, în iulie 1947 numit director la Economatul ministerului, demis la 1 ian. 1948 (M.Of. nr. 151 din 5 iulie 1947, partea I-a, p. 5646; M.Of. nr. 290 din 14 dec. 1946, partea I-a, p. 12912; M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 535; M.Of. nr. 58 din 9 martie 1942, partea I-a, p. 1719);
601. HIRSCH, Simion – numit membru al Consiliului (naţional) Superior al Tuberculozei de ministrul Sănătăţii în mai 1948 (v. M.Of. (partea I B) nr. 122 din 28 mai 1948, p. 4698);
602. HIŢIG, Iosif – în ian. 1949 era referent în centrala Ministerului Învăţământului Public, la Direcţia Studii (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
603. HOCHMAN, Aurel – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Industriei Siderurgice (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966);
604. HODOŞ, Nicolae (n. HOLCZER, în 19 iunie 1920, la Beiuş, Bihor)112 – din mai 1945 membru al comisiei mixte de cenzură a presei sub coordonarea ministrului Propagandei Naţionale, în subordinea Comisiei Aliate de Control (Decretul Lege nr. 364 din 2 mai 1945), ulterior în cadrul Ministerului Informaţiilor (1944-1946-1947-?)); din febr. 1949 secretar general al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (în guvernele Petru Groza, care îl şi menţionează ca evreu într-un dialog cu Emil Bodnăraş, v. Buzatu şi Cîrstea 2010:335 ş.u. şi Solomovici 2003: 191-2);
605. HOFER, Eduard – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
606. HOLBAN, Marcel – în 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877);
607. HOLDICH, Grigore – până la 1 octombrie 1947 inspector general adjunct în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9856);
608. HOLINGER, Aron – din 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului, respectiv la Serviciul Control al Ministerului Industriilor, ulterior promovat inspector (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9856; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092););
609. HOLZER, Ladislau – din 1949 inginer-şef al Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213);
610. HOMOLKA, Ervin – deputat supleant de Arad, din partea Uniunii Populare Maghiare (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 748);
611. HONIGSBERG, Leon – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
612. HORAŢIU, Iancu (1905 Piatra Neamţ – 1979) – în 1948 numit administrator al societăţii de petrol naţionalizate “Steaua Română”, apoi secretar general şi ministru adjunct al Ministerului Industriei Petrolului şi Industriei Cărbunelui (ulterior al Industriei Petrolului şi Industriei
112 Schimbare a numelui în baza deciziei nr. 89244 din 20 sept. 1947 a ministrului Justiţiei (v. M.Of. nr. 220 din 24 sept. 1947, partea I-a, p. 8660).
78
Chimice) (1951-1961), ambasador în India, responsabil şi pentru Afghanistan şi Ceylon (1961-1963, respectiv 1964), respectiv în Birmania (ian. – mai 1964) (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia economică, dosare anexe, nr. 62/1955 (nr. inv. 87); Cajal & Kuller 2004; Kuller 2008a: 443; B.I.R.E. 9/1948: 6);
613. HORNSTEIN, Debora – după război referentă în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
614. HORNSTEIN, H. – în 1948 era şeful adjunct al Direcţiei Instalaţii din centrala Ministerului Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3374);
615. HORODNICEANU, Dina – în 1949 era şefă de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
616. HORODNICEANU, Florin – până în februarie 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
617. HORODNICEANU, Marcu – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
618. HORODNICEANU, Zor – până în febr. 1949 şefă de secţie la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
619. HORODNICEANU, Marcu (n. HOROVITZ) – în 1945 numit de C.A.S.B.I. administrator de supraveghere la “Fier şi Tub” din Bucureşti (M.Of. nr. 225 din 3 oct. 1945, partea I-a, p. 8614); în 1947 director adjunct al Direcţiei Întreţinere din cadrul D.G.-C.F.R. din Ministerul Comunicaţiilor (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4369; M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3913);
620. HOROVITZ, Alfred – după război consilier în cadrul D.G. a C.F.R. din Ministerul Comunicaţiilor (M.Of. nr. 20 din 23 ian. 1946, partea I-a, p. 477);
621. HOROVITZ, Alice – membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale instituite prin Decretul-Lege nr. 364 din 2 mai 1945 (A.N.I.C., fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dos. 1027, Corobca 2008: 15, n.6);
622. HOROVITZ, D. Erica – funcţionară în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
623. HORVATH, Iosif – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
624. HÖNIG, Clara – din ianuarie 1948 referentă în centrala M.A.E. iar apoi detaşată ca dactilografă şefă în cadrul Ambasadei R.P.R. la Moscova (M.Of. nr. 76 din 31 martie 1948, partea I-a, p. 2723; M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362);
625. HUBERT, Alfred – din iulie 1947 secretar de cancelarie la M.A.E. (M.Of. nr. 152 din 7 iulie 1947, partea I-a, p. 5663), detaşat practic imediat ca şef de birou la Legaţia României de la Bruxelles; ;
626. HUBERT, Mihail – în martie 1945 delegat director la Arhivele Generale ale Ministerului Afacerilor Strîine (M.Of. nr. 71 din 27 martie 1945, partea I-a, p. 2300)
627. HUCK, Teodor (ortografiat ocazional şi Theodor, respectiv Huc) – funcţionar la Direcţia Cabinet ministru în centrala M.A.E. şi membru al organizaţiei de partid din cadrul ministerului (1947-1950), apoi transferat şi încadrat cu grad de asistent la catedra de marxism-leninism a I.P.B. (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelaria, dosar 51/1952; I.P.B. f.a., p. 44);
628. HUDESCU, Pangrate – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
79
629. IACOB, Adam (n. FEUERŞTEIN) –ilegalist din “vechea gardă”, condamnat la 3 ani închisoare în 1940, eliberat în 1943; din 1947 funcţionar în M.A.E. şi membru al organizaţiei de partid din cadrul ministerului, iar în paralel, din 1949, instructor la şcoala de partid (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelaria, dosar 51/1952; v. şi Levy 2002: 206; Tismăneanu 2005: 97; Solomovici 2004: 582); decorat prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;
630. IACOB, F. Alexandru (n. Şandor JAKAB, zis “Sanyi”; fiul lui Francisc şi Rozalia) (n. 18.I.1913, Asuajul de Sus, Maramureş)113 – evreu maghiarofon, ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2107), secretarul organizaţiei comuniste din Ardealul de Nord (1941-1944); după război secretar al Consiliului de experţi ai Sindicatului din oraşul Cluj, apoi prim-secretar al Comitetului Regonal P.C.R. Cluj (1944-1947); ministru adjunct de Finanţe şi director general adjunct al Administraţiei Livrărilor din minister între 1948 şi 1952 (secundul lui Vasile Luca), arestat în 1952 (aidoma soţiei Magdalena (n. Farkas), care a încercat să se sinucidă în timpul detenţiei), condamnat la 20 ani închisoare, graţiat, eliberat (din penitenciarul Aiud) şi reabilitat în 1964, reangajat consilier la Camera de Comerţ a R.S.R.; emigrat în Suedia în 1980; decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a; a fost socrul scriitorului româno-francez Alain (n. Herşcovici) Paruit, fiul medicului de Securitate Herşcovici;
631. IACOB, Gaston – în 1947 numit de ministrul Industriei şi Comerţului administrator de supraveghere la “S.A.F.I.M.” Bucureşti; din 1948 inspector în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3707; M.Of. nr. 266 din 17 nov. 1947, partea I-a, p. 10173);
632. IACOB, Magdalena – până în februarie 1949 inspector în cadrul Direcţiei Arte Plastice a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
633. IACOB, Ruxandra – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
634. IACOB, Ştefan – în 1949 instructor în cadrul sectorului Propagandă din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 51/1949, ff. 115-6 şi 118-21);
635. IACOBEANU, Adrian – din februarie 1949 şef de birou tehnic la Direcţia Centrală de Aprovizionare şi Repartiţie din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1190);
636. IACOBOVICI, B. Andrei (26.XII.1906, Orhei – 17.I.1979 România) – de meserie zugrav, membru de partid din 1930 (în atenţia Siguranţei în 1941), după război director general în Ministerul Construcţiilor (până în 1952), apoi directorul general al Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare (C.S.C.A.S.), decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls.III-a, iar apoi, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971, cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a;
637. IACOBOVICI, B. Eugen (n. Ernö, după alte surse Jenö, JAKOBOVICS) (10.VI.1902 – 8.IX.1979) – originar din Ciudaciu Mare, jud. Odorhei, fost ilegalist (chiar prim-secretar al P.C.d.R. între 1934 şi 1936), căsătorit cu Bella (n. Rabinsohn), sora Anei Pauker, pentru un timp membru al C.C. al P.C.R.; decorat în 1964 cu ordinul “Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale şi de stat” clasa a II-a, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a în 1971 (Decret nr. 157 din 4 mai 1971) şi în 1978 cu ordinul “23 August” cls I. (Decret nr. 7 din 23.I.1978);
638. IACOBOVICI, Sandu – din 1948 inspector în centrala Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
113 V. fişa matricolă penală la m http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/I/I%2001.%20Ia(e)nici%20-%20Ikrich/Iacob%20Alexandru%20F/index.php.
80
639. IAGER, Herman – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
640. IAMPOLSCHI, Leopold – la sfârşitul anilor ’40 inspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3908);
641. IANCEVICI, Mihail – în 1947 şef de secţie la Direcţia Silozuri a Ministerului Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3909);
642. IANCOVICI, Herman – până în febr. 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
643. IANCOVICI, Mendel – din februarie 1949 şef secţie în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267);
644. IANCU, David (1910 – 15.V.1990 Bucureşti) – ilegalist; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1940); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, ca lt.-col medic, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); colonel dr. (în 1949), fost medic voluntar în China împotriva forţelor japoneze (1939-1945, alături de Bucur Clejan-Kranzdorf), apoi în Myanmar/Birmania (1945-1948), repatriat, decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls.III-a, ulterior ofiţer activ cu diverse funcţii în cadrul M.Ap.N. (Friedberg-Vălureanu 2004; C.R.I. 2008; O.N.C.E. 2010);
645. IANCU, Gheorghe – în martie 1945 reîncadrat la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
646. IANCU, Moscu – în 1948 instructor al C.C. al U.N.S.R (v. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia Organizatorică, dosar nr. 123/1948, f. 11), ulterior activist al partidului, dosar de cadre la Secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. în anii ’50 (nr. inv. 32, dosar 5/1952);
647. IANKOLOVITS, Heinrich – din noiembrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496; M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611);
648. IANOVICI, S. Adalbert – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
649. IEREMIA, Iancu – în martie 1945 reîncadrat în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
650. IEŞANU, A. Saul – funcţionar în cadrul Ministerul Comerţului Exterior la începutul anilor ’60, decorat în 1961 cu Medalia Muncii;
651. IJACU, Septimiu (n. IZSAK) – consilier superior în M.A.E. (1947-1950), apoi încadrat cu grad de asistent la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic Bucureşti (1950-1952) (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 580, 586, 587; I.P.B. f.a., p. 41); ulterior angajat la Editura Enciclopedică;
652. IMBERG, Silviu – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
653. IOANID, Anitta – din ianuarie 1948 şefă de serviciu în centrala M.A.E., ulterior detaşată la ambasada R.P.R. de la Ankara (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 536);
654. IOANID, Paul (n. Paul LEIBOVICI, fiul lui David şi Paulina)) (24.III.1923 Brăila – 18.II.1960 Jilava) – inginer energetician, fratele lt.-col. Al. Ioanid [v. infra], aflat în Palestina în 1943-1944 cu legături cu spionajul britanic; membru al grupului de evrei care a jefuit maşina Băncii de Stat a R.P.R. la 28 iulie 1959, profesor universitar cu doctorat la Moscova, la momentul arestării şef de catedră la Academia Tehnică Militară din Bucureşti; executat la 18 februarie 1960 (Solomovici
81
2005 şi 2001II: 111; Kuller 2008a: 443; Goma 2005: 4; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 200-1)114;
655. IOANIŢIU, Zaharia (n. Zoltan IOSEPOVICI) (19.III.1905 – 9.IV.1971) – membru de partid din 1945; funcţionar superior la Oficiul Industrial al / Centrala Industrială a Bumbacului, Inului şi Cânepei, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (1945-1948), apoi director în centrala Ministerului Industriei şi Comeţului; ulterior cu diverse funcţii în aparatul economic de stat; fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.M.R. (dosare anexe u.a. 77/1952, nr. inv. 517; dosar J/45 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); soţia sa, Carola, a decedat în iulie 2006 (92 ani);
656. IOSEF, Paula – din 1948 şefă de birou în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7353);
657. IOSEPOVICI, Carol – la sfârşitul anilor ‘40 director adjunct al Direcţiei Timbru şi Cifră de Afaceri a Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 211 din 11 sept. 1948, partea I-a, p. 7517; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr. 77/1952, nr. 249/1952 şi nr. 189/1952, nr. inv. 527);
658. IOSIF, Petre (n. Leon BRAUCHFELD) (25.XII.1907 – 26.VII.1982) – ilegalist (membru departid din 1938) şi kominternist (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1715), fost voluntar în războiul civil din Spania; de profesie medic; după război director al Operei Naţionale din Bucureşti (cf. Steinhardt 2005: 411115, Kuller 2010: 190 şi Solomovici 2003: 88); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, ca maior medic (r.) în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); director general adjunct la Societatea Română de Radiodifuziune (1945-1946), membru în Consiliul de îndrumare a Teatrului Poporului (1946-1948), director al Direcţiei Literare în cadrul Ministerului Artelor (1946-1948), director de departament în centrala M.A.E. (1948-1952), cadru didactic şi director al Şcolii de Literatură “Mihai Eminescu” din Bucureşti (1952-1956), apoi însărcinat cu afaceri la Roma, respectiv ambasador (promovat ministru plenipotenţiar) la alte reprezentanţe diplomatice ale României, la începutul anilor ’70 întors în centrala M.A.E. pe postul de director adjunct al Direcţiei de Informaţii (de presă, n.n.), apoi pensionat; cu fişă de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (dosar 46/1955, nr. inv 69); prozator, autor al lucrărilor procomuniste Filimon Sârbu: am murit pentru ca ţara mea să trăiască (1946), Cifrul (1948), Într-o noapte la Madrid (1955), etc.; decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a, iar în 1978 (consecutiv pensionării) cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a II-a;
659. IOSUV, Frieda – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
660. IRESCU, David – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic şi detaşat în teritoriu în judeţul Putna (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5786);
661. IRIMESCU, Alice – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643)
662. IROSCH, L. Susana – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii
114 Pentru schimbarea numelui, vezi dosarul nr. 5/1.782/945 de la Direcţia Judiciară a Ministerului Justiţiei, respectiv publicarea solicitării în M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9828. Vezi şi fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici%20executati/I/Ioanid%20Alexandru/index.php.
115 Steinhardt îşi aminteşte eronat prenumele nativ ca fiind Leopold (2005: 377).
82
663. ISAC, Marcus – în anii ’50-’60 funcţionar la Direcţia Centrală de Statistică de pe lângă Consiliul de Miniştri (Trebici 2011); co-autor al studiului D.C.S. Dezvoltarea industrială a Republicii Populare Române, publicat în 1964;
664. ISAK, Irina – în 1949 era referentă în cadrul Direcţiei Centrale Personal şi Administraţie a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 640)
665. ISCOVICI, Paul (originar din Drăgăşani (!)) – membru al Forumului Democrat Patriotic după război, secretar general al Biroului C.C. al C.D.E. şi autor al unor articole la Unirea (’40-’50), funcţionar la D.C.S. de pe lângă Consiliul de Miniştri până în anii ’70 şi autor ocazional la revista Probleme economice, cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.M.R. în anii (dosare anexe, u.a. 25/1954), iar în paralel profesor de ştiinţe sociale în Bucureşti;
666. ISRAILITEANU, Emil – după război funcţionar la Direcţia Taxe de Consumaţii a Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
667. ISZAK, Mendel – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
668. IŢICOVICI, Iancu – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
669. IZSAK, Vasile (n. Laszlo) (n. 25 mai 1911) – membru de partid din 1930 (dosar J/98 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);din 1947 inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
670. JACOBSOHN, Jean – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
671. JAK, Elena – din 1948 şefă adjunctă de birou la D.C.I. de Celuloză, Hârtie şi Arte Grafice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830);
672. JEZOVITZ, Felix – în 1947 era controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537);
673. JUSTER, Oscar – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
674. JUSTER, Raul – după război în cadrul Direcţiei Generale Ape din Ministerul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002);
675. KAHAN, A.U. Dorina – originară din Bârlad, de formaţie farmacistă, din anii ’50 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
676. KAHANE, Dasia – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
677. KAHANE, Gustav – în 1948 era şef de serviciu administrativ în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 190 din 18 aug. 1948, partea I-a, p. 6753);
678. KAHANE, Sigfried – din 1948 membru al Comisiei Superioare de Coordonare Legislativă (M.Of. nr. 154 din 7 iulie 1948, partea I-a, p. 5687);
679. KAISERMAN, Sandu – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic şi transferat în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971);
680. KALLAI, Emeric – în martie 1945 reîncadrat ca şef adjunct de secţie în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
83
681. KAMENITZER, A. Soly (1931-1999) – inginer, funcţionar timp de decenii în cadrul Ministerului Energiei Electrice, într-o perioadă şeful serviciului producţie la Trustul de Construcţii Hidroenergetice; decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a (Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 972 din 8 dec. 1966);
682. KAMIL, Ernest – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 661)
683. KANNER, Ilie (n. Iţic) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1439); condamnat la 10 ani şi 6 luni închisoare corecţională pentru activitate comunistă, în sept. 1942 înregistrat de Direcţia Generală a Penitenciarelor între deţinuţii evrei din penitenciarul Caransebeş, pedeapsa expirând la 22 decembrie 1943 (A.C.N.S.A.S.vol. 59, ff. 297-8); după război membru de partid; numit şi reconfirmat succesiv ca membru al Consiliului General al Asigurărilor Sociale de Stat (dec. 1944 – 1949 – ?), etc. (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1944, partea I-a, p. 775; M.Of. nr. 14 din 18 ian. 1949, partea I-a, p. 619);
684. KAPPEL, B. Ern(e)st-Samuel – după război funcţionar înalt la Oficiul Industrial al Bumbacului, Inului şi Cânepei, apoi în Centrala Industrială omoloagă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534; M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817); ulterior funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
685. KAPPEL, Mella – din 1949 şefă de birou în centrala Ministerului Comerţului Exterior (M.Of. nr. 28 din 3 febr. 1949, partea I-a, p. 1035);
686. KATZ, Leib – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., ulterior transferat la Serviciul Control al Ministerului Industriei (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
687. KATZ, Marcel – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
688. KATZ, Matilda – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
689. KATZ, S. Mauriciu – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
690. KATZ, Victor – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8073);
691. KAUFMAN, Bella (7.XI.1904 – 31.I.1981) – procuroare; membru de partid după război; în iulie 1945 numită membru al Consiliului de Avocaţi al Ministerului Justiţiei (M.Of. nr. 169 din 28 iulie 1945, partea I-a, p. 6473), în 1947 în contenciosul M.I.C., apoi al Ministerului Sănătăţii (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10558), iar din iunie 1948 membru al Contenciosului Ministerului Comunicaţiilor (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4847);
692. KAUFMAN, Jean – după război, până în ianuarie 1948, controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, pp. 737; M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
693. KAUFMAN, A. Marcel – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
694. KEISS, Max – din ianuarie 1949 şeful Serviciului Bunuri la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 30 din 5 febr. 1949, partea I-a, p. 1065; M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 655);
695. KELL, Silvia Ecaterina – din febr. 1948 controloare în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626);
696. KELLER, Mihai – în 1947 era inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537);
84
697. KELLNER, M. Paul – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
698. KENDI, Ştefan (n. KOHN116) (n. 29.VI.1909 Diosig, Bihor) – deputat M.A.N. de Bihor din partea P.S.D. / Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (A.N.-D.J.BH., fond Comitetul judeţean Bihor al P.C.R., dosar nr. 242/1948, f.43, apud Ţârău 2002: 180);
699. KENDLER, Marcel – ilegalist; în 1945 numit de către ministrul Muncii membru al Consiliului Superior al Corpului de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili (M.Of. nr. 33 din 10 febr. 1945, partea I-a, p. 956; INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2103);
700. KERNER, Ileana – deputată supleantă de Cluj, pe lista U.P.M. (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 749);
701. KERY, Aladar – în martie 1945 reîncadrat ca inginer consilier la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
702. KESLER, Ionaş (n. Ianoş Mozes KESSLER) (25.IV.1903 – 25.VI.1980) – ilegalist, membru de partid din 1923 (dosar K/52 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); în octombrie 1945 însărcinat inspector general administrativ al judeţului Suceava, apoi încadrat în contenciosul Ministerului Afacerilor Interne (1947-1948); în iunie 1948 numit membru al Contenciosului Ministerului Justiţiei (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848); o lună mai târziu transferat ca inspector general administrativ în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 160 din 14 iulie 1948, partea I-a, p. 5849; M.Of. nr. 65 din 19 martie 1947, partea I-a, p. 2038); ulterior consilier la Secretariatul General al Consiliului de Miniştri; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3870), iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971); incinerat;
703. KESLER, Iulius – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737);
704. KESSLER, Iulius (n. 1904, Galaţi) – de formaţie zugrav; ilegalist, în 1941 pe lista comuniştilor categoria A” întocmită de Siguranţă; după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460);
705. KIMELL, ? – participant la şedinţa din 13 iunie 1952 a plenarei organizaţiei de partid din M.A.E., în cadrul căreia cerceta posibilele “devieri” “de dreapta” (A.N.I.C. fd. C.C. al P.C.E., secţia Cancelarie, dosar nr 51/1952);
706. KIRMAIER, Ionel (n. KIRMAYER; fiul lui Herman şi Sofia) (n. Focşani) – avocat; după război avocat public în judeţul Braşov; din 1948 membru al Contenciosului Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848); în anii ’50-’70 consilier juridic în centrala aceluiaşi minister şi autor la revista Justiţia nouă (ulterior Revista română de drept), în care, în articolul “Răspunderea materială a gestionarilor…” din nr. 3/1960 de pildă, enunţa că “proprietatea socialistă stă la temelia regimului nostru democrat popular, [ea fiind] condiţia dezvoltării democraţiei socialiste şi a naşterii noilor relaţii sociale” şi că “întărirea şi dezvoltarea proprietăţii socialiste înseamnă întărirea puterii oamenilor muncii şi grăbirea lichidării oricărei exploatări”; decorat în 1964; emigrat în Israel (?) (inclus în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 445; Cajal & Kuller 2004);
707. KIRSCHEN, Tauba – după august 1944 angajată ca translatoare interpretă-şefă în centrala Ministerului Finanţelor, în mai 1945 transferată în aceeaşi funcţie la Ministerul Propagandei (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3908);
116 V. decizia nr. 109.254 din 30 oct. 1946 în M.Of. nr. 256 din 4 nov. 1946, partea I-a, p. 11646.
85
708. KIVOVICI, M. Sergiu – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
709. KLAIN, Ladislau – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
710. KLAIRMAN, Herman – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
711. KLANG, M. – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Întreprinderilor Chimice de Bază (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966)
712. KLAR, Eugen – după război iniţial funcţionar în cntrala Confederaţiei Generale a Muncii, apoi funcţionar în cadrul Oficiului Industrial al Lemnului, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534; M.Of. nr. 183 din 14 aug. 1945, partea I-a, p. 7151)
713. KLEIN, Alexandru – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
714. KLEIN, Beno – din 1945 şef de birou tehnic la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
715. KLEIN, Haşi – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
716. KLEIN, Iosef – în 1947 funcţionar în centrala Ministerului Muncii, Asistenţei şi Asigurărilor Sociale (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8007);
717. KLEIN, LEOPOLD – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
718. KLEIN, Mese – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7951);
719. KLEIN, I. Odon – activist la Comitetul Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;
720. KLEINER, Riza – după război consilier de presă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, până în febr. 1948, când demisionează (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1948, partea I-a, p. 1263; M.Of. nr. 190 din 17 august 1946, partea I-a, pp. 8937);
721. KLEPER, Symondi – evreu maghiarofon, în 1948 membru în activul central şi în Biroul Secţiei Administrative Centrale a C.C. al. U.T.C. (v. şi Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 110);
722. KOFFLER, Moru – în 1948 angajat în centrala Ministerului de Finanţe, la Direcţia Bunuri (M.Of. nr. 213 din 14 sept. 1948, partea I-a, p. 7589); posibilă identitate cu omonimul care în 1948, după naţionalizare, este numit de ministrul Industriei contabil-şef al fabricii de in şi cânepă “Trainica” din Brăneşti, Dâmboviţa Bucureşti (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7347);
723. KOHN, Hillel (26.VI.1891 – 1972; Cluj) – ilegalist (iniţial în reţeaua “Ajutorul Roşu”, din 1936 membru al secretariatului teritorial Ardeal al P.C.d.R.), autor de articole propagandistice în publicaţiile Lupta de clasă şi Osztályharc, avocat la Baroul Cluj, între 1940 şi 1941 conducătorul secretariatului regional al Partidului Comunist Maghiar din Ardealul de Nord, între 1941 şi 1945 deportat în mai multe lagăre de muncă forţată pentru activităţi comuniste; din 1945 şeful comitetului judeţean Cluj al P.C.R.; profesor universitar de economie politică la Universitatea “Bolyai” (din 1946 până la unificarea din 1959), apoi la U.B.B. (1959-1962, perioadă în care a fost şeful catedrei de economie plitică), autor al unor multiple studii elogioase la adresa marxismului (pentru autobiografia sa înaintată partidului, vezi Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 113-120); socrul lui Gheorghe Adorian; decorat în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a (v. şi Kuller 2008a: 226);
86
724. KOHN, Oscar – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 661);
725. KOLISCHER, Harry (1926 – 2007 Bucureşti) (uneori transcris şi în forma românizată “Colişer”) – procuror comunist timp de decenii, în ultimii ani ai carierei procuror la Parchetul de pe lângă C.S.J; tatăl avocatei Alice Drăghici (avocatul apărării în dosarele Brădişteanu, Omar Hayssam, fraţii Cămătaru, etc.);
726. KONDOR, Ghedeon – evreu maghiarofon, deputat de Satu Mare în Marea Adunare Naţională, ales pe lista U.P.M. (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753);
727. KONERTH, Carol (uneori ortografiat românizat “Conert”) – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8461); din 1948, după naţionalizare, conducător tehnic al Tabăcăriei Naţionale, Bucureşti (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7340);
728. KOPPEL, Iosub – din 1948 referent tehnic în centrala Ministerului Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 124 din 31 mai 1948, partea I-a, p. 4735);
729. KORN, I. Nahman – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
730. KORN, A. Paula – menţionată la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorată cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
731. KORN, Waldemar – din 1948 şef de secţie în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3705);
732. KORNER, Carol – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
733. KORNIS, Geza (n. 20.I.1917, originar din Timişoara) – ilegalist, membru de partid cu stagiul acordat din 1939, în timpul războiului deportat în lagărul de muncă pentru evrei comunişti de la Vapniarka (înregistrat ca vopsitor sub numele Gheza Corniş”), după război stabilit la Bucureşti, iniţial numit de către ministrul Industriei şi Comerţului administrator unic la întreprinderile “Carpatia”, “Solin” şi “Runa” (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033), apoi funcţionar în centrala Ministerul Comerţului Exterior (1948-1973), unde a ocupat funcţia de şef adjunct de serviciu; emigrat în Israel în 1973 şi stabilit definitiv în Germania în 1974, când acorda un interviu unui website evreiesc (Kornis 2009: 213-38; P. Clej 2010)117;
734. KOVACS, Eugen (n. IZSAK, 23.VII.1911) – activist al secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. în prima jumătate a anilor ’50 (fd. I.S.I.S.P., inv. 1889-1956, nr. inv. 3231; dosar secţia Relaţii Externe nr. 11-1954); probabilă identitate cu “”Iszak Eugen”, condamnat la 4 ani închisoare pentru activitate comunistă, în sept. 1942 înregistrat de Direcţia Generală a Penitenciarelor între deţinuţii evrei din penitenciarul Caransebeş, pedeapsa expirând la 2 dec. 1944 (A.C.N.S.A.S.vol. 59, ff. 297-8);
735. KÖRNER, Emil – în 1946 acuzator public pe lângă Tribunalul Poporului (M.Of. nr. 16 din 18 ian. 1946, partea I-a, p. 356);
736. KRAKAUER, Charlota – profesoară de limba franceză, în 1949 instructoare în cadrul sectorului Edituri al secţiei Propagandă şi Agitaţie al C.C. al P.M.R. (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar 51/1949, ff. 115-21);
737. KRAID, Evy – din nov. 1946 secretară de presă (i.e. cenzor) în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 270 din 21 nov. 1946, partea I-a, p. 12086);
738. KRAID, Heinrich – în a doua jumătate a anilor ‘40 inspector administrativ în cadrul Direcţiei Cinematografie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a,
117 Vezi şi o scurtă biografie la adresa http://www.bjt2006.org/GK00.html.
87
p. 5663; M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9855);
739. KRASNER, Max – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
740. KRAUSZ, Emeric – din 1949 director adjunct al Direcţiei Centrale Industriale a Bumbacului, Inului şi Cânepei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213);
741. KREINDLER, I. Artur (15.V.1900 – 28.V.1988; Bucureşti) – medic neurolog; după 1945 în conducerea C.D.E.; din 1948 membru titular al Academiei R.P.R.; în 1948 înalt funcţionar în cadrul Ministerului Sănătăţii şi preşedinte al comisiei de editură din cadrul Direcţiei Studii a Ministerului Sănătăţii (Bărbulescu et al. 2009: 162), ulterior profesor de neurologie la I.M.F. Bucureşti (1948-1970) şi medic curant la spitalul Colentina; cu fişa sa de cadre prezentă în fondul C.C. al P.C.R. al A.N.I.C., la secţiile Propagandă şi Agitaţie (nr. inv. 159, dosar 139/1955) şi Administrativ-Politică (nr. inv. 100, dosar 68/1955); confundat în mod posibil cu:
742. KREINDLER, Arthur – activist de partid cu fişă de cadre la secţiile C.C. Relaţii Externe (nr. inv. 42, dosar 10/1954) şi Administrativ-Politică (nr. inv. 100, dosar 68/1955);
743. KREINDLER, Heinrich – secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice din 1947 (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1048, partea I-a, p. 534; M.Of. nr. 226 din 29 sept. 1948, partea I-a, p. 7895; M.Of. nr. 268 din 19 nov. 1947, partea I-a, p. 10245);
744. KREMER, Isidor – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
745. KRON, Carol – după război referent în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
746. (?) KUBITZ, Carol – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
747. KUHN, Andrei – în 1945 numit de Preşedinţia Consiliului de Miniştri administrator delegat, cu atribuţii de control, al Oficiului industrial de Bumbac (apoi de Bumbac, In şi Cânepă); ulterior director al Centralei Industriale a Bumbacului (1948-1949); din 1949 consilier tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 287 din 14 dec. 1945, patea I-a, p. 10909; M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646; M.Of. nr. 184 din 11 august 1948, partea I-a; M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4533; M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817);
748. KUHNER, Moise – în august 1948 era inspector contabil în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 176 din 2 august 1948, partea I-a, p. 6313; M.Of. nr. 189 din 17 aug. 1948, partea I-a, p. 4696);
749. JOIL, Raul (pseudonim publicistic ocazional: “Raul Iulian”) (n. 25.IV.1904, Iaşi) – fost poet suprarealist în perioada interbelică, după război activist de partid, la sfârşitul anilor ’40 şef de seviciu la Direcţia Generală a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării Cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri, în anii ’50 în conducerea E.S.P.L.A., ulterior publicist şi mai ales traducător (menţionat şi în Pienescu 2008: 154);
750. JOIL, I. Fany – soţia lui Raul Joil (v. supra); în anii ’50-’60 redactor principal la Editura Politică; decorată cu Ordinul Muncii clasa a III-a prin decretul nr. 729 din 24 octombrie 1969;
751. LACHNER, Emanoil – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., ulterior la Serviciul Control al Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
752. LAKSER, D. Maier – inspector la Comitetul de Stat pentru Preţuri, decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a;
88
753. LANDAUER, E. Ionel – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
754. LANDMAN, Friederich – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
755. LANDES, Victor – din 1948 inginer în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3705);
756. LAUFER, Ernest – după război referent-şef la Preşedinţia Consiliului de Miniştri; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3000);
757. LAUFER, Iuliu – inginer, membru de partid; după război inspector şef în centrala Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3002); în 1948 numit de ministrul Lucrărilor Publice în conducerea C.L.R.S. (M.Of. nr. 230 din 4 oct. 1948, partea I-a, p. 8009);
758. LAX, Ludovic – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
759. LAZARIDE, Judith – din ianuarie 1948 şefă de secţie în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362);
760. LAZAROVICI, Fred – unul din avocaţii care au mimat apărarea sârbilor bănăţeni condamnaţi în 1950 pentru “titoism”, pledoaria lor fiind mai degrabă un rechizitoriu (Rusnac 1997; Kuller 2008a: 446);
761. LAZAROVICI, Ilie – în 1948 inpector general sanitar în cadrul Ministerului Sănătăţii şi membru în conducerea Uniunii Sindicatelor Sanitare (Bărbulescu et al. 2009: 71, 204; Kuller 2008a: 446);
762. LAZAROVICI, Isac – consilier cultural în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (apr. 1948 – febr. 1949) (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123; M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2041);
763. LĂZĂREANU, Alexandru (n. LAZAROVICI) (18.II.1913 – 9.X.1991) (fiul lui Barbu Lăzăreanu [v. infra]) – jurnalist (1933-1944), apoi redactor şef la ziarul organizaţiei Tineretului Progresist, Tinereţea (1944-1946), pentru un scurt timp şeful serviciului de presă la întreprinderea “Filmul Popular”, ulterior ofiţer al Serviciului de Informaţii (precursorul D.I.E.) şi “acoperit” consilier cultural principal la Ministerul Informaţiilor (M.Of. nr. 190 din 17 august 1946, partea I-a, pp. 8937 şi 8971), din august 1946 consilier cultural şi de presă la Legaţia României de la Washington118 (1946-1948), declarat persona non grata de Departamentul de Stat (în replică la o măsură echivalentă a autorităţilor de la Bucureşti), revenit în ţară ca director în centrala M.A.E., prim consilier şi însărcinat cu afaceri la Paris (1951-1953), ministru adjunct al Afacerilor Externe (1953-1961), ambasador în Regatul Unit (1964-1968), Belgia şi Luxemburg (1968-1970 şi respectiv 1976-1978) şi Volta Superioară (în prezent Burkina Faso) (1970-1976), pensionar M.A.E.; cu dosar de cadre la secţia Relaţii Externe a P.M.R./P.C.R. (dosare anexe nr. 10/1954) şi referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 38/1956; căs. cu Ana, tatăl lui Dan Mircea Lăzăreanu;
764. LĂZĂRESCU, Andrei (n. Aşer LAZAROVICI) (18.VIII.1914 – 27.II.1985 România) – ilegalist, cu stagiu recunoscut de partid din 1936, după război director în cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1947-1950), în paralel membru al Comitetului Director al Editurii de
118 Pentru rapoarte despre colegii de legaţie pe care Lăzărescu le înainta partidului, v. Arhivele Naţionale (ANIC), Arhiva C.C. al P.C.R., Secţia Relaţii Externe, Dosar 10/1947, filele 27-33. Pentru un serial de articole dedicate Legaţiei României la Washington în acea perioadă, v. Cristiana Marin în Curierul Armatei, nr. 7-11 (218-222) din 2007 (arhivă disponibilă în format electronic la http://www.curierul.forter.ro).
89
Stat” (numit în 1948 în locul lui Petre Năvodaru (Fischer)), ulterior director general adjunct al Direcţiei Editurilor şi Tipografiilor din cadrul Ministerului Culturii, iar de la sfârşitul anlor ’60 director la Editura de Stat pentru imprimate şi publicaţii; cu fişă de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1953); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, iar în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a (dosar L/29 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
765. LĂZĂRESCU, Clara (n. Clara LAUFER119) (n. 11.X.1915 Lucăîceşti, Bacău) – după război şefă de serviciu la Direcţia Presă în Ministerul Propagandei / Informaţiilor până în ian. 1948, când demisionează (M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1948, partea I-a, p. 319; M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);
766. LĂZĂRESCU, Felicia – în 1949 era referentă în cadrul Direcţiei Centrale Personal şi Administraţie a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 640);
767. LĂZĂRESCU, Leopold (n. HIRSCH) (n. 6.VIII.1909 Bucureşti) – în 1948 era inspector general în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 38 din 16 febr. 1948, partea I-a, p. 1330; pentru schimbarea numelui vezi decizia ministrului Justiţiei nr. 6658 din 28 ian. 1947 în M.Of. nr. 29 din 5 febr. 1947, partea I-a, p. 894);
768. LĂZĂRESCU, Lidia (n. Liza LAZAROVICI) (n. 13/26.XII.1915), membru P.C.d.R. din 1940, după război, instructoare C.C. şi şefă adjunctă a secţiei relaţii Externe a C.C. al P.C.R./P.M.R. până la mijlocul anilor ’60; alături de Ghizela Vass, a condus în cadrul secţiei un grup neoficial de sprijin și coordonare a luptei antititoiste; redactor la postul de radio “Spania Independentă” în anii ’60, apoi simplă activistă a partidului; decorată cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a în 1948, cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a în 1949, iar în 1971 cu (Decretul nr. 157 din 4 mai) cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (dosar L/30 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
769. LEB, Nicolae – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
770. LEHRER, Solomon – în 1949 era dispecer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
771. LEIBOVICI, Alexandru – în 1948 era controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611);
772. LEIBOVICI, Ionaş – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
773. LEIBOVICI, Luş – inspector sanitar general în cadrul Ministerului Sănătăţii în 1949 (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 314; Bărbulescu et al. 2009: 204);
774. LEIBOVICI, A. Rosine – funcţionară în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
775. LEIBOVICI, Şulim – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
776. LEIBOVICI, A. Vili (Willy) (1917-1986) – din februarie 1949 şef serviciu în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267); ulterior pe diverse funcţii în cadrul Ministerului Industriei Uşoare; decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin decretul Consiliului de Stat nr. 804 din 21 dec. 1964;
777. LEIBOVICI, Willi – în 1949 era membru în conducerea U.N.S.R. (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 708);
119 Pentru schimbarea numelui vezi dosarul nr. 5/431/1947 de la Ministerul Justiţiei, menţionat şi în M.Of. nr. 76 din 1 aprilie 1947, partea I-a, p. 2630.
90
778. LEIBOVICI-ŞERBAN, H. (n. Herşcu LEIBOVICI120, fiul lui Abram şi Blima) (18.X.1909 Piatra Neamţ – 10.II.1986 Israel) – jurist, membru P.C.d.R. din 1935, acuzator public în Tribunalul Poporului (1945-1946); membru în primul consiliu al Baroului Ilfov, calitate în care a participat la epurarea juriştilor consideraţi “fascişti”, membru în conducerea C.D.E. şi redactor la ziarul Unirea121 al comitetului; secretar general al Federaţiei Uniunilor de Comunităţi Evreieşti (F.U.C.E.) până în 1951; deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952), director în cadrul C.S.P., ulterior funcţionar în Ministerul Chimiei; emigrat în Israel; căs. cu Silvia (n. 1911), tatăl Marianei Segal şi Simonei Katz (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 396, n. 2; Solomovici 2004: 135 şi 2003: 178; Rosen 1990: 66, 70, 71);
779. LEINWAND, I. Maier Zadok – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
780. LEISS, Marcu – din august 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 185 din 12 august 1948, partea I-a, p. 6662);
781. LEIST, Alexandru – în august 1947 viceconsul al Ministerului Afacerilor Străine (M.Of. nr. 174 din 1 august 1947, partea I-a, p. 6804);
782. LEISTER, Bernard –inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1947-1948) (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092); ulterior, din 1948, controlor-revizor în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 316; M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438);
783. LEITMAN, Ştefan – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7951);
784. LEIZER, Moise – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
785. LEIZEROVICI, Rebeca – până în februarie 1949 şefă adjunctă de birou în cadrul Direcţiei Arte Plastice a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
786. LEMPEL, Iosef – din 1948 referent stagiar în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7352);
787. LENTEA, Rafael – din 1948 şef de birou tehnic la D.C.I. a Industriei Alimentare din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
788. LEON, Alexandru (n. Leon HERŞCOVICI) – membru de partid din 1945, când este încadrat iniţial ca şef de serviciu în centrala Ministerului Propagandei, unde este promovat progresiv în cadrul Ministerului Artelor şi Informaţiilor; ulterior consacrat ca publicist (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903);
789. LEONEANU, C. Leon (n. CATZ) (n. 12.IX.1914 Iaşi) – în 1946 era consilier de presă în centrala Ministerului Industriei şi Comeţului; decorat de fostul suveran Mihai cu Ordinul „Steaua României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 98 din 29 aprilie 1946, partea I-a, p. 4231; M.Of. nr. 25 din 31 ian. 1947, partea I-a, p. 741;
790. LEONTE, Leon (n. LEIBOVICI) (n. 6.II.1912 Bucureşti) – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785; pentru nume, v. M.Of. nr. 250 din 1 nov. 1945, partea I-a, p. 9665 şi decizia nr. 106.045 din 17 oct. 1945 în M.Of. nr. 250 din 1 nov. 1945, partea I-a, p. 9665;);
791. LEOPOLD, Şulim – în 1949 era dispecer de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
120 Românizare a numelui în baza deciziei nr. 17.900 din 3 martie 1948 a ministrului Justiţiei (publ. în M.Of. nr 56 din 8 martie 1948, partea I-a, p. 2076);
121 Periodicul a fiinţat sub numele Unirea între 1945 şi 1951, apoi, până la desfiinţarea sa în 1957, sub denumirea Viaţa noastră.
91
792. LEREANU, Enric Sergiu – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
793. LERNER, Mauriciu – din 1945 şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
794. LERNER, Otto (n. 19.X.1920, Cernăuţi, fiul lui Bernard şi Maria) – locotenent-major în Armata Roşie, revenit în ţară în 1944, funcţionar la Preşedinţia Consiliului de Miniştri până în 1953, când este arestat şi condamnat pentru spionaj122, graţiat în 1957 (Andreescu, Năstase şi Varga 2003a: 592-3);
795. LESNER, Wolff – în 1947 funcţionar în centrala Ministerului Comunicaţiilor (M.Of. nr. 266 din 17 nov. 1947, partea I-a, p. 10174);
796. LESPEZEANU, Henrieta – secretară de presă în centrala Ministerului Informaţiilor, apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1949) (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1133);
797. LEVAS, Iosif – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
798. LEVOCOVICI, Sergiu – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
799. LEVIN, “Mişa” Moise (27.X.1915, Bălţi – ?, Israel) – fost membru P.S.D. (stagiu recunoscut din 1933) şi ziarist la Şantierul (condus de Ion Pas); ilegalist, aflat în 1941 pe lista comuniştilor “categoria A” întocmită de Siguranţă (intrarea “Levi Moise”) şi cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 105); după august 1944 membru al Comitetului Executiv al Confederaţiei Generale a Muncii, membru al Comitetului Executiv al P.S.D. (aripa procomunistă Rădăceanu-Voitec), apoi al C.C. al P.M.R. (1948-1950); director al ziarului Poporul (1946-1948), ales în 1946 deputat de Bucureşti pe lista Blocului Partidelor Democrate; director în Ministerul Muncii (1946-1947); director în centrala M.A.E. (1947-1948), pentru scurt timp secretar al C.G.M. pentru probleme internaţionale, în febr. 1948 nominalizat ca prim consilier de legaţie pentru Legaţia României de la Buenos Aires (M.Of. nr. 50 din 1 martie 1948, partea I-a, p. 1869; M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 533), din aprilie 1948 prim consilier şi ministru plenipotenţiar al Legaţiei Române la Roma123 până în 1950, când “defectează” şi emigrează finalmente în Israel, unde va activa ca redactor-şef al cotidianului de limbă română Viaţa noastră; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler II (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946), iar în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, respectiv în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls.III-a;
800. LEVIŢCHI, Paul – după război inspector în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (M.Of. nr. 92 din 17 aprilie 1946, partea I-a, p. 3945);
801. LEVY, Robert – consilier tehnic la Institutul Naţional al Cooperării (I.N.C.O.P.) şi instructor al organizaţiei de bază a partidului (1945-1948-?) (secţia economică a C.C. al P.C.R., dosare anexe, nr. crt 9, 12, 17 şi 47-1947);
802. LIBROS, Mircea (n. Bucureşti, 6.XII.1888) – ziarist în periada interbelică, în special la Argus; autodeclarat evreu în înregistrările de la Casa de Pensii a Ziariştilor (v. şi Benjamin & Stanciu, 1996: 22); după război consilier de presă în centrala Ministerului Informaţiilor, mai întâi la Direcţia Presă, apoi la Direcţia Culturală 8M.Of. nr. 218 din 20 sept. 1946, partea I-a, p. 10257);
803. LICHTIG, Wilhelm – din 1945 şef de birou tehnic la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
122 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/L/L%2002.%20Leabu%20-%20Lubotici/Lerner%20Otto/index.php.
123 În fapt, iniţial fusese numit ministru plenipotenţiar la Buenos Aires şi se afla la Paris, aşteptând cursa transatlantică, atunci când, în aprilie 1948, a fost notificat asupra schimbării (B.I.R.E., nr.10 din 12 aprilie 1948, p.1).
92
804. LICHTMAN, Eugen – controlor (1947-1948), respectiv inspector (1948-1949) în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737), iar dn 1949 era dispecer de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
805. LIEBLICH, L. Aurel (n. 1902) – controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (1945-1948); în iunie 1948 numit director tehnic al nou-constituitei societăţi de stat “Petrolexport” (din sept. 1948 director comercial), ulterior directorul Rafinăriei 6 Ploieşti (1959-?), membru P.C.R din 1941, propus pentru decorare în 1961 într-un raport al Cancelariei P.M.R., decorat în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a, iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls.II-a;
806. LIEBLICH, Sandu (1901 – 1971 Bucureşti) – ilegalist (internat în lagărul de muncă obligatorie de la Miercurea Ciuc), de profesie medic, fost preşedinte al Uniunii Comunităţilor Evreieşti, după război consilier administrativ în cadrul Comisiei Române de Legătură cu Comisia Aliată de Control (M.Of. nr. 106 din 12 mai 1947, partea I-a, p. 3713), redactor la Veac Nou (organul de presă al A.R.L.U.S.), membru în conducerea C.D.E., preşedinte al F.C.E.R. pentru scurt timp după emigrarea lui W. Filderman (succedat de Israel Bacal), medicul personal al lui V. Luca şi al altor lideri de partid până în 1953, când va fi arestat şi judecat ca spion sionist; eliberat în 1955 şi reabilitat, ulterior medic endocrinolog la Spitalul “G. Marinescu”; decorat în 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa III-a; căs. cu Dita Gelehrter Lieblich; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
807. LIFŞIŢ, Clara – din 1948 şefă adjunctă de birou în centrala Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6293);
808. LIMAN, Clara (n. LÖBELSOHN) (soţia lui Horia Liman) – după război angajată iniţial ca şefă de birou în Ministerul Propagandei în mai 1945, ulterior promovată succesiv până la funcţia de director administrativ adjunct în centrala Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255, nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904 şi nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10919);
809. LINDER, Carol – în 1949 era dispecer de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
810. LINDER, Eugen – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
811. LINKER, Ana – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
812. LITEANU, I. Nicolae (n. Nathan LEIBOVICI) – activist de rang înalt în partid timp de patru decenii, cea mai mare perioada ca instructor la Secţia cadre a C.C. al P.C.R., cu dosar la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1955, fişa de cadre în u.a. nr. 110/1955); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a; încă în viaţă se pare, pe str. Jean Monnet nr. 53;
813. LITEANU, Sima (1915 – II.2008, Bucureşti, cimitirul sefard124) – soţia lui Nicolae Liteanu; funcţionară la Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă timp de peste trei decenii; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
814. LIVIANU, Villi (Willy LÖBELSOHN125, fiul lui Bercu şi Fani) (n. 28.I.1923 Piatra Neamţ) – şef de secţie tehnică (1949-1954), iar apoi (din 1954) director tehnic la Direcţia Centrală Industrială a Tricotajelor şi Confecţiilor din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189); în paralel cadru didactic la Facultatea de Textile a I.P.B. (inclus şi în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 447);
124 V. rubrica Decese din Realitatea Evreiască la http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr292_293/pagina30.pdf.
125 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 39904 din 28 apr. 1948 în M.Of. nr. 107 din 11 mai 1948, parteaI-a, p. 4258.
93
815. LIVEZEANU, Moscu – în 1945 încadrat ca şef de secţie la Direcţia Buget şi Contabilitate Generală a Statului din cadrul Ministerului de Finanţe; în 1947 transferat ca director adjunct de contabilitate la Institutul General de Asigurare, Economie, Credit şi Asistenţă a funcţionarilor şi pensionarilor publici; în 1948 revenit în centrala Ministerului de Finanţe, ca director adjunct de contabilitate la Administraşia Livrărilor; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr. 77/1952, nr. inv 517, 189/1952 şi 249/1952, nr. inv. 529) (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10417; M.Of. nr. 4 din 4 ian. 1947, partea I-a, p. 61; M.Of. nr. 5 din 7 ian. 1948, partea I-a, p. 106);
816. LOBENSOHN, Heinrich – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
817. LOGHIN, Aneta (LÖBEL) (n. 17 apr. 1898 Câmpina, PH) – din august 1948 referentă în centrala Ministerului Afacerilor Externe (M.Of. nr. 201 din 31 aug. 1948, partea I-a, p. 7262; v. şi decizia nr. 83134 din 2 sept. 1948 în M.Of. nr. 207 din 7 sept. 1948, partea I-a, p. 7401);
818. (?) LONCEAR, Carol126 (1917-1991) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 546); după război director SovromMetal Reşiţa (1949), ulterior ministru adjunct (1949-1952) şi ministru al Metalurgiei şi Industriei Chimice (1952), ministrul industriei metalurgice şi construcţiei de maşini (1952-1953), ministrul industriilor şi materialelor de constructii (1955-1957), deputat M.A.N. (1952-1961); cu fişă la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr. 36/1952, nr. inv. 515);
819. LOVEANU, Dudu (n. David H. LEIBOVICI) – în 1948 numit membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Industrial al Lânii (M.Of. nr. 2 din 2 ian. 1948, partea I-a, p. 32), iar în august acelaşi an avansat director adjunct al centralei; din 1949 consilier tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646), ulterior cu diverse funcţii de răspundere în sectorul industrial; cu fişă la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 25/1954 şi 62/1955);
820. LOVINGHER, Gheza (n. Geza LÖWINGER, fiul lui Herman) (n. 2.XI.1925) – directorul Oficiului Comerţului Local începând cu 1959; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (123/1951);
821. LÖBEL, R. Eugeniu – din 1948 şef de secţie la D.C.I. a Industriei Alimentare din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
822. LÖBEL, Jean – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
823. LÖBL, Adolf – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., ulterior dispecer, preluat după reorganizarea ministerială în Ministerul Industriei (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
824. LÖWY, Eugen (n. 9 martie 1905) – membru de partid din 1945 (dosar L/90 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7951; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
825. LUCA, Elisabeta (născută Betty BIRMAN (după alte surse, contestabile, Birnbaum), soţia lui Vasile Luca127) – originară din Basarabia, fostă ilegalistă, voluntară în războiul civil din Spania (inclusiv membru al C.C. al Partidului Comunist Spaniol), după război membru în Comisia Centrală a U.F.A.R. (1944-1948), apoi membru al C.C. şi al Comitetului Executiv al U.F.D.R. (1948-1952), membru al delegaţiei României la Federaţia Internaţională a Femeilor Democrate,
126 Singura menţiune a identităţii sale evreieşti descoperită în elaborarea lexiconului de faţă îi aparţine autorului evreu Solomovici (2001 II: 42).
127 Anterior căsătorită cu Avram Weissman, ilegalist din Cernăuţi, rămas în Ucraina după 1945.
94
membru în conducerea Comitetului de Stat pentru Cinematografie din România între 1950 şi 1952, când va fi eliberată din funcţie în cadrul epurării “deviaţioniştilor”, deţinută (1952-1954), ulterior lucrătoare într-o fabrică (după alte surse laborantă) până la reabilitarea post mortem a lui Vasile Luca în 1968; decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiţionale”, p. 4; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 127/1968 şi 136/1972;
826. LUCA, Iacob – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
827. LUCA, Solomon – din 1949 director adjunct al Direcţiei Centrale Industriale a Chimiei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213);
828. (?) LUCA, Vasile (n. László LUKA) (8.VI.1898 – 27.VI.1963, fiul lui Anton şi Amalia)128 – de profesie lăcătuş, fondatorul de facto al Comitetului Democratic Evreiesc (CDE) după război (Andreescu, Nastasă, Varga, 2003:152); membru al Secretariatului, Comitetului Central şi Biroului Politic al P.C.R./P.M.R. (1945-1952); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Finanţe (1947-1952); arestat în 1952 împreună cu cei trei miniştri adjuncţi, condamnat iniţial la moarte în 1954, cu sentinţa comutată ulterior în închisoare pe viaţă129; decedat în detenţie în 1963, înmormântat, apoi exhumat şi incinerat, reabilitat post mortem în 1968;
829. LUCHIAN, Paul (n. Mendel LEIBOVICI130) (22.I.1912 Iaşi – 1956) – ilegalist (în 1943 membru supleant al C.C.), în 1949 decorat cu ordinul “Apărarea Patriei cls. III-a şi încadrat cu grad de conferenţiar la catedra de bazele marxism-leninismului (în cadrul Facultăţii de Electrotehnică) a I.P.B., promovat prof. univ. în 1950 şi respectiv şef al catedrei în 1953131 (i.e. omologul lui L. Răutu de la Universitatea Bucureşti), menţionat şi ca director al editurii în limbi străine (în Kuller 2010: 189 şi Solomovici 2003: 88); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
830. LUCIAN, Iancu – din 1948 inspector în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3707);
831. LUNCAŞ, Eugenia (n. Rosea GUREVICI) (28.III.1902 Basarabia – 8.IV.1989) – ilegalistă cu stagiul recunoscut din 1927, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1180); participantă la Rezistenţa Franceză în timpul războiului; după război activistă de partid; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a şi în 1978 cu ordinul “23 August” cls. II-a, iar în 1971, cu numele “Eugenia R. Lucas”, cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a III-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971); incinerată la crematoriul “Cenuşa” (dosar L/102 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
832. LUNGU, Ana (n. Anna WEXLER) – după război membru în Comitetul Executiv al U.F.D.R. şi al Federaţiei Internaţionale a Femeilor Democrate la începutul anilor ’50, autoare a unor articole în Scânteia, cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (136/1955);
128 Evreu vorbitor de limbă maghiară originar din satul Cătălina (fostul judeţ Trei Scaune, actualmente Covasna), a luptat împotriva Armatei Române ca voluntar în “Divizia Secuiască” a trupelor lui Bela Kun (Cohen) în Revoluţia bolşevică din Ungaria, din 1919 (Levy, 2002: 171; Betea, 2001: 167 şi 1997: 119). A se vedea şi interesanta mărturie în faţa organelor de anchetă din 1949 a lui Avram Weissman (primul soţ al Elisabetei Luca) în Levy 2002:171, precum şi misterioasa vizită a soţilor Luca în Israel, în 1947.
129 Vezi fişa sa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/L/L%2003.%20Luca%20-%20Luzi/Luca%20Vasile/index.php
130 Vezi decizia nr. 21243 din 12 martie 1948 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 63 din 16 martie 1948, p. 2323.
131 V. anuarele I.P.B. la http://universulenergiei.europartes.eu/istorie/politehnica/1948-1992/1950/, http://universulenergiei.europartes.eu/istorie/politehnica/1948-1992/1953/, ş.a.
95
833. LUNGU, S. Ivan (n. LANG) (n. 14.VII.1935 Caransebeş, fiul lui Ştefan şi Emma (n. Grosz)) – secretar al organizaţiei de bază U.T.M. la sfârşitul liceului (1952-1953); funcţionar în comerţul exterior (1958-1964), redactor pe probleme de politică externă la Agerpres, unde semnează sub pseudonimul “Petru Călin” (1964-1968), apoi funcţionar la “România Film”, cu responsabilităţi economic-comerciale, emigrat în Israel în 1973, unde lucrează 14 ani ca asistent al directorului comercial al unei uzine în domeniul import-export şi colaborează cu unele publicaţii locale de limbă română; încă în viaţă în 2005 la Haifa; căsătorit cu Stela Constantinescu, fiica adoptiovă a ilegalistului David Avramescu (I. Lungu 2009: 239-52);
834. LUNGU, Ştefan (n. LANG) (n. 24.VIII.1902 Zsvadani, Bihor) (tatăl lui Ivan Lungu, v. supra) – angajat de Gheorghiu-Dej la partid în 1947 (la recomandarea căruia îşi românizează numele în acelaşi an132); în 1948 numit membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Industrial al Lemnului; ulterior cu responsabilităţi la secţia economică a C.C. al P.C.R.; director şi apoi director general al primei întreprinderi de stat de comerţ exterior până în 1953, când este exclus din partid şi transferat în poziţia de consilier la o întreprindere (I. Lungu 2009: 242-3; menţionat şi în arhiva reprodusă în S. Tănase 2010: 90-4);
835. LUPAN, Avram / Miron (n. Avram LUSTMAN) – ilegalist; de formaţie avocat; la sfârşitul anilor ’30 angajat al Ambasadei U.R.S.S. la Bucureşti; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 168 din 18 iulie 1941, partea I-a, p. 4200); înceracă fără succes să treacă în U.R.S.S. după iunie 1941; în timpul războiului internat în lagărul de la Tg. Jiu; după război iniţial membru în Consiliul de Administraţie al S.A. “Banca Economică”; din 1948 încadrat în Ministerul Afacerilor Externe; ambasador succesiv al R.P.R. în Iugoslavia, Turcia şi Vietnam; cu dosar de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.C.R. (45/1955);
836. LUPAN, Ada (n. Hadaşa VYRTIKOVSKY, la Ungheni, Basarabia; fiica profesorului local de ebraică) – soţia lui Avram Lupan; ilegalistă încă din timpul studenţiei la Bucureşti (Drept); la sfârşitul anilor ’30 funcţionară, alături de soţul său, în cadrul Ambasadei U.R.S.S. la Bucureşti; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 168 din 18 iulie 1941, partea I-a, p. 4200); după război figurând lista din 1945-1946 a celor 79 de “cetăţeni sovietici reţinuţi pentru muncă în diferite organizaţii, care trebuie să rămână în România” [poziţia 21], listă transmisă de sovietici lui Emil Bodnăraş (A.M.R., fd. 333 (“cabinet Emil Bodnăraş), dosar 9, ff. 141-2, apud Buzatu & Cîrstea (2010: 286, n. 158)); meditatoare de limbă rusă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1945-1947); din 1947 secretară de presă în centrala Ministerului de Externe, în august 1948 detaşată la Amabasada de la Belgrad, alături de soţul ei; ulterior la Ambasadele R.P.R. din Turcia şi Vietnam;
837. LUPAN, Cezar – din 1948 impiegat în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3707);
838. LUPAN, ? – soţia lui Radu Lupan (Leibovici) (v. infra) – din 1947 funcţionară în centrala Ministerului Afacerilor Externe; în 1951 era şefa Serviciului Paşapoarte; demisă în 1952 în cadrul unui val de “epurări” (v. Levy 2002: 182, respectiv stenogramele reproduse în Fl. Constantiniu 2003, la pp. 133 şi 135);
839. LUPESCU, Gheorghe – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
840. LUPESCU, Lucia – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
841. LUPOVICI, Solomon – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
132 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 110.373 din 12 dec. 1947 în M.Of. nr. 291 din 16 dec. 1947, partea I-a, p. 11129.
96
842. LUPU, Alexandru – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
843. LUPU, Iancu – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
844. LUPU, Marin A. (n. Marcel WOLFOWITZ) – activist de partid după 1944; în 1945 numit de către ministrul Muncii membru al Consiliului Superior al Corpului de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili; profesor la catedra Economie Cooperativă şi Istoria Cooperaţiei a Facultăţii de Ştiinţe Comerciale Bucureşti şi în paralel director general al INCOOP (1947-1948); membru al Consiliului Ministeriale pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară (din 1947); din 1948 director în cadrul Băncii de Stat a R.P.R. şi vicepreşedinte al Institutului de Ştiinţe Economice şi Planificare “V.I. Lenin” (I.S.E.P., fosta Academie Comercială din Braşov; mutat la Iaşi în 1950), promovează până la funcţia de preşedinte al Băncii de Stat al R.P.R. şi implicit ministru adjunct de Finanţe (febr. 1956 – mart. 1957 şi nov. 1957 – ian. 1959), la începutul anilor ’60 rector al I.S.E.P., ulterior rector (până în 1973) şi şeful catedrei de Istoria Economiei Naţionale la A.S.E. Bucureşti, pensionat în anii ‘80, autor al unor multiple lucrări şi articole publicate la Ed. Didactică şi Pedagogică şi revistele Probleme economice şi Studii şi cercetări economice (v. A.N.R. fond C.C. al P.C.R., secţia Economică, “dosare anexe” 30/1950 (nr. inv. 74), 189/1952 (527), 249/1952 (529) şi 29/1956 (50));
845. LUPU, Mihail (n. WOLFSOHN) – în august 1948 angajat secretar de presă / cenzor în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 194 din 23 aug. 1948, partea I-a, p. 7032); probabilă idenitate cu “Wolfson Mihai Emanuilovici”, ilegalist cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2060);
846. LUPU, Petre (n. Lupu PRESSMAN, fiul lui Avram şi Cerna) (25.X.1920 Iaşi – 30.VI./1.VII.1989) – ilegalist (membru de partid din 1939), fost deportat în Transnistria, după război deputat M.A.N. (mandate succesive 1948-1980), secretar al C.C. al U.T.C./U.T.M. (1945-1948-1950), şef adjunct al Secţiei Organizatorice a C.C. (1950-1952), şef al Direcţiei Treburilor a C.C. (1952-1955), membru supleant (1965-1974) şi apoi cu drepturi depline (1974-1984) al Comitetului Executiv al partidului şi, după 1958, alături de Ilie Verdeţ adjunctul lui Ceauşescu la Direcţia Organizatorică a C.C. şi în acelaşi mandat şeful secţiei Organizaţii de Masă (1960-1965), preşedinte al Comitetului de Stat pentru Problemele Organizării Muncii, Producţiei şi ale Salarizării (1966-1969), ministru al Muncii (1969-1977), vicepreşedinte al Consiliului Organizării Economico-Sociale (1973-1977), preşedinte al Colegiului Central de Partid (1979-1984), apoi ambasador în Venezuela (1984-1988) şi respectiv ambasador responsabil pentru mai multe state din Caraibe (1988-1989); cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a CC al PCR (1952);decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a (1948), ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (1949), ordinul Muncii clasa a II-a (1957), ordinul Muncii clasa I-a (1962), ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a (1964), ordinul “Tudor Vladimirescu” (clasa I-a (1966), medalia de aur “Secera şi Ciocanul” (1971); fiul său, Andrei, a emigrat în Israel în 1990;
847. LUPU, Nesia (n. Nesia RABINOVICI, fiica lui Iosif şi Sara) (n. 1915, Tighina – d. Bucureşti, anii ‘80) – agentă sovietică (pe lista agenţilor de influenţă transmisă de sovietici lui Emil Bodnăraş în 1945-1946); soţia lui Petre Lupu (n. Pressman) (v. supra); ilegalistă (membru P.C.d.R. din 1936), anchetată alături de Ana Pauker în procesul de la Craiova, din 1936, deţinută în lagărul de muncă obligatorie de la Vapniarka, apoi, până în august 1944, în lagărul de la Târgu Jiu; ulterior ocupă diverse funcţii în eşalonul doi al aparatului comunist de stat; decorată în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971)
848. LUSTIG, Carol Emil – originar din Satu Mare, şeful Direcţiei Administrative în M.A.E., cu rang de prim consul general (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 533) între 1948 şi 1952 (demis), emigrat în Israel la începutul anilor ’60; soţul Evei, prietenă apropiată a Anei Pauker (Levy 2002: 157, 207; Solomovici 2004: 24, 588; Constantiniu 2003 passim);
97
849. MACOVESCU, Tereza (n. Teri UNGAR, fiica lui Adolf şi Pepi (n. Peszel)) (1910-1962) – evreică maghiarofonă, soţia diplomatului George Macovescu (1913-2002); fostă ilegalistă (cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1256); după 1944 activistă a partidului, între 1948 şi 1949 alături de soţul ei (însărcinat cu afaceri) la Londra, exclusă în 1952 din partid “pentru atitudine uşuratică şi neprincipialitate în ceea ce priveşte raporturile cu unii mici burghezi”, ulterior traducătoare la diverse edituri, în special Editura pentru Literatură Universală; cu dosar anexă la secţia Organizatorică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 187, nr. 156/1950-1952) (v. şi Balas 2008: 188-9, 195, 209; Simuţ 2007; Buzatu 2008: 421);
850. MAER, ? (Florian?) – în 1952 membru al organizaţiei de partid şi angajat al Direcţiei Cabinet din centrala M.A.E. (după ce fusese la Direcţia a II-a) (v. stenogramele reproduse în Fl. Constantiniu 2003: 148-150);
851. MAHLER, Isac – arhitect; în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
852. MAICU, Horia (n. H. GOLDSTEIN133) (30.X.1905 Constanţa – 1975 Bucureşti) – membru de partid, şeful Comisiei de Planificare Urbană din Bucureşti în anii ’50 (i.e. arhitect-şef al capitalei), membru în conducerea Comitetului de Stat pentru Construcţii, Arhitectură şi Sistematizare şef de proiect la Casa Scânteii în stil realism socialist, co-autor al Sălii Palatului (1957-1960), al Mausoleului militanţilor comunişti din Parcul Carol şi al actualei clădiri a Teatrului Naţional Bucureşti în stil brutalist (1967-1970); arhitect-şef al capitalei în anii ’50; profesor de arhitectură; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (136/1955) (v. şi Cajal şi Kuller 2004: 498, N. Burcă 2007: 7)); el însuşi o dovadă vie, alături de alte nume sonore precum Nicolae Bădescu, a faptului că nici măcar arhitectura nu era scutită de ideologizare, Maicu postula în nr. 1 al revistei Arhitectura din 1950 că “statul sovietic, construind după propunerile tov. Stalin blocurile înalte, va da posibilitatea de a ridica şi mai sus nivelul de trai al oamenilor muncii” şi respectiv că “dezbaterile din URSS în jurul problemelor idelogice ale literaturii, muzicii şi artei” “au constituit şi pentru noi forme călăuzitoare pe drumul realismului socialist în arhitectură” (apud Trişcu 2002);
853. MAIMON, A. Iosif – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
854. MAIOREANU, Coloman – preşedinte al Băncii de Stat a R.P.R. (1959-1963), ulterior prim-vicepreşedinte al Consiliului de Conducere al băncii; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. III-a; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. în anii ’50 şi referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 21/1957;
855. MANASSE, Micaela (uneori în forma românizată Mihaela Mănase) – avocată, din 1945 membru în conducerea U.F.A.R. şi cenzor al Uniunii (1945-1948), apoi membru al C.C., al Comitetului Executiv şi secretar al U.F.D.R. (1948-?) (Şt. Mihăilescu 2006: 380, 426, 427, 429-30), deputat în Camera Deputaţilor (1946-1948) din partea P.S.D. (facţiunea pro-comunistă), ca deputat de Buzău (Ţugui 1979: 189) (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – Secţia Organizatorică, dosar 3/1947, f. 153), membru A.D.I.R.I. din anii ’60, autoare a unor articole în revista Justiţia nouă în anii ’50-’60 (inclusă şi în C.S.I.E.R.(Kuller 2008a: 447); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a;
856. MANDEL, Mihail – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
857. MANDEL, S. Osias – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
133 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 109.755 din 11 dec. 1947 în M.Of. nr. 293 din 18 dec. 1947, partea I-a, p. 11214.
98
858. MANDL, Vladimir – după război directorul Economatului P.C.A. (M.Of. nr. 20 din 23 ian. 1946, partea I-a, p. 477);
859. MANEA, Anton (n. Solomon MENDELSOHN) (n. 14.VI.1927, Târgovişte – 1992) – fost membru P.S.D., din 1937 chiar secretar general al organizaţiei de tineret şi membru al C.C.; deputat de Turda în Marea Adunare Naţională, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753); după fuziunea din 1948 membru supleant al C.C. al P.M.R. şi membru al Secretariatului C.C. al U.T.M. (1948-1952), în 1951 şeful secţiei Muncitoreşti a C.C. al U.T.M., ulterior menţionat ca director adjunct al Întreprinderii de aparate de măsură şi control din Otopeni; (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia Organizatorică, dosare nr. 123/1948, f. 12 şi 105/1951, ff.1-2; apare şi în C.P.A.D.C.R. 2006: 143, n. 24; Dobre et al. 2004: 372);
860. MANOLE, Eugenia (n. ABRAMOVICI) (n. 4 iulie 1903 Bucureşti) – după război stenodactilografă-şefă în centrala M.A.E., în iulie 1948 promovată translatoare interpretă-şefă şi repartizată la cabinetului secretarului general E. Mezincescu (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5970; M.Of. nr. 178 din 4 august 1948, partea I-a, p. 6401; pentru schimbarea numelui v. decizia MJ nr. 92321 din 30 sept. 1948 în M.Of. nr. 229 din 2 oct. 1948, partea I-a, p. 7997);
861. MANOLE, Ofelia (n. ZEITMAN, după alte surse Zeidman; căs. cu Emanoil Vinea; zisă şi “Irina” şi “Jeni”, fiica lui Isidor şi Ernestina)) (15.II.1908 Reni, Ucraina – 30.IV.1983 Bucureşti, ucisă de iubitul fiicei ei) – ilegalistă (membru de partid din 1926), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 86); după război membră în conducerea Apărării Patriotice, membru supleant al C.C. al P.M.R. (1948-1958), secretar general la Ministerul Sănătăţii (1948-1950), membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), membru al C.C., al Comitetului Executiv şi al Secretariatului U.F.D.R. (1948-1952), colaboratoare a revistei Femeia a F.D.F.R. (1946-1948), deputat M.A.N. (1948-1952), membru şi apoi şefă a secţiei Cultură a C.C. al P.C.R. în anii ’50, secretar al Comitetului Regional Bucureşti al partidului (1954-1958) şi prim-adjunct al şefului Secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R (1956-1958); marginalizată în 1958 în lotul “fracţioniştilor”, reabilitată în 1964; decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R. clasa a III-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a, iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls.I;
862. MANOLESCU, David – din ianuarie 1948 consilier de presă în cadrul Ministerului Informaţiilor, apoi al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 534);
863. MANOLESCU, Eduard (1896 Burdujeni – 1949 Bucureşti, între amici “Edy”) – jurist, membru în conducerea C.D.E. şi deputat de Bucureşti al Marii Adunări Naţionale (1946-1948-1949) (Rosen 1990, Kuller 2008a: 447);
864. MANOLIU, Nicolae (n. MANDEL) – de formaţie medic, cu fişă de cadre la secţia Gopodărie de Partid a C.C. al P.M.R. (4/1951), delegat al României la Târgul International de la Budapesta din 1960; în anii ’50 directorul spitalului “Elias” din Bucureşti; decorat în 1952 cu ordinul Muncii clasa a II-a (Decretul nr. 521 din 24 dec. 1952); soţia sa , Etti (n. Goldschläger (24.III.1918 – 9.XII.1993), de asemenea medic, a decedat la Frankfurt am Main; fiul său, Andrei Mandel Manoliu (coleg de clasă cu V. Tismăneanu), emigrat în anii ’70, este jurist în S.U.A. şi a solicitat şi reobţinut cetăţenia română în 2009 (ordinul M.J. nr. 2195 din 6 aug. 2009; M.O.R. nr. 568 din 14 aug. 2009);
865. MANTU, Eugen (n. Richard MARCUZON134) (n. 27 nov. 1911 Bucureşti) – membru de partid, din 1948 secretar de legaţie, detaşat la Legaţia R.P.R. de la Londra; cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 34/1956;
134 V. decizia ministruluii Justiţiei nr. 91936 din 16 sept. 1946 în M.Of. nr. 223 din 26 sept. 1946, partea I-a, p. 10522.
99
866. MANTU, Lucia – soţia lui Eugen; încadrată împreună cu soţul ei în centrala M.A.E. în februarie 1948 ca dactilografă-şefă şi detaşată la Legaţia României de la Londra (M.Of. nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. 1639);
867. MANTZ, Nicolae (ian. 1927 Galaţi – dec. 2007) – inginer agronom; membru de partid după război; din 1952 în Ministerul Agriculturii (şi Silviculturii), în care promovează până la funcţia de secretar general – ministru adjunct al ministerului, în 1970; instructor al Secţiei Agrare a C.C. al P.M.R. în anii ’50-’60; cu dosar la Secţia Agrară a C.C. al P.C.R. (1/1955); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 93/1955 şi 67/1961;
868. MARCU, Asher – după război inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
869. MARCU, Sergiu – din 1948 inspector general adjunct în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
870. MATTES, Leon – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643)
871. MARCOVICI, Efraim – în 1949 referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
872. MARCOVICI, Elias – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Întreprinderilor Chimice de Bază (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966)
873. MARCOVICI, Gheorghe – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului, apoi transferat la Serviciul Control al Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857; controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
874. MARCOVICI, Iacob – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
875. MARCOVICI, Iuliu – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
876. MARCOVICI, Jean – avocat, după război membru al Contenciosului Administraţiei Liverărilor din Ministerul de Finanţe, în iunie 1948 transferat la contenciosul Ministerului Afacerilor Interne (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4847; M.Of. nr. 107 din 13 mai 1947, partea I-a, p. 3747);
877. MARCOVICI, Lazăr – din 1947 inspector general la D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
878. MARCOVICI, Leizer – secretar general al C.D.E. Iaşi începând cu 1952 şi membru al C.C. al Frontului Democraţiei Populare în a doua jumătate a anilor ’50 (în calitate de reprezentant al comunităţii evreieşti);
879. MARCOVICI, S. Lionel – în anii ’50 lector la catedra de organizare şi planificare a Facultăţii de ingineri economişti din cadrul I.P.B. şi funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării, ulterior responsabil în cadrul CEPECA; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963; încă în viaţă în 2005, în Bucureşti;
880. MARCOVICI, Lupu – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460);
881. MARCOVICI, Marcel – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
882. MARCOVICI, M. – după război încadrat la Oficiul Industrial al Klânii (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534); din 1948 impiegat la D.C.I. Textilă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830);
100
883. MARCUS, Albert – din februarie 1949 şef birou în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267);
884. MARCUS, Alfred – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
885. MARCUS, Ella (fiica lui Maximilian) (n. 4.VI.1909 Bucureşti) – obţine cetăţenia română după război, în ianuarie 1948 angajată şefă de serviciu în centrala Ministerului Afacerilor Străine / Externe (M.Of. nr. 18 din 22 ianuarie 1948, partea I-a, p. 516; M.Of. nr. 293 din 18 dec. 1944, partea I-a, p. 8220);
886. MARCUS, L. Marcel – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
887. MARCUS, Paula – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 663);
888. MARK, S. Horaţiu – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
889. MARU, Clara – în ian. 1949 era referentă în centrala Ministerului Învăţământului Public, la Direcţia Studii (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
890. MATEESCU, Adolf – în august 1948 era inspector contabil în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 176 din 2 august 1948, partea I-a, p. 6313; M.Of. nr. 189 din 17 aug. 1948, partea I-a, p. 4696);
891. MATEI (căs.), Ella (n. SCHMIDT-GRINBERG) – fiica lui Ury Benador; până în iunie 1948 referent titular în cadrul Direcţiei Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386; M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142; M.Of. nr. 80 din 5 aprilie 1948, partea I-a, p. 5386); ulterior secretar al organizaţiei de bază a P.C.R. de la Direcţia Generală a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri la începutul anilor ’50 (Pienescu 2008: 158-9);
892. MATHIAS, Carmen – în 1949 era şefă de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
893. MAURER, Mihail Emil (1904-1964) – medic, membru de partid; în 1948 numit membru al Consiliului Director al Oficiului Industrial al Produselor Farmaceutice şi Chimice de Specialitate de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 65 din 18 martie 1948, partea I-a, p. 2382); ulterior director al Institutului de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă (1955-1964); cu referat personal la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 65/1955; decorat în 1964 cu titlul “Medic emerit al R.P.R.”;
894. MAYER, Alfred – după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);
895. MAYER, E. Carol – membru al Curţii Supreme de Justiţie, la Secţia Penală (1945-1948) (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4311 şi nr. 217 din 18 sept. 1948, partea I-a, p. 7683);
896. MAYER, Jose – controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1946-1948); ulterior director al întreprinderii “Victoria” din Iaşi (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7342);
897. MAYER, Melita – în 1946 angajată în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877);
898. MAYER, E. Victoria – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorată cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
101
899. MAYO, B. Mihail de – evreu sefard originar din Craiova (coleg de clasă în liceu şi prieten apropiat cu Radu Demetrescu Gyr), avocat, acuzator public în cadrul Tribunalului Poporului (1945-1946, v. M.Of. nr. 100 din 2 mai 1945, partea I-a, p. 3568), acuzator în procesul mareşalului Antonescu (1946), apoi referent în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968), iar până în anii ’60 autor în revista Justiţia Nouă; ar fi fost la un moment dat exclus din partid cf. T. Solomovici (2004: 236) (v. şi Kuller 2008a: 448);
900. MAYOR, Eva – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
901. MAX, Teodor – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
902. MĂNESCU, Ella (n. Ella DIAMANTSTEIN, fiica lui Zigmund şi Hana (n. Biermann)) (1919 Ardeal – 2003 Israel) – secretara Anei Pauker la biroul de la sediul P.C.R. (1944-1947), ulterior cu funcţii mai reduse ca importanţă în partid; emigrată în Israel în 1985, împreună cu soţul ei, Radu Mănescu [v. infra] (cercetătorul Robert Levy îi intervieva împreună la 28 august 1989 (Levy 2002: 205, 314);
903. (?) MĂNESCU, Paula – după război referentă în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
904. MĂNESCU, Radu Henry (n. Henry MINTZER135, fiul lui Willy (secretar general al comunităţii evreieşti din Focşani) şi Raşela (n. Glanzstein)) (5.XII.1912 Focşani – 1993 Natanya, Israel) – în adolescenţă sionist, ulterior comunist ilegalist şi condamnat; după război consilier în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (1946-1948), membru al Consiliului Ministeriale pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară (din 1947), vicepreşedinte al Uniunii Sindicatelor Ziariştilor Profesionişti (1948), activist al direcţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. (1949), director general al Direcţiei Generale a Editurilor, Industriei Poligrafice şi Difuzării Cărţii de pe lângă Consiliul de Miniştri (1950-1952), ministru adjunct al Finanţelor (1952-1970), membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (1960-1965), vicepreşedinte al Băncii de Investiţii (1970-1973), profesor la Catedra de Finanţe a Academiei de Ştiinţe Economice în nii ’60-‘70; decorat în 1947 cu Ordinul “Steaua României” în grad de Comandor de către fostul suveran Mihai (M.Of. nr. 194 din 25 aug. 1947, partea I-a, p. 7666), în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; emigrat în Israel în 1985136 împreună cu soţia Ella [v. supra] şi cei trei copii, Anca Finta, Vlad Mănescu (alias Zeev Manor) şi Sanda Grossman;
905. MEDREA, Simonette – inspector economic în centrala M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384);
906. MEHR, Iacob (în unele acte oficiale “Meher”) – din noiembrie 1946 cenzor / secretar de presă în centrala Ministerului Propagandei, apoi a Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4; M.Of. nr. 270 din 21 nov. 1946, partea I-a, p. 12086); posibilă identitate cu omonimul încadrat în 1947 prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (v. M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763);
135 Pentru românizarea numelui, ,vezi decizia nr. 106645 din 18 oct. 1945 a ministrului Justiţiei (publ. În M.Of. nr. 252 din 3 nov. 1945, partea I-a, p. 9713.
136 Fratele său, George Mănescu (n. Georges Mintzer (la 17 sept. 1916 la Focşani), zis „Gică”, încă în viaţă în 2010 în Israel) emigrase cu soţia sa Beatrice (n. Weiler) în decembrie 1970.
102
907. MEIROVICI, A. Moise – din septembrie 1948 controlor-revizor principal în centrala Ministerului de Finanţe (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 315; M.Of. nr. 209 din 9 sept. 1948, partea I-a, p. 7438);
908. MEISNER, Bruno – în 1946 era inspector-şef clasa I-a în Ministerul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice, delegat cu conducerea Direcţiei Regionale Craiova (M.Of. nr. 167 din 26 iulie 1946, partea I-a, p. 6396);
909. MELAMEDMAN, Valentina – după război şefă de birou la Oficiul Economic judeţean Tecuci (M.Of. nr. 171 din 29 iulie 1947, partea I-a, p. 6697); în 1947 transferată la Bucureşti şi încadrată controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
910. MELINESCU, Ilca (n. Ilka SPITZER, căs. WASSERMAN, fiica lui Moritz şi Hilda) (1915 Bucureşti – 2002) – de profesie farmacistă, fostă ilegalistă deţinută la Mislea şi Dumbrăveni, după război secretara biroului Anei Pauker (şi după unii conducătoarea de facto a Ministerului Afacerilor Externe, M.A.E.) şi directoarea editurii de limba rusă “Cartea Rusă” (1953), secretar general al Ministerului Sănătăţii în anii ‘50, ulterior directoare la Editura pentru Literatură Universală, iar apoi redactor şef la Editura Univers (de unde se pensionează în (?)1981); decorată în 1949 şi respectiv în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; a fost soţia lui Nicolae Melinescu (funcţionar M.A.E. şi decan al facultăţii de Filozofie din Bucureşti) şi mama lui Nicolae Melinescu Jr., crainic al defunctului “Telejurnal” din perioada ceauşistă, în prezent încă angajat al TVR, fiul său (i.e. nepotul Ilcăi), Mihai, fiind actualul corespondent al TVR la Washington; martoră a acuzării în procesul lui Pătrăşcanu, pe care l-a acuzat de antisemitism;
911. MENDEL, Alexandru (n. 5.X.1906, Chinţeni, Cluj) – fost ilegalist, trece în URSS în mai 1941, repatriat în 1947, iniţial şef de producţie la cooperativa “Victoria” (1949-1951), apoi referent în Ministerul Industriei Uşoare (1951-1956), respectiv şef de secţie la întreprinderea “Varga Katalin” dlin Cluj (1956-1959), pensionat (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a:656-7) (dosar M/119 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
912. MENDEL, Eugen (n. Egon Mendel) – director în Ministerul de Finanţe, arestat şi condamnat în lotul “Vasile Luca”; fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, nr. 249/1952, nr. inv. 529; Ioniţoiu 2000: 217; Jela 2001: 203; Buzatu & Chiriţoiu 1998: 61);
913. MENDEL, F. – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
914. MENDELSOHN, Iosef – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
915. MENDELSOHN, Willy – din 1947 membru al Comisiei Centrale a Ministerului Industriei pentru reglementarea Muncii în acord (M.Of. nr. 248 din 27 oct. 1947, partea I-a, p. 9604); în 1949 era consilier tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
916. MENICOVICI, Estera – din 1947 şefă de serviciu în centrala Ministerului (Industriei şi) Comerţului (M.Of. nr. 196 din 25 aug. 1948, partea I-a, p. 7083), în luna iulie a aceluiaşi an repartizată la Direcţia Comerţ Privat (M.Of. nr. 168 din 23 iulie 1948, partea I-a, p. 6094; M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4257; M.Of. nr. 246 din 22 oct. 1948, partea I-a, p. 8478);
917. MENINGHER, N. Elias-Froim – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
918. MERLAUB, Cecilia – după război angajată iniţial ca desenatoare principală, ulterior reîncadrată ca ataşat de presă în centrala Ministerul Propagandei, iar din decembrie 1947 promovată referent tehnic în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 288 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11029; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905);
103
919. MEROVICI, Solo – din ianuarie 1945 contabil în centrala Ministerului Afacerilor Străine, responsabil în cadrul Economatului ministerului (M.Of. nr. 102 din 4 mai 1945, partea I-a, p. 3709 şi nr. 14 din 18 ian. 1945, partea I-a, p. 353);
920. MESSINGER, Constatin – după război membru de partid, şeful secţiei Sport-Turism a Confederaţiei Generale a Muncii, din 1948 membru al comitetului filialei Bucureşti a Asociaţiei “Turismul Popular” (fostul O.N.T.), în anii ’50 şeful Direcţiei Turism şi Excursii a Consiliului Central al Sindicatelor; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (137/1955) (pentru evreitate v. Solomovici 2004: 108, 112);
921. METCH, Z. – numit în decembrie 1948 membru al comisiei Ministerului Sănătăţii pentru lichidarea restanţelor şi repartizarea dentiştilor (Bărbulescu et al. 2009: 184-5);
922. MEŢIANU, Andrei – în ian. 1947 numit membru al Consiliului Director al A.G.U.S. (Administraţia Generală a Unităţilor Economice ale Asistenţei) (M.Of. nr. 22 din 28 ian. 1947, partea I-a, p. 658);
923. MEŢIU, Erna (n. 24.XI.1912, fiica lui Eduard) – juristă, membru P.C.d.R. din 1935 (după alte surse 1933), procuror în anii ’50-’60, propusă pentru decorare în 1961 într-un raport al Cancelariei P.M.R. (Opriş 2005) (dosar M/131 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
924. (?) MEZINCESCU, D. Eduard137 (n. Eduard MESINGER) (n. 1909-?) – ilegalist din timpul studenţiei la Cluj; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2333); în timpul războiului cadru didactic la Facultatea de Medicină din Bucureşti (în 1944 cu grad de asist. univ; la facultate alături de tatăl său, Dimitrie), după august 1944 comisar al guvernului pe lângă Liga Operelor Sociale, cu rang de secretar de stat (1945-1946), secretar general al C.C. de ajutor al regiunilor lovite de secetă (1947), secretar general la Ministerul Afacerilor Străine în 1948, şef al Departamentului Artelor (1948-1949) şi apoi ministru al Artelor şi Informaţiilor (mai 1949 – iulie 1950), preşedinte al Comitetului pentru Artă138 cu rang de ministru secretar de stat (iulie 1950 – iunie 1952), ministru adjunct al Afacerilor Externe (1956-1966), iar apoi ambasador succesiv în Suedia, Danemarca şi Norvegia (pânã în 1976); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, în 1964 cu ordinul “23 August” cls. III-a iar în 1971 cu ordinul “23 August” clasa a II-a; după 1989 membru al Partidului Socialist al Muncii şi redactor la revista Magazin Istoric; împreună cu Florica a avut doi fii, Gheorghe Andrei (n. 1943; decedat) şi Alexandru Luca (n. 1946), amândoi fizicieni şi emigraţi în S.U.A.;
925. MEZINCESCU, Florica (soţia lui Eduard Mezincescu, apoi a lui Matei Socor) (d. 1999) – de profesie chimist; ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495
137 V. mărturisirea făcută de Petru Groza lui Emil Bodnăraş la 23 iunie 1949, cf. căruia tatăl lui Mezincescu, evreu botezat, originar din Bacău, ar fi fost medicul curant al mareşalului Averescu, paragraful referitor la evreitatea lui Mezincescu fiind reprodus integral în Buzatu şi Cîrstea (2010: 332) şi respectiv Solomovici (2003: 188). N.B. Tatăl lui Eduard M. a fost Dimitrie Mezincescu (1880-1961, adesea – eronat – ortografiat şi Dumitru), medic şi profesor universitar, originar din Dorohoi (şi nu Bacău, cum susţinea Groza), cu studii în S.U.A., profesor de igienă la Facultatea de Medicină din Iaşi (1910-1921), apoi la catedra de igienă a Facultăţii de Medicină din Bucureşti (din 1921), directorul Institutului de Igienă din Bucureşti în perioadele 1927-1940 şi 1945-1947), respectiv secretar general al Ministerului Sănătăţii pentru câteva luni după 1944. În aplicarea Halaha, incertitudinea privind evreitatea lui Eduard Mezincescu rezidă în identitatea etnică încă necunoscută nouă a mamei sale, Maria (n. 1886).
138 În aprilie 1948, Ministerul Artelor (condus la acel moment de Ion Pas) şi Ministerul Informaţiilor (fostul Minister al Propagandei (până în 1946), condus la acel moment de Octav Livezeanu) au fost comasate în forma Ministerului Artelor şi Informaţilor, condus de Octav Livezeanu (15 aprilie 1948 – 23 mai 1949). În mai 1949, ministerul a fost redenumit Ministerul Artelor şi plasat sub conducerea lui Eduard Mezincescu (23 mai 1949 – 12 iulie 1950), iar în iulie 1950 reorganizat în forma Comitetului pentru Artă din subordinea Consiliului de Miniştri, rămânând sub conducerea lui Eduard Mezincescu (12 iulie 1950 – 2 iunie 1952), cu rang de ministru – secretar de stat. Ulterior va fi reabsorbit în cadrul Ministerului Culturii (respectiv Învăţământului şi Culturii) (1953-1962), apoi recreat în 1962 în forma Comitetului de Stat pentru Cultură şi Arta, şi finalmente reorganizat în 1971 în forma Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste.
104
(“România”), inv. 225, dosar nr. 300); după război membru în conducerea U.F.A.R. (1945-1948), deputat supleant de Bucureşti al M.A.N. (1946-1948) şi apoi cu drepturi depline (1948-1952-1957, de Mehedinţi, respectiv Timişoara), membru al C.C. şi al Comitetului Executiv şi secretar U.F.D.R. (1948-?), colaboratoare a revistei Femeia a F.D.F.R. (1946-1948), şefa Frontului Democrat Universitar, ministru adjunct al Învăţământului Public (1949-1951, şefa Departamentului Învăţământ Superior), vicepreşedinte al Comitetului pentru Învăţământ Superior (1951-1953), vicepreşedinte al Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii (1952), ministru adjunct al Învăţământului (din 1955-1957), directoare adjunctă la Editura Politică (1957-1963), în anii ’60 redactor-şef al Editurii Politice; fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (1951, 1955);
926. MICHELLER, Carol (n. 12.VI.1912) – după război membru de partid, iniţial controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784); ulterior activist, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (123/1951) (dosar M/168 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
927. MICHELSOHN, Beniamin – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
928. MICU, Rozina (n. KLEIN) – după război şefă de birou în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
929. MICU-CHIVU, Ecaterina (n. KLEIN, ulterior românizat MICU; zisă “Tina”) – pentru un timp soţia (a doua a) lui Stoica Chivu; fostă ilegalistă, deţinută în perioada interbelică; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1445); după război şefa Direcţiei Personal din M.A.E. (1947-1950) (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 199, n. 3; Preston et al. 2005: 334 n.2); din 1953 director al Institutului Româno-Sovietic; profesor la Institutul Politehnic Bucureşti până în 1955, apoi în C.C. al Crucii Roşii (1955-1960), în anii ’80 traducătore la diverse edituri; decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, în 1949 cu odinul “Apărarea Patriei” cls. III-a şi în 1978 cu ordinul “23 August” cls I. (Decret nr. 7 din 23.I.1978);
930. MIHAIL, Leon – după război arhivar principal în centrala Ministerului de Finanţe; în 1948 delegat şef al Direcţiei Materiale a aceluiaşi minister (M.Of. nr. 9 din 12 ian. 1948, partea I-a, p. 241; pentru evreitate v. Arhiva U.S.H.M.M., colecţia RG-25.012M, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1940-1944, dosar nr. 997/1943);
931. MIHĂILEANU, Petre (n. Leon HERŞCOVICI139) (n. 11.V.1909 Vaslui) – membru de partid cu stagiul recunoscut din 1938, voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania (Diamant 1979: 371, Sugarman f.a.: 110); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1755); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); după august 1944 inspector general în cadrul Direcţiei Politice Administrative a Poliţiei Prefecturii Capitalei (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3877; M.Of. nr. 4 din 4 ian. 1947, partea I-a, p. 61); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a140, la începutul anilor ’50 trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar în cadrul diplomaţiei române141, apoi coautor al unor articole sub egida I.S.I.S.P., apoi traducător la diverse edituri (dosar M/158 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
139 V. decizia nr. 9099 din 3 febr. 1947 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1947, partea I-a, p. 918.
140 V. http://freelex.wolterskluwer.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=26302.
141 Menţionat în anuarul The Diplomatic Year Book (New York 1951), p. 155
105
932. MIHNEA, Ionel (n. COHN142) (25.VI.1920 – 22.II.1977) – membru de partid din 21 martie 1945 (dosar M/169 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); după preluarea ministerului de către Ana Pauker încadrat în centrala M.A.E., în 1948 cu rang de ataşat de legaţie (M.Of. nr. 18 din 22 ian. 1948, partea I-a, p. 516);
933. MIHNEA, Bella – soţia lui Ionel Mihnea-Cohn; din ian. 1948 arhivar principal în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362);
934. MILETICI, Jean – avocat, în iunie 1948 repartizat de ministrul Justiţiei la contenciosul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4844); decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3862)
935. MILETINEANU, Ionel (uneori ortografiat şi “Militineanu”) (1902-1979 Bucureşti) – văr primar al amantei regale Elena Wolf-Lupescu; la începutul anilor ’30 expulzat din Germania în timpul studenţiei ca agitator comunist, apoi înrolat voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, după război membu în conducerea Comitetului Electrotehnic Român; în mai 1948 numit unul din cei şase secretari generali ai Ministerului Industriei (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5638); până în 1969 director general adjunct al Direcţiei Generale Metrologie, Standarde şi Invenţii de pe lângă Consiliul de Miniştri, iar apoi director în cadrul Direcţiei de Standardizare; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763) (Diamant 1979: 371, Sugarman f.a.: 110, Ţurlea 2010: 111; B.I.R.E. 15 (18 mai 1948): 6); decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de ofiţer;
936. MILKERT, Bruno (uneori ortografiat “Milchert”) – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
937. MILLO, Sergiu – în 1945 era funcţionar la Subsecretariatul Aprovizionării de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5263);
938. MINDIRIGIU, Lupu – de formaţie tâmplar, după război instructor teritorial şi “lector” al ziarului Scânteia, cenzor de presă în cadrul Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (1952-1977), ocazional publicist la Presa Noastră143 (editată de Consiliul Ziariştilor din R.S.R.), apoi redactor la România Liberă până la emigrarea în Israel în 1980, unde, în 1999, avea să publice cartea de memorii Un anonim în citadela presei româneşti, apărută la Tel Aviv (Solomovici 2003: 377-9 ş.u.; Otu şi Râjnoveanu 2007: 56);
939. (?) MINEA, Stan (fiul lui Constantin) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1971); voluntar republican în războiul civil din Spania, după august 1944 redactor la Viaţa sindicală, încadrat la M.Ap.N. în 1946, avansat colonel (1949), decorat în acelaşi an cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, promovat şeful Direcţiei Informaţii (i.e. contrainformaţii militare) a Marelui Stat Major (febr. 1951-ian. 1954), ulterior, în circumstanţe încă neelucidate, internat într-o secţie psihiatrică a spitalului M.A.I. Otopeni, apoi, în anii ’60, autor al unor articole şi studii de istorie contemporană (la I.S.I.S.P., Institutul de Istorie şi Filozofie al Academiei, revista Magazin istoric, etc.) (Adorian et al. 1971: 210; Solomovici 2003: 249 şi 470; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 506, n. 17; Ioniţoiu 2008: 291; C.P.A.D.C.R. 2006: 662; Troncotă 2003: 35; Deletant 1999: 20);
142 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 101.916 din 4 oct. 1945 în M.Of. nr. 241 din 22 oct. 1945, partea I-a, p. 9260.
143 Un articol al său din 1967 fiind citat în Joachim Lengert, Romanische Phraseologie und Parömiologie (Göttingen: Hubert & Co., 1999), p. 1482.
106
940. MIRONESCU, Solange – la începutul anilor ’50 angajată la Direcţia Cabinet în M.A.E. (Constantiniu 2003: 83, 149);
941. MISSIR, Ioana – avocată, în iunie 1948 repartizată de ministrul Justiţiei la contenciosul Ministerului Afacerilor Interne (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4847)
942. MIŞOSNIKY, Leon (1921 Bucureşti – III.2007 Bucureşti) – pictor; ilegalist, internat în timpul războiului într-un lagăr de muncă obligatorie la Titu-Găieşti; în 1948 numit preşedinte al Consiliului de Administzraţie la “Imprimeriile Independenţa” (M.Of. nr. 32 din 9 febr. 1948, partea I-a, p. 1051); în anii ’50 student la Facultatea de grafică şi poligrafie de la Moscova, după întoarcerea în ţară “ocupând diferite funcţii tehnice şi administrative, până la postul de director în instituţii poligrafice” (Ţ. Goldstein 2010: 18);
943. MOGHIOROŞ, Alexandru (n. BALOGH Joszef, în alte documente oficiale MAGYAROSI) (23.X.1911 Salonta Mare, Bihor – 1.X.1969 Bucureşti) – evreu maghiarofon, fost mecanic, agitator comunist şi membru de partid din 1929, după 1944 membru în conducerea C.D.E., membru al Biroului Politic (din 1948); secretar CC al PMR (1948-1954); membru al Biroului Organizatoric (1950-1953); ministru al Nationalităţilor în guvernul Groza (1948-1952), preşedinte al Comitetului de Stat pentru Colectarea Produselor Agricole (1950-1951); prim-vicepreşedinte şi apoi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965); şef al secţiei de relaţii internaţionale a partidului în timpul guvernării Dej; decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a;
944. MOGHIOROŞ, Stela (n. 3.IX.1909, Tighina) (n. Ester RADOŞOVEŢKAIA, fiica lui Iakov Abramovici Radoşoveţki), soţia lui Al. Moghioroş) – membru P.C.d.R. din 1929 (nume conspirativ “Liza Lechmanova”), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2137, doc. 1); după război membru în prima echipă redacţională la Scânteia, membru C.C. al P.C.R., reprezentanta P.M.R. în redacţia Kominform, Pentru pace trainică, pentru democraţie populară, membru al Comitetului Executiv şi al C.C. al U.F.D.R. (1948-1954), director general adjunct la Agerpres (1954-1979, apoi pensionată); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a şi în 1979 cu ordinul “23 August” clasa I;
945. MOISE, Avram – ilegalist; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); în 1948 era controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611);
946. MOISESCU, Anton (12.II.1913 Umbrăreşti, Galaţi – 2002 Bucureşti) – membru P.C.d.R. din 1932, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1856); voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, membru al C.C. al P.M.R. (1955-1969); preşedinte al Băncii de Stat a R.P.R. şi ministru adjunct al Finanţelor (1952-1953); vicepreşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1953-1954), ministru plenipotenţiar în S.U.A. (1954-1956) şi Argentina (1956-1957); vicepreşedinte al Marii Adunări Naţionale (1957-1961), secretar al Consiliului Central al Sindicatelor (1957-1962); preşedinte al Societăţii de Cruce Roşie (1961-1971), decorat în 1961 şi 1971, la pensionare; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1951);
947. MOISESCU, Ilie (d. 1987) – colonel magistrat în anii ‘50, preşedintele completului de judecată în dosarul Pătrăşcanu, ulterior avansat gen.-mr.;
948. MOISESCU, Leon (n. Iţic MAISEZON, fiul lui Aharon şi Reiza “Risi”) (n. 14 iulie 1911 Bucureşti) – administrator-lichidator la Casa de Administrare şi Supraveghere a Bunurilor Inamice (1945-1947)144, apoi membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Industrial al
144 V. decizia nr. 18707 din 4 septembrie 1945 a directorului general C.A.S.B.I. la adresa http://freelex.wolterskluwer.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=34332.
107
Mătăsii (1948-1949) (M.Of. nr. 2 din 2 ian. 1948, partea I-a, p. 32); ulterior încadrat în Ministerul Industriei, unde în 1949 este numit director adjunct al Direcţiei Centrale Industriale a Lânei ţi Mătasei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213);
949. (?) MOISESCU, Viorica (n. 1916) – soţia lui Anton Moisescu, membru P.C.R. din 1936, director adjunct CENTROCOOP până în anii ’60;
950. MOLDVAI, S. Emil – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
951. MOLHO, Salvador (d. 1977?) – jurnalist, cenzor al D.G.P.T. în anii ’50, responsabil şi cu instructajul “lectorilor”, demis şi transferat la tipografia publicaţiei Viaţa Cooperaţiei; fratele său, Morico, medic, a emigrat în Israel, unde a practicat medicina (în anii ’70 era şeful Institutului de Fiziologie Pulmonară din Haşomer) (Carol Neumann apud Solomovici 2003: 379, 381-2: 2004: 400);
952. (?) MOLHO MORARU, Florentina – directoarea (lector-şef) direcţiei Literatură şi Artă din cadrul Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri în anii ’50-’70, responsabilă cu cenzura; aparent încă în viaţă în 2005, locuind în Piaţa Amzei, în Bucureşti (Vorobca 2008c, Mocanu 2003, Urian 2004);
953. MONDA, P. Emil (n. MOSCOVICI, fiul lui Zeilig şi Ghizela; fratele publicistului Virgiliu Monda şi nepot de unchi al lui Alexandru Toma) – în primii ani după război activist al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R. (fişă personală în dosarul 30/1947);
954. MORA, Henriette (n. LEIBOVICI) (n. 18.IV.1913 Galaţi) – inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (1947-1949) (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072); din 1949 impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
955. MORARU, W. Eugen (alias) – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
956. MORARU, Nicolae (n. Iulea ŞAFRAN145, zis “Iuli”, fiul lui Simion şi Clara (n. Falie)) (1.VIII.1912 Tighina, Basarabia – 18.I.1998 Bucureşti) – unul din principalii ideologi ai sistemului comunist în sectorul cultural; cf. lui Petre Groza, “evreu care nu a uitat învăţămintele sionismului” (apud Buzatu şi Cîrstea, 2010: 331); ilegalist, deţinut în multiple penitenciare (1933 – august 1944), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1452 şi 2607); uneori eronat menţionat ca voluntar în Spania (Andrei Micu în Zbăganu 2001); după eliberarea sa în august 1944 redactor la România Liberă şi Contemporanul, redactor şef al ziarului Veac nou (organul de presă al A.R.L.U.S.) (1945-1946), şeful de facto al Societăţii Române de Radiodifuziune (1945-1946), director general al postului de radio “România liberă” (1946-1948), preşedinte al Uniunii Ziariştilor (câteva luni în 1947 până la comasarea sindicatelor artiştilor, ziariştilor şi scriitorilor), secretar al Comitetului Artelor din Secţia centrală de educaţie politică a C.C. al P.C.R. (1947), secretar general al Ministerului Artelor şi Informaţiilor (1948-1950)146, redactor-şef la Viaţa Românească (1950-1953), profesor universitar
145 Pentru schimbarea numelui vezi decizia ministrului Justiţiei nr. 102238 din 6 oct. 1945 în M.Of. nr. 234 din 13 oct. 1945, partea I-a, p. 8960, unde numele este transcris „Şofran” din fonetica rusă.
146 În cuvintele premierului de la acel moment, Petru Groza: Moraru, „evreul care n-a uitat învăţăturile sionismului”, „şi-a adus o serie întreagă de oameni la Ministerul Propagandei [redenumit ministerul Informaţiilor în 1946 şi comasat cu Ministerul Artelor în 1948, n.n.]. [I-ai] de la un cap la altul şi vezi ce oameni sunt aceştia. Aproape toţi evrei.” (Buzatu & Cîrstea 2010: 331 ş.u.; Niculae 2004: 50-51). N.B. Cei la care făcea referire Groza erau, la nivelul directorilor şi inspectorilor şefi: Eduard Mezincescu (n. Mesinger), Marcel Breslaşu (n. Breslau/Bresliska), Petre Iosif (n. Josefsohn), Alfred Mendelsohn, Mihail Novicov (n. Neuman), Mihail Davidoglu (n. Davidsohn), Radu Bogdan (nume real necunoscut), Constantin Bugeanu (probabil român) şi Radu Negreanu (la origine Schwartz) (v. Vasile 2010:42-43). Acestora li se adăugau la nivelurile inferioare ierarhic alte câteva duzini de funcţionari evrei, între care cele mai sonore nume ar fi Henri Blazian şi Lucia Demetrius.
108
şi, în pofida faptului că nu avea studii în domeniu, şeful catedrei de Estetică la Institutul de Arte din Bucureşti (1948-1968), iar din 1950 coordonator al publicaţiei lunare pentru străinătate, apoi redactor-şef, până la pensionarea sa, în 1979, al nou-transformatei Redacţii de Publicaţii pentru Străinătate (fosta Narodnaia Rumînia); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); autor al unor volume de critică şi ideologie literară, între care “Pentru fericirea poporului” (co-autor Aurel Baranga), premiată cu Premiul de Stat în 1951; cu fişă de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R., dosar nr. 139/1955, nr. in. 159;
957. MOROIANU, Oscar – după război membru P.S.D., în facţiunea pro-comunistă la Congresul de unificare din octombrie 1947; şef de birou la Oficiul de Studii al Ministerului Muncii (1945-1946); deputat de Olt (1946-1948, ales pe lista B.P.D.); secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice (din 1948) (indicat ca evreu în Solomovici 2001I: 195);
958. MOSCINSKY, Vera – în 1949 era translatoare în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
959. MOSCOVICI, Harry – membru al Consiliului Superior al Economiei Naţionale (1945-1946); deputat de Bucureşti, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 749; M.Of. nr. 272 din 27 nov. 1945 partea I-a, p. 10332);
960. MOSCOVICI, Iancu – din februarie 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1033);
961. MOSCOVICI, Iosif – medic, după război şef de birou administrativ la Direcţia Personal a Subsecretariatului de Stat al Naţionalităţilor de pe lângă preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 123 din 3 iunie 1947, partea I-a, p. 4391; M.Of. nr. 153 din 10 iulie 1945, partea I-a, p. 5831) până în iulie 1947 (M.Of. nr. 147 din 1 iulie 1947, partea I-a, p. 5544);
962. MOSCOVICI, Nicolae – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale Electrotehnice (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966); posibilă identitate cu omonimul prezent în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946);
963. MOSCU, Adalbert (n. MOSCOVICI) – director adjunct al Bibliotecii şi Arhivei Presei – serviciu în cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R. în 1949 (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 51/1949, ff. 115-21);
964. MOSCU, Gerard (n. MOSCOVICI) (n. 28.III.1912 Găeşti, DB)– în 1948 inspector general adjunct în cadrul D.G.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5624); după reorganizarea ministerială transferat în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; decizia M.J. nr. 10102 din 31 ian. 1946 în M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1375);
965. MOSCU, A. Marcu – din 1948 impiegat în centrala Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6293);
966. MOSES, Iancu – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
967. MOSESOHN, Leon – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
968. MOZES, Bernhardt – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
969. MOZES, Sorin – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
109
970. MUNTE, I. Arthur (n. BERGMANN147) (n. 7 sept. 1894 Bucureşti) – în perioada interbelică ziarist în Bucureşti, redactor la Luptătorul şi Aurora, după război redactor la Jurnalul de Dimineaţă; în august 1945 numit de Preşedinţia Consiliului de Miniştri în conducerea Oficiului nou-înfiinţat al Lemnului de Lucru (M.Of. nr. 183 din 14 aug. 1945, partea I-a, p. 7151);
971. MUNTEANU, Vili – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
972. MÜHLSTEIN, Emanuel – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
973. MÜHLSTEIN, ? – şeful contenciosului Băncii SovRom – menţionat în declaraţia din 24 ian. 1952 a lui A.L. Zissu în faţa organelor de anchetă (v. Solomovici 2001II: 104);
974. MÜNTZER, Isidor – în 1949 era dispecer de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
975. NACHMIAS, Virgil – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
976. NACHTIGAL, Alfons (fiul lui Jacques şi Helene) (1895-1961) – fost ilegalist, urmărit de Siguranţă în perioada interbelică, avocat al inculpaţilor comunişti (M. Mircu 2007:4), deţinut în 1940 în lagărul de muncă de la Miercurea Ciuc; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946); preşedinte adjunct al al Blocului Democratic al Evreilor din România, f. 23 sept. 1944 (Solomovici 2001II: 10), ulterior deţinut în închisorile comuniste;
977. NADAS, Emeric – în martie 1945 reîncadrat ca inginer consilier la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
978. NAFTALI, Simion (fiul lui Adolf) – membru de partid; consilier tehnic în centrala Ministerului Industriei (1948-1949) (M.Of. nr. 211 din 11 sept. 1948, partea I-a, p. 7554); din 1949 inginer-şef al Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobilei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213); ulterior pe diverse funcţii de conducere în sectorul industrial; cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 85/1955; decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a; fiul său, Paul Naftali, a reobţinut, la cerere, cetăţenia română în 2007 (H.G. nr. 1427);
979. NASTA, Mauriciu (n. ZOLLER?) – în 1948 era inspector general adjunct în cadrul Direcţiei Control Economic a D.G.C.E. şi preşedinte al Comisiei de recepţie a bunurilor şi materialelor (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4623);
980. NAŞ, Leon (n. Leon LITMAN, fiul lui Moise şi Lora) (23.I.1919 Moineşti – 2007 Bucureşti) – fost ilegalist (membru U.T.C. din 1936), după război redactor la Editura P.C.R (1944-1946), iar ulterior prim-adjunct şi şef de facto al secţiei Gospodăria de Partid a C.C. al P.C.R. (1946-1989), unde a controlat fondurile valutare, întreprinderile şi fermele Gospodăriei de Partid până la sfârşitul regimului comunist; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. III-a, în 1981 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a II-a, iar în 1981 cu ordinul “23 August” cls. II-a; căs. cu Stefania (1923-2010), cu care a avut 3 copii: Tania Măgureanu, Adrian Naş şi Valentin Naş;
981. NATHANSOHN, Isac – în 1949 era revizor-contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei, transferat la Corpul de Control Financiar Intern al ministerului (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1214; M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
147 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 117508 din 25 nov. 1946 în M.Of. nr. 13 din 16 ian. 1947, partea I-a, p. 392.
110
982. NAUM, Ana (17.VI.1914 – 24.XII.1977) (nume de cod în perioada ilegalismului: Nuţu Fuxman, soţia lui Belu Zilber) – în reţeaua “Ajutorul Roşu” în timpul războiului, cu stagiu de ilegalistărecunoscut din 1932, ulterior directoarea adjunctă a Direcţiei Generale a Editurilor, Poligrafiei şi Difuzării Cărţii (transformată apoi în D.G.P.T.) de pe lângă Consiliul de Miniştri până în anii ’50 (v. Pienescu 2008: 154, 155), ulterior redactor la Editura de Stat pentru Imprimate şi Publicaţii; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;
983. NAUM, Roza (soţia generalului Grigore Naum, v. infra) – activistă de partid, cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (12/1954); decedată în anii ’70 în Bucureşti (Solomovici 2003: 120-1);
984. NĂDEJDE, Arnold (n. Arnold M. NADLER148; fiul lui Marcu şi Frida) (17.V.1911 Bucureşti – XII.2005, Bucureşti) – după război funcţional în administraţia guvernamentală centrală, arestat şi condamnat în 1951 ca fost informator al S.S.I. în timpul perioadei ilegaliste149;
985. NĂDEJDE, Erwin Costin (31.X.1909 – 1999 Bucureşti) (fiul fostului demnitar social-democrat Iosif Nădejde-Armaşu, ulterior publicist) – ilegalist; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2612); după războui şeful Direcţiei Domenii şi Infrastructură în Ministerul Comunicaţiilor; la sfârşitul anilor ‘40 şeful Serviciului Spectacole din Ministerul Finanţelor, apoi şeful secţiei Învăţământ în Ministerul Culturii în anii ’50, apoi ministru adjunct al Învăţământului, şeful secţiei Învăţământ a C.C. al P.M.R. şi cadru didactic la I.P.B., până în anii ’60, ulterior membru al Comitetului de Stat pentru Cultură şi Arte (1961-1965) şi membru supleant al C.C. al P.C.R. (1955-1965); cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.M.R (dosare anexe, nr. 12/1952); decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. III-a;
986. NĂVODARU, Sergiu (n. FISCHER) – după război inspector general în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
987. NEGOIANU, Cornelia (n. NEULICHT) (n. 12.IX.1909 Roman) – membră de partid din 24 aprilie 1945 (dosar N/77 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598 – când încă nu îşi românizase numele; pentru schimbarea numelui, v. decizia M.J. nr. 107.130 din 1 dec. 1947 în M.Of. nr. 281 din 4 dec. 1947, partea I-a, p. 10696);
988. NEGREA, B. Jean – în martie 1945 reîncadrat ca şef de secţie în în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
989. (?) NEGREANU, Dan – în perioada 1947-1948 şef de cabinet al ministrului Artelor (şi Informaţiilor), până în febr. 1049 inspector general în cadrul Direcţiei Contabilitate a ministerului (M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3908; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1132);
990. (?) NEGREANU, Mariana – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
991. NEGRIN, Arnold (n. Arnold SCHWARTZ) (n. 16.V.1910 Bucureşti) – controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (până în nov. 1947, când urmare a reorganizării ministerelor este transferat la Ministerul Industriilor) (M.Of. nr. 269 din 20 nov. 1947, partea I-a, p. 10290; M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
148 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 41993 din 30 apr. 1947 în M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3943; respectiv publicarea solicitării de schimbare a numelui în M.Of. nr. 39 din 17 febr. 1947, partea I-a, p. 1239.
149 Vezi fişa matrioclă penală la http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f:\web\Fise+matricole+penale+-+detinuti+politici\N\N+01.+Nac+-+Neatu\Nadejde+Arnold/P1990862.JPG.
111
992. NEIGER, Elza – în mai 1945 încadrată ca şefă de birou în centrala Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904);
993. NEMŢEANU, Iancu – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
994. NEUMANN, Carol – ilegalist, luptător în reţeaua FTP-MOI în Franţa ocupată; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2305, doc. 16); după război director al Casei de Pensii a Colegiului Inginerilor din România (1945-1947); consilier superior la Regia Autonomă a Transporturilor cu Autovehicule (1947-1948) apoi directorul Editurii Tehnice până în 1952, când este epurat şi arestat; eliberat în 1953; continuă să profeseze ca inginer, la începutul anilor ’70 inginer principal la Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice, decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a (v. şi Levy 2002: 128-9, 131, 186, 2777 n. 238);
995. NEUMAN, Dezideriu – în 1949 era referent tehnic în cadrul D.C.I. a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
996. NEUMAN, Faur – în 1948 era director administrativ al Institutului General de Asigurare, Credit, Economie şi Asistenţă al funcţionarilor şi pensionarilor publici (M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1948, partea I-a, p. 317);
997. NICOLSCHI, Vanda, (n. Şeila AVERBUCH) (27.II.1902, Valea lui Vlad, jud. Bălţi – X.1986) de profesie ţesătoare, soţia lui Alexandru Nicolschi [v. infra], membru al CC al PCR în perioada ilegalistă (din 1924), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiţionale”, p. 1); după război membru C.C. al P.C.R., al B.P. al P.C.R. (un mandat) şi vicepreşedinte al C.C. al Crucii Roşii (din 1961); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, îm 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a, iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls. I.; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1954); incinerată la crematoriul “Cenuşa”;
998. (?) NICULI, Ion (5.I.1887 Iaşi – 31.VII.1979 Iaşi) – ilegalist (membru de partid din 1921), în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); după război membru al Prezidiului R.P.R. (1947-1948) membru al C.C. al P.M.R. (1948-1955), preşedinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular al oraşului Iaşi (1953-1956), ulterior preşedinte al Consiliului Regional Iaşi al A.R.L.U.S.; decorat în 1977 cu prilejul împlinirii a 90 de ani, cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa I-a (Decretul nr. 7 din 22 ian. 1977) (singura sursă care îl menţionează ca evreu este un alt evreu, Teşu Solomovici (2001II: 17));
999. NISTOR, Alexandru (n. Alexander Oskar NEUMANN) (n. 2.II.1916 Reghin, Mureş) – membru în Comisia de Lichidare C.A.S.B.I. (1945-1948), şeful economatului Institutului Central de Statistică, director adjunct al Administraţiei Livrărilor din Ministerul de Finanţe între 1948 şi 1952, când va fi arestat în “dosarul Vasile Luca” (eliberat doi ani mai târziu); dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe 14/1951, 77/1952, 249/1952, 299/1952); referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 71/1956;
1000. NOVAC, Charlotte – din 1949 şefa adjunctă a D.C.I. a Energiei Electrice din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213);
1001. NOVAC, Niculae (n. Ernest NEUMAN) (n. 4 dec. 1915 Bistriţa) – membru de partid; după război în aparatul politic central; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 38/1956; pentru schimbarea numelui, v. decizia ministrului Justiţiei nr. 99797 din 5 oct. 1946 în M.Of. nr. 235 din 10 oct. 1946, partea I-a, p. 10955;
112
1002. NOVAC, C. Mauriciu – ministru adjunct al Comerţului Exterior (1950-1956), apoi vicepreşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1959-1969), respectiv ministru adjunct al Comerţului Interior (1969-1973); autor ocazional la periodicul lunar Probleme economice, precum “Ajutorul fărţesc al Uniunii Sovietice – factor important în dezvoltarea economiei noastre naţionale” (co-autor Manea Mănescu, nr. 8 (august), 1959; cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (întocmit 1956) şi referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 90/1956;decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. III-a;
1003. NOVAC, Uşer – inginer, în 1948 numit de ministrul Lucrărilor Publice în conducerea C.L.R.S. (M.Of. nr. 230 din 4 oct. 1948, partea I-a, p. 8009);
1004. NUSSENBLATT, Nathan – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599);
1005. NUSSENZWEIG, Paula – după război şefă de secţie în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1006. OBEDEANU, Haralambie (n. Harry LAZAROVICI150, fiul lui Izac şi Ana) (19.VII.1921 Bacău-18.II.1960 Jilava) – membru al grupului de evrei care au jefuit maşina Băncii de Stat a R.P.R. la 28 iulie 1959; fost ilegalist, după război ofiţer de Interne, ziarist la Scânteia (1945-1956, apoi decan al Facultăţii de Ziaristică la “Academia Ştefan Gheorghiu” (1956 – 1 ian.1959, pensionat cu grad de conferenţiar), condamnat şi executat la 18.II.1960 (v. Solomovici 2005 şi 2001II: 111, Goma 2005: 4)151; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763): căs. cu Nora (1927-1994, n. Einhorn), cu care a avut o fiică, Sanda (căs. Kaufman), stabilită în Cleveland, Ohio, S.U.A.;
1007. OERIU, Elena – soţia lui Simion Oeriu (v. infra); în 1944 membru fondator şi apoi în conducerea A.R.L.U.S.; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; singura menţiune a evreităţii sale în nota informativă confidenţială din nov. 1947 a reprezentanţiei diplomatice britanice la Bucureşti, remisă centralei Foreign Office (v. Buzatu 2008: 434);
1008. OERIU, Simion (n. Simon SCHÄFER, fiul lui Ştrul) (19.XII.1902 Iaşi – 1982) – fiul unui cârciumar din Dorohoi, de profesie farmacist, secretar general al Asociaţiei Române pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (A.R.L.U.S.) şi redactor la revista asociaţiei, Veac Nou (1944-1946, perioadă în care scrie şi volumul Omul sovietic), şef al catedrei de biochimie din cadrul Intitutului de Medicină şi Farmacie Bucureşti (1947 – anii ’60, instalat de comunişti în locul reputatului Vintilă Ciocâlteu), având rang de subsecretar de stat (1945-1946); deputat de Dorohoi, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 751); comisar general al guvernului pentru legătura cu Comisia Aliată de Control (1946-1947), apoi comisar al guvernului pentru aplicarea Tratatului de Pace de la Paris; comisar general al executării armistiţiului cu URSS (din august 1945), după unele surse ar fi emigrat în anii ‘70 în Israel; cf. unei note informative confidenţiale a misiunii diplomatice britanice din nov. 1947, Oeriu s-ar fi convertit la creştinism în 1944 (v. Buzatu 2008: 434);
1009. OIŞTEANU, Mihail (n. Mihail Nikolaievici OIGENSTEIN, zis “Mişa”) (1916-2003) – fratele mai mic al lui Leonte Răutu; ilegalist (membru de partid din 1931) şi kominternist (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1455); arestat şi condamnat în 1932 şi 1937, fugit în U.R.S.S. în 1941, ofiţer politic într-un lagăr de prizonieri de război români şi italieni în
150 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 20622 din 28 febr. 1946 în M.Of. nr. 62 din 14 martie 1946, partea I-a, p. 2291.
151 Vezi fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici%20executati/O/Obedeanu%20Haralambie/index.php.
113
Karaganda (în Kazhstan, acolo unde i se naşte şi fiul, Valery Oişteanu), revenit în august 1944 în România ca ifiţer N.K.V.D., în 1948 transferat din nou în U.R.S.S., apoi întors în România împreună cu familia în octombrie 1954; din 1955 doctorand, iar apoi profesor de istoria mişcării muncitoreşti la Şcoala Superioară de partid, ulterior Academia “Ştefan Gheorghiu”; pensionat în anii ’70; căsătorit cu Bella (n. Iosovici), tatăl fraţilor Andrei şi Oişteanu, publicişti; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (v. mai ales Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 505, n. 6);
1010. OPRESCU, Mihai(l) (Michel ŞORAR) (1911-1991) – în timpul războiului cadru didactic la colegiul “Marcu Onescu” pentru evrei, apoi maior procuror militar la Tribunalul Militar M.A.I. (1945-1975) (implicat şi în procesul monseniorului Vladimir Ghika152) şi în paralel cadru didactic la Facultatea de Drept din Bucureşti, ulterior cercetător al istoriei evreilor din România (Kuller 2010: 190; 2008: 285, 458);
1011. OPRIŞAN, Mircea (n. BERCOVICI; fiul lui Moritz şi Betty (n. Jureck)) (d. 1999 S.U.A.) – ilegalist, deţinut la penitenciarul Caransebeş; după război specialist în centrala Ministerului Comerţului şi în paralel redactor-şef al revistei lunare Probleme Economice (1948-1852); vicepreşedinte al Comitetului de Stat al Planificării (1952-1954); ministrul Comerţului Interior (febr. 1954 – oct. 1955); din 1970 consilierul ministrului Janos Fazekas la Consiliul de Miniştri, unde, cf. fostului general de Securitate Neagu Cosma, se afla sub supravegherea Securităţii ca agent al serviciilor de informaţii israeliene; emigrat în 1974 în circumstanţe neclare în Israel, iar apoi stabilit în Statele Unite (unde în septembrie 1985 îi acorda un interviu lui Robert Levy (2002: 315)); în anii ’80 a acordat câteva interviuri postului de radio Europa Liberă; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a (v. Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 424; C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 450; Tismăneanu 2005: 325, n. 20; Cosma 1994: 299-300; Levy 2002: 208, 315; Trebici 2011; respectiv Balaş (2008: 218), care îl caracterizează ca pe “a Jewish journalist” şi “an astute political manipulator”);
1012. ORBAN, Tamara Mira153 (1918 Basarabia – I.2005 Bucureşti, cimitirul evreiesc “Filantropia”) – ilegalistă, membru U.T.C. din anii ’30, după 1944 activistă la diverse secţii ale C.C., în anii ’50 instructor al Secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., directoarea şcolii de partid (de un an) de pe lângă Comitetul Orăşenesc Bucureşti al P.M.R., anchetată în lotul fracţioniştilor din 1958, sancţionată cu vot de blam şi avertisment, ulterior activistă la C.C. al Uniunii Generale a Sindicatelor din România; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; a locuit până la sfârşitul vieţii în Bucureşti, pe str. Primăverii nr. 24154 (menţionată în Berindei, Dobrincu şi Goşu, 2009: 504, n. 4 şi 505 Dobre et al. 2004:39, Solomovici 2001II: 42 ş.a.);
1013. ORENSTEIN, Ernestina (fiica lui Aron; zisă “Tina”) (n. 1902 Pufeşti, jud. Putna) (uneori ortografiat şi “Ornştein”) – ilegalistă, aflata în atenţia Siguranţei în 1941 pe lista “comuniştilor categoria A”, an în care i se stabileşte de altfel şi domiciliu obligatoriu; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, “dosare adiţionale”, p. 5); din 1945 în conducerea U.F.A.R. (Şt. Mihăilescu 2006: 380), în 1946 în “activul central al partidului” (Andreescu, Nastasă, Varga 2003: 369 ş.u.; Mâţă 2007: 251);
1014. ORNSTEIN, Alexandru – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
152 V. http://www.vladimirghika.ro/index.php?s=Din_Arhive.
153 Numele este cel de căsătorie (în perioada războiului fusese căsătorită cu ilegalistul basarabean Mihail Popescu, fiul lui Nicolae Popescu-Doreanu). Vezi şi anunţul decesului ei la http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr224/pagina14.pdf.
154 V. necrologul din Realitatea Evreiască nr. 224 (1024), p. 14, accesibil şi la http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr224/pagina14.pdf.
114
1015. ORNSTEIN, Iuliu – din 1945 şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
1016. OSTFELD, Gottfried – în iunie 1948 era funcţionar în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4972);
1017. OSTRADEL, Marva – în 1949 era translatoare în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
1018. PANAITESCU, Horia (n. Harry Elias WITZLING) (18.V.1921 Bucureşti – 21.III.1986155) – membru de partid din 1940, activist P.C.R.după război, absolvent al Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti; din 1956 şi până la pensionarea din ani ’70 director general adjunct (şi după 1973 membru al Colegiului) Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor de pe lângă Consiliul de Miniştri – formal al doilea om în sistemul cenzurii din timpul comunismului; în afara activităţii guvernamentale publicist realist-socialist; cu dosar de cadre la secţia Propagandă şi Agitaţie C.C. al P.C.R. (întocmită 1954);
1019. PANĂ, Antoaneta (f. LUPU, n. BURAH) – soţia lui Gheorghe Pană (vicepreşedinte al Consiliului de Stat în 1985); activistă de partid, în 1949 instructor în cadrul sectorului Învăţământ Public al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., în anii ’50 inclusiv şefă de cabinet a lui Leonte Răutu (dosar la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C., nr. inv. 71, dosar 12/1954; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 236 şi 424, n.34; Mihai 2009);
1020. PANŢER, Leon – din 1948 director adjunct al Direcţiei Medicină Curativă din cadrul Ministerului Sănătăţii (M. Of. (partea I B) nr. 31 din 7 februarie 1949, p. 1103; M.Of. nr. 157 din 10 iulie 1948, partea IB, p. 5767);
1021. PAPP, Iuliu – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1022. PAS, Ion (n. Calman SCHRITTER156) (6.X.1895 Bucureşti – 20.V.1974 Bucureşti) – fost membru P.S.D. şi redactor la Gazeta în anii ‘20-’30, cu convingeri nedisimulat marxiste; după război vicepreşedintele secţiei Presă a A.R.L.U.S., membru al Comisiei pentru epurarea presei de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale (1945-1946), vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, ministrul Artelor (1946-1948), membru neîntrerupt al C.C. al P.M.R. între 1948 şi 1965, preşedintele Comitetului de Stat pentru Radiodifuziune şi Televiziune (1958-1965, apoi pensionat); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler I (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946); decorat cu ordinele “Steaua R.P.R.” clasa a II-a (1948) şi “Steaua R.S.R.” clasa I-a (1964);
1023. PASCAL, Ernestine – în 1948 şefă de secţie la Direcţia Cinematografie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 214 din 15 sept. 1948, partea I-a, p. 7620; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
1024. PASCARIU, Tina – din aprilie 1948 secretar cultural în centrala Ministerului Informaţiilor (Direcţia Presă), apoi a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372);
1025. PAUKER, Ana (n. Hanna KAUFMAN RABINSOHN, fiica lui Herş şi Sara) (13.II.1893 Codăeşti, Vaslui – 3.VI.1960 Bucureşti) – ilegalistă notorie, arestată şi condamnată de două ori în perioada interbelică, după război secretar general al C.C. al P.M.R. între 1944 şi 1948; din noiembrie 1947 până la excluderea ei din viaţa politică în 1952 ministru de Externe al R.P.R. şi membru al Secretariatului General al P.C.R. (din 1948 redenumit Partidul Muncitoresc Român,
155 Pentru schimbarea numelui, v. decizia ministrului Justiţiei nr. 69498 din 13 iulie 1946, în M.Of. nr. 165 din 19 iulie 1946, partea I-a, p. 7633.Vezi şi menţiunea sa în rubrica „Aniversări” a revistei Realitatea Evreiască, nr. 336-337 (1-31 mrtie 2010), p.21.
156 Cf. dosarului pe care l-a depus la casa de pensii a ziariştilor în 1943, locul şi data de naştere a ziaristului Ion Pas, născut Calman Schritter, fiind identică cu cea a viitorului demnitar comunist Ion Pas.
115
PMR, după care în 1968 a revenit la titulatura PCR); membră fondatoare şi preşedintă de onoare a Uniunii Femeilor Antifasciste din România (U.F.A.R., 1945-1948), membră a C.C. şi preşedintă de onoare a Uniunii Femeilor Democrate Române (U.F.D.R., 1948-1952), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1949-1952), “epurată” în iunie 1952, alături de V. Luca şi T. Georgescu, ulterior traducătoare a operelor lui Marx la Editura Politică; decorată în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a; decedată de cancer în 1960, incinerată la crematoriul “Cenuşa”;
1026. PAUL, Andrei (n. POLLAK) – după război încadrat ca judecător de şedinţă la Tribunalul Bihor-Oradea, în 1945 promovat ca prim-procuror, iar ulterior numit acuzator public la Tribunalul Poporului Cluj (M.Of. nr. 147 din 3 iulie 1945, partea I-a, p. 5538; M.Of. nr. 153 din 10 iulie 1945, partea I-a, p. 5829);
1027. PAVEL, Doru (n. Dorin GHERŞON157) (n. 1 ian. 1908 Tg. Ocna) – jurist, unul din avocaţii numiţi din oficiu care au mimat apărarea sârbilor bănăţeni condamnaţi pentru “titoism” în 1950 (când încă nu-şi românizase numele, v. şi Rusnac 1997), apărător al lui Nicolae Steinhardt, pe care “îl apără cu un elan anemic, [aşa] cum era permis pe acea vreme să fie ‘apăraţi’ duşmanii clasei muncitoare” (Solomovici 2003: 305); în anii ’60-’70 secretar general de redacţie la Revista română de drept; coautor al comentariilor la Codul Penal al R.S.R. (1975); căs. cu Amalia Pavel (n. Avramescu), tatăl scriitorului şi istoricului literar Thomas (Toma) Pavel (n. 1941), stabilit în S.U.A. (inclus în Kuller 2008a: 440);
1028. (?) PĂSCULESCU, Elena (n. Tescovici [? v. supra]) (n. 31.I.1903) – sora lui Teohari Georgescu; membru de partid din ian.1945; fondatoare, membră în conducere şi cenzor al U.F.A.R. (1945-1948) (Şt. Mihăilescu 2006: 380), membru al organizaţiei de bază a partidului, responsabilă cu propaganda şi agitaţia, din ianuarie 1948 angajată la cabinetul ministrului (cu grad de prim consul general), iar apoi şefă a Direcţiei Cabinet în M.A.E. în ministeriatul Anei Pauker (1949-1952) (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 533; A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 51/1952, passim) (v. şi M.Of. nr. 40 din 18 febr. 1948, partea I-a, p. 1389 şi nr. 178 din 4 august 1948, partea I-a, p. 6401; Fl. Constantiniu 2003: 13 ş.u., 43, 74-6; Tismăneanu 2010a), epurată în 1952, ulterior cu evoluţie incertă (dosar P/43 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a;
1029. PĂTRAŞCU, Andrei (n. Andrei LÖB158, îşi românizează numele în 1946) (n. 28.II.1911 / 22.III.1911, Tinăud, Bihor / Cluj159 – d. 1986 Bucureşti) (fiul lui Ludovic şi Ana) – de profesie croitor, ilegalist (membru de partid din 1934); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1838); aflat în 1941 pe lista “comuniştilor categoria A” în 1941, când încă nu îşi românizase numele160; deţinut la Tg. Jiu (1941-1942); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); după război membru al primului C.C. al P.C.R. (1945-1948), deputat M.A.N. de Bihor (1946-1948), instructor C.C. pentru comitetul regional de partid Hunedoara (1945-1946), apoi Bihor (1946-1949), secretar general al Ministerului Agriculturii pentru câteva luni în 1947, director adjunct al Centralei Industriale a Lemnului (1949-1952), ulterior epurat sub acuzaţia împuşcării (involuntare) a lui Gheorghe Apostol în violenţele de la uzinele Malaxa din Bucureşti din 1945, trimis într-o colonie de muncă (1952-1955), apoi normator până la pensionare
157 V. M.Of. nr. 260 din 8 nov. 1946, partea I-a, p. 11765.
158 Şi nu Loew, cum, încă o dată eronat, opinează V. Tismăneanu (v. http://tismaneanu.wordpress.com/2010/08/24/condamnati-la-fericire-dupaaproape-douazeci-de-ani/).
159 Contradictoriu faţă de documentele C.C. (folosite de Dobre et al., 2004: 456), cf. fişei din penitenciar (v. http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/P/P%2004.%20Pat%20-%20Pavel/Patrascu%20Andrei/index.php), data naşterii ar fi de fapt 22.III. 1911, iar locul naşterii ar fi Cluj, ca şi în lista întocmită de Siguranţă în 1941, a comuniştilor categoria A (vezi poziţia 228);
160 Idem M.Of. nr. 127 din 1 iunie 1941, partea I-a, p. 2983în 1941, în care se anunţă stabilirea domiciliului obligatoriu.
116
la Fabrica de Confecţii Bucureşti (1956-1961); ulterior reabilitat; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 3/1958;
1030. PĂTRĂŞCANU, Elena (n. Hertha SCHWAMMEN, cu nume conspirativ “Saşa”, ulterior recăsătorită Veakis) (n. 11.IV.1914, Cernăuţi, fiica lui Max şi Sofia) – soţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu – convertită la creştinism în 1939, înainte de căsătorie (mariajele mixte fiind interzise legal în acea perioadă); membră a Partidului Comunist Austriac în timpul studenţiei la Viena în anii ’30; după august 1944: membru fondator şi membru al Comitetului de Conducere al U.F.A.R. (1945-1948), director al Teatrului de Păpuşi “Ţăndărică”, membru al Consiliului consultativ de pe lângă Ministerul Propagandei (1944-1946), lideră a grupării artistice din Uniunea Patrioţilor; consilieră în centrala Ministerului Propagandei (1945-1946), apoi în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (1947-1948); arestată în procesul intentat soţului ei, condamnată în 1954 la 14 ani închisoare, dar graţiată la 29 mai 1956, ulterior scenografă la Teatrul de Păpuşi Sibiu161 şi, după unele surse, colaboratoare disciplinată a Securităţii; decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946), iar în 1971, sub numele “Elena Veachis” (urmare a căsătoriei cu regizorul grec Yannis Veakis), cu ordinul “23 August” clasa a III-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 96/1968;
1031. PECHER, Herzelina – în 1948 numită director al Centralei Industriale a Întreprinderilor Chimice de Bază (M.Of. nr. 168 din 23 iulie 1948, partea I-a, p. 6094);
1032. PELTZ, Sandu – după război angajat ca arhitect conductor în centrala M.I.C., în 1948 reîncadrat ca referent stagiar în centrala Ministerului Industriiilor (M.Of. nr. 232 din 6 oct. 1948, partea I-a, p. 8032; M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3707);
1033. PELTZ, Ludovic – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
1034. PELTZ, Zissu – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1035. PELŢAN, H. Marton – la începutul anilor ’60 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei, decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a prin Decretul nr. 335 din 20 iun. 1963;
1036. PERL, Samoil – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1037. PERLEA, David – şef serviciu–secretar în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (până în febr. 1949) (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
1038. PERLMUTTER, Stefania – în 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877); între iunie 1948 şi febr. 1949 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4; M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
1039. PERŞINARU, David – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
1040. PETRAN, Iosif (n. Iosif POCLER) (n. 14.VI.1932 Bucureşti – 2005 Tel Aviv, Israel) – absolvent al Liceului Evreiesc din Bucureşti, angajat în centrala M.A.E. în mandatul Anei Pauker, în paralel urmează Şcoala Sanitară; cunoscut mai degrabă ca prozator (debut cu nuvele în 1964); emigrează în 1972 în Israel, unde colaborează la diverse publicaţii de limbă română (Viaţa noastră, Facla,
161 Vezi fişa ei matricolă penală de la penitenciarul Dumbrăveni la http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f:\web\Fise+matricole+penale+-+detinuti+politici\P\P+04.+Pat+-+Pavel\Patrascanu+Elena/P2070574.JPG.
117
Revista mea, etc.) şi îndeplineşte funcţia de secretar de redacţie, iar apo redactor-şef la Orient Expres; membru al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română;
1041. PETRESCU, Adela (n. Raşela, fiica lui Leon) – soţia lui Gheorghe (alias Gogu) Petrescu, fratele Elenei Ceauşescu; decorată în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. V-a; încă în viaţă în 1990, după unele surse emigrată în Israel, după altele decedată în Bucureşti;
1042. PETRESCU, Alfred V. – evreu originar din Basarabia, după 1944 procuror la Parchetul Tribunalului Ilfov, însărcinat aducerea la îndeplinire a sentinţelor în simulacrul “Marele proces al trădării naţionale”;
1043. PETRICU, Betty – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
1044. PETROIANU, Paul (n. GOLDŞTEIN162) (n. 30 sept. 1906 Bârlad) – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1045. PETROVAN, Samuilă – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642)
1046. PICALSCHI, Alfons (uneori ortografiat şi Pikalsky) – după război iniţial membru al C.A. al S.A. “Banca Economică” din Bucureşti); în 1948 numit de către Ministerul Comerţului director al societăţii naţionalizate “Bod” (B.I.R.E. 20 (5 iulie 1948): 7); şeful Direcţiei Administrative a Ministerului Silviculturii (1948-1952) (M.Of. nr. 250 din 27 oct. 1948, partea I-a, p. 8552); ministru adjunct al Gospodăriei Comunale şi Industriei Locale (1952-1953) (numit prin Decretul Prezidiului M.A.N. nr. 334 din 19 septembrie 1952);
1047. PINCAS, A. Hary – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
1048. PINCAS, Mayer – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
1049. PINSLER, M. – numit în decembrie 1948 membru al comisiei Ministerului Sănătăţii pentru lichidarea restanţelor şi repartizarea dentiştilor (Bărbulescu et al. 2009: 184-5);
1050. PITARU, Solman – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
1051. PLATZ, Valeria – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1052. PODOLEANU, Jack (n. Iţic MENDELOVICI163, fiul lui Litman şi Tauba; prenume ortografiat ocazional şi “Jaques”) (11.II.1900 Podu Iloiaei, jud. Iaşi – 1972 Bucureşti) – ilegalist (membru de partid din 1921, internat în perioada 1941-1944 în lagărele de muncă disciplinară de la Tg. Jiu, Vapniarka şi Grosubova), cumnatul Ghizelei Vass (i.e. soţul Olgăi – sora lui Ladislau Vass), directorul Editurii P.M.R. (viitoarea Ed. Politică), apoi director general al Direcţiei Generale a Editurilor, Difuzării Căreţii şi Presei, ulterior secretar de stat responsabil cu industria alimentară în guvernul Dej; decorat ca pensionar prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;
1053. POENARU, I. Albertina – funcţionară în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1054. POPP, Felix – în martie 1945 reîncadrat la Subsecretariatul de Stat al Aerului, Direcţia Aviaţiei Civile, din Ministerul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
162 V. M.Of. nr. 36 din 14 febr. 1945, partea I-a, p. 104 (solicitarea), respectiv decizia ministrului Justiţiei nr. 5728 din 19 ian. 1946 în M.Of. nr. 21 din 25 ian. 1946, partea I-a, p. 541
163 V. decizia nr. 97.251 din 30 ian. 1946 a ministrului Justiţiei (M.Of. nr. 232 din 7 oct. 1946, partea I-a, p. 10.832), idem referatul de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 31/1957; Idem v. Prezenţa sa în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660), când âncă nu îşi românizase numele;
118
1055. POPPEL, Honora – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1056. POPPER, Marcel Maximilian (1895 – 1960 Bucureşti) – medic şi profesor, membru P.C.R., membru în conducerea C.D.E., apoi al F.C.E.R. (1948-1951), deputat în Marea Adunare Naţională (1948-1952); incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
1057. PRAGER, Rudolf – după război referent la Subsecretariatul de Stat al Naţionalităţilor de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 183 din 14 aug. 1945, partea I-a, p. 7151); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Crucea “Serviciul Credincios” clasa a III-a (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3001);
1058. PRATSCHER, Alexandru – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662;
1059. PREOTEASA, Ecaterina (zisă Kati) (n. FEHER) (n. 28 sept. 1919) – activistă a secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.M.R. (iniţial la sectorul Evidenţa Cadrelor şi Documentare), apoi, până în anii ’70, instructor al C.C. al P.C.R.; dosar de cadre din 1954); a fost soţia fostului ministru de externe Grigore Preoteasa (decedat în accidentul aviatic din U.R.S.S. din 1957) şi mama Ilincăi (căs. în prezent Bartolomeu) – prima soţie, în anii ’70, a politicianului P.S.D. Adrian Năstase (recăsătorit în 1985 cu Dana, fiica fostului ministru al Agriculturii şi ambasador în China Angelo Miculescu); decorată în 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R. clasa a II-a;
1060. PRESSER, Iacob – după război funcţionar în centrala Ministerului Industriei, în 1949 transferat de la Direcţia Contabilitate şi Control Financiar la Corpul de Control Financiar Intern al ministerului (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1214);
1061. PRISICEANU, Josefina – după război şefă de birou, iar din martie 1948 şefă de secţie în centrala Ministerului Artelor (ulterior şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 76 din 31 martie 1948, partea I-a, p. 2729; M.Of. nr. 26 din 2 febr. 1948, partea I-a, p. 845);
1062. PROFETA, Artur (fratele compozitorului Laurenţiu Profeta?) – din 1947 inginer specialist în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 184 din 13 august 1947, partea I-a, p. 7234; M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3705);
1063. PROPPER, Adalbert – controlor la D.G.C.E. a M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1064. PROTOPOPESCU, Eti (n. SINGER) (2.II.1912 – 14.XII.1984) – membră de partid din 1938; în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 168 din 18 iulie 1941, partea I-a, p. 4200); după război activistă de partid, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (110/1955);
1065. PRUTEANU, Paul (n. Pinchas Solomonovici, nume schimbat în 1945164) (15.I.1908 Fălciu, Huşi/Vaslui – 16.XII.1966 Iaşi) – după august 1944 membru al comitetului sanitar al Apărării Patriotice, inspector general sanitar în Ministerul Sănătăţii (1944-1945), membru de partid din 1945, director medical în centrala ministerului (1945-1948), şeful Direcţei Policlinici şi Spitale (1948-1952), pozişie din care a participat la coordonarea reformei sectorului sanitar din ţară, conferenţiar la catedra de organizare sanitară a I.M.F. Bucureşti, din 1952 transferat la catedra omoloagă din Iaşi; tatăl filologului George Pruteanu (1947-2008) (Brătescu 2007: 251-3; Burcă 2007: 13) (dosar P/167 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1066. RAB, I. Ioan (n. Ivan Stepanovici RAB, după alte surse Janoş Rab) (1904-1973) – general, cumnatul lui Leonte Răutu (soţia sa, Eva, n. Oigenstein, a fost sora lui Răutu); “refugiat” în U.R.S.S. în 1940, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”),
164 Vezi dosarul nr. 5/1944/945 de la Direcţia Judiciară a Ministerului Justiţiei, în M.Of. nr. 252 din 3 nov. 1945, partea I-a, p. 9712, respectiv aprobarea schimbării numelui prin decizia ministrului Justiţiei nr. 115196 din 14 nov. 1945 în M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10200.
119
inv. 225, dosar nr. 1351); revenit în ţară în 1944, decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a165, şeful serviciului de cadre din M.Ap.N. (1950-1953), pentru scurt timp ministru adjunct al Construcţiilor, apoi ambasador la Moscova, ulterior directorul Institutului de Istorie Militară din Bucureşti; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 33/1958;decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; fiica sa şi a Evei, Felicia (verişoară cu fiicele lui L. Răutu), a emigrat la începutul anilor ‘70 în Israel, unde s-a căsătorit cu David Wizman, ambii stabilindu-se câţiva ani mai târziu în Olanda;
1067. RAB, I. Maria (1915-1976) – sora lui Ioan Rab şi cumnata lui Leonte Răutu; sub numele Barbu pentru scurt timp şefa Secţiei Internaţionale a C.C. al P.M.R. (cf. V. Tismăneanu166); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; incinerată la Bucureşti;
1068. RABINOVICI, S. Pinhas – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1069. RACHMAN, Şomuz – din 1945 şef de birou la Oficiul de Studii al Ministerului Muncii (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4540);
1070. RACHMISTRIUC, B. Alexandru – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1071. RADIAN, Eugen-Constantin (n. RISDORFER) (n. 24 febr. 1912 Griviţa, Tutova) – în 1948 era referent-şef la Oficiul de Studii al Ministerului Minelor şi Petrolului (M.Of. nr. 42 din 20 febr. 1948, partea I-a, p. 1480; M.Of. nr. 1 din 1 ian. 1946, partea I-a, p. 8); în acelaşi an este delegat şef al Direcţiei Generale a Redevenţelor şi Impozitelor Miniere în acelaşi minister (M.Of. nr. 284 din 8 dec. 1947, partea I-a, p. 10860; M.Of. nr. 61 din 21 martie 1946, partea I-a, p. 2595);
1072. RADIAN, Liana – ambasadoare în Senegal în anii ’60, apoi înalt funcţionar în Ministerul Comerţului Exterior şi autoare a diverse articole în revista Probleme Economice (dosar la secţia Relaţii Externe a C.C., nr. 11/1954);
1073. RADO, M. Alexandru (fiul lui Martin şi Paula) (n. 17.VI.1905 Reşiţa) – fost patron de fabrică; membru de partid din 1944; sublt. (r.) de artilerie, radiat din registre laolaltă cu ceilalţi rezervişti evrei în 1940167, reîncadrat în 1945; după război numit preşedinte al Oficiului Industrial al Bumbacului; din 1949 referent de specialitate la Direcţia Centrală Industrială a Bumbacului, Inului şi Cânepei din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189; M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817); în anii ’50 director adjunct al întreprinderii “Româno-Export” a Ministerului Comerţului Exterior; inculpat şi condamnat alături de alţi evrei funcţionari în comerţul exterior în 1961 pentru subminarea economiei naţionale, eliberat în 1968 (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 283; Ioniţoiu 2000:IX)168;
1074. RADO, Emeric – în mai 1945 angajat ca translator-şef în centrala Ministerului Propagandei, ulterior promovat inspector, iar apoi general adjunct în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3905; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9855);
1075. RADO, Ivan – până în febr. 1949 secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
1076. RADOŞOVEŢKAIA, Gita Iakovlevna (11.VIII.1910 – 17.XII.1980) – sora Stelei Moghioroş; membră de partid din oct.1944, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2137, doc. 2); ulterior activistă a secţiei Propagandă şi Agitaţiei
165 cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. în anii ’50;
166 V. articolul său consacrat Ghizelei Vass, în care şi menţiunea Mariei Rab, la http://www.contributors.ro/politica-doctrine/cine-a-fost-ghizela-vass-despre-dosare-intrigi-si-anchete/.
167 V. M.Of. nr. 206 din 1 sept. 1941, partea I-a, p. 5123.
168 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/R/R%2001.%20Rab%20-%20Razus/Rado%20Alexandru/index.php.
120
a C.C. al P.M.R.; în 1949 referentă în cadrul secţiei la serviciul Biblioteca şi Arhiva Presei (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 51/1949, ff. 115-21); cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a CC al PCR (12/1954);
1077. RADOVICI, H. Micu (n. RABINOVICI169) (n. 10 iunie 1908 Buzău) – funcţionar în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor (1945-1947) (M.Of. nr. 81 din 7 apr. 1945, partea I-a); în 1947 numit de conducerea C.A.S.B.I. membru al Consiliului de Administraţie al Fabricii de Hârtie Buşteni (M.Of. nr. 58 din 11 martie 1947, partea I-a, p. 1841);
1078. RAICU, Desideriu (n. REICHENBERG) – în martie 1945 reîncadrat la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
1079. RAICU, Melania (n. REITMAN170) (n. 6.IX.1921 Galaţi) – la sfârşitul anilor ’40 inspector general în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5465);
1080. (?!) RALEA, Mihai171 (fiul lui Dumitru Ralea şi al Ecaterinei Botezatu [sic]; zis “Mişu”) (1.V.1896 Bucureşti (după alte surse la Huşi) – 17.VIII.1964 Berlin) – filosof, psiholog, sociolog, diplomat, om politic; fost ilegalist, internat la Târgu Jiu în timpul războiului; cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 21); după august 1944 ministru al Artelor (martie 1945 – august 1946), co-director la Viaţa românească (1944-1946), ministru plenipotenţiar la Legaţia României de la Washington (1946-1948), membru titular al noii Academii a R.P.R. (din 1948), vicepreşedinte al Prezidiului M.A.N. (1958-1961), preşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO (1961-1964), director al Institutului de Psihologie al Academiei R.P.R., şeful catedrei de psihologie la Universitatea Bucureşti; contributor marcant la propaganda regimului stalinist (a se vedea lucrările Caracterul antiuman şi antiştiinţific al psihologiei burgheze americane (1954), sau “Războiul psihologic”, instrument al agresiunii imperialiste (1954)); decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa II-a;
1081. RALIAN, Marius (n. Marcus Ralian A. Herşcovici) (n. 5.VI.1917 Galaţi) – după război specialist în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 184 din 13 august 1947, partea I-a, p. 7234); în 1948 transferat ca secretar de presă la Direcţia Legislaţie şi Presă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
1082. RALLIŢEANU, Mişu – în 1948 era inspector contabil în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 189 din 17 aug. 1948, partea I-a, p. 4696);
1083. RANGHEŢ, Iosif (n. Jozsef RANGECZ, fiul Elisabetei) (7.X.1904 Olari, Arad – 1.IX.1952) – evreu maghiarofon; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 63); după război membru al C.C. al P.C.R. (1945-1952) şi supleant al Biroului Politic (1948-1952), director al serviciului de cadre al PCR (1945-1948), membru al Comisiei Controlului de Partid (1945-1952), deputat de Timiş în Marea Adunare Naţională, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753), apoi prim adjunct al şefului Serviciului Special de Informaţii (1947-1948), membru supleant al B.P. al P.M.R. (1948-1952); preşedinte al Comitetului pentru Normarea şi Repartizarea Combustibililor (1949-1950); decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a; înmormântat în fostul complex “Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” din actualul Parc Carol din Bucureşti; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a;
169 V. Decretul Regal nr. 169 din 24 ian. 1945 în M.Of. nr. 25 din 1 febr. 1945, partea I-a, p. 704.
170 V. decizia nr. 4058 din 21 ian. 1948 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 995.
171 George Manu (alias „Testis Dacicus”) îl identifică „de origine bulgară şi evreiască” (2011: 162), Pamfil Şeicaru susţinea că mama lui Ralea s-ar fi numit de fapt „Angelica Kaufmann” (informaţie îndoielnică în opinia lui Petre Pandrea (în Călugărul alb, p. 36 în versiunea online de la adresa http://www.scribd.com/doc/35654729/Petre-Pandrea-Calugarul-Alb), iar inventarul de fişe bibliografice al C.S.I.E.R. include intrarea „Ralea, Mişu” (în Kuller 2008a: 452).
121
1084. RANGHEŢ, Sanda (n. Sandala VEINBERG) – soţia lui Iosif Rangheţ; ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 114); decorată de autorităţile comuniste în 1949 cu ordinul Apărarea Patriei cls. III-a şi în 1964 cu “Steaua R.P.R.” cls. III-a, timp de aproape două decenii (’60-’80) secretar general al Comitetului Naţional pentru Apărarea Păcii şi reprezentant al R.S.R. în Biroul Consiliului Mondial al Păcii; cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (103/1953);
1085. RAPAPORT, Aurel – în 1947 contabil în centrala Ministerului Comunicaţiilor (M.Of. nr. 266 din 17 nov. 1947, partea I-a, p. 10174);
1086. RAPAPORT, Roland – din iunie 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor, la Direcţia Presă (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, pp. 5463-4);
1087. RASNOVIESCHI, Max- în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1088. RAUSCHER, Ştefan – la sfârşitul anilor ’40 director adjunct în cadrul Direcţiei Generale C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
1089. RAUŞER, B. Solo – controlor (1947-1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1090. RĂCEANU, Ileana (n. Ilon(k)a PAPP) (n. 3.IX1909 com. Macău, jud. Cenad (atunci) Ungaria – d. 21.VI.1981, Bucureşti) – fostă muncitoare şi ziaristă mediocră la un ziar în limba maghiară din Arad, membru P.C.d.R. din 1927, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 759); după 1944 secretar regional de partid în Ardeal, membru al C.C. al U.F.D.R. (din 1948), membru supleant al C.C. al P.M.R. (1955-1958), vicepreşedinte al C.C. al U.F.D.R. între 1952 şi 1958, când a fost exclusă din P.M.R. în lotul “fracţioniştilor”, reabilitată în 1964; decorată în 1981, ca pensionară, cu ordinul “23 August” cls.I; incinerată la crematoriul Cenuşa; mama diplomatului Mircea Răceanu, condamnat la moarte ca “trădător” în primăvara lui 1989 (tatăl natural al acestuia a fost Andrei Bernath, mort în lagărul de la Râbniţa, în Transnistria, iar tatăl adoptiv, de la care a preluat numele, Grigore Răceanu, unul din semnatarii “Scrisorii celor 6” din 1989);
1091. RĂDULESCU, Dorina (n. RUDICH) (25.V.1909 Roznov, Neamţ – 21.VIII.1982 Bucureşti) (fiica lui Isac şi Maria Rudich) – soţia demnitarului comunist Gheorghe (zis Gogu) Rădulescu (căs. 1938); ajunsă în Bucureşti în timpul adolescenţei, dactilografă în capitală în perioada interbelică, colaboratoare la Cuvântul liber (1935-1936), în cercul unor poeţi evrei avangardişti, recrutată de N.K.V.D., refugiată împreună cu soţul ei în URSS în 1941-1944 (perioadă în care este avansată până la gradul de colonel N.K.V.D., fiind demobilizată abia în 1947), revenită în ţară în 1944; dactilografă la Comisia Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Artelor (din martie 1945), redactor la Graiul Nou (cotidianul de limbă română al Armatei Roşii) (1944-1947), apoi la Viaţa capitalei (1947-1948), apoi activă în domeniul comerţului exterior în mandatul ministerial al lui Gogu Rădulescu, iniţial ca director în cadrul Ministerului Comerţului Exterior, ulterior ca membru în conducerea ILEXIM, în paralel publicistă şi scriitoare mediocră; prietenă şi protectoare a Anei Blandiana;
1092. RĂDULESCU, Leon (n. Leon BARAT) (n. 27 nov. 1914 Dangeni, BT) – din 1947 inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781; decizia nr. 93579 din 11 oct. 1947 în M.Of. nr. 240 din 17 oct. 1947, partea I-a, p. 9340);
1093. RĂDULESCU, Semerland – în 1948, după naţionalizare, numit de ministrul Industriei conducător tehnic al fabricii de postav din Buhuşi (M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7344); din 1949 referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
122
1094. RĂUTU, Iacob (n. ŞMILOVICI172) (3.III.1915 Galaţi – nov. 2006, Bucureşti) (a locuit în Bucureşti, pe str. Intr. Bădeni nr.1) – înalt funcţionar timp de decenii la ministerele Industriei şi Comerţului, Comerţului Interior şi respectiv Industriei Alimentare (reorganizat în 1973 al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor) până la pensionare, în 1978; ulterior angajat şi chiar şef al Serviciului Tehnic al F.C.E.R.173;
1095. RĂUTU, Leonte (n. Lev Nikolaievici OIGENSTEIN) (28.II.1910 Fălticeni – 1993 Bucureşti) – cf. raportului C.P.A.D.C.R., “principalul ideolog al P.C.R.” (2006: 46); ilegalist, membru P.C.d.R. din 1931 (în U.T.C.d.R. din 1929), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 85); fugit în U.R.S.S. în 1940, dobândeşte cetăţenia sovietică şi serveşte chiar ca deputat în Sovietul Suprem Ucrainean până la 22 iunie 1941, apoi cu diverse alte funcţii; după august 1944: membru C.C. al P.M.R./P.C.R. (1948-1984, ca supleant între 1958 şi 1960), membru al Biroului Organizatoric (1950-1954), supleant al Biroului Politic (1955-1965), membru al Secretariatului (1965-1969), al Comitetului Executiv (1965-1974) şi al C.P.Ex. ale C.C. (1974-1981); deputat M.A.N. (mandate succesive 1948-1985); şeful catedrei de marxism-leninism la Universitatea Bucureşti (devenită “C.I. Parhon”) (din 1949), membru în comitetul de redacţie la Scânteia (1945-1948), şef adjunct (1945-1948) şi apoi şef (1948-1956) al secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., şeful Secţiei de Verificări a C.C. al P.M.R. în 1950, iar succesiv reorganizării, şef al Direcţiei Propagandă şi Cultură a C.C. al P.M.R. (1956-1965); secretar general (1960-1964) şi apoi ministru adjunct la Ministerul Comerţului Exterior (1964-1969), vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1969-1972); preşedinte al Consiliului de Conducere şi rector al Academiei de Ştiinţe Social-Politice “Ştefan Gheorghiu” (1972-1981, când este marginalizat urmare a scandalului pe marginea emigrării fiicei sale Elena, v. infra); încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat, inter alia, în 1980 cu “Steaua R.S.S.”; decorat cu ordinul Muncii clasa I-a (1948), ordinul “Steaua R.P.R.” clasa I-a (1960), ordinul “Apărarea Patriei” clasa I-a (1974), titlul “Erou al Muncii Socialiste” şi medalia de aur “Secera şi ciocanul” (1964), ordinul “Victoria socialismului” (1971), ordinul “Steaua R.S.R.” clasa I-a (1980) ş.a.; incinerat la crematoriul “Cenuşa”, în timpul ceremoniei cântându-se Internaţionala (în 1993!)174;
 Fratele lui Leonte, Mihail Oişteanu (n. Mikhail Nikolaievici Oigenstein, zis “Mişa”), căsătorit cu Bella Iosovici (originară din Cernăuţi), este tatăl lui Valery Oişteanu (n. 3 septembrie 1943 la Karaganda (în prezent în Kazahstan) şi al publicistului Andrei Oişteanu (n. 18 septembrie 1948, Bucureşti);
 sora lui Leonte Răutu, născuta Eva Isaakovna Oigenstein, s-a căsătorit cu Ivan (alias Ioan) Rab, general de Armată, ambasador la Moscova şi respectiv director al Institutului de Istorie Militară din Bucureşti în perioada comunistă;
 prima fiică a lui Leonte Răutu, Anca (căs.) Oroveanu, este profesoară la Universitatea Naţională de Artă Bucureşti, Facultatea Istoria şi Teoria Artei; soţul acesteia, Mihai Oroveanu, este director al Muzeului Naţional de Artă Contemporană şi director al Fundaţiei ARTEXPO;
 cealaltă fiică a lui Răutu, Elena (zisă “Lena”, colegă de clasă la fostul Liceu Nr. 24, actual “Jean Monnet”, cu Nicu Ceauşescu şi V. Tismăneanu), căsătorită cu inginerul de sunet
172 Şi-a românizat numele în baza deciziei nr. 45.669 din 12 mai 1947 a ministrului Justiţiei. A se vedea însă şi decizia nr. 6590 din 22 ian. 1946 în M.Of. nr. 36 din 12 febr. 1946, partea I-a, p. 1117.
173 Vezi şi un material care îii este dedicat cu prilej aniversar în Realitatea Evreiască, nr. 226 (1026), 1-21 martie 2005, p. 7;
174 http://tismaneanu.wordpress.com/2009/06/13/un-portret-necrutator-sorin-lavric-despre-dictatorul-ideologic-leonte-rautu/
123
Andrei Coler175 (fiul lui J(e)an Coler), a depus împreună cu soţul ei o cerere de emigrare din România, fapt care ar fi contribuit la marginalizarea lui Leonte Răutu în 1981, urmare a unui veritabil scandal diplomatic; fiica lui Andrei şi Elena Coler, Luminiţa, emigrase în Israel încă din 1977 (după o relaţie cu Al. Mirodan), apoi se stabilise în SUA şi se căsătorise cu Richard Schapp, fiul fostului guvernator de Pennsylvania şi ambasador american în Israel, Milton Schapp; în 1982, cel din urmă a intervenit inclusiv în faţa Subcomisiei pentru Comerţ a Camerei Reprezentanţilor SUA pentru a forţa pe cale diplomatică emigrarea părinţilor nurorii sale, cuplul Andrei şi Elena Coler (fapt realizat la sfârşitul anului 1982176);
1096. RĂUTU, Natalia (n. Niunea Iakovlevna REDEL; soţia lui Leonte Răutu) (n. 18 iulie 1912 Bălţi) – de formaţie farmacistă (cu studii în Belgia); ilegalistă cu stagiul recunoscut din 1935, kominternistă INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1629); după război deputat M.A.N. (1948-1952-?), decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R” cls. V-a (dosar R/40 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); cf. Magdei Ursache, soţia lui Răutu “n-a vorbit niciodata româneşte” (Ursache f.a. b);
1097. RÂPEANU, Mathilda – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1098. REDLINGHER, Oscar (n.Oszkar Redlinger) (n. 7.X.1894) – fost ilegalist din Timişoara; activist de partid; în 1947 numit de conducerea C.A.S.B.I. membru al Consiliului de Administraţie al Fabricii de Hârtie Buşteni; lector la Şcoala Superioară de Partid “Ştefan Gheorghiu” în prima jumătatate a anilor ’50; ulterior membru al Comisiei Centrale de Revizie a P.C.R. (1955-1960) şi al Comisiei de Control a Partidului (1960-1965); cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1950, 1951); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; căs. cu Paula; fiica sa, Trudi Gertrude, s-a căsătorit cu Simion Babenco;
1099. REICHER, Leon – în 1947 numit de ministrul Industriei membru în C.A. al Oficiului Industrial al Zahărului (M.Of. nr. 287 din 11 dec. 1947, partea I-a, p. 1988);
1100. REGENSTREICH, Lazăr – după război funcţionar la Oficiul Industrial al Bumbacului, Inului şi Cânepei, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534);
1101. REGMAN, I. Ero(f)tei – funcţionar în cadrul Ministerului Energiei Electrice în anii ’50-’60, decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a (Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 972 din 8 dec. 1966);
1102. REICHER, Boris – după august 1944 încadrat ca şef de birou în centrala Ministerului Propagandei Naţionale, în mai 1945 promovat şef de secţie (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3909);
1103. REICHER, Zalman – din 1948 şef de serviciu în cadrul D.C.I. Chimico-Alimentare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
1104. REICHMAN, Trude (n. 28.IV.1924 Cernăuţi) – din 1948 şefă adjunctă de birou în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
1105. REINHORN, Moritz – din 1945 şef de birou tehnic la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
175 Autor al mai multor coloane sonore ale unor filme româneşti din anii ‚70, între care şi „Mara”, din 1975, pentru care a cărui coloană sonoră i s-a decernat premiul A.C.I.N. Andrei Coler este confundat frecvent cu lt-col. Ştefan I. Koller, comandant al penitenciarului Aiud între 1953 şi 1958.
176 V. Hearings before the Subcommittee on Trade, House of Representatives, July 1 and 13, 1982 (Washington, D.C.: Government Printing Office, 1982), pp. 221-223., traducere parţială disponibilă şi la http://arhivaromaneasca.wordpress.com/arhive/arhive-ignorate/pagini-de-istorie-recenta/serban-andronescu-romania-discutata-in-congresul-american/.
124
1106. REISCHER, Leon – în 1948 director adjunct al Centralei Industriale a Zahărului şi Produselor Zaharoase (M.Of. nr. 170 din 26 iulie 1948, partea I-a, p. 6167; M.Of. nr. 78 din 2 aprilie 1948, partea I-a, p. 2932)
1107. REISS, Paula – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
1108. REITMAN, Leibu – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1109. RELGIS, Eugen (n. Eisig SIEGLER) (2.III.1895 Piatra Neamţ – 22.III.1987 Montevideo, Uruguay) – poet şi prozator încă din perioada interbelică; între 1946 şi 1947 funcţionar în centrala Ministerului Artelor, membru al secţiei Literare a Comisiei ministeriale de lectură, editură, achiziţii şi premiere (M.Of. nr. 25 din 31 ian. 1947, partea I-a, p. 734);
1110. RENNERT, Mauriciu – după război referent în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1111. RENYI, Bartolomei – în martie 1945 reîncadrat ca şef adjunct de secţie la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
1112. RIEDER, Zoltan – din febr. 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626);
1113. RIEGLER, Dinu Emanoil – după război consilier de presă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, la Direcţia Relaţii Culturale cu Străinătatea, până în iunie 1947, când este disponibilizat “pentru economie bugetară” (M.Of. nr. 130 din 11 iunie 1947, partea I-a, p. 4707);
1114. RIEGLER, Emil – din octombrie 1945 secretar cultural I în centrala Ministerului Afacerilor Străine / Externe (M.Of. nr. 241 din 22 oct. 1945, partea I-a, p. 9219);
1115. RIEGLER, Gheza – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1116. RIEGLER, Solomon – după război membru P.S.D., în facţiunea pro-comunistă la Congresul de unificare din octombrie 1947 (Solomovici 2001I: 195); deputat de Prahova, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753); în ianuarie 1949 numit director adjunct al Institutului de Documentare, Bibliogarie şi Ed. Tehnică a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 9 di n 12 ian. 1949, partea I-a, p. 419);
1117. RIESEL, I. Bella – directoare în Ministerul Comerţului Exterior la începutul anilor ’60; decorată în 1963 cu Medalia Muncii;
1118. RIGANI, Zoe (Adamescu) (1.IX.1912 Corabia, Olt – 1980 Bucureşti) – preşedintă a Consiliului Regional A.R.L.U.S. şi a Comitetului Femeilor P.C.R. din Ploieşti în anii ’50, ulterior deputată M.A.N. (1961-1965) şi vicepreşedintă a Consiliului Naţional al Femeilor şi membru C.C. al P.M.R. (1960-1965); membru de partid; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2341, doc. 4); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 125/1960;
1119. RÂPEANU, Beniamin (n. ROSENBERG177) (n. 4.VI.1897 Piatra Neamţ) – din mai 1945 secretar de presă grad I în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904); posibilă relaţie de rudenie cu criticul cinematografic Bujor T. Rîpeanu (v. infra);
1120. RIVEN, Avram Boer – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
177 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 124.487 din 8 dec. 1945 în M.Of. nr. 292 din 20 dec. 1945, ăartea I-a, p. 11098.
125
1121. ROBAN, Marin (n. Maier LEIBOVICI) – în anii ’50 consilier superior în cadrul Direcţiei Asigurărilor Sociale de Stat, cu fişă de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe u.a. 23/1954);
1122. ROBINSON, Paula – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
1123. RODAN, Lionel (n. RUBINSTEIN) (n. 7 iunie 1920 Bucureşti) – după război inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. / de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; decizia nr. 40.346 din 16 aprilie 1946 în M.Of. nr. 94 din 19 apr. 1946, partea I-a, p. 4085);
1124. ROITBERG, Isac – din februarie 1949 referent administrativ în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267);
1125. ROITMAN, Iţcu – din noiembrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496); în ian. 1948 promovat inspector (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737);
1126. ROLLER, M. Sara (n. Sara Markovna ZIGELBAUM, în unele documente interbelice ortografiat şi Zighlbaim) (16.XII.1912 – 28.V.1986) – soţia lui Mihail Roller [v. infra]; în perioada ilegalistă ţesătoare la fabrica Minerva din Bucureşti şi conducătoarea Frontului Feminin (v. Şinca 2006: 392); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2086); după 1944 activistă a partidului, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.M.R. (1950, 1951); decorată, ca pensionară, prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
1127. ROLLER, A. Simion – din 1949 funcţionar la Direcţia Control Financiar a Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 4 din 5 ian. 1949, partea I-a, p. 302);
1128. ROMAN, S. Andrei (n. Dezsö GRÜN, zis şi “Dezideriu”, fiul lui Şulem şi Hani (n. Samuel)) (16.XI.1904-1982) (“Bondi”) – evreu maghiarofon, de profesie zugrav; membru P.C.d.R. din 1924, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 322); voluntar în Spania, după război colonel de Securitate, apoi controlor la Comitetul Controlului de Stat (1954 – anii ’60); dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (11/1954); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat cu ordinul “Steaua R.S.R.” prin Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 157 din 4 mai 1971;
1129. ROMAN, Eugenia (n. Jenia “Erna” Abramovna ROSMAN) (n. 1907, Soroca) – ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2002); în anii ’50 activistă a secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (fişă de cadre întocmită în 1955);
1130. ROMAN, Gustav (n. ROSENBERG178) (n. 13.V.1914 Petroşani, HD) – în anii ’50-‘60 funcţionar al Comisiei, apoi Comitetului de Stat al Planificării, respectiv cadru didactic (din 1956 lector cumul) la catedra de organizare şi planificare din cadrul I.P.B.; cu dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (30/1956);
1131. ROMAN, I. Valter (n. Ernest (în unele documente maghiarizat Ernö) NEULÄNDER)179 (7.X.1913 Oradea – 11.XI.1983 Bucureşti) – evreu maghiarofon, membru de partid din 1931; în 1933 este expulzat pentru activitate ilegală comunistă din Cehoslovacia, unde era student la Brno; în 1945 cu grad de maior, şeful secţiei educaţie şi cultură în Divizia a 2-a de voluntari români “Horia, Cloşca şi Crişan” (în cadrul Armatei Roşii); după august 1944 general-maior (în 1949),
178 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 21.616 din 11 martie 1947 în M.Of. nr. 96 din 29 aprilie 1947, partea I-a, p. 3374.
179 A avut gradul de maior în războiul civil din Spania, devenind lt.-col. în cadrul Armatei Române după 23 august 1944. A fost avansat la gradul de general în 1948, fiind însă trecut în rezervă în 1950.
126
şeful Direcţiei Propagandă din Inspectoratul General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă (E.S.P.) (1945-1948), transformată ulterior în Direcţia Superioară Politică a Armatei (1948-1950, perioadă în care a îndeplinit funcţia de locţiitor politic al Marelui Stat Major), membru în colegiul de redacţie de la Scânteia (1946), coordonatorul reorganizării Siguranţei ca D.G.S.P. în cadrul Ministerului de Interne în 1948, cadru didactic la Universitatea P.C.R. la sfârşitul anilor ’40, ministrul Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1951-1953, când este destituit, fiind reabilitat în 1964); profesor de economie politică la I.P.B. (1953-1955, chiar şef de catedră între 1953 şi 1955, respectiv în 1967-1968 cu grad de conferenţiar la catedra de socialism ştiinţific), directorul Editurii Politice (1964-1967, 1968-1983); membru al C.C. al P.C.R. (1965-1983); în anii ’70 preşedintele secţiei de Ştiinţe Politice a Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice “Ştefan Gheorghiu”; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. II-a, cu ordinul Muncii clasa I la împlinirea a 50 de ani în 1963 (Decretul nr. 614 din 9 oct. 1963), iar în 1981 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a; tatăl lui Petre Roman, primul premier al României după decembrie 1989;
1132. RORLICH, Bernard – deputat supleant de Botoşani, din partea Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 748);
1133. ROSEN, Gheorghe – după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi cu aceeaşi funcţie la Regia Monopolului Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);
1134. ROSENBAUM, Iuliu – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1135. ROSENBERG, Henry – din februarie 1949 tehnician la Direcţia Centrală Industrială a Bumbacului, Inului şi Cânepei din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189);
1136. ROSENBERG, Lupu – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8461);
1137. ROSENBERG, Samoil – din 1947 inspector economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10534);
1138. ROSENBERG, Samuel – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
1139. ROSENBERG, Silistra – după război şefă de birou în cadrul Direcţiei Speciale O.N.T. a Ministerului Propagandei/Informaţiilor; demisionează în dec. 1947 (M.Of. nr. 295 din 20 dec. 1947, partea I-a, p. 11282);
1140. ROSENBLAU, Bela – fost sionist, în anii ’50 funcţionar la Consiliul Central al Sindicatelor, verificat în 1958 (Solomovici 2004: 108, 111, 115);
1141. ROSENFELD, Martin – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1142. ROSENFELD, Moise – după război funcţionar la Oficiul Industrial al Lemnului, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534);
1143. ROSENKRANTZ, David (zis “Dadu”, fiul lui Leopold Armin şi Reghina (Riva)) (1907-1966) – avocat, în timpul războiului activ în Centrala Evreilor, după război membru în facţiunea separatistă din U.E.R., facilitând formarea C.D.E., apoi membru al C.C. al C.D.E. (1945-1948; membru al Prezidiului U.E.R. (1945-1949); fostul activist al secţiei Cadre a C.D.E. Sandu Tiller menţionează într-o evocare un avocat “D. Rozentzweig” în calitate de “responsabil al secţiei culturale a PCR”, implicat în alegerea lui Moses Rosen ca rabin-şef după refugierea lui Alexandru Şafran; emigrat în Israel în 1961 (Solomovici 2001I: 385, 2001II: 104 şi 2003: 138-9, 145, 171; Kuller 2008a: 322-3; Rosen 1990: passim);
127
1144. ROSENTHAL, Amalia – după război secretară de presă grad I, respectiv translatoare interpretă-şefă în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, la Direcţia Presă, până în iunie 1947, când este disponibilizat “pentru economie bugetară” (M.Of. nr. 130 din 11 iunie 1947, partea I-a, p. 4707; M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904);
1145. ROSENTHAL, Jacob – consilier financiar la Legaţia României de la Washington după război, în mandatul lui Mihail Ralea;
1146. ROSENTHAL, Ignatz – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
1147. ROSENTZVEIG, Debora – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1148. ROSENTHAL, Nona – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1149. ROZENBERG, Iulius – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1150. ROSENZWEIG, Moise (n. 1907, Flondoreni) – director şi membru al Colegiului Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (de pe lângă Consiliul de Miniştri) începând cu 1956, responsabil cu cenzura publicaţiilor centrale (Corobca 2008c; Lupu Mindirigiu 1999 apud Solomovici 2003: 379);
1151. ROSENZWEIG, A. Sofia – menţionată la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorată cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
1152. ROSINGER, Adalbert (Alfred) – ilegalist, în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946); în 1942 internat în lagărul de muncă obligatorie de la Vapniarka; după război director al firmei de stat “Româno-Export” din subordinea Ministerului Comerţului Exterior în anii ‘50, inculpat pentru sabotaj în dosarul Prodexport-Italia, condamnat în 1961, eliberat în 1968 din penitenciarul de la Aiud (Solomovici 2004: 281-2; Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Ioniţoiu 2000:IX);
1153. ROSMAN, Iacob – până la 15 iulie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului, ulterior în centrala aceluiaşi minister, din 1948 promovat inspector şi detaşat în teritoriu în judeţul Tulcea (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9858; M.Of. nr. 269 din 20 nov. 1947, partea I-a, p. 10290; M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
1154. ROSMAN, Rudolf (uneori ortografiat eronat Rossman) – colonel jurist; consilier la Curtea de Apel Bucureşti (1947-1948); procuror militar (unul din acuzatorii “lotului Pătrăşcanu”) (1948-1954, în 1948 îndeplinind şi funcţia de preşdinte al comisiei de examinare a asesorilor populari); din 1948 membru al Comisiei Superioare de Coordonare Legislativă (M.Of. nr. 154 din 7 iulie 1948, partea I-a, p. 5687); apoi judecător la Tribunalul Suprem, ulterior la Curtea Supremă de Justiţie a R.P.R. timp de peste două decenii (cu un intermezzo ca ministru adjunct al Justiţiei în anii ’60); cu fişă de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (15/1962) (v. şi Deletant 1999: 248; Solomovici 2004: 217, Kuller 2008a: 453, etc.);
1155. ROSNER, Aurel – după război referent în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1156. ROŞCA, Z. Iacob – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
128
1157. ROŞCA, Marcel (n. ROZEN180) (n. 2.X.1910 Iaşi) – încadrat ca secretar cultural principal în centrala Ministerului Informaţiilor în august 1946 (M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856);
1158. ROTH, Matilda – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C.; în 1948 reîncadrată ca dactilografă-şefă (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785);
1159. ROTH, Viorica – din 1947 funcţionar în Ministerul Afacerilor Străine (apoi Externe), membră a delegaţiei României la Conferinţa internaţionala privind problemele navigaţiei pe Dunăre de la Belgrad, iunie-august 1948; emigrată în Israel în anii ’50, căs. Löwinger;
1160. ROTHENBERG, V. – numit în mai 1948 de către Ministerul Sănătăţii membru al comisiei centrale interimare a Colegiului Medicilor (prin ordin al ministrului Sănătăţii, v. M.OF. (partea I B) nr. 111 din 15 mai 1948, p. 4365);
1161. ROTMAN, David (n. 1910, Putna) (fiul lui Lazăr) – fost ilegalist (aflat în 1941 pe lista Siguranţei a “comuniştilor de categoria A”), inginer geolog, după război şef de sector în Comisia Controlului de Stat între 1945 şi 1953, când va fi demis şi exclus din partid, consacrându-se ulterior profesiei sale (v. şi Levy 2002: 181-2, 209; Solomovici 2004: 594); decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
1162. ROTMAN, Marcu (1905-1984) – după război inginer-şef la construirea Casei Scânteii, apoi director în cadrul Ministerului Construcţiilor, mai întâi al direcţiei Materiale de Construcţii (1955-1960), apoi al Direcţiei Planificare (din 1960); tatăl istoricului Liviu Rotman (Kuller 2008a: 325);
1163. ROTMAN, M. – deputat de Neamţ, pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 751);
1164. ROTTER, Rita – din ianuarie 1948 şefă de secţie în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 299 din 29 dec. 1947, partea I-a, p. 11362);
1165. ROTTMAN, Lucia – până în septembrie 1948 şefă de birou la D.C.I. a Industriei Alimentare din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292; M.Of. nr. 205 din 4 sept. 1948, partea I-a, p. 7339);
1166. ROTTMAN, Marcel – în 1945 inspector general în centrala Ministerului Muncii (M.Of. nr. 35 din 13 febr. 1945, partea I-a, p. 1014); în acelaşi an numit de către ministrul Muncii membru al Consiliului Superior al Corpului de Contabili Autorizaţi şi Experţi Contabili (M.Of. nr. 33 din 10 febr. 1945, partea I-a, p. 956);
1167. ROZEI, Aurel (n. Aurel ROSENBERG, fiul lui Isidor şi Henrieta; botezat “Aureliu”181) (26.XI.1907 Galaţi – 14.X.1952 Jilava) – ing., după război şef de direcţie în cadrul Administraţiei Livrărilor din Ministerul Finanţelor (M.Of. nr. 79 din 3 apr. 1948, partea I-a, p. 2971), ulterior şeful sectorului Planificare şi respectiv director general adjunct la Canalul Dunăre – Marea Neagră, condamnat la moarte şi executat în 1952 pentru sabotaj şi diversionism182;
1168. ROZENSCI, Pantilimon – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1169. ROZENTHAL, S. Lulu – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
1170. ROZMAN, Beatris – din 1948 şefă de birou în centrala Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 234 din 8 oct. 1948, partea I-a, p. 8069);
180 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 79.076 din 10 august 1946 în M.Of. nr. 187 din 14 august 1946, partea I-a, p. 8816;
181 Românizarea numelui în baza deciziei nr. 102.725 din 6 oct. 1945 a ministrului Justiţiei (publ. În M.Of. nr. 236 din 16 oct. 1945, partea I-a, p. 9040.
182 Vezi fişa sa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/R/R%2003.%20Rosa%20-%20Rytir/Rozei%20Aurel/index.php.
129
1171. RUBINSTEIN, Idel – din ianuarie 1945 funcţionar comercial în centrala Ministerului Afacerilor Străine, responsabil în cadrul Economatului ministerului (M.Of. nr. 102 din 4 mai 1945, partea I-a, p. 3709 şi nr. 14 din 18 ian. 1945, partea I-a, p. 353);
1172. RUDICH, Margit – în 1946 angajată în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877);
1173. RUFFEL, Acaţiu (n. 1914 Bihor) – ilegalist; aflat în 1941 pe lista de comunişti categoria A a Siguranţei, cu domiciliu obligatoriu în 1941 (v. M.Of. nr. 83 din 7 apr. 1941, partea I-a, p. 1862); după război în conducerea Oficiului Industrial al Bumbacului (M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817); din februarie 1949 referent de specialitate la Direcţia Centrală Industrială a Bumbacului, Inului şi Cânepei din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189); cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 22/1956;
1174. RUKENSTEIN, Amalia – după război referentă în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1175. RUNCAN, “Romeo” Eugen (v. şi soţia, “Julieta” Runcan) (1915-2005, Bucureşti, Cimitirul evreiesc Giurgiului ) – în perioada interbelică şofer, secretar şi gardă de corp a lui Ştefan Foriş, după august 1944 activist al secţiei Economice a C.C. al P.C.R., apoi, timp de două decenii, director adjunct în cadrul Ministerului Turismului; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; fiul său şi al Agnetei/Julietei, Victor (n. 24 august 1945, Bucureşti), emigrat în Israel, a reobţinut cetăţenia română în 2009 (ordinul MJ nr. 1408/12.05.2009; M.Of. nr. 336 din 20.05.2009);
1176. RUSSU, Reimond – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1177. SABANOF, S. Steluţa – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1178. SADOVEANU, Lucia (n. PŞAIT) – în mai 1945 încadrată ca şefă de secţie în centrala Ministerului Propagandei, la Direcţia Culturală; în dec. 1946 detaşată intern ca şefă de cabinet ministerial (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903; M.Of. nr. 112 din 21 mai 1945, partea I-a, p. 4198; M.Of. nr. 290 din 14 dec. 1946, partea I-a, p. 12913);
1179. SAFER, D. Gheorghe (n. SCHÄFER) – originar din Moldova, ministru al Transporturilor [Rutiere,] Navale şi Aeriene (1953-1955, 1955-1957), apoi ministrul adjunct al noului Minister al Transporturilor şi Telecomunicaţiilor (1957-1959), considerat “necorespunzător postului” şi demis la 25 martie 1959183;
1180. SAFER, D. Cecilia Elsa (probabil sora ministrului, v. supra) – funcţionară în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1181. SAFIR-MALTUS, A. Janeta Enta (15.V.1884 – 1973) – soţia lui Ştefan Gheorghiu, apoi a lui Panait Istrati (1916-1921), ilegalistă din Brăila, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1587, doc. 19); după război deputată de Ialomiţa, pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 751); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;
1182. SAIAH, Elisabeta – ilegalistă, în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 199 din 23 august 1941, partea I-a, p. 4946); în 1946 numită translator-şef şi transferată la Legaţia României din Londra (M.Of. nr. 70 din 23 martie 1946, partea I-a, p. 2666); în 1948 numită secretar al Legaţiei R.P.R. la Washington (M.Of. nr. 71 din
183 Menţionat şi în memoriile lui Aurel Sergiu Marinescu, v. http://curentul.net/2010/01/18/prizonier-in-propria-tara-54/.
130
25 martie 1948, partea I-a, p. 2606; B.I.R.E. 10 (12 apr. 1948): 2); în iunie 1952 prezentă în centrala M.A.E., membru al organizaţiei de partid din minister (Fl. Constantiniu 2003: 108, 146), în anii ’60 traducătoare la Ed. pentru Literatură Universală (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 536);
1183. SAIOVICI, Sali – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Personal şi Administraţie a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 640);
1184. SALAMON, Alexandru – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1185. SALAMON, F. Andrei – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu ordinul”Steaua R.P.R.” clasa a V-a;
1186. SALPETER, Max – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1187. SAND, Berthold – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1188. SANDU, Tudor – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
1189. SANIELEVICI, Alexandrina – din octombrie 1948 şefă de serviciu în centrala Ministerului Învăţământului Public (.Of. nr. 250 din 27 oct. 1948, partea I-a, p. 8551);
1190. SANIELEVICI, Rit(t)a – membru fondator şi apoi membru al Comitetului de Conducere al U.F.A.R./U.F.D.R. (1945-1948-?) (Şt. Mihăilescu 2006: 380, 429-30; Solomovici 2003: 55);
1191. SAPHIER, Ignat – din noiembrie 1947 inspector în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496);
1192. SAPŞE, Sami – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626; din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1193. SASSU, Ştefan (n. Osias HERŞCOVICI184) (n. 22 sept. 1924 Gloduri, Bacău) – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C.; în 1948 numit de ministrul Industriei director al Întreprinderii locale Comăneşti de exploatare şi industrializare a lemnului; ulterior cu diverse funcţii în aparatul economic de stat; membru de partid, cu fişă la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe 63/1955);
1194. SATINOVER, Nicu – în august 1948 numit de ministrul Industriei director adjunct al Centralei Industriale a Conservelor Alimentare (M.Of. nr. 179 din 5 aug. 1948, partea I-a, p. 6474; M.Of. nr. 216 din 17 sept. 1948, partea I-a, p. 7661);
1195. SAUVARD, Sanda – fostă infirmieră în războiul civil din Spania, după război membru de partid, funcţionară de partid într-un laborator de cercetare, anchetată în 1952 alături de alţi “spanioli” şi “francezi”, absolvită, transferată ca activist al secţiei Gospodărie de Partid a C.C. al P.M.R. (dosar 3/1958, ff. 5-6), apoi cercetător la Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice din Bucureşti, co-autoare a mai multor publicaţii în domeniul cercetării farmacologice; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a;
1196. SAVU, D. Alfred (n. SCHAPIRA185) (n. 5.IX.1923 Bucureşti) – din anii ’50 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare; cu dosar de cadre la secţia Economică a CC al PCR (nr. 62/1955); decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu ordinul Muncii clasa a III-a (inventariat şi de C.S.I.E.R. în Kuller 2008a: 454);
1197. (??) SĂLĂJAN, Leontin (19.VI.1913 Santău, jud. Satu Mare – 28.VIII.1966, Bucureşti) (n. după unele surse Ignác (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 20, similar în Watts 2011: 177 n. 3), după
184 V. decizia nr. 17.108 din 26 febr. 1947 a ministrului Justiţiei, în M.Of. nr. 2 din 2 ian. 1948, partea I-a, p. 37.
185 V. decizia nr. 36.362 din 17 apr. 1948 a ministrului Justiţiei.
131
altele Leon (C. Levant 2007) SZILÁGYI) – membru de partid din 1939, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1177); după război g-ral de armată (în 1959), deputat de Sălaj, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753); ministru adjunct al Sănătăţii şi Prevederilor Sociale (1948), preşedinte al Comitetului pentru Verificarea Armatei, ministru al Construcţiilor (1949-1950), şef al Marelui Stat Major al Armatei (1950-1954) şi apoi ministrul Forţelor Armate (1955-1966); decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa II-a; considerat de regulă maghiar, uneori chiar român (Gh. Gaston Marin într-un interviu acordat Laviniei Betea), deşi ambele prenume indicate sunt de rezonanţă mai degrabă iudaică decât maghiară; căsătorit cu Ani, identificată fără excepţie ca evreică în literatura de specialitate; inclus într-o listă de agenţi sovietici de istoricul Larry Watts (2011: 177 n. 3);
1198. SĂRĂŢEANU, M.Z. (pseudonimul publicistic al celui născut Moise ZELŢER) (1885-1970) – publicist, imediat după război preşedinte al U.E.R. – organizaţia democrată, instrument major al P.C.R. în tentativa de comunizare a comunităţii evreieşti, fondator şi membru al C.C. al C.D.E., unul din semnatarii186 în 1946 al unei sesizări de “antisemitism” generalizat în România, sesizare adresată preşedintelui american Harry S. Truman şi catalogată de Solomovici ca un “oribil denunţ” (Rosen 1990: 87; Solomovici 2003: 28, 44, 139; Kuller 2008a: 425);
1199. SĂVEANU, Raul Rosel (n. SCHNURER) – director general în cadrul Consiliului de Stat al Planificării în anii ’50 (cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. nr. 28/1956187);
1200. SĂVULESCU, Simion (n. Simon SABETAY) (n. 26.VIII.1918 Bucureşti) – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072; M.Of. nr. 240 din 17 oct. 1947, partea I-a, p. 9340);
1201. SCHAIMAN, Stefan – după război membru al Contenciosului Ministerului Industriei şi Comerţului, iar iunie 1948 al celui al Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848);
1202. SCHAPIRA, Marcel – din 1948 şef de serviciu în cadrul D.C.I. Chimico-Alimentare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292)
1203. SCHÄCHTER, Felix (ortografiat şi “Schehter”, “Sehter”, respectiv “Şehter”) (14.III.1908 – 12.IV.1983) – membru de partid din 1944; în 1948 numit profesor de Organizarea Statului şi Organizare Judecătoreasca la Şcoala Juridică Populară de pe lângă Tribunalul Covurlui; în 1952 procuror-şef al Parchetului Tribunalului Galaţi (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 372, 375), ulterior la Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie (Cajal şi Kuller 2004: 333) (dosar S/54 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1204. SCHÄCHTER, Mozesh – după război funcţionar la Oficiul Industrial al Lemnului, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534);
1205. SCHÄCHTER, Oswald – rămas în 1940 în Cernăuţi după anexarea B.B.N.H de către U.R.S.S., înrolat în Armata Roşie în timpul războiului, revenit în România în 1946, apoi şef de cadre la Institutul Central de Statistică; ulterior emigrat în Israel (Trebici 2011);
1206. SCHÄCHTER, Otto – după război secretar de presă II în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, din dec. 1947 transferat în cadrul serviciului ministerial de la Iaşi (M.Of. nr. 280 din 3 dec. 1947, partea I-a, p. 10664);
186 Alături de M.H. Maxy, Em. Ellenbogen, Paul Iscovici, Norbert Goldhammer, F.M. Lax, I. Dubovits, Lascăr Şaraga, B. Schnapp şi S. Aldea, Sărăţeanu acuză refugierea „elementelor fasciste şi antisemite” după război în PNŢ şi PNL, partide care „au pornit recent campania electorală în alegerile din 19 noiembrie 1946 tot sub semnul antisemitismului” (A.N.I.C., C.C. al P.C.R., fond 103, dosar 997, ff. 1-3, apud Solomovici 2003: 42-5).
187 Vezi şi Horasangian 2001, sau respectiv solicitarea fiicei lui Săveanu, la http://varstapatru.blogspot.com/2010/10/flexible-ii.html.
132
1207. SCHÄFER, Heinrich – în martie 1945 reîncadrat ca şef de secţie în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
1208. SCHÄFER, Iosif – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic şi detaşat în teritoriu în judeţul Vaslui (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785);
1209. SCHÄFFER, Iosif – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
1210. SCHÄRF AUSLÄNDER, Clara – din februarie 1945 translator-interpret la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 33 din 10 febr. 1945, partea I-a, p. 945);
1211. SCHÄRF HITZIG, Iutta – după război membru al Contenciosului Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, iar din iunie 1948 al celui al Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848; M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4497);
1212. SCHECHTER, Abraham (în alte surse SCHÄCHTER) (1923 – 1973 Bucureşti) – medicul personal al familiei Drăghici (anii ’50) şi apoi, începând cu 1956, al cuplului Ceauşescu, decedat în 1973 în condiţii neelucidate (oficial sinucis, deşi, conform altor surse, urma să se (re)căsătorească peste 2 săptămâni); cu dosar la secţia Gopodărie de Partid a C.C. al P.C.R. (8/1954) (v. şi opinia lui Pacepa în Solomovici 2003: 278 ş.u.);
1213. SCHECHTER, A. – după război funcţionar la Oficiul Industrial al Lânii, până în iunie 1947 cu atribuţii de control (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4534);
1214. SCHECHTER, Otto – din iunie 1948 secretar de presă în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 125 din 1 iunie 1948, partea I-a, p. 4798);
1215. SCHEIMAN, Stefan – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Ceramicei şi Materialelor de Construcţie a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1216. SCHEWACH, Amalia – din 1948 impiegată în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3708);
1217. SCHILD, Betti – în 1949 era referentă în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
1218. SCHILERU, Ion (probabil fratele lui Eugen Schileru, v. infra) – în menţionat ca director general al Direcţiei Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din cadrul Ministerului Comunicaţiilor (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 213-5);
1219. SCHILLER, Isac – în 1949 era revizor-contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1220. SCHLEIEN, Baruch – în iunie 1948 era controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri (M.Of. nr. 143 din 24 iunie 1948, partea I-a, p. 5332);
1221. SCHLESINGER, Ernest Carol – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
1222. SCHELSINGER, Edmond – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
1223. SCHLESINGHER, Eduard – activist al partidului, decorat prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a III-a; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (52/1954);
1224. SCHLESINGER, M. Suzana (n. 26.XI.1908 Buhuşi) (fiica lui Moise şi Charlota) – şefă de serviciu în M.C.E., apoi secretara directorului Samy H. Edelstein la întreprinderea “Agroexport”
133
din cadrul ministerului, inculpată alături de director şi alţi evrei din comerţul exterior, în 1961, sub acuzaţia de subminare a economeii naţionale, eliberată în 1963188;
1225. SCHLOMIUK, Herman – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1226. SCHMITZER, Gheorghe – din 1946 inspector tehnic, iar din septembrie 1948 adjunct cu drept de semnătură al ministrului Sănătăţii (Bărbulescu 2009: 37-42, 53-55, 73, 77, etc.);
1227. SCHMUTZER, Adolf – membru de partid; din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 54/1979;
1228. SCHNABEL, Mendel – după război inspector în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului; în 1948 numit membru al Consiliului de Administraţie al S.A. “Buşteni” (în locul lui Sandu Lieblich) (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968; M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1617);
1229. SCHNAPP, Iosif – după război iniţial angajat la I.C.S., ulterior consilier juridic la Preşedinţia Consiliului de Miniştri, apoi prim consilier juridic la Direcţia de Coordonare Legislativă, Studii şi Documente a Ministerului Finanţelor; din 1948 membru al Comisiei Superioare de Coordonare Legislativă (M.Of. nr. 154 din 7 iulie 1948, partea I-a, p. 5687); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Coroana României” în grad de Ofiţer (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3000 şi nr. 257 din 9 nov. 1945, partea I-a, p. 9868; M.Of. nr. 84 din 11 apr. 1945, partea I-a, p. 2944; M.Of. nr. 163 din 17 iulie 1948, partea I-a, p. 5955);
1230. SCHNIERER, Malca – după război dactilografă-şefă, respectiv controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785);
1231. SCHOR, Adolf – în 1948 numit consilier de presă în administraţia centrală a Ministerului Minelor şi petrolului (M.Of. nr. 185 din 12 august 1948, partea I-a, p. 6658); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 600);
1232. SCHOR, Anghel (n. 1914, Brăila), fratele lui Nicolae Bellu – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1451); după război activist de partid, la începutul anilor ’50 profesor de economie politică la academia “A.A. Jdanov”, în 1953 cadru didactic la Şcoala de partid “Ştefan Gheorghiu”, exclus din partid în 1958, reprimit în 1965 şi angajat ca redactor la Viaţa Economică şi publicând şi la Ed. Politică până la pensionare; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 425, n. 38);
1233. SCHÖNBERGER, Ignaţie (n. 12 martie 1891) – membru de partid din 1940 (dosar S/67 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
1234. SCHÖNBERGER, Paul – după război secretar de presă II în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, la Direcţia Regionalelor, până în iunie 1947, când este disponibilizat “pentru economie bugetară” (M.Of. nr. 130 din 11 iunie 1947, partea I-a, p. 4707);
1235. SCHÖNFELD, Adolf – în martie 1945 numit avocat în Conteciosul Ministerului Asigurărilor Sociale (M.Of. nr. 66 din 21 martie 1945, partea I-a, p. 2111), iar din 1948 membru al contenciosului Casei Centrale a Asigurărilor Sociale (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4849);
1236. SCHÖNFELD, Conrad – din 1949 funcţionar la Direcţia Control Financiar a Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 4 din 5 ian. 1949, partea I-a, p. 302);
188 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/S/S%2004.%20Scadera%20-%20Schypala/Schlesinger%20Suzana/index.php.
134
1237. SCHÖTTEK, Ida (n. Itta GOLDENBERG, fiica lui Herman şi Rebeca “Riva” (n. FELDMAN)) (n. 24.VII.1929, Ploieşti) – la sfârşitul anilor ’50 încadrată la Direcţia Studii a Ministerului Justiţiei, autoare ocazională în Revista română de drept (v. art. “Dezvoltarea fundaţiei social-culturale şi educaţionale a statului nostru în etapa actuală” (nr. 9/1967, pp. 78-80)), de-a lungul timpului ocupantă a multiple funcţii la Arbitrajul Central de pe lângă Consiliul de Miniştri, Arbitrajul Primăriei Bucureşti, Corpul Experţilor în Evaluarea Obiectelor de Preţ, cadru didactic (catedra de Drept Privat) la Universitatea Bucureşti, etc.; pensionată din postura de judecătoare la Tribunalul Bucureşti în 1998, membră marcantă a comunităţii evreilor din Bucureşti; soţia procurorului Martin Schöttek şi sora scriitoarei Taniei Lovinescu;
1238. SCHREIBER, Rone – în 1949 era medic în cadrul Direcţiei Centrale Personal şi Administraţie a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 640);
1239. SCHREIBER, Zozo – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1240. SCHREIBMAN, H. – în 1945 numit de Preşedinţia Consiliului de Miniştri membru al noului Consiliu de Administraţie al Oficiului de Bumbac, In şi Cânepă (M.Of. nr. 287 din 14 dec. 1945, patea I-a, p. 10909);
1241. SCHULDER, G. – şeful Economatului Ministerului Propagandei (1945) (M.Of. nr. 245 din 26 oct. 1945, partea I-a, p. 9479);
1242. SCHULLER, Sergiu – inginer, după război angajat în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.of. nr. 190 din 18 aug. 1948, partea I-a, p. 6751);
1243. SCHULMAN, Francisc – din mai 1945 directorul direcţiei speciale a Oficiului Naţional de Turism (de pe lângă Ministerul Informaţiilor) (M.Of. nr. 120 din 30 mai 1945, partea I-a, p. 4461, nr. 63 din 16 martie 1948, partea I-a, p. 2317 şi nr. 230 din 4 oct. 1946, partea I-a, p. 10757);
1244. SCHULMAN, Maximilian – de formaţie sculptor, după război subinspector general în Direcţia Arte Plastice a Ministerului Artelor, iar din 1948 al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 180 din 6 august 1948, partea I-a, p. 6503);
1245. SCHULTZ, Aristide – în 1947 era şef de birou în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4257);
1246. SCHUSTER, Alice – după război dactilografă principală la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 198 din 1 sept. 1945, partea I-a, p. 7709); probabilă identitate cu “Suter Alice”, care în mai 1945 era încdrată ca dactilografă principală în Direcţia Cinematografie a Ministerului Propagandei (v. M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3907);
1247. SCHUSTER, Kurt – după război contabil-şef al Subsecretariatului de Stat al Naţionalităţilor de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 183 din 14 aug. 1945, partea I-a, p. 7151; M.Of. nr. 100 din 3 mai 1947, partea I-a, p. 3504);
1248. SCHVARTZ, Daniel – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1249. SCHWAGER, Ella – din 1948 şefă de birou în centrala Ministerului Silviculturii (M.Of. nr. 186 din 13 aug. 1948, partea I-a, p. 6683);
1250. SCHWARTZ, Anuţa – din 1947 controlor la D.G.C.E. a M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1251. SCHWARTZ, Arcadie – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7491);
1252. SCHWARTZ, I. Beniamin (n. 29.V.1909, Bucureşti) (fiul lui Isidor şi Biţa) – după război membru de partid, în anii ’50 funcţionar al M.C.E., şef de serviciu la întreprinderea “Româno
135
Export” din subordinea ministerului, inculpat şi condamnat în 1961 alături de alţi funcţionari ai ministerului pentru subminarea economiei naţionale (Solomovici 2004: 283)189;
1253. SCHWARTZ, Bruno Vlad – din noiembrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale Control Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10496);
1254. SCHWARTZ, C.B. Deziderius – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu ordinul Muncii clasa a III-a;
1255. SCHWARTZ, Isidor – în 1948 secretar de presă în cadrul Ministerului Informaţiilor (M.Of. nr. 62 din 15 martie 1948, partea I-a, p. 2283);
1256. SCHWARTZ, Ivel – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598);
1257. SCHWARTZ, Leon – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1258. SCHWARTZ, Lupu – în 1947 numit de ministrul Industriei membru al Consiliului de Administraţie al Oficiului Industrial al Geamului (viitoarea Cebntrală Industrială a Sticlei) (M.Of. nr. 232 din 8 oct. 1947, partea I-a, p. 9058);
1259. SCHWARTZ, Nicolae (fiul lui Vilmos) – ilegalist, originar din Ardeal, refugiat în U.R.S.S. în timpul războiului, în aparatul de partid şi de stat din 1946, în a doua jumătate a anilor ’50 ministru adjunct al Industriei Cărbunelui, apoi, până în 1963 (când se pensionează) vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Probleme de Muncă şi Salarii; semnatar al mai multor articole în România liberă, Probleme Economice şi alte publicaţii; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 6241957; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a;
1260. SCHWARTZKOPF, A. – în 1949 era doctor în cadrul Direcţiei Centrale Personal şi Administraţie a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 640);
1261. SCURTU, Natalia (n. Natalia Isaakovna KOROŢKOVA) (18.X.1906 – 22.VII.1981) – originară din Bulgaria, de formaţie medic; ilegalistă (membră P.C.d.R. din 1928, deţinută între 1934 şi 1939); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1232); ajunsă în 1940-1941 în Basarabia, apoi secretara Anei Pauker la Moscova/Taşkent în timpul războiului, după 1944 directoare – membru în Colegiul Ministerului Sănătăţii la începutul anilor ’50, iar profesional medic la maternitatea “Polizu” din Bucureşti, ulterior şefa Direcţiei de ocrotire a mamei şi copilului din cadrul Ministerului Sănătăţii; decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. III-a (ff. 9-10 în dosarul nr. 66/1954 de la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.C.R.) (dosar S/93 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1262. SEDEI, Artur – în ianuarie 1948 era membru în conducerea Confederaţiei Generale a Muncii (M.Of. nr. 14 din 17 ian. 1948, partea I-a, p. 417);
1263. SEFLER, Z. Iacob – funcţionar în Ministerul Energiei Electrice în anii ’50-’60, decorat cu Ordinul Muncii clasa a III-a (Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 972 din 8 dec. 1966);
1264. SEGAL, Iosif – după război inspector clasa I-a în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (M.Of. nr. 92 din 17 aprilie 1946, partea I-a, p. 3945);
1265. SEGAL, Moise – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8599);
189 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CS%5CS+04.+Scadera+-+Schypala%5CSchwartz+Beniamin%2FP1200570.JPG.
136
1266. SEGAL, Pincu – şeful secţiei cultului mozaic în cadrul Ministerului Cultelor la începutul anilor ’50 (Rosen 1990: 87, 164-5);
1267. SEGALL, Tony – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643);
1268. SELŢMAN, Debora – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1269. SEMO, I. – director general la CENTROMETAL Bucureşti la sfârşitul anilor ’40;
1270. SENCOVICI, Alexandru (n. SZENKOVITS Sándor) (31.VII.1902 Dej – 10.XI.1995 Bucureşti) – membru P.C.d.R. din 1925, membru al secţiei române a Komintern (1935), secretar al Comitetului Teritorial Ardeal al P.C.D.R. (1939-1944), după război membru în secretariatul general al Confederaţiei Generale a Muncii (din 1945); deputat de Satu-Mare în Marea Adunare Naţională, ales pe lista U.P.M. (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 754); ministru adjunct al Muncii şi Prevederilor Sociale (1948-1949); ministru al Industriei Uşoare (1949-1957 şi 1961-1969), ministru al Industriei Bunurilor de Consum (1959-1961); membru al Comisiei Centrale de Revizie. (1955-1960) şi al Comitetului Central al P.M.R./P.C.R. (1960-1979); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa II-a, iar în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; fiul său, Gyuri, a fost soţul solistei Margareta Pâslaru190;
1271. SENCOVICI, N. Elisabeta (soţia lui Alexandru Sencovici) (zisă “Bozsi”) – ilegalistă, deţinută în perioada războiului; după război activistă de partid; din 1948 membru în C.C. al U.F.D.R.; din februarie 1949 şefă de serviciu tehnic la Direcţia Centrală Industrială a Tricotajelor şi Confecţiilor din Ministerul Industriei (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189); decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a şi în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a;
1272. SERPER, Arnold – până în februarie 1948 şef de birou la Direcţia Presă a D.G. Studii şi Documentare a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 38 din 16 febr. 1948, partea I-a, p. 1331);
1273. SIDOROVICI BRUCAN, R. Alexandra (n. MARCOVICI; căs. iniţial Sidorovici, ulterior Brucan; zisă “Saşa”) (1906 Constanţa – 2000 Bucureşti), soţia lui Silviu Brucan – ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1587, doc. 28 şi nr. 1830, doc. 6); după război acuzator public la “Tribunalul poporului” (1945-1946); fondatoare şi membră în comitetul de conducere al U.F.A.R. (1945-1948), membru în comitetul exeutiv al Federaţiei Internaţionale a Femeilor Democrate (1946-1948-?), membru al C.C., al Comitetului Executiv şi secretar general al U.F.D.R. (1948-1952-?), deputată de Bucureşti în Adunarea Deputaţilor / Marea Adunare Naţională (1946-1948-1952); procuror general al regiunii Oltenia (1949-1953), secretar general al Ministerului Minelor şi Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948; conferenţiar şi şef-adjunct al catedrei de marxism-leninism de la Institutul Politehnic din București, numită în funcţie prin decizia Direcţiei Cadre a Ministerului Industriei (1949-56)191; ulterior funcţionar în cadrul ambasadei României la Washington, împreună cu soţul ei, ambasador; în anii ’60-’70 conferenţiar la Academia “Ştefan Gheorghiu”; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (1951); decorată în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa II-a, iar în mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a;
1274. SIEGLER, S. Cerbu – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092); în anii ’50-’60 funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
190 V. şi http://www.consumatoronline.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6280&theme=Printer
191 V. şi http://universulenergiei.europartes.eu/istorie/politehnica/1948-1992/1950/
137
1275. SIEGLER, Mauriciu – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
1276. SILVAN, Edith – în 1946 angajată în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877), post din care demisionează în ianuarie 1947 (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1947, partea I-a, p. 501);
1277. SIMION, Suzana – după război, până în febr. 1949, şefă adjunctă de birou în centrala Ministerului Artelor / Artelor şi Informaţaiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
1278. SIMIONOVICI, Ella – după război şefă de secţie în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1279. SIMON, Stefi – din 1948 şef de birou în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
1280. SIMON, Vera – angajată în 1948 în centrala M.A.E., numită şefă de adjunctă de birou şi transferată la Legaţia României de la Londra (M.Of. nr. 50 din 1 martie 1948, partea I-a, p. 1869);
1281. SIMOVICI, M. Iulius (n. 29 iulie 1920) – membru de partid din 1945, şeful serviciului administrativ al primăriei Bârlad după august 1944 (Zahariuc 2009: 231), apoi menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963 (dosar S/127 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1282. SIMPSON WEITLENER, Claude – în 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia Radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877);
1283. SIMŞA, Laura – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale Chimice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
1284. SILVIU, George (n. Silvius GOLLIGER192, fiul lui Iancu şi Hermina) (2.I.1899 Focşani – 16.V.1971 Paris), de formaţie jurist, activ ca ziarist, secretar general al Ministerului de Interne între 1946 (după “defectarea” predecesorului său, Iosif Şraer) şi 1952, emigrat în 1960 în Israel, unde a continuat activitatea jurnalistică, ulterior stabilit în Franţa; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Comandor (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3870) şi cu Ordinul “Meritul “Cultural” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 192 din 21 aug. 1947, partea I-a, p. 7543); (v. declaraţia dată Securităţii la 24 ian. 1952 de A. L. Zissu în Solomovici 2001II: 103-5, C.E. Focşani 2007; Solomovici 2003: 399 ş.u.; Kuller 2008a: 359);
1285. SIMIONESCU, Marcela – ataşatul cultural (iniţial referent) al Legaţiei României la Washington (începând cu 1946) şi totodată amanta ambasadorului Mihail Ralea (v. supra, Andrei Lăzăreanu);
1286. SINGER, Hary – contabil în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (1948-1949) (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292), din februarie 1949 contabil la Direcţia Centrală Contabilitate şi Control Financiar a aceluiaşi minister (M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1190);
1287. SINGER, Marec – din 1948 şef de serviciu în cadrul D.C.I. Chimico-Alimentare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
1288. SINGHER, Silviu – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1289. SION, Radu – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Plan şi Evidenţă a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
1290. SNORPEL, S. Vasile – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
192 Transliterat în mod eronat ca „Golighar” în nota informatică a ambasadei UK la Bucureşti din 1947 (v. Teohari Georgescu), „Golingher” (în Pinay 1962), respectiv „Gersch Gollinger” (Niculae 2004). V. şi http://www.crispedia.ro/George_Silviu.
138
1291. SOARE, Zina – din iunie 1948 translator interpret-şef în cadrul Direcţiei Culturale a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5464);
1292. SOLOMON, Andrei – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971);
1293. SOLOMON, Barbu (n. Bernard Iţic SOLOMON) (11.IV.1904 Burdujeni, Suceava – 22.VIII.1965 Bucureşti, înmormântat în complexul “Monumentului eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism” din Parcul Carol) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1117); membru al C.C. al P.M.R. (1948-1965); angajat în M.A.S. odată cu preluarea conducerii ministerului de către Ana Pauker, în ianuarie 1948 promovat ca ministru plenipotenţiar II şi detaşat ca reprezentat diplomatic la Oslo (5 febr. 1948 – 1949); unul din avocaţii care au mimat apărarea sârbilor bănăţeni condamnaţi în 1950 pentru “titoism”; judecător la Tribunalul Suprem al R.P.R. (1956-1962), iar după 1962 vicepreşedinte al instituţiei, până la deces; decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa III-a;
1294. SOLOMON, Bernard – deputat de Covurlui în Marea Adunare Naţională, ales pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 749);
1295. SOLOMON, Francisc – în 1949 era referent conducător de serviciu în Ministerul Învăţământului Public, la Direcţia I.C.D. (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
1296. SOLOMON, B. Isac – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
1297. SOLOMON, Leon – din 1948 director adjunct al Direcţiei Igienă a Ministerului Sănătăţii (M.Of. nr. 157 din 10 iulie 1948, partea IB, p. 5767);
1298. SOLOMON, Max – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., ulterior promovat inspector general adjunct şi transferat la Ministerul Industriilor (M.Of. nr. 229 din 4 oct. 1947, partea I-a, p. 8970; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784);
1299. SOLOMON, Mircea (fiul lui Avram) (n. 27 dec. 1919) – ilegalist, membru de partid din 1939; în anii ’60 şeful sectorului tehnic al secţiei Gospodărie a C.C. al partidului; cu referat personal la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 136/1954, 90/1956; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a, iar în 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. a II-a;
1300. SOLOMON, Paul – ilegalist, în perioada interbelică condamnat la 15 ani muncă silnică pentru spionaj în Favoarea U.R.S.S.; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 539); din 1945 funcţionar în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor (M.Of. nr. 81 din 7 apr. 1945, partea I-a), iar în paralel ziarist la Scânteia (M.Of. nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6947; M.Of. nr. 58 din 9 martie 1942, partea I-a, p. 1719);
1301. SOLOMON, Paul – din februarie 1949 referent principal în cadrul D.C.I. a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 37 din 14 febr. 1949, partea I-a, p. 1267);
1302. SOLOMON, Simon – din febr. 1948 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1627);
1303. SOMMBRIN, Natalia – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1304. SON, Aurel – până în febr. 1949 prim-secretar de presă la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123)
1305. SOREANU, B. Osias (n. SIEGELBAUM193) (n. 22.II.1921 Bucureşti) – în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le fixau domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 149 din 26 iunie 1941, partea I-a, p. 3678); după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C.; în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737, respectiv M.Of. nr. 229 din
193 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 93585 din 11 oct. 1947 în M.Of. nr. 240 din 17 oct. 1947, partea I-a, p. 9340.
139
4 oct. 1947, partea I-a, p. 8971, când încă nu îşi românizase numele); în anii ’50-’60 funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
1306. SOREANU, Sorin – în 1949 era dispecer de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1307. SOROKER, Martin – în anii ’50 inspector economic, şeful serviciului de control al preţurilor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic de pe lângă Consiliul de Miniştri (M. Solomon 2004: 75-77);
1308. (?) SOSTARICH, Carol – în 1948 era director comercial al S.C.S. “Exportlemn” din Bucureşti (M.Of. nr. 210 din 10 sept. 1948, partea I-a, p. 7461);
1309. SPIEGLER, Lucian – în 1949 era tehnician în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1310. SPIEGLER, Samoil – din 1947 inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
1311. SPINNER, Beatrice – din mai 1945 dactilografă-şefă la Secretariatul General al Preşedinţiei Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4512);
1312. SPITZ, Mauriciu (n. Mor(itz) SPITZ) (28.V.1908 – 11.III.1979) – originar din Timişoara, membru de partid din 1927, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2019); voluntar în Spania, apoi în Rezistenţa Franceză (Zbăganu 2001, Adorian et al. 1971: 210, Sugarman f.a.: 110); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); din noiembrie 1947 controlor economic la D.G.C.E. a M.I.C., ulterior cu diverse funcţii în aparatul economic de stat; decorat în 1979 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. II-a (dosar S/166 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1313. SPRENG, Ladislau – până în iulie 1948 controlor în cadrul D.G.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5626);
1314. STARK, Alexandru – în 1948 şeful Serviciului Automobile în centrala Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 58 din 10 martie 1948, partea I-a, p. 2121; M.Of. nr. 84 din 9 apr. 1948, partea I-a, p. 3188);
1315. STĂNESCU, Eugen (n. Aron FISCHEL, după alte surse Arthur FISCHER) – istoric marxist, după război şef de tură în echipa de cenzori ai presei scrise (Carol Neumann apud Solomovici 2003: 379) ca secretar de presă la Direcţia Presă din centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 87 din 13 apr. 1948, partea I-a, p. 3372); ulterior director adjunct al Editurii Academiei R.P.R. şi şef al secţiei de istorie şi arheologie a Institutului de Studii Sud-Est Europene în anii ’50-’70;
1316. STĂNESCU (căs.), Joseta (Josette) – membru al Comisiei mixte de Cenzură din cadrul Ministerului Propagandei Naţionale instituite prin Decretul-Lege nr. 364 din 2 mai 1945 (A.N.I.C., fd. Ministerul Propagandei Naţionale, dos. 1027, Corobca 2008: 15, n.6), iar din 1946 translator interpret-şef în centrala Ministerului Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255);
1317. STEIMBERG, Iacob – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1318. STEIN, Antoaneta – din iunie 1948 şefă de secţie la Direcţia Culturală a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 148 din 30 iunie 1948, partea I-a, p. 5464);
1319. STEIN PETREANU, Solomon – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
140
1320. STEINBACH, Leon Iosif (zis şi “Juju”) (6.III.1918 Bucureşti – 1999 Israel) – după război membru al comitetului regional P.M.R. Bacău; în 1945 numit de către ministrul Afacerilor Interne membru al organului cetăţenesc de control în oraşul Bacău (M.Of. nr. 245 din 26 oct. 1945, partea I-a, p. 9444); ulterior director al Fabricii “Partizanul” Bacău (numit în 1948 de către Ministerul Comerţului în funcţia de administrator al fostelor întreprinderi “Filderman”, naţionalizate), în anii ’50 director general al Fabricii de Confecţii şi Tricotaje Bucureşti, membru al C.C. al P.C.R. (1969-1984), director general la Centrala Industriei de Confecţii Bucureşti (anii ’70 – 1981), respectiv ministru adjunct al Industriei Uşoare (1981-1983); cu dosar la secţiile Gopodărie de Partid, respectiv Organizatorică ale C.C. al P.C.R. (1955); probabilă identitate cu “Leon Steinbach” cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2476);
1321. STEINBERG, Carol – în 1947 era impiegat la cabinetul ministrului Justiţiei (M.Of. nr. 154 din 11 iulie 1945, partea I-a, p. 8989; M.Of. nr. 230 din 6 oct. 1947, partea I-a, p. 8989);
1322. STELIAN, Dinu (n. David STEL) (n. 7.II.1916 Bucureşti) – din mai 1945 şef de birou în cadrul Direcţiei Propagandă a Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 120 din 30 mai 1945, partea I-a, p. 4461; M.Of. nr. 239 din 19 oct. 1945, partea I-a, p. 9167);
1323. STELIAN, Tudor – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1324. STERIAN, Alexandru (n. STEINER) (n. 1.VIII.1916 Bucureşti) – din 1948 şef de serviciu în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3707; M.Of. nr. 10 din 13 ian. 1947, partea I-a, p. 262);
1325. STERN, Adalbert – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
1326. STERN, Arthur – în 1949 era şef de secţie în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
1327. STERN, Ignaţiu (n. 22 febr. 1909) – membru de partid din 1945 (dosar S/220 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
1328. STERN, Nicolae (12.IV.1916 – 5.VI.1986) – membru de partid din 1945 (dosar S/224 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7950);
1329. STERN, Zoltan – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
1330. STERNBERG, Olga – după război şefă de secţie în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmată în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1331. STERNBERG, Samson – până în februarie 1949 şef de secţie în cadrul Direcţiei Literare a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
1332. STERNSCHUSS, Baruch – în 1948 membru în conducerea Centralei Industriale a Întreprinderilor Chimice de Sinteză şi Pelucrare (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5966);
1333. STOFER, I. Ecaterina – directoare în cadrul Ministerului Comerţului Exterior în anii ’50-’60, decorată în 1963 cu Medalia Muncii;
1334. STOIAN, Haim (n. ŞMILOVICI194) (15.X.1908 Borbeşti, Neamţ – 9.III.1997 S.U.A.) – după război inspector general adjunct în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri / din cadrul Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947,
194 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 70759 din 10 iulie 1947 în M.Of. nr. 158 din 14 iulie 1947, partea I-a, p. 6020.
141
partea I-a, p. 6781); în anii ’50 şeful serviciului aprovizonării în cadrul Centralei Staţiei de Maşini şi Tractoare în Bucureşti (M. Solomon 2004: 77);
1335. STOIAN, Ghizela Cornelia (f. STEIN195; fiica lui Moritz) (n. 25.I.1911 Paşcani) – după război şefă de serviciu în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmatî în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968); soţia lui Rudolf (v. infra); decorată în 1964 cu Medalia Muncii;
1336. STOIAN, Rudolf (n. STEIN196) (n. 31.VIII.1908 Paşcani) – la începutul anilor ’50 consul al României la Rusciuk (Bulgaria) (Constantiniu 2003: 38);
1337. STÖFFEL, Emeric (Emmerich) (27.VI.1913 Ciacova, TM – 2008) (vorbitor nativ de limbă germană, de religie mozaică197), ilegalist, arestat de mai multe ori în perioada interbelică, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2373), după război ambasador (şef al Legaţiei) al României în Elveţia (1944-1945), apoi consilier superior administrativ la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (1946-1949), ulterior redactor al revistei Neue Literatur, membru C.C. al P.C.R. (1965-1974) şi al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1979); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a;
1338. STOICA, Gheorghe (n. Moscu I. COHN198) (26.VII.1900 Dorohoi – 10.VIII.1976 Bucureşti) – ilegalist (cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 108; a folosit şi pseudonimul “Gheorghe Grădinaru”), fost voluntar în Spania, fugit în U.R.S.S. în timpul războiului, revenit ulterior în ţară cu Divizia “Horia, Cloşca şi Crişan”; în oct. 1947 reîncadrat (retroactiv, începând cu 15 august 1945), cu grad de colonel de infanterie activ în Forţele Armate (D.R. nr. 2067 din 20 oct. 1947); general maior (în 1948), membru supleant şi apoi plin al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1948-1952-1974); membru supleant (1967-1968), apoi titular (1968-1974) al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., deputat M.A.N. (mandate neîntrerupte 1946-1976); secretar al Confederaţiei Generale a Muncii (1949), preşedinte al Consiliului Sindicatelor din regiunea Bucureşti (1950), prim-secretar al comitetului orăşenesc Bucureşti al P.M.R. (1950-1953); ambasador în R.D.G. (1953-1956); şeful secţiilor Cadre (1956-1957), Bunuri de Consum (1957) şi Administrativă (1957-1965) ale C.C. al P.M.R., membru şi secretar al Prezidiului M.A.N. (1957-1961), director al Direcţiei Organele Locale ale Administraţiei de Stat în cadrul C.C. al P.M.R. (1960-1966), director al Comitetului de Stat pentru Problemele Muncii şi Salarizării (1966-1969), membru al Consiliului de Stat (1965-1976), director general al Direcţiei Generale pentru Consiliile Populare şi ministru adjunct al Muncii (1969-1976); multiplu decorat de statul comunist;
1339. STÖRFER, Lucia – din martie 1945 şefă de secţie în centrala Ministerului Muncii (M.Of. nr. 62 din 16 martie 1945, partea I-a, p. 2002);
1340. STREITMAN, Luiza – din mai 1945 şefă de birou în centrala Ministerului Propagandei / Informaţiilor, ulterior Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4255; (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903);
195 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 10.136 din 31 ian. 1946 în M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1375, respectiv publicarea solicitării în M.Of. nr. 285 din 12 dec. 1945, partea I-a, p. 10872.
196 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 10136 din 31 ian. 1946 în M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1375, respectiv respectiv publicarea solicitării în M.Of. nr. 285 din 12 dec. 1945, partea I-a, p. 10872.
197 Aidoma mai multor poeţi şi scriitori evrei de limbă germană, majoritatea din Bucovina, precum Dieter Paul Fuhrmann (Neuer Weg, Ed. Univers) (d. 2009), Paul Celan (n. Ancel, 1920-1970), Joseph Norbert Rudel (alias Radu Nor) (1921-2006), Alfred Margul-Sperber (1898-1967), Max Emanuel Gruder (1928-2010), Alfred Kittner (1906-1991), Moses Rosenkrantz (1904-2003), Alfred Gon (n. Alfred Liquornik, 1920-1981), Ion Iordan (n. James Immanuel Weissglas, 1920-1970) – a nu se confunda cu omonimul profesor universitar, n.n., David Goldfeld ş.a. De remarcat că în unele acte oficiale din arhiva P.C.R. naţionalitatea declarată a lui Stöffel este maghiară.
198 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 99241 din 4 oct. 1946 în M.Of. nr. 233 din 8 oct. 1946, partea I-a, p. 10875.
142
1341. STREJA, Chely (n. WEISBUCH) (n. 1927 Brăila) – soţia arhitectului Aristide Streja (n. Wechsler); din 1948 funcţionar contabil la direcţia administrativă a Comisiei de Stat a Planificării, ulterior la Centrala Industriei Textile, respectiv funcţionar contabil la o fabrică de pe Calea Dudesti;
1342. STROE, George (n. Ghedais M. STRAHL-ŞTRULOVICI) (n. 8.V.1903, Bucureşti) – în perioada interbelică ziarist la Argus; ilegalist; în 1941 i se fixa domiciliu obligatoriu “pentru legături cu servicii informative străine”; după 23 august 1944 iniţial consilier tehnic la Camaera de Comerţ şi Industrie Bucureşti; din decembrie 1944 secretar general al Subsecretariatului de Stat al Aprovizionării de pe lângă preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 58 din 9 martie 1942, partea I-a, p. 1719; M.Of. nr. 127 din 1 iunie 1941, partea I-a, p. 2983; M.Of. nr. 287 din 11 dec. 1944, partea I-a, p. 8042; M.Of. nr. 248 din 30 oct. 1945, partea I-a, p. 9592; Benjamin & Stanciu 1996: 22-3);
1343. STRUJAN, Fani (n. Fani DAVID, fiica lui Lupu şi Seindla (alias Janeta)) (1925 – 2006, Bucureşti) – activistă de partid, cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (dosar 8/1954), la începutul anilor ’70 ajunsese activistă la U.G.S.R.; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a IV-a; căs. cu Sorin Strujan (n. Vainştain, fiul lui Aaron şi Regina, 1923-2011); mama lui Vladimir Strujan şi a traducătoarei şi jurnalistei Sanda Lepoev;
1344. SUCIU, Petre (n. Nussem SCHÄRF199, la 21 mai 1910 în com. Şipotele Sucevei) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2310, doc. 6); luptător în Brigăzile Internaţionale în Spania; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat alături de alţi foşi combatanţi cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a în 1949 (Decretul 873 din 20 august 1949), respectiv în 1967 (Decretul 380) cu Medalia Muncii; funcţionar în Ministerul Artelor şi membru al Consiliului de îndrumare a Teatrului Poporului (1946-1948) (M.Of. nr. 249 din 26 oct. 1948, partea I-a, p. 8531), din 1948 director în cadrul Ministerului Comerţului Exterior, ulterior emigrat în Israel200 (Sugarman f.a.: 110);
1345. SUDER, Mihai (n. M. SÜDER, în alte acte oficiale ortografiat SZUDER201) (16.II.1916, Lupeni – 1984) – membru P.C.R. din martie 1945; ministrul Construcţiilor şi Materialelor de Construcţii (1958-1959, când ministerul este desfiinţat), Ministrul Economiei Forestiere / al Industriei Lemnului (1969, 1969-1972), ministru secretar de stat la Ministerul Economiei Forestiere şi Materialelor de Construcţie (1972-1974); decorat în 1961 cu medalia “A 40-a aniversare de la înfiinţarea Partidului Comunist din România” şi în 1964 cu Ordinul Muncii cls. I; fratele generalului maior de Armată Viliam Suder;
1346. SUDER, Wiliam (n. Wilman SÜDER) (n. 20.V.1912, Lupeni) – fost ofiţer al Armatei Roşii, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 106), revenit în România în 1944; iniţial încadrat ca membru al Comisiei de îndrumare şi supraveghere de pe lângă Casa de Asisgurări Sociale Petroşani; ulterior încadrat în Foreţel Armate, unde este avansat progresiv până la gtradul de general-maior; şef al Departamentului Contraspionaj al Armatei (1945-1949), apoi adjunct al Ministrului Apărării (şef al Spatelui Armatei) (1950-1952), ministrul al Industriei Cărbunelui (1952-1953); membru al C.C. al P.M.R. (1948-1955);
199 Românizarea numelui în baza deciziei nr. 43872 din 6 mai 1947 a ministrului Justiţiei (publicată în M.Of. nr. 104 din 8 mai 1947, partea I-a, p. 3665).
200 V. mărturisirea nepotului său, publicistul Boris Marian Mehr, în comentariile la un articol al lui V. Tismăneanu despre Gheorghe Apostol, la adresa http://www.acum.tv/articol/16933.
201 În unele documente ale partidului, naţionalitatea fraţilor Suder este menţionată ca fiind polonă.
143
1347. SUFRIM, Dumitru – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1348. SUFRIN, Mahlea – după război membru al Contenciosului Camerei de Muncă Bucureşti, iar iunie 1948 al celui al Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848);
1349. SUMARIT, Felicia – în ianuarie 1948 încadrată în centrala M.A.E. cu rang de consul general (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 533);
1350. SUZIN A. Micu-Mordechai (n. 12.X.1910 Turnu Severin) (fiul lui Avram şi Rebeca) – iniţial numit în 1948 director administrativ al “Alimentexport”, funcţionar în cadrul firmei Prodexport a Ministerului Comerţului Exterior în anii ’50, la data arestării economist la I.C.R.A., inculpat în procesul funcţionarilor M.C.E. acuzaţi de subminarea economiei naţionale în 1959-1961 (M.Of. nr. 195 din 24 august 1948, partea I-a, p. 7038; Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 281-3 – ambele surse menţionând eronat numele său202; B.I.R.E. 22 (20 aug. 1948): 3);
1351. SÜSMAN, Andrei – deputat de Iaşi, pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 751);
1352. SÜSS, KOLMAN – deputat supleant de Sălaj în Marea Adunare Naţională, ales pe lista U.P.M. (1946-1948) (M.Of. nr. 26 din 1 febr. 1947, partea I-a, p. 753);
1353. SZABO, Mirţa (n. Mina ORNSTEIN, fiica lui Iţic; căs. Szabo) (n. 18.II.1912) – de profesie ţesătoare; ilegalistă, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2000); membru în conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi şi Deportaţi Anti-Fascişti (A.F.D.A.), membru P.C.d.R. din 1933, după război activist de partid, propusă pentru decorare în 1961 într-un raport al Cancelariei P.M.R.; cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (156/1950);
1354. SZENDES, ? – direcor adjunct al firmei Prodexport a Ministerului Comerţului Exterior în anii ’50, inculpat în dosarul Prodexport – Italia din 1961 (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 281-2);
1355. (?) SZIKACSY, Anton – până în februarie 1949 inspector în cadrul Direcţiei Cinematografie a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1134);
1356. SZILLAGY, Ida, prietenă a Anei Pauker, conducătoarea de facto a Ambasadei din Londra la sfârşitul anilor ‘40;
1357. ŞAIM, A. – unul din adjuncţii ministrului Sănătăţii în 1948; şeful Direcţiei T.B.C. din cadrul Ministerului Sănătăţii (v. M.Of. (I B) nr. 170 din 26 iulie 1948, p. 6169);
1358. ŞAPIRA, Isidor – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738);
1359. ŞAPIRA, A. Max – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1360. ŞARAGA, Renee – în 1949 era şefă de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 645);
1361. ŞERBAN, I. Avram Miron (n. Adolf ASRIEL, fiul lui Samuel) (n. 1. (după alte surse 3) X.1902 Roşiori de Vede) – din decembrie 1944 membru, alături de Mişa Levin şi Al. Sencovici, în secretariatul general al Confederaţiei Generale a Muncii; membru al Consiliului de Adminisraţie al Casei Centrale de Asigurări Sociale (din dec. 1947); deputat de Alba, din partea Blocului Partidelor Democrate (1946-1948); din 1948 director general al Casei Centrale a Asigurărilor Sociale (iniţial secretar al Consiliului General Provizoriu al Asigurărilor Sociale de Stat) (1949-
202 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/S/S%2016.%20Sut%20-%20Szucs/Suzin%20Mordehai/index.php.
144
?); membru C.C. al P.C.R./P.M.R. (1945-1948, 1948-1955-1965) şi al Comisiei Centrale de Revizie (1965-1969); deputat de Alba în Marea Adunare Naţională (1946-1948-1952) şi apoi de Buzău (1969-1975); (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1944, partea I-a, p. 775; M.Of. nr. 161 din 19 iulie 1945, partea I-a, p. 6170, nr. 14 din 18 ian. 1949, partea I-a, p. 619 şi nr. 35 din 13 febr. 1945, partea I-a, p. 1014, când încă nu îşi românizase numele; Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 381-2; Solomovici 2004: 66, 67); decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa II-a 1978, respectiv cu ordinul “23 August” cls. I-a (Decret nr. 7 din 23.I.1978);
1362. ŞERBAN, Basil (pseudonim de inspiraţie literară) (n. Aba Isaakovici SCHERBAK203) (n. 24.III.1914 Soroca) – evreu basarabean; student la farmacie în Bucureştiul interbelic, apoi ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1973), voluntar în Spania (1937-1939), membru al Rezistenţei Franceze în perioada războiului (nume conspirativ “Jeannot”); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); din 1947 (cu grad de prim consilier de legaţie) însărcinat cu afaceri la reprezentanţa diplomatică a României la Roma, apoi cu acelaşi grad la Legaţia României de la Berna (1949-1950, unde a fost implicat în scandalul “Viţianu”, v. infra), apoi detaşat la Londra, revenit în 1951 ca director adjunct al Direcţiei Economice, ulterior directorul Direcţiei Organizare Internă în M.A.E., respectiv pe diverse alte posturi în cadrul diplomaţiei comuniste, pensionat în anii ’70 ca director tehnic la Ministerul Minelor şi Petrolului; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; (dosar în arhiva Secţiei Externe a C.C. al P.C.R. dosar 29/1957; v. M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5790; v. şi Balaş 2008: 235-6; Georges-Picot 2000: 36, 56, 157 ş.a.; Constantiniu 2003: 15 n. 26; Tismăneanu 2003: 285, n. 82 şi 1991: 169, n. 74; Levy 2002: 127; I.L.O. 1960: 25, 29; Sugarman f.a.: 110);
1363. ŞERBAN, Ignace (n. Ignace I. ROSENBERG204) (16.IV.1922 Bucureşti – 1971 Bucureşti) – arhitect şi profesor asociat la Institutul de Construcţii Bucureşti în anii ’50-’60, co-autor al Sălii Palatului (1957-1960) şi al altor clădiri din Bucureşti de aceeaşi inspiraţie; decorat în 1952 cu Ordinul Muncii clasa a III-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”; inclus şi în C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 443);
1364. ŞERBAN, I. Miriam – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorată prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu Medalia Muncii;
1365. ŞERBAN, Nadia (n. Leonie ZOLLER) – încadrată în mai 1945 ca şefă de secţie la Oficiul de Studii şi Documente al Ministerului Propagandei, din 1946 secretar cultural principal în centrala aceluiaşi minister 1946 (M.Of. nr. 194 din 22 aug. 1946, partea I-a, p. 7840, M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3903 ţi M.Of. nr. 188 din 15 august 1946, partea I-a, p. 8856);
1366. ŞERBAN, N. Nicu (n. Avramian HERŞCOVICI) – director în cadrul M.A.E. (1948-1952), ulterior cu diverse funcţii în cadrul diplomaţiei statului comunist (e.g. în 1967 menţionat în documente diplomatice ca şef al Direcţiei Protocol, în 1971 menţionat drept consilier, etc.), cu dosar de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (întocmit 1968); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul Muncii clasa a III-a;
1367. ŞERFF, Avram (n. Avram Markovici SCHÄRF) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1808); după război director în Ministerul Agriculturii, apoi al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (dosare anexe, u.a. 63/1955);
203 V. decizia nr. 118.519 din 27 nov. 1946 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 285 din 9 dec. 1946, partea I-a, p. 12692.
204 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 21611 din 11 martie 1947 în M.Of. nr. 68 din 22 martie 1947, partea I-a, p. 2168.
145
1368. ŞMELŢ, Ana – din 1947 arhivar-şef la Prezidiul M.A.N., din 1949 transferată intern la Serviciul Contabilitate (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 707);
1369. ŞMIGHELSCHI, Olga – după război şefă de secţie la Preşedinţia Consiliului de Miniştri; decorată în 1946 de către fostul suveran Mihai cu Crucea “Serviciul Credincios” clasa I-a (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 3001);
1370. ŞMILOVICI, Tobias – în 1947 funcţionar în centrala Ministerului Muncii, Asistenţei şi Asigurărilor Sociale (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8007);
1371. ŞOIMU (căs.), Ana – din 1948 şefa sectorului Evidenţa Carnetelor şi Documentare din cadrul secţiei Propagandă şi Agitaţie a C.C. al P.M.R., în anii ’50 cadru didactic la Academia “A.A. Jdanov”, decorată în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a; ulterior emigrată în Israel;
1372. ŞOIMU, S. Albert (n. Albert FALKENFLICK205) (n. 25.X.1925 Cernăuţi) – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 219 din 23 sept. 1947, partea I-a, p. 8598); ulterior funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
1373. ŞRAER, Iosif (n. SCHREIER206) (n. 1902, Vaslui – ?) – în perioada interbelică secretar al avocatului Eduard Manolescu, apoi jurist al P.C.d.R. şi avocat al lui Gheorghiu-Dej, după război secretar general al Apărării Patriotice (1944-1945), fondator şi membru în conducerea C.D.E. în 1945, secretar general al M.A.I. (mart. 1945 – dec. 1946, când, încă în funcţie, s-a refugiat în Palestina (ajuns în 1947), la un moment la care descoperirea fostei sale colaborări cu Siguranţa devenise iminentă) (A.S.R.I. fond “P”, dosar 40009, vol. XXI, ff. 142-5); stabilit în Italia, ca secretar al omului de afaceri Moni Goldstein;
1374. ŞTEFĂNESCU, Pascu (n. ŞAPIRA) (5.I.1921 – 13.XII.1988) – deportat într-un lagăr de muncă în timpul războiului, membru P.C.R. din 1945 (după alte surse 1946) (şi responsabil administrativ al sectorului II), membru al Biroului C.C. al U.T.M. (1949-1956), în 1951 şeful Gospodăriei U.T.M., apoi ministrul Industriei Cărnii, Peştelui şi Laptelui (1952-1953) şi coordonator D.G.I.L., ulterior ministru adjunct în cadrul Ministerului Industriei Alimentare în (1955-1969) (v. Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 311; dosar Ş/30 Colecţia “ilegalişti decedaţi”; decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a; menţionat ca evreu, alături de Jack Podoleanu, şi în memoriile lui Moses Rosen (1990: 170) (v. şi Rotman 2004: 76, care pare să fi preluat informaţia din Rosen);
1375. ŞTEFĂNESCU, Paula (soţia lui Iosif Bercu, v. infra) – până în febr. 1949 translator-interpret şef la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
1376. ŞTIRBU, Iosif (fratele lui Solomon Ştirbu) – preşedintele Centrului de Cercetări pentru Sport (1952-1957);
1377. ŞULER, Dumitru – după război inspector general în Ministerul Agriculturii şi Domeniilor (M.Of. nr. 92 din 17 aprilie 1946, partea I-a, p. 3945);
1378. TANENZAN, Paula (Tannenzaun / Tannezapf?) – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1379. TARCSI, Kalman – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1380. TAUBER, Maria – în 1949 era stenodactilografă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1381. TEITEL, Alfred Bernard (1900-1980) – farmacolog, în perioada interbelică proprietar al unui laborator de analize medicale, în oct. 1944 reîncadrat asistent definitiv la Clinica Medicală II a Facultăţii de Medicină Bucureşti; în 1948 funcţionar înalt al Ministerului Sănătăţii (membru în
205 V. decizia nr. 11936 din 10 febr. 1947 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1947, partea I-a, p. 1333.
206 Cf. Solomovici 2001II: 39.
146
comisia de tipizare207), ulterior încadrat ca medic în M.A.I., cu fişă de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (dosar 68/1955); membru post mortem al Academei Române (2006) (Mandachi 2010: 9; menţionat şi de către Robert Levy (2002: 191) ca unul dintre puţinii care au continuat să o frecventeze pe Ana Pauker şi după marginalizarea acesteia);
1382. TELEKI, Iacob – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9858);
1383. TELLER, Nathan – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1384. TENENHAUS, S. Beniamin – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Alimentare, decorat prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964 cu ordinul Muncii clasa a III-a;
1385. TEODORESCU, Dora – şefa Serviciului de Studii (Direcţia Evidenţă) al Direcţiei Generale a Controlului Economic în 1947 (Trebici 2011);
1386. TIRON, Eliza – din 1948 şefă adjunctă de birou la D.C.I. de Celuloză, Hârtie şi Arte Grafice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5830);
1387. TISMĂNEANU, Leonte (n. Leonid Moiseevici TISMENEŢKI, tatăl lui Vladimir Tismăneanu) (26.II.1913 Soroca – 13.II.1981 Bucureşti) – ilegalist (membru de partid din 1933), cu dosar în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1976); voluntar în Brigăzile Internaţionale în războiul civil din Spania, unde şi-a pierdut un braţ, redactor şi crainic la emisiunea în limba română a postului de radio “Moscova” (1941-1948); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); revenit în ţară în 1948, când devine şeful secţiei Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1948-1952), redactor şef şi director adjunct al Editurii de Stat pentru Litertură Politică (fosta Editură P.M.R.) (1952-1958), şi şeful catedrei de Marxism-Leninism din Universitatea Bucureşti (fostul C.I. Parhon), ulterior şef de catedră la Şcoala de Ştiinţe Sociale “A.A. Jdanov”; decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, exclus din P.M.R. şi de la editură ca “fracţionist” în 1959, şeful secţiei culturale la Sfatul Popular al raionului “Tudor Vladimirescu” (1959-1964, reprimit în partid în 1964, ulterior redactor la Editura “Meridiane” până la pensionare; decorat prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a;
1388. TISMĂNEANU, Ermina (n. Ermina Isidorovna MARCUSOHN; fiica lui Isidor şi Luiza) (1915 Basarabia – 2000) – ilegalistă (membru de partid din 1933), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1972); decorată în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, alături de zeci de alţi “spanioli”, funcţionară în biroul lui Alexandru Moghioroş de la Biroul Politic al P.M.R. (1951-1952), după reabilitarea soţului medic la Sanepid Bucureşti; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; mama lui Vladimir Tismăneanu, Rodica Tismăneanu (stabilită la Haifa, Israel) şi Victoria Leorda;
1389. TITTINGER, Marcel – în 1947 era şef de serviciu administrativ în centrala Ministerului Lucrărilor Publice (M.Of. nr. 252 din 31 oct. 1947, partea I-a, p. 9732);
1390. TOBIAS, Tobias – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1391. TOMA, Ana (n. Ana GROSMAN, fiica lui Iancu şi Jeni; sora lui Gavriel şi Uşer) (9.X.1912 Botoşani – 1991 Bucureşti) – soţia lui Sorin Toma [v. infra], ulterior căsătorită cu Pantelei “Pantiuşa” Bodnarenko, alias Gheorghe Pintilie, iar apoi cu Constantin Pârvulescu; “o versată
207 V. M. Of. (partea I B), nr. 97/26 aprilie 1948, p. 3790.
147
agentă a direcţiei de informaţii externe a N.K.V.D.” (Troncotă 2006: 47); membru P.C.d.R. din 1932; în timpul războiului, în U.R.S.S., secretara particulară a Anei Pauker; imediat după război fondatoare şi membru în conducerea U.F.AR. (1945-1948), secretara C.C. al “Apărării Patriotice” (1944-1946), membru al Cancelariei Secretariatului C.C. (1945-1947), consilier (1947-1948), secretar general cu rang de secretar de legaţie (mai 1948 – 1950) şi ministru adjunct (1950-1952) al Afacerilor Externe (“conducătoarea de facto a ministerului” în absenţa Anei Pauker, cf. Fl. Constantiniu 2003: 12), ministru adjunct (1952-1955) şi locţiitor (1955-1960) al ministrului Comerţului Exterior, apoi ministru adjunct al Comerţului Interior (1960-1965), ulterior vicepreşedintă a UCECOM; membru supleant (1955-1960) şi titular (1960-1965) al C.C. al P.M.R.; decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, iar în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. II-a; fiica ei şi a lui Gheorghe Pintilie, Ioana, a emigrat în Israel;
1392. TOMA, A. Sorin (n. Sorin MOSCOVICI, fiul lui Alexandru şi Sidy (Sara)) (23.IV./10.V.1914, Bucureşti – Netanya, Israel) – membru de partid din 1932; refugiat în timpul războiului în U.R.S.S., înrolat în Armata Roşie, luptă inclusiv la cucerirea de către sovietici a oraşului Königsberg (azi Kaliningrad); revenit după război în ţară, cu grad de locotenent, odată cu divizia infamă “Horia, Cloşca şi Crişan”; membru fondator al C.D.E. în 1945; redactor la Glasul Armatei, organul de presă al Inspectoratului General al Armatei pentru Educaţie, Cultură şi Propagandă (viitoarea Direcţie Superioară Politică) (1944-1945); după demobilizarea sa (din Armata Roşie) în 1946, redactor şef adjunct (1946-1947) şi redactor şef (1947-1960) al ziarului Scânteia, devenit notoriu prin seria de articole “Poezia putrefaţiei sau putrefacţia poeziei. Răsfoind volumele lui Tudor Arghezi” apărută în perioada 5-10 ianuarie 1948 în Scânteia şi consacrată ca “broşura canonică a jdanovismului cultural” (Tismăneanu şi Vasile 2008: 42); ulterior redactor principal la Ed. Ştiinţifică (1960-1975, pensionat); membru al Biroului Organizatoric al partidului (1950-1953); membru al CC al P.M.R. (1955-1960), exclus din partid în 1963, reprimit în 1973 (după alte surse în 1970); emigrat în Israel în 1987 (după alte surse 1980), încă în viaţă în 2009, când acorda un interviu Laviniei Betea pentru Jurnalul Naţional;
1393. TOPERTZER, Eduard – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., apoi promovat inspector general adjunct (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092; M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537);
1394. TRICHTER, Arnold – în martie 1945 reîncadrat la D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
1395. TUDORACHE, Elena (Lena; fiica lui Anton) (căs. SĂCEANU; nume păstrat din mariajul cu ilegalistul Manole Tudorache) (n. 10.II.1912 Hârtop, Orhei, azi R. Moldova; fiica lui Aron) (apelată în interiorul partidului cu “Lenuţa”) – evreică cf. documentelor oficiale ale P.C.R. (v. Fl. Dobre 2004: 586), ilegalistă (membru de partid din 1927, după alte surse 1929), cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1625); de formaţie brodeuză, iniţial educatoare în Chişinău până în 1931, apoi activă în organizaţia Bucureşti a partidului între 1932 şi 1940, ulterior refugiată în URSS, foarte probabil recrutată de sovietici (Buzatu & Cîrstea 2010: 286 n. 158, v. şi Tismăneanu (2011a) şi apoi infiltrată în activul central de partid în 1946, membru al C.C. al P.C.R. (1945-1948), membru al C.C. al U.F.D.R. (1948-1952), şefa Direcţiei Organizatorice a C.C. (1948-1952), apoi a secţiei Industrie Uşoară a C.C. (1950-1952), epurată, ulterior într-un anonimat total pentru sfera publică; a fost soţia colonelului Serghei Şevcenko, alias Sergiu Sevcenco, alias Sergiu Săceanu208 (n. 7 oct. 1912 Tudora, Cetatea Albă), fost voluntar în Spania, plasat de sovietici în ierarhia comunistă din România în 1945 ca şef de direcţie în Ministerul Apărării, iar apoi chestor în D.P.S. a D.G.P.;
208 În 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763.
148
decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a; în 1971 pensionară, decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – secţia Organizatorică, dosar nr. 11/1951, f. 1; Levy 2002: 209; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2006: 506 n. 506; Tismăneanu 2011a);
1396. ŢUPERMAN, L. Mauriciu – membru P.C.R.; din 1947 membru al Comisiei Centrale a Ministerului Industriei pentru reglementarea Muncii în acord (M.Of. nr. 248 din 27 oct. 1947, partea I-a, p. 9604); între 1951 şi 1985 şef de secţie în Institutul de Cercetări Textile din Bucureşti; decorat cu ordinul Muncii clasa a III-a prin decretul Consiliului de Stat nr. 804 din 21 dec. 1964 (inventariat şi în Kuller 2008a: 458);
1397. ULMANN, Paul (viitor ULMEANU) – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1398. UNGAR, Mayer – în 1948 era şeful Serviciului Control Financiar la Direcţia Comerţ de Stat a Ministerului Comerţului (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5980; M.Of. nr. 189 din 17 aug. 1948, partea I-a, p. 4696; M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
1399. VAISBUCH, I. Bernhard – la începutul anilor ’60 funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Petrolului şi Chimiei, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 335 din 20 iun. 1963;
1400. VALTER, Rodica – din 1948 impiegată în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3706);
1401. VARVARA, Bogdan (n. Iosif ROSEN) – în a doua jumătate a anilor ’30 ziarist la Apărarea; după război încadrat iniţial ca secretar de presă în centrala Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904), în 1948 promovat consilier în Ministerul reorganizat al Informaţiilor, apoi al Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 19 din 23 ian. 1948, partea I-a, p. 534);
1402. VASILIU, Max – după război referent de specialitate, ulterior (din 1949) şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643; M.Of. nr. 34 din 10 febr. 1949, partea I-a, p. 1189);
1403. VASS, Ghizela (n. Gisella FAERŞTEIN; fiica lui Grigorii şi Sonia; sora lui Moisei şi Senia) (22.IV.1912 Iaşi – 2005 Bucureşti) – de formaţie croitoreasă, membru de partid din 1933, internată şi în lagărul de muncă pentru evrei comunişti de la Vapniarka; cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 169); în 1945-1946 prezentă, sub numele eronat dactilografiat “Ghisela Faersein”, pe lista celor 79 de “cetăţeni sovietici reţinuţi pentru muncă în diferite organizaţii, care trebuie să rămână în România”209; după război membru al C.C. al U.F.D.R. (din febr. 1948), membru supleant (1945-1952), apoi cu drepturi depline al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1952-1984), şef-adjunct al Secţiei Externe a C.C. (1950-1953, când va fi destituită (adjuncta lui Al. Moghioroş)), secretar al organizaţiei de partid Bucureşti (1953-1955), şefa secţiei munca de partid în rândul femeilor a C.C. al P.M.R. (1955-1956), inspector al C.C. şi coordonatoare a secţiilor Cadre din Exterior şi Relaţii Externe ale C.C. (1956-1957), şefa secţiei Relaţii Externe (devenită Internaţională în 1965) a C.C. al P.M.R./P.C.R. (1957-1975), apoi şefă adjunctă a aceleiaşi secţii până la pensionare în 1982; personificare, prin căsătoria cu Ladislau Vass, a unificării celor două curente geografice din perioada ilegalistă – cea ardeleană majoritar maghiară şi cea răsăriteană majoritar evreiască; remarcabilă prin longevitatea ei în partid, ocolită de toate epurările, fapt cu atât mai bizar cu cât suspiciunea aservirii ei prosovietice avea suficientă consistenţă (v. de ex. Watts 2011: 174, 198, 712 n. 1); multiplu decorată de autorităţile comuniste, ultima oară în 1981, cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a; căsătorită cu ilegalistul Ladislau Vass, a avut un fiu, Gheorghe, şi două fiice: prima, Leah Zoia, a emigrat alături de soţul ei, medicul Eugen Zeiligsohn, în SUA, în 1980, şi trăieşte în prezent la New York (cu numele Faerstein), alături de Victor Weiss; cealaltă, Ecaterina, căsătorită cu Dănuţ Florin Olteanu (fost secretar de partid la întreprinderea Tehnofina),
209 V. A.M.R., fd. 333 (“cabinet Emil Bodnăraş), dosar 9, ff. 141-2, apud Buzatu & Cîrstea (2010: 286, n. 158).
149
este mama lui Bogdan Olteanu (după 1989 preşedinte al Camerei Deputaţilor şi apoi viceguvernator B.N.R.), acesta locuind până la vârsta de 30 ani împreună cu bunica sa maternă pe str. Zambaccian nr. 1 din Bucureşti;
1404. VASS, Ladislau (fiul lui Eugen şi Rozalia) (16.III.1912 Ardeal – 17.III.1977 Bucureşti) – evreu maghiarofon, soţul Ghizelei Vass şi fratele Olgăi Vass-Podoleanu; ilegalist (cu stagiu recunoscut din 1932, în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu); din 1950 şeful secţiei Plan-Finanţe a C.C. al P.M.R., membru al Comisiei Centrale de Revizie a partidului (1955-1974), ministru adjunct de Finanţe (1955-1957), vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Muncă şi Salarii (1957-1966), vicepreşedinte C.E.C. (din 1966); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a, iar în 1964 cu ordinul Muncii clasa I-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
1405. VASS-PODOLEANU, Olga (fiica lui Eugen şi Rozalia Vass) (1914-2001) – evreică maghiarofonă, ilegalistă (cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2296); sora lui Ladislau şi cumnata Ghizelei Vass, soţia lui Jack Podoleanu [v. supra] – membră a C.C. al U.F.D.R., director în cadrul Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale (după 1948), decorată în 1949 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. IV-a; împreună cu Jack Podoleanu a avut 3 copii: Dorina (căs. Bulgaru), Ioniţă Podoleanu şi respectiv Tania Damache-Podoleanu, artist plastic, emigrată în Israel, care a reapărut în spaţiul public în toamna lui 2011, când îi corecta lui V. Tismăneanu câteva erori într-un articol despre mătuşa ei, Ghizela Vass210;
1406. VĂLEANU, ANDREI (n. 16.VII.1920 Alba) – ilegalist, condamnat la 25 ani muncă silnică, deţinut la Văcăreşti, Doftana (coleg cu Gheorghiu-Dej şi Ceauşescu), Caransebeş; după război organizator al filialei P.C.R. din Alba Iulia, controlor de fabrică (1946-1953), inspector general şi apoi director în cadrul Direcţiei Generale a Rezervelor de Muncă din cadrul Ministerului Învăţământului (1950-1953), timp de câţiva ani director al centrului Metodologic de Instruire a Profesorilor din Şcolile Profesionale (din Iaşi), apoi, până la pensionare, inspector şef de serviciu în cadrul Direcţiei Metale Preţioase a Băncii de Stat (I. Deleanu 2011: 11);
1407. VĂLEANU, Jean (n. Iacob WEINREB) (24.IV.1915 Bucureşti – 5.IV.2007 New York) – menţionat, alături de Sara Văleanu, ca supravieţuitor al Holocaustului în Benjamin and Vladka Meed Registry of Jewish Holocaust Survivors (United States Holocaust Memorial Museum (2000 IV: 261); ilegalist, cu stagiu recunoscut din 1934; după război în aparatul diplomatic al M.A.E.; translator de limbă rusă în deplasările lui Gheorghiu-Dej; emigrat în Israel la o dată necunoscută, apoi stabilit în S.U.A.; cu dosar de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (45/1955) (inventariat şi de C.S.I.E.R. în Kuller 2008a: 459) (dosar V/49 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1408. VEIGL EŞEANU, Irina – în ian. 1949 era referentă în centrala Ministerului Învăţământului Public, la Direcţia Educaţie Tineret (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 658);
1409. VEINTRAUB, Ilie – în 1949 era inginer în cadrul Direcţiei Centrale Industriale Chimice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
1410. VEISSBOD, Marcel – în 1949 era desenator în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Tricotajelor şi Confecţiilor (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
1411. VERMAN, Victor – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643)
1412. VERMONT, Aida (n. Ides GRÜNBERG) – în mai 1945 încadrată ca secretar de presă grad I în centrala Ministerului Propagandei (v., inclusiv pentru nume, M.Of.nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3904);
1413. VERONA, Janette – din febr. 1948 şefă adjunctă de birou în centrala M.A.E. (M.Of. nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. 1639);
210 V. http://www.contributors.ro/politica-doctrine/ghizela-de-fier-un-schimb-de-mesaje-cu-nepoata-ghizelei-vass/.
150
1414. VERONA, Paul – până în septembrie 1947 inspector la Direcţia Teatre a Ministerului Artelor (M.Of. nr. 200 din 1 sept. 1947, partea I-a, p. 7946);
1415. VECSLER / VEXLER, David – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072);
1416. VEXMAN, Israel – din 1948 director adjunct în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3707);
1417. VEZENDEAN, Victor (n. Desideriu FRIEDMAN) (n. 6.V.1916, Vezendiu, Satu-Mare) (în alte documente oficiale ortografiat “Vezendeanu”) – şef-adjunct al Secţiei Relaţii Externe a C.C. al P.M.R. (1950-1953), apoi viceprimar al Bucureştiului (alt evreu aidoma Ghizelei Vass, lui Radu Mănescu, Mihail Florescu sau lui Nicolae Goldberger, care, aşa cum remarca şi Levy (2002), nu au căzut victime ale epurării pretins “antisemite” din 1952-1953); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, iar în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a;
1418. VIANU, Ernestina (11.IX.1914 – XII.1984) – membru de partid din 1 ian. 1945 (dosar V/74 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); după război şefă de serviciu la D.C.I. Chimico-Alimentară a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1948, partea I-a, p. 6292);
1419. VIANU, Irina – soţia diplomatului Raymond Vianu [v. infra]; refugiată în U.R.S.S. împreună cu mama sa după 8 iunie 1940, revenită la Chişinău în 1945, apoi în România, alături de soţ în misiunile diplomatice ale acestuia, în anii ’60 întoarsă în România, redactor la Viaţa economică, ulterior emigrată în S.U.A. via Israel (Cozonac 2010);
1420. VIANU, Raymond (n. Rubin-Raymond SCHLAEFFER211) (25.I.1925 Bucureşti – 30.XII.2003 Los Angeles, S.U.A.) – în anii ’50 secretar 2 la Legaţia României (responsabil presă) de la Londra, din 1960 la misiunea permanentă a României la O.N.U., ulterior revenit în ţară, emigrat în Israel la sfârşitul anilor ’60 împreună cu soţia sa, Irina, apoi stabilit în S.U.A. (Los Angeles), unde în anii ’70 a tradus câteva lucrări literare din limba română (e.g. Fairy Tales and Legends from Romania);
1421. VICTOROVICI, Victor (n. LÖB) (n. 8.V.1916 Bistriţa) – din 1948 şef de secţie în centrala Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 95 din 22 aprilie 1948, partea I-a, p. 3708; M.Of. nr. 128 din 9 iunie 1947, partea I-a, p. 4635);
1422. VIDA, Eugen – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
1423. VIDRAŞCU, Raia (soţia lui Vania Didenko, alias Ion Vidraşcu) – evreică originară din Basarabia (cf. Carol Neumann, apud Solomovici 2003: 383), în 1950 numită (provizoriu) şefa Cancelariei Consiliului de Miniştri, apoi şefa Direcţiei Treburilor Cancelariei P.M.R. (1953), ulterior membru şi apoi director adjunct al Colegiului Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor (organul propriu-zis al cenzurii în presă) (1953 – anii ’60); decorată în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a II-a, în 1971 (ca pensionară) cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. II-a, iar în 1978 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls II.-a;
1424. VIERU, Mihai (n. Milu VEINBERG) – ministru adjunct (al lui Valter Roman) la Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor (1952-1953) (secţia Economică a C.C. al P.C.R., dosar 64/1955); fratele Sandei şi cumnatul lui Iosif Rangheţ; căs. cu Coca (n. Rosenzweig), sora publicistului Andrei Tudor;
1425. VILNER, Beniamin (n. WILNER, 1899, Polonia) – fost rabin, aflat în atenţia Siguranţei în 1941 ca activist comunist categoria A, după război membru în conducerea C.D.E. şi F.C.E.R., de la 1
211 Şi-a românizat numele în baza deciziei nr. 89.630 din 23 sept. 1947 a ministrului Justiţiei (M.Of. nr. 224 din 29 sept. 1947, partea I-a, p. 8810).
151
aprilie 1945 încadrat în Ministerul Cultelor (M.Of. nr. 120 din 30 mai 1945, partea I-a, p. 4460), în anii ’50 în acelaşi minister ca inspector general (Rosen 1990: 74, 87);
1426. VINEA, Emanoil (n. WEINSTEIN, uneori ortografiat şi în forma românizată VAINSTEIN212) (16.VII.1905 Piatra Neamţ – 8.IV.1969 Bucureşti) – soţul (al doilea al) Ofeliei Manole; ilegalist (din 1935) internat în lagărele de muncă de la Miercurea Ciuc, respectiv Vapniarka213; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1435); după august 1944 consilier (1946) şi secretar general la Subsecretariatul de Stat al Aprovizionării Armatei şi Populaţiei Civile (1946); secretar general al Ministerului Comerţului (1948), secretar general şi ministru adjunct al Comerţului şi Alimentaţiei (1948-1949), ulterior reorganizării ministru adjunct al Industriei Alimentare (1949-1951); director general adjunct al Direcţiei Generale a Treburilor Consiliului de Miniştri (1951-1952); vicepreşedinte al Băncii de Stat a R.P.R. şi ministru adjunct de Finanţe (din 1952); decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Ofiţer, în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; decedat în 1969, incinerat la crematoriul “Cenuşa”;
1427. VIŞAN, Alfred – la sfârşitul anilor ’40 şeful Direcţiei Licitaţii a Ministerului Finanţelor (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2038);
1428. VIŞOIANU, Sorin (n. VIGLER) (n. 18.I.1921 Bucureşti) – după război inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. 7 de pe lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785; decizia nr. 41.998 din 20 apr. 1947 în M.Of. nr. 102 din 6 mai 1947, partea I-a, p. 3577);
1429. VIŢIANU, Solvan (n. Solomon VIŢEL214) (n. 23.VII.1906 Galaţi) – după război numit iniţial de conducerea C.A.S.B.I. membru al Consiliului de Administraţie al Fabricii de Hârtie Buşteni (M.Of. nr. 58 din 11 martie 1947, partea I-a, p. 1841); apoi încadrat conspirat în Siguranţă (avea să ajungă colonel de Securitate), iar oficial funcţionar diplomatic în M.A.E.; detaşat în mandatul Anei Pauker la cu acoperirea de ataşat comercial la Legaţia României din Berna, de unde avea să chiar arestat la 13 iulie 1948 şi apoi expulzat într-un scandal de spionaj215; ulterior revenit în centrala M.A.E., iar apoi pe diverse funcţii în aparatul economic de stat; fişă de cadre în dosarul de la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (u.a. 24/1954, nr. inv. 70);
1430. VLAD, M. Teodor (Vlad Tivadar MAGYAR) – evreu maghiarofon originar din Timişoara ilegalist, de formaţie tâmplar, după război activist de partid, director adjunct în Ministerul Artelor şi Informaţiilor (din mai 1948), co-autor (alături de Ed. Mezincescu, T. Călugăru şi Gh. Şaru) al volumului Grafica sovietică (Bucureşti: Cartea Rusă, 1950), ulterior vicepreşedinte al Comitetului de Stat pentru Artă (1950-1953, responsabil cu direcţiile Teatru, Muzică, Arte Plastice şi Cinematografie), apoi însărcinat cu afaceri la Ambasada României de la Moscova (indicat ca evreu în Kuller 2010: 190, Solomovici 2003: 89 şi E. Giurgiu 2002); fişă de cadre la secţia Relaţii Externe a C.C. al P.C.R. (dosare anexe nr. 11/1954, nr. inv. 43);
1431. VOGEL, Alfons – fost ziarist la Adevărul şi Dimineaţa în perioda interbelică; după război ziarist la Libertatea (sept. 1944 – 1946), membru al Comisiei de Pensii a Casei de Pensii a Ziariştilor,
212 Cf. Felicia (Steigman) Carmelly 1997: 192, 200. Vezi dosarul său de schimbare a numelui de la Ministerul Justiţiei în M.Of. nr. 167 din 22 iulie 1946, partea I-a, p. 7732.
213 Vezi şi http://www.nizkor.org/hweb/people/c/carmelly-felicia/benditer-ihiel.html, care reproduce pasaje din Felicia (Steigman) Carmelly 1997 (Emanoil Vinea-Vainstein menţionat în subcapitolul “Camp Grosulovo”§4. ) V. şi A.N.I.C., fond D.G.P., dosar 104/1940, ff. 10-11.
214 V. decizia nr. 125093 din 11 decf. 1945 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 287 din 14 dec. 1945, partea I-a, p. 10927.
215 V. şi http://www.reference-global.com/doi/abs/10.1515/zstw.1953.65.2.291 şi http://www.scritube.com/istorie/GENOCIDUL-DIN-ROMANIA-REPERE-I73218.php, respective http://db.dodis.ch/dodis/dodis?XE7lhitk5EfsCJlwETjaee4lmywQ1CxSC20rcSGCwCt2qotRiyi6nfS6O3NPu7TU3DMevl0KNJEQOhR5jNXgtKp
152
membru al Comisiei pentru epurarea presei de pe lângă Ministerul Propagandei Naţionale / Informaţiilor, cu grad de consilier cultural principal (1945-1946) (M.Of. nr. 62 din 16 martie 1945, partea I-a, p. 1992), din august 1946 consilier de presă al Legaţiei României la Washington (în mandatul lui Mihail Ralea) (M.Of. nr. 190 din 17 august 1946, partea I-a, pp. 8937 şi 8971), până în iulie 1948, când demisionează (v. M.Of. nr. 173 din 29 iulie 1948, partea I-a, p. 6222); în 1950 depunea mărturie în faţa subcomisiei de Imigrări şi Naturalizare din cadrul comisiei Juridice a Senatului S.U.A. (v. şi Arhiva U.S.H.M.M., colecţia RG-25.012M, Preşedinţia Consiliului de Miniştri, 1940-1944, dosar nr. 178/1943);
1432. VOICU, Mina (n. Hermina?) – soţia lui Ştefan Voicu [v. infra]; fostă ilegalistă şi redactor al Scânteia în anii ’30; după 1944 instructor al C.C. al U.T.C./U.T.M.; activistă de partid cu dosar de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (44/1954); decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a;
1433. VOICU, Ştefan (n. Aurel ROTENBERG) (9/21.I.1906 – 1992; Bucureşti) – de profesie contabil, fost internat în lagărul de muncă de la Vapniarka în calitate de militant comunist; după război preşedintele Sindicatului/Uniunii Ziariştilor Profesionişti (’40-’50), redactor-şef adjunct la Scânteia (1948); profesor şi şeful catedrei de economie politică la Institutul Politehnic Bucureşti (1950-1953); membru supleant al C.C. al P.M.R. (1955-1960), membru al C.C. al P.M.R./P.C.R. (1960-1984), deputat M.A.N. (mandate succesive 1961-1985), redactor şef la Lupta de clasă (redenumită ulterior Era socialistă) (1960-1981), ulterior delegat al P.M.R/P.C.R. la întrunirile internaţionale ale partidelor comuniste; decorat în 1964 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. I-a, în 1970 cu ordinul “Erou al muncii socialiste”, iar în 1981 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. I-a;
1434. VOINEA, Şerban (n. Gaston Joseph BOEUVE) (14.III.1894 Paris – 6.III.1969 Paris) – cu tată etnic francez şi mamă evreică, stabilit cu familia în România în 1911, intrat în mişcarea socialistă în 1916, îşi românizează numele în 1919, discipol al lui C-tin Dobrogeanu-Gherea, după război director al agenţiei Rador (1944-1946); în 1945 membru al Comisiei de control şi cenzură a filmelor cinematografice înfiinţate sub umbrela Direcţiei Cinematografie a Ministerului Propagandei (M.Of. nr. 112 din 21 mai 1945, partea I-a, p. 4198); ulterior însărcinat cu afaceri la Legaţia României de la Berna, “defectează” la sfârşitul anului 1947 şi se stabileşte la Paris; autor al lucrărilor La morale et le socialisme (1953) şi La socialisation (1959), ambele publicate la Paris (Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 666 n. 2; Kuller 2008a: 409-10; A. Niculescu 2002; van der Linden 1992: 146-7; Solomovici 2003: 248; M.Of. nr. 200 din 30 aug. 1946, partea I-a, p. 9556);
1435. VOITINOVICI, A. ALEXANDRU (6.VIII.1915 Paşcani – 5.IX.1986 Bucureşti) (fiul lui Adam (cofetar; fiul lui Iosif, orig. din Galiţia, stabilit la Podul Iloaiei) şi Iulia (n. Zierhoffer; învăţătoare)) – ilegalist cu stagiul recunoscut din 1935 (cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2336, doc. 2)); preşedintele Tribunalului Poporului (mai 1945-1946); secretar general al Ministerului Justiţiei (1946-1948); membru al Consiliului Ministeriale pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară (din 1947); membru al Comisiei Superioare de Coordonare Legislativă (1948); procuror general al R.P.R. (sept. 1948 – 1952), preşedinte al Tribunalului Suprem al Republicii (1954-1967), detaşat ca membru al Curţii Permamente de Arbitraj de la Haga (1967-1973), şef al Colegiului de Jurisdicţie la Curtea Superioară de Control Financiar (1973-1979, pensionat); scriitor şi publicist subnmediocru sub pseudonimele “Al. Voitin” (cel mai frecvent), “Al. Adamescu”, “Adam Apostol”; decorat cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a în 1948 şi cu ordinul “23 August” clasa a III-a în 1964; a prezidat, între alte sute de condamnări ale unor opozanţi ai sistemului comunist, procesele lui Ion Antonescu (1946) şi Iuliu Maniu (1947);
1436. VRÂNCEANU, ? – funcţionară în cadrul Ministerului Comerţului Exterior în anii ‘50, inculpată în dosarul Prodexport – Italia din 1961 (sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale într-o tranzacţie din 1956 încheiată între compania Prodexport, ţinând de Ministerul Comerţului
153
Exterior, şi o companie din Italia) (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 281-2);
1437. WALD, Adolf – în 1946 angajat în centrala Ministerului Informaţiilor, ca translator la Direcţia radio (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12877);
1438. WALTER, Isac (n. 1912 Bucureşti) – ilegalist; în 1941 aflat pe Lista Siguranţei de comunişti categoria A; în timpul războiului condamnat la 5 ani închisoare corecţională şi 2.000 lei amendă pentru activitate comunistă; în sept. 1942 înregistrat de Direcţia Generală a Penitenciarelor între deţinuţii evrei din penitenciarul Văcăreşti, pedeapsa expirând la 14 februarie 1946 (A.C.N.S.A.S.vol. 59, ff. 297-8); eliberat după august 1944; în 1971 planificator la Comitetul de Stat al Planificării; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a;
1439. WASSERMAN, Henrietta – avocat; membru al contenciosului Ministerului Afacerilor Interne (1945-1948), apoi al Contenciosului Ministerului Justiţiei (M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4848);
1440. WECHSLER, C, Berthold Marius – după război şef de secţie la Direcţia Construcţii din D.G.-C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor (M.Of. nr. 20 din 23 ian. 1946, partea I-a, p. 478);
1441. WEIBER, Siegfried – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1442. WOLFF, Marcela – până în febr. 1949 secretară de presă II la Direcţia Presă a Ministerului Artelor şi Informaţiilor (M.Of. nr. 32 din 8 febr. 1949, partea I-a, p. 1123);
1443. WEINBERG, Gustav – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1444. WEINBERG, Leon – în 1949 era şef de birou în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1445. WEINBERG, Moritz – în 1949 era contabil în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1446. WEINER, Gustav – ilegalist, membru de partid din 1933, deportat într-un lagăr de muncă obligatorie în timpul războiului, după august 1944 membru şi pensionar A.F.D.A., epurat în 1958 (Solomovici 2004: 107); probabilă identitate cu “Weiner F.G.”, ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2128);
1447. WEINSTEIN, Chiva – după război funcţionar la Direcţia Tehnică şi Cota Sovietică în cadrul Oficiului Industrial al Bumbacului (M.Of. nr. 282 din 5 dec. 1947, partea a 2-a, p. 7817);
1448. WEINSTOC(K), Eugen – între cei peste 100 de evrei aduşi de Ana Pauker în prima ei lună de mandat din 1947 în centrala M.A.S./M.A.E., instalat şef al Direcţiei Cadre, în aprilie 1948 detaşat pe postul de secretar al Legaţiei României la Belgrad (B.I.R.E. 10 (12 apr.1948): 2);
1449. WEINTRAUB, Noel (fiul lui Ştrul) – controlor (până în febr. 1948), iar apoi promovat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 45 din 24 febr. 1948, partea I-a, p. 1626); în iulie 1948 delegat şef al Serviciului Judeţean de Control Economic Baia (M.Of. nr. 173 din 29 iulie 1948, partea I-a, p. 6220); decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
1450. WEISMAN, P. Carol – funcţionar în cadrul Ministerului Industriei Uşoare, decorat cu Medalia Muncii prin Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 804 din 21 dec. 1964;
1451. WEISS, Adalbert – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1452. WEISS, Ana Renée – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
1453. WEISS, Edeliza – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
154
1454. WEISS, Herman – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
1455. WEISS, Ioan – în 1949 era şef de birou tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Siderurgiei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1456. WEISS, Solomon – după august 1944 şeful Direcţiei Coordonare a Ministerului Lucrărilor Publice, în iulie 1945 detaşat ca ajutor al şefului Secretariatului de Legătură cu Armatele Aliate (M.Of. nr. 156 din 13 iulie 1945, partea I-a, p. 5961);
1457. WEISSBLUTH, Eugenia – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Contabilitate şi Control Financiar a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 641);
1458. WEISSER, Adalbert – din 1947 controlor în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611; M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092);
1459. WEISSMAN, Debora – în 1949 era impiegată în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1460. WEISZ, Ioan – director adjunct al Direcţiei Contribuţii Directe a Ministerului Finanţelor (1947-1948-?) (M.Of. nr. 293 din 18 dec. 1947, partea I-a, p. 11186; M.Of. nr. 219 din 21 sept. 1948, partea I-a, p. 7715); cu dosar la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (128/1952);
1461. WEISZ, Ludovic – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 738; M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
1462. WELTNER, Frideric – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 276 din 28 nov. 1947, partea I-a, p. 10533);
1463. WENDER, N. Elias – menţionat la începutul anilor ’60 ca funcţionar în Comitetul de Stat al Planificării; decorat cu Medalia Muncii prin Decretul nr. 423 din 15 iul. 1963;
1464. WILDERMAN, Carol – din 1947 controlor economic în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 190 din 19 august 1947, partea I-a, p. 7492);
1465. WINTERFELD, Aron – după război, până în iunie 1948, subinspector general în centrala Ministerului Artelor (şi Informaţiilor) (M.Of. nr. 145 din 26 iunie 1948, partea I-a, p. 5386), apoi subinspector genral la Regia Monopoluluiu Cărţilor Ilustrate de pe lângă Direcţia Culturală a ministerului (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5142);
1466. WIRTENBERG, Maria – până la 1 octombrie 1947 controlor în cadrul Direcţiei Generale a Controlului Economic a Ministerului Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9857);
1467. WITZMAN, Marcu (n. 7 dec. 1904) – avocat; în perioada interbelică între avocaţii inculpaţilor ilegalişti, apoi el însuşi ilegalist (membru din 1932, secretar al biroului juridic al partidului); în august 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu; după război înalt funcţionar la Ministerul Muncii, membru al Comisiei Legislative de pe lângă cabinetul ministrului; co-autor al primului Cod al Muncii (1950), profesor de drept muncitoresc în anii ’50-’70, redactor la revista Justiţia Nouă în anii ’50, prim-arbitru de stat până în 1975, când s-a pensionat; decorat cu “Ordinul Muncii” cls. II-a în 1964 şi cu ordinul “Steaua R.S.R.” clasa a II-a în 1971; incinerat la crematoriul “Cenuşa”; fiul său, Marian (n. 1938), a decedat în Israel în 1988;
1468. WOLF(F), “Ghiţă” – din 1948 membru al Biroului secţiei Culturale a C.C. al U.T.C./U.T.M. (v. Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 110), apoi director adjunct al Editurii în limbi străine (Kuller 2010: 189; Solomovici 2003: 88);
1469. WOLF, Elena (uneori ortografiat şi “Wolff”) – din octombrie 1945 şefă de serviciu în centrala M.A.E., până la 31 mai 1948, când demisionează (M.Of. nr. 119 din 25 mai 1948, partea I-a, p. 4584; M.Of. nr. 241 din 22 oct. 1945, partea I-a, p. 9219; M.Of. nr. 156 din 9 iulie 1946, partea I-a, p. 7158);
155
1470. WOLF, Matei – conform memoriilor unui alt cenzor, Carol Neumann, până în anii ’50 şef de departament în cadrul D.G.P.T. şi profesor de economie politică pentru cenzori, ulterior într-o “funcţie administrativă măruntă” (apud Solomovici 2003: 379, 381-2); (?) fiul lui Mayer Wolf Leib şi Reiza Leib, încă în viaţă, la Ramat Gan;
1471. WOLF, Osias – în 1949 era delegat responsabil financiar al Direcţiei Centrale Electrotehnice a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 646);
1472. WULIH MARCUS, Milea (n. Milia VULIH, fiica lui Pinhas şi Basea; căsătorită Marcus; zisă “Emilia”) (n. 2.I.1909 Bălţi) – ilegalistă (cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2083)), dar după război fără calitatea de membru de partid în România, după 1945 funcţionară în Ministerul Comerţului şi Industriilor, în 1948 numită director comercial al nou-înfiinţatei întreprinderi de stat “Alimentexport”; ulterior directoare generală a exportului în cadrul Ministerului Comerţului Exterior în anii ’50, apoi funcţionară la magazinul “Victoria” din Bucureşti; arestată, inculpată şi condamnată în dosarul “Prodexport – Italia” din 1961216 (v. supra); eliberată în 1968; soţul ei, Simon Marcus, era funcţionar la Institutul Chimico-Farmaceutic (M.Of. nr. 195 din 24 august 1948, partea I-a, p. 7038; Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 664-5; Solomovici 2004: 281-2 – ambele surse menţionează eronat numele, citând o notă informativă maghiară remisă Budapestei; B.I.R.E. 22 (20 aug. 1948): 3);
1473. ZAIDMAN, Mişu – în 1949 era impiegat în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Pielăriei a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 643)
1474. ZAHARESCU, Barbu (n. Bercu ŢUCHERMAN217) (11.III.1906 Bârlad – 14.XI.2000 Bucureşti) – ilegalist (membru de partid din 1923, deţinut în lagărul de muncă din Miercurea Ciuc şi în penitenciarele din Chişinău, Aiud şi Braşov, aflat pe lista de comunişti periculoşi întocmită de Siguranţă în 1941, cu dosar personal la Comintern); după război numit la conducerea Direcţiei de Agitaţie şi Propagandă a C.C. în 1949; redactor şef la Lupta de clasă, redenumită Problemele Păcii şi Socialismului (până în 1962), director al Editurii P.M.R. şi şeful catedrei de economie politică la Universitatea Bucureşti (1948-1955), rectorul Institutului Maxim Gorki (1952-1954), director adjunct al Institutului de Studii Istorice şi Social-Politice al C.C. al P.M.R. (1954-1955), ulterior ambasador în Argentina (1955-1956), Turcia (1956-1959), China, Birmania şi RPD Vietnam (1959-1961), membru supleant (1955-1965) şi titular (1965-1974) al C.C. al P.M.R./P.C.R., membru al Comisiei Centrale de Revizie (1974-1984), reprezentant P.C.R. la redacţia revistei Problemele Păcii şi Socialismului (1980-1989); decorat cu diverse ordine şi distincţii de stat în 1948, 1961, 1964 şi 1981; a locuit până la sfârşitul vieţii pe Şos. Kiseleff din Bucureşti;
1475. ZAHARESCU, Betty (zisă “Bibi”) (n. Betty PLICH) (11.IV.1913 Chişinău – 15.X.1999 Bucureşti, asasinată) – soţia ilegalistului Baruch Lerner, apoi a academicianului Barbu Zaharescu [v. supra]; după război în conducerea U.F.A.R./U.F.D.R., apoi însoţindu-şi soţul în misiunile diplomatice; decorată prin decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a III-a; după unele surse, bunica prezentatorului TV Andrei Zaharescu (fiul lui Mircea); mama lui Laurent Sorell (stabilit în Texas, S.U.A.), Mircea Zaharescu (Bucureşti), Anna Fielder (Londra) şi Vladimir Zaharescu (Ierusalim);
1476. ZAHARIA, Ilie (n. Iuju GRUMBERG)218 (după alte surse “Ştrait”) (n. 1912) –ilegalist, combatant în Spania şi în Rezistenţa Franceză, înscris în partid în timpul studenţiei, şef al presei
216 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f%3A%5Cweb%5CFise+matricole+penale+-+detinuti+politici%5CW%5CW+01.+Wacaluc+-+Wutschi%5CWulin+Milea+P%2FP1040599.JPG.
217 V. pentru românizarea numelui decizia nr. 124485 din 8 dec. 1945 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 291 din 19 dec. 1945, partea I-a, p. 11956.
218 Un referat din decembrie 1940 al Corpului Detectivilor îl menţionează pe Juju Steinberg, alias Ilie Zaharia, comunist, în redacţia săptămânalului Reporter (v. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/136/art11-arhiva.html).
156
de partid în 1943; după război autor al unor articole în Scânteia (august 1944 – 1946), secretar general /cu grad de consilier superior) al Ministerului Industriei şi Comerţului (1945-1948), pentru câteva luni în 1948 secretar general al Ministerului Industriei, apoi funcţionar superior la Comisia de Stat pentru Planificare (1948-1953), “epurat”, ulterior profesor la A.S.E. Bucureşti şi redactor la revista Probleme Economice, la începutul anilor ’70 vicepeşedinte al Comitetului de Stat pentru Preţuri; decorat în 1947 cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler de către fostul suveran Mihai (M.Of. nr. 194 din 25 aug. 1947, partea I-a, p. 7666), în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls.III-a, iar în 1971 (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971) cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; emigrat în Israel, apoi stabilit în SUA; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 136/1956 şi 108/1956 (Levy 2002: 210; Tismăneanu 2005: 197, 328; Cajal şi Kuller 2004: 362; Solomovici 2003: 248; Cutişteanu şi Ioniţă 1981: 104; C.S.I.E.R./Kuller 2008a: 460);
1477. ZAHARIA, Leon – în 1949 era referent tehnic în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1478. ZALMAN, Leibu – din 1947 inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
1479. ZALMANOVICI, Moise – în 1949 era şef de birou administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite Ministerului Industriei (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1480. ZANDBANC, Isac (20.I.1901 – I.1973) – avocat; ilegalist, membru de partid din 1930 (dosar Z/13 Colecţia “ilegalişti decedaţi”); după război numit avocat în Contenciosul Ministerului Muncii; membru al Comisiei de epurare la Teatrul Muncitoresc Bucureşti (M.Of. nr. 103 din 9 mai 1945, partea I-a, p. 3758; M.Of. nr. 35 din 13 febr. 1945, partea I-a, p. 1014; M.Of. nr. 217 din 24 sept. 1945, partea I-a, p. 8279);
1481. ZANDBANC, Iţic – după război refent şef în centrala Ministerului Muncii; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4251);
1482. ZARAFU, Charlotte – inspector general adjunct la D.G.C.E. a M.I.C., iar după reorganizarea ministerială la Serviciul Control al Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384);
1483. ZAUER, I. Herman – director la Ministerul Industriei Petrolului şi Chimiei la începutul anilor ’60, decorat în 1963 cu Ordinul Muncii cls. III-a;
1484. ZECK, Paul – după război şef de serviciu în centrala Ministerului Sănătăţii; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 119 din 28 mai 1947, partea I-a, p. 4254);
1485. ZEIDER, ? – dr. juristconsult (echivalentul consilierilor juridici din prezent) al M.A.E. după război;
1486. ZEIDMAN, Alter David (frecvent ortografiat şi “Zaidman”) – după război inspector general în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968); în sept. 1948 revenit ca funcţionar înalt în centrala Ministerului Finanţelor, membru al Comisiei Centrale a Timbrului (M.Of. nr. 210 din 10 sept. 1948, partea I-a, p. 7461; M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5357); unul din avocaţii care au mimat apărarea sârbilor bănăţeni condamnaţi în 1950 pentru “titoism”, rolul lor fiind “cu adevărat jalnic” (Rusnac 1997);
1487. ZEIGHER, Simion (n. Simon ZEIGER, fiul lui Volf Volco şi Bella; uneori ortografiat şi “Ţaigher”, respectiv “Zeiger”) (26.IX./9.X.1914 Chişinău – 29.X.1980 Tel Aviv, Israel) – ilegalist (şi, cf. Troncotă 2006: 50, spion sovietic), cu liceul absolvit în Chişinău, student la Praga şi apoi la Şcoala Superioară Tehnică Cehă din Brno (unde în 1936 se afla în atenţia organelor locale de informaţii pentru activităţi comuniste, v. Nastasă 2011: 582); cu fişă personală în
157
Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1900, doc. 2); după război şef de cabinet al lui Gheorghiu-Dej la Ministerul Comunicaţiilor (1945-1946), secretar general al ministerului Economiei Naţionale (1946), vicepreşedinte şi preşedinte al Comisiei de Stat pentru Planificare şi simultan ministru adjunct la Ministerul Industriei şi Comerţului (1947-1948), membru al Consiliului Ministeriale pentru Redresare Economică şi Stabilizare Monetară (din 1947), ministru adjunct al Economiei în cadrul Consiliului de Miniştri, responsabil cu Consiliul Superior Economic (1948) şi vicepreşedinte C.S.P. (1948-1949), consilier al ministrului la Ministerul Energiei Electrice (1950-1954), vicepreşedinte al C.S.P. (1954-1957), președinte al Comitetului de Stat pentru Problemele de Muncă și Salarii (cu rang de ministru) (1957-1965-1966), ministru adjunct al Muncii (1968-1969), autor ocazional la revista Probleme Economice, încadrat în 1972 cu grad de profesor la I.P.B., pensionat în 1973; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Comandor; în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a III-a, iar în 1964 cu ordinul “Steaua R.P.R.” cls. II-a; emigrat în Israel în 1973 împreună cu soţia sa Stela, a colaborat cu Universitatea Ebraică din Tel Aviv, lucrând cercetător în domeniul dreptului internaţional al muncii;
1488. ZELL, Bernard (în alte documente cu varianta de prenume “Bernat”) – după război încadrat ca inspector vamal la Direcţia Vămilor din Ministerul Finanţelor; în 1948 numit membru al Consiliului de Administraţie al Societăţii Naţionale de Gaz Metan (M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1948, partea I-a, p. 314); în 1949 în centrala Ministerului, pe post de controlor-revizor principal (M.Of. nr. 5 din 9 ian.1949, partea I-a, p. 315; M.Of. nr. 13 din 17 ian. 1949, partea I-a, p. 590);
1489. ZIBALIS, Avram – în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le fixau domiciliu obligatoriu; după război controlor, apoi inspector la D.G.C.E. a M.I.C. / Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 149 din 26 iunie 1941, partea I-a, p. 3678; M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5784; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
1490. ZICKEL, Rosi – în 1948 era controloare în cadrul D.G.C.E. de pe lângă Consiliul de Miniştri / din cadrul M.I.C (M.Of. nr. 120 din 26 mai 1948, partea I-a, p. 4611; M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5785);
1491. ZILBER, C. Herbert (zis “Belu”, în fişele din penitenciare ZILBERT219) (14.X.1901 Tg. Frumos – 1978 Bucureşti) – ilegalist, “la 27 de ani era spion sovietic”, condamnat ca atare la 5 ani închisoare (Solomovici 2004: 184); după război iniţial consilier economic în centrala Ministerului Afacerilor Străine (din mai 1945), apoi expert în delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris (1947), apoi director al Institutului Român pentru Studiul Conjuncturii, profesor de economie politică la Universitatea Bucureşti şi director al Casei de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C.) între 1944 şi 1947, arestat şi condamnat în “procesul Pătrăşcanu”, graţiat în 1964, ulterior publicist sub pseudonimul “Andrei Şerbulescu”; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 96/1968;
1492. ZINGHER, Emanoil – după război inspector în administraţia centrală a C.A.S.B.I., reconfirmat în funcţie în iunie 1948 de Comisia Ministerială pentru Aplicarea Armistiţiului (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968);
1493. ZISU, Leon – în 1948 numit membru al Consiliului Director al Oficiului Industrial al Produselor Farmaceutice şi Chimice de Specialitate de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului (M.Of. nr. 65 din 18 martie 1948, partea I-a, p. 2382);
219 V. http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/Z/Z%2002.%20Zara%20-%20Zwolfer/Zilbert%20Herbert/index.php. V. şi menşiunea solicitării sale de schimbare a numelui în “Şerbulescu” în M.Of. nr. 46 din 26 febr. 1945, partea I-a, p. 1484.
158
1494. ZISSU, Gheorghe – după război funcţionar la Comisariatul General al Preţurilor de pe lângă Ministerul Industriei şi Comerţului, apoi funcţionar cu atribuţii de control în centrala Ministerului Asistenţei Sociale (M.Of. nr. 222 din 29 sept. 1946, partea I-a, p. 8460; M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1947, partea I-a, p. 4533);
1495. ZISSU, Marcu – în 1949 era referent de specialitate în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lemnului şi Mobile Finite (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 662);
1496. ZISSU, Matiaş – inspector la D.G.C.E. a M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384; M.Of. nr. 173 din 31 iulie 1947, partea I-a, p. 6781);
1497. ZISSU, Renee – în 1949 era contabilă în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Lânei şi Mătăsii a Ministerului Industriei (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 644);
1498. ZUCKER, Leon – controlor la D.G.C.E. a M.I.C., iar după reorganizarea ministerială în centrala Ministerului Industriilor (M.Of. nr. 112 din 17 mai 1948, partea I-a, p. 4384);
1499. ZUCKER, Ludovic – în 1949 era referent administrativ în cadrul Direcţiei Centrale Industriale a Energiei Electrice (M.Of. nr. 15 din 19 ian. 1949, partea I-a, p. 642);
1500. ZU(C)KMAN, Leib – după război controlor în cadrul D.G.C.E. a M.I.C., în ianuarie 1948 avansat inspector economic (M.Of. nr. 24 din 30 ian. 1948, partea I-a, p. 737; M.Of. nr. 204 din 5 sept. 1947, partea I-a, p. 8072); participă la inventarierea bunurilor Domeniilor Coroanei imediat după abdicarea regelui Mihai; menţionat în memoriile lui Vladimit Trebici (2011);
Enumerări selective precum cea de mai sus, care ar putea fi extinse în mod dezirabil până la un grad satisfăcător de cuprindere pe măsura creşterii accesibilităţii surselor primare de informare, confirmă percepţiile prima facie subiective ale unor înalţi demnitari comunişti din perioada imediat succesivă celui de-al doilea război mondial; spre exemplu, într-o şedinţă a Biroului Politic al P.M.R. din 10 februarie 1960, Gh. Gheorghiu-Dej rememorează că la sfârşitul anilor ’40 (identificarea perioadei decurge contextual în stenograma discuţiilor) “… la CSP [Consiliul de Stat al Planificării] peste 80% [erau] elemente de origine evreiască […] Am întrebat de ce la Consiliul de Miniştri sunt peste 60% elemente evreieşti, cine i-a adus acolo, au venit singuri?” (apud Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 641, 644, subl. n., I.A.).
Contextualizate şi supuse verificărilor obiective, asemenea percepţii depăşesc spaţiul subiectivismului perceptual pentru a-şi identifica solide confirmări empirice în mai toate segmentele administraţiei şi sistemului politic centrale din primii ani de comunism în România. Astfel, în cazul invocat de Gheorghiu Dej, documentele de arhivă din perioada 1948 – 1963 identifică între funcţionarii Comisiei [din ian. 1953 Comitetului] de Stat al Planificării:
 preşedinţii succesivi (?) Miron Constantinescu (1948-1955), Al. Bârlădeanu (1955-1956), Gheorghe Gaston-Marin (1956-1965);
 vicepreşedinţii Simion Ţaigăr/Ţaigher (1948-1949, 1954-1957), Rudolf Efraim (1948-1952), Mircea Oprişan (1952-1954), Şt. Arsene (1952-?), Anton Moisescu (1953-1954), Mauriciu C. Novac (1959-1969), Horaţiu Atanasiu/Atlasman (anii ’60);
 între directorii generali, şefii de direcţie şi varii alţi funcţionari: Ernest Austerman, Bercu Feldman, Sami A. Flachs, Simon Katz, Heinrich Abramovici, Vladimir Kraft, Ernest Schlesinger, Edy I. Areşteanu, Paul Alexiu, Islea S. Avandici, Vladimir Boico, Izu Grosu, Dan Herstein, Paula A. Korn, Iosif A. Maimon, Lionel S. Marcovici, Marcel L. Marcus, Hary A. Pincas, Gustav Roman, Sofia A. Rosenzweig, Lulu S. Rozenthal, Raul Rosel Săveanu, Cerbu S. Sigler, Iulius M. Simovici, Isias B. Soreanu, Benţin Abramovici, Chely Weisbuch-Streja, etc.
159
Alegerea aleatoare a trei ministere ca exemplificări ale ponderii evreilor la vârful aparatului administrativ-guvernamental în primii ani succesivi celui de-al doilea război mondial (cu o pondere a evreilor de 2,5% în totalul populaţiei României în anul 1948) confirmă existenţa remarcabilă a ceea ce S. Bottoni, chiar fără a recurge la contabilizări detaliate, eticheta ca “o adevărată filieră evreiască” (alături de, secundar şi incomparabil mai redusă numeric, una maghiară) “în diferite aparate ale nomenclaturii” (Bottoni 2010:59):
 în Ministerul Afacerilor Externe, unde, în 1949, din totalul celor 746 salariaţi ai Ministerului, mai rămăseseră doar 32 proveniţi din vechiul aparat diplomatic220, erau evrei [cel puţin următorii]: în centrală – ministrul (A. Pauker); secretarul general (şi simultan ministrul-adjunct) al Ministerului (Ana Toma (Grossman), care i-a succedat lui E. Mezincescu (Mesinger)); proximul (din 1950) prim-adjunct al Anei Pauker, Avram Bunaciu; secretara ministrului (Ilca Melinescu (Wasserman); şeful direcţiei Cabinet al ministrului (C. Bogdan (Grünberg)), şefa direcţiei cadre (I. Felix, din 1950); 10 din cei 12 (adică 83%) şefi de direcţii şi departamente (E. Balaş (Blatt); E. Micu-Chivu (Klein), I. Ardeleanu (Adler), C. Ardeleanu (Turcu), M. Bălănescu (E. Bendel), E. Georgescu (Samoilă), C. Luca-Boico, C. Lustig, P. Iosif (Brauchfeld), E. Păsculescu (Tescovici (?)), Nicu Şerban (Herşcovici)); acestora li se adăugau la nivelurile ierarhice subsidiare o multitudine de funcţionari de diverse ranguri şi grade diplomatice: S. Constantinescu (Bloch), Zeider, Mundi Brenner, Nichita Rabu, Felicia Sumarit, S. Ijacu (Izsak), Edwin Glaser, Nicolae Gonda (Szille), T. Huck, A. Jacob-Feuerştein, Ionel Crişan (Kirschen), Ella Marcus, tov. Maer, tov. Fischer, Boris Holban (câteva luni în 1948), Matei Gall, tov. Kimell, Eugenia Manole (Abramovici), Alice Fetcu, Emilia Milco/Bogdan, Caseru Rene Odette, Eugen Charap, Vera Simon, Oscar Conobel, Elena Wolf(f), Alexandru Leist, Emil Riegler, tov. Altăraş, I. Petran (Pocler), Liuba Herşcovici, Bella Mihnea, Reiner Biemel (?), Eliza Andronache (Zilberstein), Rudolf Modgesch (?), Max Fonea, tov. Tenţ, Sanda Clejan, E. Iacubovici de Barlo, Aneta Loghin (Löbel), Aurelian Bela (Auerhahn), Minder Bellanger, M.G. Groner, Lupan ?, Judith Lazaride, Rita Rotter, Viorica Roth, J. Văleanu (Weinreb), George (Ştrul) Beraru, Janette Verona, M. Aderca (Adelstein), Roberta Gaston-Marin, contabilul Solo Merovici, funcţionarul comercial Idel Rubinstein, dactilografa Sarah Goldenberg, funcţionara administrativă Paula Froda, dactilografele Aurica Brucker şi Aurelia Profeta, stenodactilografele simple sau şefe Leontina Haberman, Rozi Fonstein, Sofia Mironescu, Janina Câmpeanu, şoferul Şmil Rauchwerger, etc. la nivelul reprezentanţelor diplomatice – şefii misiunilor, inter alia, la Moscova (S. Bughici (David), Roma (M. Levin), Tel Aviv (P. Davidovici), Budapesta (I. Farladanschi), plus prim secretarul legaţiei de la Stockholm (E. Dan/Davidovici), Belgrad (A. Lupan (Lustman)), consulul în Bulgaria (la Rusciuk – Rudolf Stoian), cărora li se adăugau nenumăraţi alţi funcţionari diplomatici precum J. Rosenthal, E. Weinstoc(k), Marcela Simionescu, A. Lăzăreanu (expulzat cu câteva luni înainte) şi A. Vogel (până în 1948) (toţi la Washington, unde din 1950 avea să fie ministru H. Făinaru), Clara Hönig, Retti Abramovici (Moscova), Caseru Rene Odette (Vatican), Şt. Baciu şi S. Viţianu (Witzman) (la Berna), Iancu Berciu (Varşovia), Alice Brădescu (Paris), Alfred Hubert (Bruxelles), Tereza Macovescu (Ungar), Lucia şi Eugen Mantu (Marcuzon), Vera Simon şi I. Szillagy (Londra), Y. Goldenberg (Cairo), Ecaterina Raicu (Praga), Rita Pistiner Vaisberg (Sofia), Ada Lupan şi Leon Ghica (Diamand) (Belgrad), Ana Stern, Lucia Şerban (Buenos Aires), Anitta Ioanid (Ankara), etc., etc., etc.
220 V. A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Organizatorică, dosar nr. 47/1949, ff. 1-19.
160
 În Ministerul Artelor şi Informaţiilor, în perioada 1948-1949 (cu 637 din totalul de 809 angajaţi ai Centralei din 1949 nou-angajaţi după 23 august 1944221), în administraţia centrală a ministerului erau evrei222: ministrul Artelor şi Informaţiilor – E. Mezincescu (Mesinger); secretarul general N. Moraru (I. Şafran); aproape toţi şefii de direcţie şi inspectorii generali/şefi (mai puţin, probabil, directorul C-tin Bugeanu, respectiv Dumitru Mihalache), plus unul din cei 3 secretari generali ai ministerului în 1948: dir. M. Breslaşu (Breslau/Bresliska), dir. P. Iosif (premergător stagiului la M.A.E.), insp. gen. A. Mendelsohn, dir. A. Lăzărescu (Lazarovici), dir. M. Novicov (Neuman), dir. M. Davidoglu (Davidsohn), insp. gen Simion Alterescu (Ierusalim), insp. şef R. Bogdan, insp. gen M. Raicu (Reitman), insp. gen A. Baranga şi insp. gen R. Negreanu (Schwartz), insp. gen Dan Negreanu (?), insp. gen. Liviu Floda (Leibovici), dir. adj. Teodor Vlad (Magyar); directorii adjuncţi Liman (Löbelsohn) Clara, Ernest Halpert; inspectorii generali adjuncţi Aron Winterfeld, Gheorghe Rosen, Alfred Mayer, Leon Gruss (până în iunie 1948), Emeric Rado, Maximilian Schulman; inspectorii Cerbu (Hirsch) Emanuel, Deutsch Costel, Herţovici Paul, Magdalena Iacob, Heinrich Kraid, Dorio Lazăr, Willy M. Moglescu, H. P. Blazian (până în mai 1948), Miriam Tausinger; prim consilierii de presă George Spina (prim consilier), Mauriciu Edel, Dondi Galin, David Manolescu; consilierii Laurian Băluş, M.H. Maxy, Bogdan Varvara (Rosen); prim secretarii de presă Ausch Ernest, Deceanu Barbu, Lucia Demetrius, Emil Fulda (Weissberg), Maximilian Krauss, Radu Lupan (Leibovici), Aurel Son, Aida Vermont (Grünberg); secretarii de presă (cenzori / lectori) Adam Simon, Adolf Renate, Barbu Morel, Benedek Tiberiu, Bercovici Mircea, Bercu Iosif (alias Şerbănescu), Călin Barbu, Diamant Basile, Eli Haim Ber, Emilian Marie-Liese, Fermo Alexandru, Gärtler Roza, Gartner Gusti, Gueron Isac, Hehter Sanda, Horodniceanu Florin, Iancovici Herman, Jar Alexandru, Jurist Eduard, Kraid Evy, Lăzărescu Clara, Lespezeanu Henrietta, Lustgarten Mili, Maxy Liana, Mehr Iacob, Neuman Carol, Pascariu Tina, Perlmutter Stefania, Popper Jean, Rado Ivan, Rapaport Roland, Râpeanu (Rosenberg) B., Rosenthal Amalia, Schechter Otto, Schileru Eugen, Stănescu (Fischel) Eugen, Ştefănescu Al.I., Wolff Marcela; şefii de secţie Alămaru Lipa, Câmpina (Friedman) Barbu, Cohn Mozes, Fidler Sofia, Fisch Sanda (Surica), Flavian (Finkelstein) Jacques, Gottlieb Madeleine, Halpern Suzana, Horodniceanu Zoe, Leon (Herşcovici) Alexandru, Lupu Mihail, Pascal Ernestine, Priseceanu Josefine, Reicher Boris, Goliger Pia, Sadoveanu (Pşait) Lucia, Schwartz Ida, Stein Antoaneta, Sternberg Samson; şefii de serviciu Natalia Davidescu, Leon Haber, Iulius Ganz, David Perlea, Carol Wilner; şefii de birou Beram Sofia, Davidescu Lucia, Friedman Maria, Neiger Elza, Streitman Luiza, Şmilovici Max, Sofia Beraru (până în iunie 1948); şefii adjuncţi de birou Suzana Simion, Rebeca Leizerovici; translatorii interpreţi, şefi sau simpli Cohn Moses, Schäffer Flaviu(s), Kirschen Tauba, Mihail Ludmila, Soare Zina, Spina (Schreiber) Natalia, Stănescu Josette, Sterian Adela, Ştefănescu Paula, Vitner Carol; translatorii Direcţiei Radio Simpson Weitlener, Adolf Wald, Henrich Carasso, Margit Rudich, Stefania Perlmutter, Melita Mayer, Marcel Holban, Willy Savin, Albert Clain şi Igor Block, respectiv redactorul Bernard Bereanu; secretarul organizaţiei de bază a partidului din minister – Harry Brauner (v. infra), contabilul-şef al ministerului Artelor / şi Informaţiilor până în iunie 1948 – Iacob Haimovici, regizorul S. Alperin, şefa de atelier Clara Spitzer, consilierul cultural Isac Lazarovici, secretarii culturali Tina Pascariu, Emanoil Donea (Pşait) şi Ana Bergman, referenţii Ella Matei (până în iunie 1948), Cecilia Merlaub, arhivarele şefe / principale Victoria Akerfeld, Stela Stănescu, arhivara ajutor Elena Solomon, arhivara-registrator Emilia Solomon, desenatorii grafici Isidor Mittelman, Maria Schweffelberg, dactilografele simple sau principale/şefe Silvia Feyns (până în 1948), Corina Ciolan (Richter), Lola Jung, Stefania Moritz, Alice Suter, Carmen Herescu, Florica L. Hirsch, Silvia Kutny, medicul Rozalia Roitman, fotograful
221 Ibid.
222 Conform Jurnalului (1948-1954) scriitorului Pericle Martinescu, la sfârşitul anilor ’40, din 147 de angajaţi în centrala Ministerului Artelor şi Informaţiilor, “100 aveau nume de împrumut” (apud Solomovici 2003: 380).
161
Avram Rudolf, gestionarul Natti Goldner, laboranta Liza Alămaru, arhitecta Dorina Gâtlan (Weiss), contabilul-ajutor Iacob Cornea, telefonista Janette Stănescu, stenodactilografele Clarisa Cramer, Gertrude Goldstein, Sofia Madrer, inginerul Sergiu Schuller, mecanicul Samuel Moses, electricianul David Goldştein, şoferul Hugo Mihail, etc.
 În Ministerul Industriei şi Comerţului, în august 1947 (guvernul Goza I), toţi cei 6 secretari generali ai Ministerului Industriei şi Comerţului erau evrei: Simion Zeigher, Al. Bârlădeanu, Ionel Miletineanu, Emanoil Vinea, Ilie Zaharia (Ştrait) şi Rudolf Efraim; ulterior scindării M.I.C. în Ministerul Comerţului şi Ministerul Industriilor; la Direcţia Generală a Controlului Economic din cadrul ministerului, statele de plată din anul 1948 cuprindeau estimativ 85-90% evrei: inspectorii generali sau generali adjuncţi: Barat Leon, Beck Fritz, Boiangiu Octavian, Broder Emil, Codrin Jacques, Fabian Andrei, Fundoianu Samoil, Hintz Ştefan, Iliescu Ghizela, Izsak Vasile, Keller Mihai, Marcovici Lazăr, Marcu Asher, Nasta Mauriciu, Rodan (Rubinstein) Lionel, Spiegler Samoil, Stoian Haim, Topertzer Eduard; respectiv Holdich Grigore, Moscu Gerard şi Zarafu Charlotte (ultimii preluaţi în mai 1948 în Ministerul Industriilor); inspectorii Abramovici Şmil, Alpern Miklos, Areşteanu Edy, Avandic Cela Heda, Bălan (Katz) Marcel, Beck Theo, Bogdan Hună, Boer Riven Avram, Brumfeld David, Bujum Otto, Cheis Max, Cohn Ioan, Cohn Samoil(ă), Cernovitz Moise, Ebner Leopold, Faber Waldemar, Finkel Heinrich, Fischer Leon, Florian (Feibisch) Moise (1946-1947, 1948-), Franchel Ionel, Frank Solomon Mihail, Friedländer Eugen, Fulga Heinrich, Gălăţeanu (Kessler) Adolf, Georghiu Leon, Goldenberg Albert, Gronich Leon, Grümberg Abraham, Grünstein Henri, Hausirer Berthold, Herescu A. Frucht, Hertzog Leonard, Hilf Arno, Imberg Silviu, Irescu David, Iţicovici Iancu, Kaufman Jean, Kesler Iulius, Klein Leopold, Leibovici Leonte Leon, Leibovici Sulim, Leister Bernhard, Lichtman Eugen, Lupu Alexandru, Lupu Iancu, Marcovici Iacob, Marcovici Iuliu, Marcus Alfred, Medrea Simonette, Mendelsohn Iosif, Mora (Leibovici) Henriette, Moses Iancu, Mosesohn Leon, Munteanu Vili, Nachmias Virgil, Neulicht Cornelia, Oprişan Moise, Ornstein Alexandru Peltz Zissu, Pincas Mayer, Rauşer B. Solo, Rosenberg Samoil, Rosman Iacob, Roşcu Edgar, Russu Reimond, Saphir Ignat, Sapşe Sami, Schlesinger Edmond, Schmutzer Adolf, Schwartz Ivel, Schäfer Iosif, Siegler Cerbu, Solomon Max, Soreanu (Siegelbaum) Osias, Stern Ignaţiu, Şoimu Albert, Vişoianu (Vigler) Sorin, Zalman Leibu; respectiv Şapira Isidor, Vesler David, Weintraub Noel, Weiss Adalbert, Weisz Ludovic, Wexler David, Zissu Matiaş, Zukman Leib (ultimii din mai 1948 în Ministerul Industriilor); respectiv Funkel I., Gălăţeanu Sapse, Kaiserman Sandu, Schlesinger Ernest Carol (ultimii preluaţi după reorganizarea ministerială din aprilie 1948 în Ministerul Industriilor); controlorii Abraham Iosif, Abra(ha)m Zalman, Abramovici Lazăr, Abramovici Leon, Alpern Haim, Alter Haim, Arnăutu (Aronovici) Martha, Aşkenazi Max Beno, Askenazi Maria, Bandner Solomon, Bălteanu Rudy, (?) Bekavetz Carol, Benkö Emeric (1946-1947, 1948-), Bercovici Bănică, Berkovits Vasile, Birthelmer Mihai, Brucăr Calman, Butnaru Arthur, Câmpeanu Aurel, Câmpeanu Liviu, Ciuberea Adolf, Cornea Alexandru, Cosmescu Moise, Crişan Adalbert, Croitoru David, Debu Ilarie, Deutsch Ignat, Diamant Bazil, Drimmer Menyhest, Druchmann David, Edelman Marcel, Eibl Augustin, Ferenbac Iosif, Fildgut Eugen, Finkelstein Faibiş, Flachs A. Sami, Fleischer Erwin, Florea Zilli, Focşeneanu Eleodor, Friedman Herman, Frölich Petre, Geller Stefan, Graubart Iosef, Grümbaum Simion, Gunea (Grünbaum) Eliza, Guttman Isak, Hafner Iţic, Hermelin Wolf, Herşcovici Morel, Herşcovici Solomon, Hirsch Mendel, Hudescu Pangrate, Iankolovits Heinrich, Jezovitz Felix, Juster Oscar, Katz Marcel, Katz Victor, Kell Silvia Ecaterina, Klein Alexandru, Klein Meşe, (?) Kubitz Carol, Lax Ludovic, Leb Nicolae, Leibovici Alexandru, Leibovici Ionaş, Leitman Stefan, Leizer Moise, Levcovici Sergiu, Löwy Eugen, Mandel Mihail,
162
Melamedman Valentina, Micheller Carol, Michelsohn Beniamin, Milkert Bruno, Moise Avram, Moscovici Iancu, Negrin (Schwartz) Arnold, Nemţeanu Iancu, Nussenblatt Nathan, Peltz Ludovic, Perl Samoil, Perşinaru David, Petroianu (Goldstein) Paul, Platz Valeria, Propper B. Adalbert, Rieder Zoltan, Robinson Paula, Roitman Iţcu, Ronai Adalbert, Rosenberg Iulius, Rosenberg Samuel, Rosenthal Ignatz, Roth Matilda, Salamon Alexandru, Sassu (Herşcovici) Stefan, Săvulescu (Sabetay) Simion, Schleien Baruch, Schönberger Ignatiu, Schreiber Zozo, Schwartz Anuţa, Schwart Arcadie, Schwartz Bruno Vlad, Segal Moise, Siegler Mauriciu, Singher Silviu, Solomon Andrei, Solomon Simon, Spitz Mauriciu, Spreng Ladislau, Stern Adalbert, Stern Nicolae, Stern Zoltan, Tarcsi Kalman, Tobias Tobias, Ulmeanu (Ulmann) Paul, Weiss Ana Renée, Weiss Herman, Weisser Adalbert, Weltner Frideric, Wilderman Carol, Zickel Rosi, Zonner C.; respectiv Abramovici Osias, Zibalis Avram şi Zucker Leon (din mai 1948 în Ministerul Industriilor); respectiv Barhad Aurel (inspector), Abramovici David, Burahovici Wilhelm, Grümbaum Simion, Haim Hary Simon, Herşcovici Rahmil, Holinger Aron, Katz Leib, Lachner Emanoil, Lieblich Aurel, Löbl Adolf, Marcovici Gheorghe, Rosman Iacob, Wirtenberg Maria, Teleki Iacob (ultimii transferaţi în toamna lui 1947 la Ministerul Industriilor); ba chiar şi dactilografele Klinger Estera Coca, Schnierer Malca (ulterior promovate controloare), oamenii de serviciu Salamon Zoltan şi Wolf Iosif, etc. şoferii Kaufman Ioan, Lupu Solomon, Maierovici Lazăr, etc. Succesiv scindării din 1948 a M.I.C. în Ministerul Comerţului şi Ministerul Industriilor şi structurării celui din urmă în Direcţii Centrale Industriale, etnicii evrei ocupau următoarele poziţii de conducere: şefii D.C.I. a Siderurgiei (David Katz-Căţoiu), a Lemnului şi Mobilei (Adalbert Harap), a Cadrelor (Flavin Blassian), a Lânei şi Mătăsii (M. Grindea-Grinberg), a Bumbacului (Andrei Kun), respectiv şefii adjuncţi ai DCI a Energiei Electrice (Charlotte Novac), a Chimiei (Solomon Luca), a Bumbacului, Inului şi Cânepei (Adolf Bergher şi Emerich Krausz), a Lânei şi Mătasei (Leon Moisescu şi H.D. Lovian), a Întreprinderilor Prelucrătoare de Materiale Plastice (Rafael Faru). Alegând aleator una din aceste Direcţiile Centrale Industriale, cea a Lemnului şi Mobilei Finite, tabelul angajaţilor din în ianuarie 1949 îi cuprindea – ca şi cum ingineria ar fi fost o realitate străină etnicilor români – pe: şeful Direcţiei, Adalbert Harap (Charap), inginerul-şef al Direcţiei, Simion Naftali; şefii de secţie Mihai Heger, Roger Haim, Lazăr Hart; şefii de birou tehnic Ernest Kamil, Oscar Kohn, Alexandru Pratscher, Arie Fisch, Gheza Riegler, Berthold Sand, Herman Klairman, Marcel Hervian; şefii de birou administrativ Carol Korner, Leon Honigsberg, Israeil Binder, Carmen Mathias, Mathilda Râpeanu, Moise Zalmanovici, Dina Horodniceanu; referenţii de specialitate Siegfried Weiber, Friederich Landman, Max Rabinovici, Ladilau Klain, Martin Ehrenweld, Gabriel Brotman, Leon Calmanovici, Leon Bora, Solomon Lupovici, Honora Poppel, Max Salpeţer, Marcu Zissu, Iosif Levas, Adalbert Feder; referenţii tehnici Heinrich Lobensohn, Dezideriu Neuman, Ilie Clementin, Leon Zaharia, Teodor Max, Herman Alpern, Martin Rosenfeld, Nathan Teller, Jean Jacobsohn; referenţii administrativi Eva Mayor, Iuliu Gewold, Gustav Weinberg, Dasia Kahane, Paula Marcus, Marcu Cohn, Stela Celan, Efraim Marcovici, Gita Aronescu, Beatrice Gregor, Ghizela Herşcovici; dispecerii de specialitate Eugen Lichtman, Carol Linder; dispecerii Adolf Lobel; impiegaţii Ecaterina Albici, Frieda Iosuv, stenodactilografele Clara Alexiu, Fany Schwartz, Alice Vianu; contabilul Iosif Alter, dactilografa Ana Bercu, etc. Ulterior altor reorganiuzări ministeriale ale Consiliului de Miniştri, în zona guvernamentală a comerţului exterior, indiferent de cadrul instituţional (M.C.E. (1953-1957, 1962-) sau Direcţie Generală în Ministerul Comerţului (1948-1953, 1957-1962)) şi de titularul fotoliului ministerial, funcţionarii evrei din centrală şi entităţile economice de stat subordonate Ministerului alcătuiau un grup masiv şi totodată compact (pilduitoare în această privinţă fiind şi identitatea inculpaţilor din procesele de sabotaj şi spionaj ale anilor ’50-’60): Angelo D. Chinzbruner, Alexandru L.
163
Costin, Samy H. Edelstein, Eugen E. Elinescu (Ebervain), Suzana M. Schlesinger, Beniamin I. Schwartz, Micu-Mordechai A. Suzin, Carol Abramovici, Clara Aderca (Schmidt), Ludovic Ehrenfeld, Alexandru Albescu (E. Weiss), ministrul adjunct Mihail Alexandru (1948-1952), ministrul Al. Bârlădeanu (1948-1955), Horia H. Bonciu (B. Haimovici), Liviu Colin (Cohn), Avram David, Lazăr Derera, Pavel Donath, Marcu Goldstein, Sidonia A. Grigoiu, Mendel S. Gutman, Alfred Hârlăoanu, Saul A. Ieşanu, Mella Kappel, Geza Kornis, Ivan S. Lungu (Lang), Mauriciu C. Novac (ministru adjunct, 1950-1956), Alfons Picalschi, Liana Radian, Alexandru M. Rado, Dorina Rădulescu (Rudich), Bella I. Riesel, Adalbert Rosinger, Suzana M. Schlesinger, Leon Iosif Steinbach, Ecaterina I. Stoffer, Szendes, Vrânceanu (alias), ministrul adjunct Ana Toma (Grossman, 1955-1960), Milea Wulih Marcus, Ludovic A. Weiss, etc. În continuarea exemplelor aleatoare, în 1964223 de pildă – aşadar după cele două valuri de “epurare” din sistemul comunist, pripit şi comod pretinse a fi “antisemite” de numeroşi autori evrei – tabelul angajaţilor salariaţi ai Ministerului Industriei Alimentare pare a fi cea a unei instituţii din Tel Aviv, nu din Bucureşti, lista cuprinzând, inter alia, numele: M. Sterescu, S. Babenco, C. Baltazar, D. Fişler, Pascu Ştefănescu, Avram Şerff, Iacob Răutu, Deziderius C.B. Schwartz, Alfred Savu, Beniamin Tenenhaus, Ladislau Adler, Andrei Salamon, Rosine Leibovici, Vasile Snorpel, Atanasie Bercu, Maier Leinwand, Sofia Terzian, Iacob Roşca, Al. Rachmistriuc, Lelia Manciu, Horaţiu Mark, Osias Mandel, Horia Bârlădeanu, Cecilia Elsa Şafer, Albertina Poenaru, Ghizela Finchelstein, Erica Horovitz, Susana Irosch, Nicolae Trestianu, Serufina Bălan, Steluta Sabanof, Dorina Kahan, Paul Kellner, Radu Oroveanu, Pinhas Rabinovici, Miriam Şerban, Max Şapira, Ionel Landauer, Bernard Freier, etc224.
În fapt, la fel ca în cazul Securităţii, după cum vom detalia mai jos, aparatul politico-administrativ era unul profund stratificat etnic, cu românii constituind majoritatea incontestabilă la baza piramidei, iar evreii masiv suprareprezentaţi la vârf, în posturile de conducere, chiar dacă în ansamblul efectivelor de partid, după august 1944, ponderea lor nu a depăşit niciodată, oficial, 10%:
an
evrei
1945
(21 dec.)
1946 (febr.)
1947
(iul)
1951
(5 ian.)
1956
(1 ian.)
1958
(31 dec.)
1959
(31 dec.)
număr
21.700 (e)
22.700 (e)
31.200 (e)
25.171
14.687
13.990
11.818
% din total membri de partid
≈7%
5,30%
4,16%
3,55%
2,45%
1,87%
1,47%
% în populaţia României
?
?
2,7%
?
0,83%
?
?
Tabel. 2: Numărul şi ponderea membrilor de partid evrei cf. datelor oficiale225
Spre exemplu, în palierul politic, în primul mandat al C.C. al P.M.R. (1948-1955), din totalul de 40 membri cu drepturi depline ai Comitetului, 15-16 erau evrei, adică 37,5-40% (faţă de o pondere în totalul populaţiei României de circa 2,5%): 1. (?) Petre Borilă (Rusev); 2. Iosif Chişnevschi (Roitman); 3. Constanţa (Helena) Crăciun; 4. Gheorghe Florescu 5. Teohari Georgescu (B. Tescovici);
223 Într-o perioadă în care, aşa cum expuneam anterior, mărimea comunităţii evreieşti din România se redusese oficial la 43.000 în 1966, raportat la o populaţie totală a statului de peste 20 milioane.
224 V. Decretul Consiliului de Stat al R.P.R. nr. 803 din 21 dec. 1964, disponibil online la adresa http://freelex.juridic.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=20165.
225 Sinteză operată pe baza următoarelor surse: A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R., Cancelarie, dosar nr. 1922/1945, f. 11; secţia Organizatorică, dosare nr. 3/1951, ff. 1-3 şi nr. 26/1959, ff. 1-12; colecţia Gheorghe Gheorghiu-Dej, dosar nr. 752, caiet nr. 3, ff. 1-16; Ioanid 2005: 76;.
164
6. Vasile Luca (L. Luka); 7. Mişa Levin; 8. Ana Pauker (Rabinsohn); 9. Ion Pas (C. Schritter); 10. Leonte Răutu (Oigenstein); 11. Iosif Rangheţ (Rangecz); 12. Wiliam Suder; 13. Barbu Solomon; 14. Avram Şerban (Asriel); 15. Alexandru Moghioroş (Balogh), 16. Ion Niculi (cel din urmă cf. Solomovici 2001II: 17).226 În acelaşi pattern, din cei 16 membri supleanţi ai C.C., cel puţin 6 erau evrei: S. Bughici (David), A. Braeşter, A. Manea (Mendelsohn), O. Manole (Zeitman), Gh. Stoica (Cohn) şi Ghizela Vass. Cât priveşte Secretariatul P.M.R, aceasta era condus de un român – Gheorghiu-Dej, secondat însă de Teohari Georgescu (Tescovici), Ana Pauker (Rabinsohn) şi Vasile Luca (Luka), la fel cum în Biroul Politic, aproape jumătate din membri (6 din 13) erau evrei – I. Chişinevschi, M. Constantinescu (cu controversa de rigoare, v. supra), V. Luca, Al. Moghioroş şi A. Pauker.
Similar, la secţia infamă Propagandă şi Agitaţie a Comitetului Central, cf. chiar statului de funcţii întocmit în cadrul secţiei în decembrie 1949, componenţa etnică a efectivului de activişti, bazată pe criteriul minimalist al naţionalităţii autodeclarate, indica la vârf 4 din 6 şefi evrei (şeful secţiei L. Răutu, iar între cei 5 adjuncţi Ofelia Manole, Mihai Roller şi Nicolae Goldberger), iar în ansamblul secţiei 22 evrei din 61 activişti în total (adică 36%) (A.N.I.C. fond C.C. al P.C.R. – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 51/1949, ff. 115-6, 118-21), numărul şi ponderea lor reale (i.e. obiective, bazate de exemplu pe criteriul ascendenţei materne) fiind probabil chiar mai mare, într-un realitate disonantă faţă de “stasticile” oficiale ale P.M.R. conform cărora în totalul membrilor de partid, evreii ar fi reprezentat doar 3,55%-4,16% (mai exact 4,16% în iulie 1947, respectiv 3,55% în ianuarie 1951).
În continuarea multiplelor exemplificări posibile, în 1952 de pildă, când comunitatea evreiască mai cifra oficial în jur de 0,8% din populaţia României, iar neoficial probabil 1,5%, evreii reprezentau, chiar şi conform – se cuvine încă o dată accentuat – statisticilor oficiale de partid, 20% din şefii adjuncţi de secţie, 20% din instructorii de sectoare, 30,7% din conducătorii şcolilor centrale de partid şi 50% din şefii de sectoare (apud Ionel 2001: 251-70). Similar, în activul central al U.N.S.R., de unde se recrutau viitoarele cadre ale partidului, în 1948, din 8 membri, 5 erau cu siguranţă evrei: Corneliu Bogdan, Virgil Ioanid, Iancu Moscu, Bernard Barath şi Tiberiu Benedek, plus probabil şi al 6-lea, Valeriu Mironescu (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia Organizatorică, dosar nr. 123/1948, f. 11).
În acelaşi sens, în aprilie 1953, aşadar la un an după valul de epurări din 1952, pe care unii autori evrei se încăpăţânează să-l eticheteze ca antisemit, şi respectiv la un moment la care minoritatea evreiască din România compunea sub 0,8% din totalul populaţiei ţării, lista lectorilor nepermanenţi (nesalarizaţi) ai C.C. al P.M.R., întocmită la secţia Propagandă şi Agitaţie a C.C. sub semnătura lui Leone Răutu, cuprindea 72 nume, din care cel puţin 36 (adică exact 50%), erau ale unor evrei: 1. Melita Apostol (Scharf); 2. Iosif Ardeleanu (Adler); 3. Zina Brâncu (Grinberg); 4. Tatiana Bulan (Leapis); 5. Nicolae Belu (Schor); 6. Iosif Bogdan (Solomon); 7. Silviu Brucan; 8. C-tin Borgeanu (Löwensohn); 9. Ecaterina Chivu (Klein); 10. Radu Cernea (Zwieback); 11. Paul Cornea; 12. Mihai Frunză (Fruchtman); 13. Nicolae Goldberger; 14. Gh. Gaston Marin; 15. Gr. Cotovschi; 16. Petre Lupu (Pressman); 17. C. Loncear; 18. Florica Mezincescu; 19. Radu Mănescu (Mintzer); 20. Stela Moghioroş (Radoşoveţkaia); 21. Ilca Melinescu (Wasserman); 22. Mihail Novicov (Neuman); 23. M. Oprişan; 24. Antoaneta Pană (Burah); 25. Mihai Roller; 26. I. Rachmuth; 27. Anghel Schor; 28. Ana Şoimu; 29. Traian Şelmaru (Terner); 30. Solomon Ştirbu; 31. Leonte Tismăneanu; 32. Emanoil Vinea (Vainstein); 33. Şt. Voicu (Rotenberg); 34. B. Zaharescu (Zukerman), 35. Petre Grosu (S. Grümberg);
226 În următorul mandat al C.C. al P.M.R. (1955-1960), numărul evreilor din comitet, cf. Radio Europa Liberă (emisiunea din 10 august 1965, v. Stenograma la http://www.osaarchivum.org/files/holdings/300/8/3/text/50-4-80.shtml), s-ar fi redus la 15. Probabil că aceştia erau, în viziunea postului de radio, 1. Al. Bârlădeanu; 2. Simion Bughici; 3. I. Chişinevschi; 4. Constanţa Crăciun; 5. Mihai Florescu; 6. Al. Moghioroş; 7. Ion Pas; 8. Petre Lupu; 9. L. Răutu; 10. Miron Şerban; 11. B. Solomon; 12. Ghe. Stoica; 13. Sorin Toma; 14. Ghizela Vass, iar al 15-lea probabil unul dintre Avram Bunaciu, Miron Constantinescu, Petre Borilă şi Radu Dulgheru.
165
36. Ladislau Vass (v. lista completă în A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R. – secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 103/1953, ff. 38-42).
În alte sectoare decât cel pur politic-administrativ, Colegiul Farmaciştilor de pildă oferă la momentul 1948 un tablou asemănător: toţi cei 3 membri ai comisiei centrale coordonatoare erau evrei (A. Bernstein – secretar general, D. Braeşter Marcu şi V. Rothenberg – membri); din totalul de 47 filiale judeţene (oficial “secţiuni judeţene”) supuse reglementării, 22 (adică 46,8%) erau conduse de evrei227; din totalul de 155 membri ai acestor comisii, numiţi prin ordin al Ministrului Sănătăţii, 82 (adică 52,9%) erau evrei (v. M.Of. (părţile I B) numerele 141 din 22 iunie 1948 (pp. 5283-4) şi 155 din 8 iulie 1948 (pp. 5713-4)).
Între arhitecţii responsabili de sluţirea brutalistă în stil realism socialist a capitalei, evreii au reprezentat şi în acest caz majoritatea covârşitoare: Casa Scânteii a fost proiectată de H. Maicu (Goldstein), N. Bădescu şi Marcel Locar, alături de (probabil) neevreul Mircea Alifanti; Sala Palatului – H. Maicu şi Ignace Şerban, plus Tiberiu Ricci şi Romeo Belea; complexul sportiv “23 August” – V. Juster; fabrica APACA – N. Bădescu, V. Krohmalnik, Harry Stern, plus inginerii Emil Prager şi Emil Calmanovici; complexul sportiv “Dinamo” – N. Medilanski, etc.
Chiar şi Uniunea Femeilor Democrate din România (U.F.D.R.), organizaţie de masă complet aservită puterii comuniste, care avea să ajungă chiar la 2 milioane de membre, era dominată autoritar de reprezentante ale comunităţii evreieşti; în 1948, din 81 de membre ale nou constituitului Comitet Central al Uniunii, erau evreice cel puţin 33, adică 40,7%: 1.) preşedinta de onoare Ana Pauker; 2.) preşedinta activă (executivă) Constanţa-Crăciun; 3.) secretara generală Alexandra Sidorovici-Brucan; 4.) Florica Mezincescu; 5.) Ofelia Manole (Zeidner); 6.) Micaela Manasse; 7.) Liuba Chişinevschi; 8.) Stella Moghioroş; 9.) Lotty Foriş; 10.) Ileana Micu (Klein); 11.) Marcela David; 12.) Elisabeta Luca; 13.) Gabriela Berna(c)ki; 14.) Elena Tudorache; 15.) Sidy Toma; 16.) Ghizela Vass; 17.) Marta Solomon; 18.) Alice Benari; 19.) Beata (Solomon) Fredanov; 20.) Ecaterina (Abraham) Borilă; 21.) Ileana (Papp) Răceanu; 22.) Ecaterina Sencovici; 23.) Suzi Kun; 24.) Elisabeta Strauschi; 25.) Rita Sanuielevici; 26.) Ana Guvacov; 27.) Marieta Negreanu; 28.) Pia Cialner; 29.) Eva Jak; 30.) Rozalia Benco şi 31.) Olga Vass-Podoleanu; 32.) Elisabeta Comnacu (Betty Schuster) şi, extrem de probabil, 33.) “Emilia” [Raia?] Vidraşcu (persoana Emilia Vidraşcu fiind inexistentă în toate documentele de arhivă consultate în eleborarea prezentului studiu) (lista completă în Scânteia, nr. 1048, apud Şt. Mihăilescu 2006: 429-30).
Această veritabilă acaparare de către evrei a poziţiilor-cheie în ierarhia comunistă de stat a fost confirmată în timp inclusiv de surse externe, a se citi filosemite, recte ambasada S.U.A. la Bucureşti, din al cărei sediu, într-o celebră acţiune de spionaj, Securitatea română a reuşit în 1964 să sustragă prin fotocopiere raportul de uz intern numit “Evreii din România: o minoritate care dispare”, document în care se afirmă (în traducerea angajaţilor Securităţii):
“În 1945, o mare parte a aparatului de stat şi de partid era în mîinile evreilor, aşa încît, în 1950, se ajunsese la o situaţie penibilă, în care poate 2% din populaţia ţării deţinea peste 25% din posturile cheie ale regimului. În această perioadă se povestea că singura deosebire între Comitetul de Stat al Planificării şi Ministerul Economiei din Israel consta în faptul că în ministerul israelian se puteau găsi şi cîţiva arabi.” (din raportul înaintat Consiliului Securităţii Statului, apud Solomovici 2004: 509-13 şi Oprea 2002b, subl. n., I.A.)
227 1. Baia; 2. Botoşani; 3. Bihor; 4. Covurlui; 5. Dorohoi; 6. Fălciu; 7. Hunedoara; 8. Mureş; 9. Neamţ; 10. Prahova; 11. Roman; 12. Râmnicu Sărat; 13. Tutova; 14. Tulcea; 15. Timiş-Torontal; 16. Vaslui; 17. Bacău; 18. Braşov; 19. Câmpulung; 20. Maramureş; 21. Romanaţi; 22. Suceava (cărora li se adaugă în mod posibil judeţul Dâmboviţa).
166
În esenţă, “radiografii etnice” precum cele sus-prezentate, confirmate din multiple surse, de la cele oficiale româneşti la cele diplomatice americane sau de la surse evreieşti la autori comod etichetaţi şi implicit repudiaţi sub eticheta-anatemă “antisemiţi”, pot fi operate pentru toate ministerele, agenţiile, consiliile şi comisiile de stat din România anilor (în special228) 1948-1952. Ele confirmă diversele estimări ale ponderii evreilor la vârful piramidei administrativ-politice de tipul celor avansate de Dej şi Răutu [v. supra şi infra] şi respectiv chestionează sever competenţa şi/sau natura intenţiei unor autori precum H. Kuller, în a cărui opinie, “în anii 1944-1950, în vârful ierarhiei de partid şi în Consiliul de Miniştri se aflau, însă, doar câteva persoane de origine evreiască; în eşalonul doi câteva zeci; […]” (apud Solomovici 2003: 33; subl. n., I.A.).
În mod frecvent, chiar şi în ministerele / agenţiile / diversele alte instituţii centrale în care şeful nominal era român(că), mizându-se astfel pe aparenţa “românităţii” puterii administrativ-politice, în jurul său evreii ocupau într-un cvasi-monopol funcţiile de conducere imediat inferioare (i.e. poziţiile de ministru adjunct, secretar general, consilieri superiori, şefi de direcţii şi/sau departamente, etc.). Spre exemplu, în primele luni ale anului 1948, ministrul aromân Florica Bagdasar era înconjurat la Ministerul Sănătăţii de: secretarul general Ofelia Manole-Vinea (n. Zeitman), miniştrii adjuncţi L. Grom şi Gh. Schmitzer, Natalia Scurtu (Koroţkova) – membru în Colegiul Ministerului, şefii de direcţii (cu o singură excepţie, toate conduse de evrei) A. Şaim (direcţia T.B.C.), P. Pruteanu (Solomonovici) (direcţia Policlinici şi Spitale), A. Barhad (direcţia Farmacii şi Medicamente), M. Franche (direcţia Igienă şi Medicină Preventivă), Leon Panţer (şeful adjunct al Direcţiei Medicină Curativă), Leon Solomon (adjunct al Direcţiei Igienă), inspectorii generali sanitari Mari Goldenstein, Luş Leibovici, Ipolit Derevici, Gabriel Barbu (Feldman), Mauriciu Blechman şi Ilie Lazarovici, cărora li se adăuga majoritatea evreiască a cadrelor didactice de la şcoala de admnistratori de spitale şi instituţii de ocrotire de pe lângă minister (M. Carli, M. Custon, M. Vaisenberg, A. Gärtner), plus numeroşi alţi diverşi funcţionari evrei la nivelurile ierarhice imediat inferioare ale centralei ministerului (A. Kreindler, S. Hirsch, A. Brill, I. Bogdan (Solomon), S. Brill, Z. Metch, D. Salzberg, M. Pinsler, P. Zeck, O. Maller, C. Solomon, G. Grosz, H. Dunăreanu (Mendelsohn), etc.).
În sfârşit, chiar şi în cazurile în care ocupanţii poziţiilor politico-administrative la vârf erau români, proximitatea nepolitică a acestora era ocupată masiv de etnici evrei, de la şofer la frizer sau de la medicul personal la garda de corp şi, spectaculos de frecvent chiar, de soţii, e.g.229: Elena (n. Hertha Schwammen), soţia lui Lucreţiu Pătrăşcanu; Adela, soţia lui Gogu Petrescu (fratele Elenei Ceauşescu); Iordana, soţia lui Valentin Ceauşescu; Alice (n. Aroneanu), soţia lui Traian Săvulescu, ministru al Agriculturii (1946-1948) şi prim- şi respectiv al doilea vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1948, 1948-1949); Dorina (n. Rudich), soţia lui Gogu Rădulescu; Raia, soţia lui Ion Vidraşcu (Vania Didenko); Sara, soţia ambasadorului Nicolae Guină; Melita (n. Scharf), soţia lui Gheorghe Apostol; Ani, soţia lui Leontin Sălăjan (el însuşi posibil evreu); Ecaterina (n. Klein), soţia lui Stoica Chivu; Ileana (Ilonka Papp), soţia lui Grigore Răceanu; Ecaterina (n. Feher), soţia lui Grigore Preoteasa; Constanţa (Helene), soţia lui Ion Vinţe; Martha (n. Cziko), soţia lui Alexandru Drăghici; Duţa (n. Witner), soţia ambasadorului Mihail Roşianu; Betka (n. Brikner), soţia lui Gheorghe Vasilichi; Sulamita, soţia lui Miron Constantinescu (el însuşi probabil evreu); Elza, soţia lui Vasile Vaida; soţia lui Gheorghe C. Stere; Florica (n. Glanzstein), prima soţie a lui Emil Bodnăraş; Maria (Mira), soţia colonelului V. Bucicov; soţiile generalilor Marin Florea Ionescu, Bulcan şi Jean Moldoveanu; Felicia (n. Solomon), soţia generalului C-tin Antip; soţia ambasadorului Nicolae Cioroiu; Cecilia (n. Wolfsohn), soţia ministrului Apărării Ion Ioniţă; Ana Toma (n. Grossman), soţia succesivă a lui Sorin
228 Prezenţa masivă a evreilor în aparatul de stat imediat după 23 august 1944 având potenţialul de a explica de ce în cadrul manifestaţiei promonarhiste din 8 noiembrie 1945 s-au strecurat şi pancarte cu sloganuri precum „Jos guvernul jidovit!”, „Jos jidanii”, etc., prilej pentru organizaţiile evreieşti şi presa aservită partidului comunist de a denunţa diversionist caracterul „antisemit” al manifestării.
229 Într-o enumerare selectivă care nu include zecile de cupluri în care soţul deminat era, la rândul său, evreu.
167
Toma, Gheorghe Pintilie şi respectiv Constantin Pârvulescu; Medi (n. Wechsler), soţia lui Gheorghe Dinu (alias “Ştefan Roll”, secretarul Uniunii Ziariştilor între 1959 şi 1967); Elisabeta (n. Gall), soţia colonelului de Securitate Pavel Aranici; Sarina (n. Samoilă), cumnata lui Teohari Georgescu), soţia lui Paul Mitrache, prim secretar al Legaţiei României la Washington la începutul anilor ’50; soţia generalului-maior Nicolae Cambrea (subşef al Statului Major în 1947); Tereza (Ungar), prima soţie a lui George Macovescu (Solomovici 204: 506); Selina (n. Lupu), soţia ilegalistului şi ulterior activistului Mihai-Bujor Sion (şeful sectorului Presă la secţia Propagandă şi Agitaţie în anii ‘50) (A. Strihan în Solomovici 2004: 401); Antoaneta (n. Burăh), soţia lui Gheorghe Pană (preşedinte al C.C. al U.G.S.R. în anii ’70), etc. O asemenea serie halucinantă (având în vedere mărimea absolută a comunităţii evreieşti din Româniaşi deci limitele obiective ale “plajei de selecţie” a unor soţii evreice) pare să confere substanţă tezei fostului general de Securitate Neagu Cosma, în a cărui opinie, în deceniile postbelice ar fi existat chiar un plan bine articulat al elitei politico-militare israeliene privind maximizarea influenţei asupra României pe mai multe căi, între care şi “[r]ealizarea de căsătorii mixte cu activişti de partid consacraţi, dar şi cu tineri care prezentau perspective de promovare” (Cosma 1994: 273).
Elocvent în acest sens şi totodată lăudabil ca sinceritate, până şi un autor evreu, Teşu Solomovici, admite că:
“în primii ani de domnie ai tovarăşului Gheorghiu-Dej, evreii comunişti ocupaseră fotolii în toate etajele superioare ale politicii, culturii şi ale administraţiei de stat […] Este adevărat, comuniştii evrei erau peste tot, în Biroul Politic şi înaltul aparat de partid, […] în Armată, Securitate, Procuratură şi în Miliţie, […] în organismele de stat, economice şi culturale […]” (Solomovici 2001 II: 42).
Subsecvent, o asemenea realitate cuantificabilă statistic generează următoarea pre-concluzie de natură sociologică: din punct de vedere etnic, religios şi al opţiunilor politice, puterea administrativ-politică instaurată parţial după 23 august 1944 şi complet din 1948 a fost reprezentativă mai degrabă pentru minoritatea evreiască din România, suprareprezentată în proporţii chiar de ordinul miilor la sută la vârful ierarhiei de stat, decât pentru majoritatea română, care, prin contrast, a rămas suprareprezentată în rândurile deţinuţilor politici şi ale rezistenţei anticomuniste din munţi. În multe sectoare de activitate ale aparatului politic şi de stat comunist se remarcă o veritabilă stratificare etnică a personalului, cu evreii suprareprezentaţi de zeci de ori faţă de ponderea minorităţii lor la nivel naţional şi chiar majoritari absolut, aidoma unei “caste etnice” la vârful organizaţiei, unde românii reprezentau o minoritate statistică adesea insignifiantă.
168
APARATUL REPRESIV
(Securitate, Miliţie, Jandarmerie, etc.)
Într-o perspectivă de ansamblu asupra publicisticii în materie, fie aceasta academică sau jurnalistică, analiza poziţiei şi rolului evreilor în Securitatea din România primilor ani de după război pare chiar mai distorsiontă şi polarizată decât cercetările consacrate evreilor din aparatul politic-administrativ al aceleiaşi perioade. Grosso modo, dincolo de rarisime exemple de cercetare ştiinţifică obiectivă şi neutră230, fundamentată de principiul sine ira et studio, se disting două tendinţe şi “tabere” asociate acestora: “minimalistă” – grupând în majoritatea ei covârşitoare evrei (exemple marcante politologul Vladimir Tismăneanu, publicistul Harry Kuller, fostul procuror Şlomo Leibovici-Laiş sau jurnalistul Teşu Solomovici), dar nu numai (ex. Marius Oprea), caracterizată de o tendinţă regretabilă de a minimaliza, bagateliza sau relativiza contribuţia evreilor la instaurarea şi consolidarea aparatului represiv în România, tendinţă tributară probabil unui subiectivism defensiv inerent în faţa acuzaţiilor generalizante ale“taberei adverse”; şi respectiv “maximalistă” – grupând autori ne-evrei (goim), în majoritatea lor insuficient instruiţi în tehnici şi metode de cercetare, fie acestea de tip academic sau informativ, şi în consecinţă cu o propensiune spre radicalizări şi generalizări lipsite de fundamentare., etichetaţi pe cât de frecvent, pe atât de expeditiv, ca “extremişti”, “antisemiţi”, “ultranaţionalişti”, etc. Se cuvine precizat că acestei “tabere” îi este inclusă în bloc, de către majoritatea “minimaliştilor”, şi memorialistica unor multipli foşti ofiţeri de Securitate precum generalii Neagu Cosma şi Nicolae Pleşiţă, colonelul Gheorghe Raţiu ş.a.
Prima facie, cvadruplu avantajată de
a.) pregătirea academică superioară a exponenţilor săi,
230 Grup minuscul căruia i s-ar putea subsuma spre exemplu Florin Constantiniu, sau Cristian Troncotă.
169
b.) reţeaua informaţională internă comunităţilor evreieşti din ţară231,
c.) remanenta penurie, precaritate şi obscuritate a surselor primare de cercetare accesibile public (i.e. a documentelor oficiale interne ale Securităţii), şi
d.) relativismul uneori dificil surmontabil în literatura de specialitate al definirii operaţionale a “evreităţii”,
tabăra “minimalistă” pare să se fi impus, cel puţin în mediul academic şi al cercetării universitare. În esenţă, teza acesteia afirmă că în Securitatea anilor imediat postbelici, evreii din România ar fi fost suprareprezentaţi doar într-o măsură nesemnificativă în raport cu ponderea lor în totalul populaţiei statului din acea perioadă (adică aprox. 2,5% la recensământul naţional operat pentru momentul ianuarie 1948). Practic, în sprijinul acestei teze se furnizează o singură informaţie de natură statistică (şi aceasta de fapt eronată, v. infra), preluată în multiple lucrări – o comunicare făcută de către directorul general al Direcţiei Generale a Securităţii poporului, Gheorghe Pintilie (el însuşi minoritar) în cadrul unei “şedinţe de analiză a muncii” din 11 februarie 1949, statistică indicând defalcat în funcţie de organizarea Securităţii următoarea “componenţă naţională” a personalului de ofiţeri:
– D.G.S.P. – aparatul central232: 890 români (adică 85,3%), 127 evrei (12,2%), 7 maghiari (0,7%), 5 ruşi, 6 greci, 2 armeni şi 6 de alte naţionalităţi;
– D.R.S.P.-uri (cumulat): 1781 români (80,1%), 192 evrei (8,6%), 205 maghiari (9,2%), restul 15 ruşi, 12 iugoslavi, 5 cehi, 4 germani (la aproximativ aceeaşi pondere în populaţie cu cea a minorităţii evreieşti), 3 bulgari, 3 greci şi 3 armeni;
– D.R.S.P. Bucureşti: 260 români (90,6%), 22 evrei (7,6%), restul 2 maghiari, 1 rus, 1 armean şi 1 polonez;
– Total D.G.S.P.: 3334 români (83,9%), 338 evrei (8,5%), 247 maghiari (6,2%), 24 ruşi (0,6%), 13 iugoslavi (0,3%) şi 17 alţii (0,4%) (v. Deletant 1995:63, Troncotă 1999:337, Solomovici 2001II: 44, etc., etc., etc.)
Invocând exclusiv această informaţie de natură statistică, “minimaliştii” formulează corespunzător şi concluzii de tipul:
231 Argumentul riscă să pară frivol, dar poate fi fundamentat exemplificator în multiple instanţe; spre exemplu, în spaţiul publicistic nu există o „probă” solidă a identităţii evreieşti fostului ofiţer de securitate (iar în viaţa publică profesor de economie) Dorel Oprescu, însă un necrolog al acestuia din revista Realitatea Evreiască este suficient, el menţionând inclusiv numele său de naştere (Edelstein) şi înmormântarea sa în cimitirul evreiesc „Filantropia” din Bucureşti (v. http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr237/pagina14.pdf) – aşadar proba, prin coroborare cu alte elemente de identificare, a identităţii sale etnoreligioase.
232 Fosta Siguranţa Statului (1944-1948) a fost transformată în Direcţia Generală a Securităţii Poporului (D.G.S.P.) prin decretul-lege nr. 221 din 28/30 august 1948, absorbind şi fostul Serviciu Special de Informaţii (S.S.I.), cu atribuţii în spionajul extern. Noua instituţie, subordonată Ministerului Afacerilor Interne, era organizată după un model matricial în 10 Direcţii Naţionale (centrale) după criteriul funcţional (specificul activităţilor) şi în 13 Direcţii Regionale ale Securităţii Poporului (D.R.S.P.) după criteriul geografic-administrativ: Bucureşti, Braşov (cu servicii judeţene Făgăraş, Odorhei, Trei Scaune, Ciuc), Cluj (Mureş, Turda, Năsăud şi Someş), Constanţa (cu servicii judeţene Ialomiţa şi Tulcea), Craiova (Vâlcea, Gorj, Mehedinţi şi Romanaţi), Galaţi (Putna, Brăila, Râmnicu Sărat, Tecuci şi Tutova), Iaşi (Neamţ, Bacău, Fălciu şi Vaslui), Oradea (Sălaj, Satu Mare şi Maramureş), Piteşti (Muscel, Olt, Dâmboviţa şi Teleorman), Ploieşti (Buzău şi Vlaşca), Sibiu (Alba, Hunedoara, Târnava Mică şi Târnava Mare), Suceava (Baia, Botoşani, Câmpulung, Dorohoi şi Rădăuţi) şi Timişoara (Arad, Severin şi Caraş). Prin decretul 50/30 martie 1951, D.G.S.P. s-a transformat în D.G.S.S. (Direcţia Generală a Securităţii Statului). La 20 septembrie 1952 a luat fiinţă Ministerul Securităţii Statului (M.S.S.), care la 7 septembrie 1953 a fuzionat prin absorbţie în Ministerul de Interne. Cel din urmă a fost restructurat la 11 iulie 1956 şi divizat în Departamentul Securităţii Statului , D.S.S. şi Departamentul Internelor (al Miliţiei). Preluând fidel structura fostei D.G.S.S., D.S.S. era compusă la sfârşitul anilor ’50 din următoarele Direcţii Naţionale: I Informaţii Externe (celebra D.I.E.); II Contraspionaj; III Informaţii Interne; IV Contrasabotaj; V Contraspionaj în Forţele Armate; VI Transport; VII Filaj; VIII Cercetări Penale; IX Protecţia conducerii partidului. Acestora li se adăugau: Direcţia Cadre şi Învăţământ, Direcţia Administraţie, Direcţia Secretariat, plus multiple departamente după specificul activităţilor informative (contrainformaţii radio, arhive, interceptarea corespondenţei, cifru, etc.).
170
“Aşadar, a pune în sarcina diverşilor minoritari întreg cortegiul de orori săvârşite de această instituţie este un fapt nu doar simplificator, ci chiar eronat, menit în fapt sã protejeze imaginea securistului de etnie românã, care n-ar fi avut nimic de a face cu teroarea dezlănţuită în acei ani.” (Nastasă şi Salat 2003: 21)
O atare construcţie argumentativă aminteşte involuntar de aforismul atribuit (mai ales) lui Mark Twain – “Există trei tipuri de minciuni: minciuni, minciuni sfruntate, respectiv statistici” – întrucât raţionamentul rămâne sever viciat de cel puţin trei probleme majore interrelaţionate:
a.) fiabilitate (i.e. reliability) redusă – dincolo chiar de identitatea minoritară a însuşi comunicatorului cifrelor, Gheorghe Pintilie, născut Timofei “Pantiuşa” Bodnarenko233 (idee, e adevărat, susceptibilă la eroarea de logică argumentum ad hominem circumstantiae), multe voci ale unor foşti angajaţi din sistem afirmă în mod răspicat existenţa unor recomandări oficiale adresate în anii de după război evreilor din partid, presă sau aparatul represiv de a-şi româniza numele, în scopul menţinerii măcar a aparenţei de românitate a instituţiilor statului, aceasta dincolo de cazurile numeroase în care “românizarea” numelor era făcută voluntar234. În plus, comunicarea internă în discuţie a avut loc cu 4-5 luni înainte de decizia suplimentării personalului D.G.S.P. de la 4641 la 7252 persoane235. Ba mai mult, şi incomparabil mai grav, “statistica” în discuţie este frecvent citată eronat şi omisiv; cercetări mai recente (şi totodată mai temeinice) indică drept corecte cifrele de 10% evrei în totalul personalului D.G.S.P. în febr. 1949, după criteriul originii etnice declarate; 15 evrei, adică 25% din totalul celor 60 ofiţeri superiori ai D.G.S.P. – i.e. o suprareprezentare la vârful Securităţii de 900% (!) faţă de ponderea în totalul populaţiei României (vezi, pentru detalii, Oprea 2002: 65-7, Troncotă 2006: 59-60, respectiv Catalan şi Stănescu 2004: 42 şi n. 23, deşi – vezi infra – chiar şi aceste cifre sunt probabil subestimări). În acest context, perpetuarea cu obstinaţie de către “minimalişti” a cifrelor indicate în premieră în urmă cu 15 ani de către Denis Deletant este pe cât de regretabilă, pe atât de suprinzătoare în cazul în care se asumă, totuşi, buna-credinţă a cercetărilor lor;
b.) inadecvare metodologică – cifrele avansate sunt, oricum, parte a unei comunicări interne instituţiei, bazate în totalitate pe naţionalitatea declarată (mai exact “originea etnică”) a respondenţilor, în contextul în care, aşa cum prefaţam introductiv, de-a lungul timpului s-au consemnat multiple exemple, atât în PC(d)R, cât şi în securitate, ale unor evrei care se declarau din punct de vedere etnic ruşi, maghiari, români, etc. în ciuda tuturor evidenţelor236 (vezi bunăoară aceeaşi problemă în cazul statisticilor referitoare la membrii P.C.d.R. în perioada ilegalităţii, cu mulţi evrei declarându-se maghiari, de la Alexandru Moghioroş la Ghizela Vass sau de la Nicolae (Miklos) Goldberger la Alexandru Sencovici – o problemă de altfel caracteristică nu doar comuniştilor, ci în genere evreilor maghiarofoni din Ardeal. Or, cu multipli ofiţeri de Securitate evrei, dar autodeclaraţi ca de alte naţionalităţi, pentru atingerea unui grad minimal de rigurozitate
233 El însuşi evreu originar din Transnistria, potrivit fostului general de Securitate Neagu Cosma (1994: 32).
234 Vezi, inter alia, Pavel Câmpeanu (n. Benjamin Kaz), care statuează explicit în memoriile sale că nu a existat o obligativitate a românizării numelor (Câmpeanu 2002: 182) şi insistă cu alt prilej că „schimbările de nume nu au fost obligatorii” (apud Badrus 2008: 258), în timp ce fostul demnitar Simion Ţaigăr nuanţează: „după 23 august 1944, un număr de activişti comunişti evrei şi-au schimbat – din proprie iniţiativă – numele evreieşti în nume româneşti. Iniţiativa a fost apreciată de către forurile de partid. În 1946-1947 au început să se facă recomandări în acest sens, recomandări ce aveau în anumite cazuri caracter de presiune” (apud Fl. Banu 2008: 329).
235 V. Arhiva C.N.S.A.S, fond Documentar, dosar nr. 2559, f. 11.
236 A se vedea de pildă, ca exemplu nesingular, declaraţia hilară prin ingenuitatea ei aparentă a lt.-mj Arnold Platman (fiul lui Marcu) din autobiografia sa depusă la dosarul de la Securitate în 6 martie 1952: „În trecut am fost de naţionalitate evreu, azi sînt de naţionalitate română. Nu posed nici un fel de avere de nici o natură. Nici părinţii (tatăl) nu are nici un fel de avere. Nu am călătorit prin ţări străine. În trecut am fost de religie mozaică, fără a face parte dintr-o sectă religioasă. În prezent sînt ateu. Nu m-am căsătorit în 1949 la biserică”. (A.S.R.I. d.p. nr. 4149/1952). Similar, în autobiografia de la Securitate, Al. Nicolschi (Boris Grünberg) precizează: „naţionalitatea: ateu; religia: ateu” (apud Solomovici 2001II: 47).
171
metodologică şi acurateţe a concluziilor, o cercetare a relaţiei evrei-Securitate în perioada post-război ar reclama completarea informaţiilor obţinute pe baza autoidentificării etnice a subiecţilor analizei, una prin definiţie relativ-subiectivă, cu alte date şi informaţii, dezirabil obiective (ex. “religia părinţilor”, “religia mamei”, “religia respondentului”, “limba maternă”, “V-aţi convertit?”, “familie mixtă?”, etc.), care să aproximeze concluziile cercetării cât mai aproape de realitatea obiectivă supusă cercetării237;
c.) relevanţa redusă pentru înţelegere şi cunoaştere – cifrele în discuţie, chiar şi considerându-le, arguendo, corecte, sunt menite a oferi doar o imagine holistă a structurii etnice declarate a personalului militar superior al D.R.S.P. Aceste cifre:
– nu supun analizei cei 4 ani şi jumătate de după 23 august 1944 şi până la 11 februarie 1949238, nu mai puţin marcată de represiuni decât cea de după înfiinţarea formală a D.G.S.P.; nu se includ astfel în analiză sutele de inspectori generali, inspectori, inspectori adjuncţi, chestori-şef, chestori, comisari-şefi, comisari, comisari-ajutor, agenţi de poliţie, gardieni publici şi numeroşi alţi funcţionari civili şi angajaţi militari din variile componente instituţionale ale M.A.I. de dinaintea înfiinţării prin reorganizare a Securităţii;
– nu includ în analiză funcţionarii civili ai Securităţii, între care zeci de evrei (de la cadre didactice la profesori ai şcolii de ofiţeri de Securitate de la Băneasa, etc.);
– nu iau în calcul celelalte componente ale aparatului represiv funcţionale la acea dată (Apărarea Patriei, miliţie, gardieni publici, procuratura militară, jandarmerie, forţele armate, etc.);
– nu discută numărul şi identitatea tuturor informatorilor, respectiv ofiţerilor acoperiţi/conspiraţi (incl. “rezidenţii”);
– nu diferenţiază după nivel şi natura de conducere a posturilor sau funcţiilor deţinute de evrei în cadrul Securităţii.
Bunăoară, o coroborare a etnicităţii cu nivelul ierarhic al funcţiei oferă o imagine de ansamblu radical diferită de cea propusă de “minimalişti”, ilustrând o suprareprezentare descriptibilă eufemistic ca “majoră” la nivelurile ierarhice superioare ale Securităţii în etapa ei incipientă. Concret, în M.A.I.-D.G.S.P., la momentul de referinţă ianuarie 1949, evreii ocupau următoarele posturi, respectiv conduceau:
237 Ilustrativ, până şi Teşu Solomovici (în Securitatea şi Evreii) admite că în multe cazuri, ofiţerii evrei din Securitate nu-şi declarau corect naţionalitatea, întrebându-se subsecvent „Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi trebuit totuşi să-şi definească naţionalitatea?” – întrebare la care însă autorul, citându-l pe Andrei Oişteanu într-o teoretizare a identităţii evreieşti, alunecă într-un relativism teoretizant regretabil pentru demersul în sine al cercetării.
238 Spre exemplu, tabelul nominal al personalului Biroului Siguranţei din Iaşi începând cu 1 aprilie 1945 era următorul: 1.) Felix Harman – comisar ; 2.) Iosif Hahanu – comisar; 3.) Ilie Polingher – comisar-ajutor; 4.) Marcel Segal – comisar-ajutor; 5.) Vladimir Ursu (în mod posibil român) – comisar-ajutor; 6.) Aron Ahailovici – comisar-ajutor; 7.) Marcu Leibovici – comisar-ajutor; 8.) Iţic Marcus – agent; 9.) Max Marcu – agent; 10.) David Iosub – agent; 11.) Ştrul Sumer – agent; 12.) Sender Holtzman – agent; 13.) Ilie Sapsa – agent; 14.) Constantin Armanu – agent; 15.) Rebeca Braverman – şefă de birou şi 16.) Elvira Kohn – impiegată (aşadar, cu certitudine cel puţin 13 evrei, adică 81,25% evrei) (v. Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65). Similar, peste 90% din angajaţii gradaţi ai Poliţiei oraşului Dorohoi nou-numiţi în mai 1945 erau evrei: şeful Poliţiei Samuel Rohrlich, comisarii Elias Zeltler, Uşer Nadler, Avram Moscovici şi Carol Segal, agenţii de poliţie clasa a III-a Elias Leibovici, Şloim Avram, Favid Schahter, şeful de secţie de gardieni publici Moritz Cojocaru, şeful de birou Iancu Rozenblat, respectiv gardienii publici clasa a III-a Herşcu Naftule, Moise Bacalu, Rubin Derji, Iţic Stern, Aron M. Haim, Ştrul Cojocaru, Gutman Meirovici şi Herşcu Formagiu (v. decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne (în M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049. În aceleaşi proporţii etnice, fără a epuiza, fireşte, lista exemplelor, la Poliţia oraşului Botoşani erau numiţi începând cu 1 aprilie 1945: comisarii Mauriciu Friedman, Sender Segal, Froim sin Iancu şi Mendel Schip, agenţii de poliţie clasa a III-a Marcel Hoffman, Zelig Schahter, Iţic Haffner, Adolf Herşcovici şi Daniel Kleindberg, şeful de secţie de gardieni publici Iancu Nuţă, impiegaţii Moritz Feller şi Bloida Blumenfeld, respectiv gardienii publici clasa a III-a Nuta Anbrecht, Zalman Bodroagă, Şloim Cornester, Nathan Fischer, David Fucs, Gherşin Tenker, Samuel Wexler şi Carol Singer (v. decizia nr. 3697 din 30 aprilie 1945 a ministrului Afacerilor Interne (în M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049).
172
 ministrul Afacerilor Interne – Teohari Georgescu – cu probabilitate confortabilă, evreu (n. Burăh Tescovici, v. supra);
 secretarul general al ministerului – George Silviu (n. Silviu Iancu Goliger);
 unul din cei doi directori generali adjuncţi ai D.G.S.P. (celălalt fiind rus) – Alexandru Nicolschi (n. Boris Grünberg, v. infra);
 6 din cele 10 Direcţii Naţionale ale Securităţii (altfel spus, 60%!): I Informaţii Interne (condusă de col. Gavrilă Birtaş, cu adjuncţii săi lt.-col. Andrei Gluvacov şi col. Gheorghe Adorian), V Cercetări Penale (col. Mişu Dulgheru (Dulberger)), VII Tehnică (col. Szacsko Şandor), VIII Cadre (col. Alexandru Demeter), X Administraţie (col. Ervin Holţier (Holzer)), IV Contraspionaj în Forţele Armate (col Mihai Eugen Breban)239;
 cel puţin 9 din cele 13 Direcţii Regionale ale D.G.S.P. (adică 69,2%!): Bucureşti – lt.-col. T. Sepeanu (avându-l ca adjunct pe maiorul Moise Senater); Braşov – col. Kalausek Iosif (Koloman) (avându-l ca adjunct pe col. Adalbert Izsak); Cluj – col. Mihai Patriciu (Grünsperger); Craiova – lt.-col. Eugen Vistig (Wisting); Galaţi – col. Mauriciu Ştrul (cu adjunctul lt. C. Grimberg); Ploieşti – lt. col. Cîmpeanu Constantin; Oradea – col. Ludovic Czeller (Zeller); Suceava – lt.-col. Ioan Popicu (Adalbert Poppig, secondat de adjunctul Dumitru Bacal); Timişoara – Koloman Ambruş;
 cel puţin 12 din cele 44 Servicii Judeţene ale Securităţii Poporului (adică 27,2%!): Turda, Ialomiţa, Râmnicu Sărat, Bacău, Satu Mare, Alba, Baia, Botoşani, Rădăuţi, Severin, Caraş, Mureş;
 directorul Secretariatului D.G.S.P. – mr. Wilhelm Einhorn (avându-l ca adjunct pe Sharit I. Bogdan);
 unul din cele două birouri din cadrul Secretariatului D.G.S.P., era condus de cpt. Emanoil Schmerler (biroul Cifru);
 comandantul Şcolii de ofiţeri de Securitate de la Băneasa – col. Ervin Voiculescu (n. Weinberg), plus 5 din cei 7 şefi de catedră ai Instituţiei (Zissu S. Cohn, Raoul David Demetrescu, List, Rigman, Leon Tokatlian, cel din urmă declarat armean, însă de origine evreiască, venit în România via Bulgaria);
În cadrul întregului minister de Interne, ofiţerilor D.G.S.P. amintiţi li se adăgau, pe poziţii omoloage:.
 şeful Direcţiei Generale a Miliţiei – Pavel Cristescu (Klei(n)man);
 locţiitorul politic al ministrului – Mihai (Michal) Boico;
 şeful Direcţiei Generale Politice a M.A.I. – Mihai Burcă (Michal Bursch);
 locţiitorul politic al Comandamentului Trupelor de Securitate – Iacob Bulan;
 şeful spitatului militar M.A.I. – Ernö Kahána (1945-1954, succedat de col. dr. Iancu Herşcovici);
 directorul Casei de Cultură a M.A.I. – col. Beria Fuchs, etc.
Subsecvent unei asemenea stratificări etnice a personalului în particular al Securităţii şi în ansamblu al M.A.I., cu evreii spectaculos suprareprezentaţi la nivelurile de conducere240, opozant
239 Pilduitor, chiar şi în 1956, aşadar la 4 ani după epurările pretins antisemite din 1952, în Direcţia a II-a a Securităţii, erau în continuare evrei: şeful direcţiei (lt.-col. Szabo Eugen); unul din locţiitorii şefului de direcţie (lt.-col. Holingher Isidor) şi cel puţin 4 din cei 12 şefi de servicii – lt. Col. Adam Mauriciu (şeful Serviciului III), mr. Zalman Marcu (Serviciul VII); cpt. Cojocaru Iulian (Serviciul V) şi cpt. Hida Tiberiu (Serviciul XII), cărora li se adaugă probabil şi cpt. Sauciuc Bruno, şeful Serviciului IX.
240 Aceasta într-o „radiografie” la vârf a Securităţii care chestionează până şi statisticile mai recente, amendate; chiar omiţând toate cazurile supuse mai mult sau mai puţin justificat controverselor, bilanţul de mai sus include prima facie, între cazurile incontestabile: un director general adjunct al D.G.S.P. (Al. Nicolschi), cel puţin 6 şefi de direcţii naţionale şi 9 şefi de direcţii regionale (toţi cu grad cel puţin de lt.-col.), plus colonelul Leibovici, şeful Serviciului Filaj şi Investigaţii, plus
173
poziţiei minimaliştilor, par a descrie mult mai fidel realitatea urmărită aprecierile unor foşti ofiţeri (români) de Securitate. Între aceştia se numără între cele mai sonor figuri fostul general Mihai Caraman, a cărui percepţie este reprodusă textual de jurnalistul (evreu) Teşu Solomovici:
„[…] Mihai Caraman, unul din şefii serviciilor secrete în anii lui Ceausescu şi, apoi, în anii post-revoluţionari… m-a întrebat daca voi scrie adevărul, adică despre năvala comuniştilor evrei, imediat dupa 23 August 1944, în structurile Partidului şi în organigramele serviciilor represive” (Solomovici 2005b, subl. n, nota I.A.).
Din aceeaşi direcţie, fostul şef al Direcţiei I, colonelul Gheorghe Raţiu, evoca modul în care după război “Securitatea a fost dată pe mâna evreilor, ungurilor şi ruşilor, care, în aparatul central şi la principalele unităţi teritoriale, ocupau funcţii de comandă” (Gh. Raţiu 1996: 280), în timp ce fostul general Nicolae Pleşiţă exemplifică pentru Cluj: “Eu, când am fost numit comandant al Regionalei Cluj [anii ’60, n.n.], am putut vedea că în Securitate nu erau decât unguri şi evrei. Ici-colo mai apărea şi câte un român chior. Foarte greu mi-a fost să românizez aparatul din Cluj […]” (apud Troncotă 2003b: 52). Iar din direcţia unui istoric al serviciilor secrete, concluzia reiterează tabloul unei structuri transparent stratificate etnic: “[Î]n funcţiile ierarhiilor de vârf la nivel central şi teritorial au fost preferate de la început persoane alogene, de origine evreiască, maghiară sau de alte naţionalităţi” (Troncotă 1999: 337).
În fundamentarea empirică a unei asemenea retrospective aparent pur perceptuale se poate elabora o enumerare fără pretenţii de exhaustivitate a unor evrei activi în mod relevant în aparatul represiv (în mod primar Securitate şi Poliţie/Miliţie, secundar Jandarmerie, Gardieni Publici şi Forţele Armate, imediat după 23 august 1944) (cu numerotare curentă în continuarea celei precedente):
1501. ABRAHAM, Samoilă – din mai 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Bistriţa (M.Of. nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4425);
1502. ABRAM, Herşcu – fost tinichigiu, locotenent de Securitate, emigrat în Israel în 1959 (Caţavencu 2007: 2; Solomovici 2004: 566);
1503. ABRAMESCU, Mircea – în 1946 şef de birou în centrala M.A.I., propus spre avansare la funcţia de şef de secţie (v. M.Of. nr. 65 din 18 mart. 1946, partea I-a, p. 2429);
1504. ABRAMOVICI, Avram – numit în aprilie 1945 impiegat la Poliţia oraşului Fălticeni, din luna noiembrie a aceluiaşi an reîncadrat ca agent de poliţie; în sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10093 şi M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983; M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1505. ABRAMOVICI, Avram – între 1944 şi 1945 şimpiegat la Poliţia oraşului Rădăuţi (M.Of. nr. 261 din 14 nov. 1945, partea I-a, p. 9959);
1506. ABRAMOVICI, Emilia – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62, vol. I, u.a. 3/1952, vol. I);
1507. ABRAMOVICI, Moise – după război şef de serviciu în administraţia centrală M.A.I., în ianuarie 1949 reîncadrat ca referent (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 655);
1508. ABRAMOVICI, H. Moritz, zis “Mişa” (fiul lui Herşcu) – căpitan, iniţial inspector responsabil cu propaganda în cadrul M.A.I., ulterior şef la Şcoala de Miliţie din Şoseaua Olteniţei până în anii ’60;
1509. ABRAMOVICI, Marcu – la sfârşitul anului 1947 încă agent, la începutul anului 1948 comisar la Serviciul Judeţean de Siguranţă Roman, apoi încadrat cu grad de sublocotenent la Biroul de
colonelul Gheorghe Adorian, adjunctul de la Direcţia I Informaţii Externe, adică – 18 – deja cu trei mai mulţi decât numărul de 15 ofiţeri superiori avansat de Oprea (2002) şi Catalan şi Stănescu (2004).
174
Securitate din Bacău (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-319; A.C.N.S.A.S, fond Documentar, dosar nr. 4080 (cota S.R.I.), f. 258; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8321; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
1510. ABRAMOVICI, Marcu – locotenent de Securitate, anchetator al lotului Vasile Luca în 1952-1954, apoi anchetator la penitenciarul Uranus din Bucureşti (Caţavencu 2007: 2; Solomovici 2004: 566; Jela 2001241);
1511. ABRAMOVICI, Mauriciu – în mai 1945 încadrat în funcţia de şef adjunct de birou în centrala D.G.P.; în oct. 1945 promovat şef de birou (M.Of. nr. 253 din 5 nov. 1945, partea I-a, p. 9718 şi nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3894);
1512. ABRAMOVICI, I. Niculae – în septembrie 1945 numit comisar-ajutor la Poliţia Turnu Severin (M.Of. nr. 215 din 21 sept. 1945, partea I-a, p. 8199);
1513. ABRAMOVICI, Paul – în 1947 inspector general de poliţie în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 251 din 30 oct. 1947, partea I-a, p. 9696);
1514. ABRAMOVICI, Renée – din mai 1945 impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la Controlul Populaţiei (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4518);
1515. ADAM, Mauriciu (n. Mauriţiu WEISZ242) (n. 21.VI.1909 Ludoşul de Mureş, MS) – membru de partid şi căpitan de Securitate, încadrat în 1946 ca şef de birou în cadrul D.G.P., în 1947 promovat comisar şef, şeful Serviciului de Poştă Specială din M.A.I. (1947-1952), apoi, cu grad de lt.-col., şeful Serviciului III din Direţia a II-a a Securităţii; ulterior cercetat disciplinar pentru că în timpul ilegalităţii, la arestare, a avut o purtare laşă, recunoscând legăturile sale în mişcarea muncitorească şi divulgând pe un tovarăş (dosar disciplinar sub numele parţial eronat “Adrian Mauriciu” la C.C.P. (nr. 51/111 din 27.I.1953), vezi pentru coroborare şi nume corect şi A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia Administrativ-Politică, dosar nr. 3/1951, f.10; Caţavencu 2007:3; M.Of. nr. 245 din 23 oct. 1947, partea I-a, p. 9500; Dobre et al. 2006: 78; Solomovici 2001II: 43; Banu 2005; Deletant 1995b: 57; Cosma 1994: 68).
1516. ADAM, Iosif – (n. Iosif ADLER) (n. 1926) – membru U.T.C. din 1945, redactor la ziarul Ifjumunkas, în 1951 locotenent de Securitate şi membru supleant al C.C. al U.T.M., în anii ’50 cu grad de maior la Securitatea Bucureşti, în 1960 prezent ca şef al cabinetului de marxism-leninism din M.A.I. (A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – secţia Organizatorică, dosar nr. 105/1951, f.f. 7-8; Caţavencu 2007: 3; Dobre et al. 2006: 216);
1517. ADAM, Zoltan – în iunie 1945 numit comisar la Poliţia oraşului Odorhei (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
1518. ADOCHIŢEI, Fany – angajată în 1945 telefonistă în centrala D.G.P., apoi dactilografă principală, în 1948 şefă adjunctă de birou (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4493);
1519. ADORIAN, Gheorghe – în mod eronat considerat român în multiple studii şi cercetări despre Securitate; în fapt evreu maghiarofon originar din Arad, recunoscut ca evreu fost voluntar în Spania243 (şi apoi chiar internat în lagărul de muncă de la Buchenwald în perioada 20 nov. 1943 – 11 apr. 1945) inclusiv de autorii evrei David Diamant (1979: 370) şi Martin Sugarman (f.a. p. 108); ilegalist în Cluj la începutul anilor ’30, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 53); după război revenit în România, iniţial în S.S.I., apoi colonel (în 1949) D.G.S.P. şi şef al Direcţiei I Informaţii Externe, uneori menţionat şi ca şef al Direcţiei Politice a M.A.I. (v. Solomovici 2003: 88), probabil începând cu 1950; ulterior cadru didactic şi autor la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă C.C. al P.C.R.; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de
241 Menţionat şi de Toma Roman Jr. în articolul „’Bancherii roşii’, victime colaterale” din Bucureştiul Cultural VI (100).
242 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 41731 din 29 apr. 1947 în M.Of. nr. 107 din 13 mai 1947, partea I-a, p. 3770.
243 Coautor, alături de Mihai Burcă, Constantin Câmpeanu, Mihail Florescu, Stan Minea, Iosif Nedelcu şi Valter Roman, al cărţii Voluntari români în Spania 1936 – 1939. Amintiri şi documente (Bucureşti: Ed. Politică, 1971).
175
maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, iar în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. III-a; căsătorit cu Judith, fiica liderului comunist din Ardealul de Nord Hillel Kohn, profesoară cu grad de conferenţiar la I.P.B. în anii ‘70; stabilit în anii ’80 în Elveţia (via Israel), acolo unde locuia fiica sa, Ana [Cathy? n.n., I.A.] (v. şi I.R.I.R. şi Caţavencu 2004; Solomovici 2003: 88 şi Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 506 n. 15, lucrări care îl menţionează în mod corect ca evreu);
1520. AGHERŞTEIN, Isac (în unele documente “Argeştein”) – în 1946 era şef adjunct de birou în cadrul Comisariatului de Poliţie al oraşului Bacău, în 1948 cu acelaşi grad la Chestura de Poliţie Bacău (M.Of. nr. 163 din 17 iulie 1946, partea I-a, p. 7489; M.Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1948, partea I-a, p. 706);
1521. AHAILOVICI, Aron – din aprilie 1945 comisar-ajutor în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65);
1522. ALBERTI, D. Iosif – ofiţer M.A.I., ulterior profesor la Şcoala de Miliţie până în 1962, când va fi trecut în rezervă;
1523. ALBINI, Iancu (n. 1898 Bucureşti) – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (62 vol. I, u.a. 3/1952, vol. I);
1524. ALBU, ? (n. Gyuszi WEISS) – şeful biroului Siguranţei Arad după 1944 (menţionat în Solomovici 2001II: 56);
1525. ALMALECH, Moise – în 1948 era lucrător calificat în centrala D.P.S. (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5969);
1526. ALMALEK, Issim – după august 1944 detectiv în cadrul D.G.P., transferat la 1 iulie 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5982);
1527. ALTKOPF, Mendel – locotenent-major M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62 vol III, v. şi u.a. nr. 3/1952, vol. II)244;
1528. AMBRECHT, Huta – din 1 aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1529. AMBRUŞ, B. Coloman (Francisc) (24.II.1907 Livada de Câmpie, Hunedoara – 8.IV.1987, Braşov) (fiul lui Balint şi Ludovica) – colonel de Securitate, membru de partid din 1936; în septembrie 1945 încadrat ca subinspector la Inspectoratul Regional de Poliţie Timişoara, din oct. 1947 însărcinat cu atribuţii în domeniul Siguranţei; ulterior şeful D.R.S.P/D.R.S.S. Banat-Timişoara (1948-1951, cu grad de lt.-col.-), şeful D.R.S.S. Sibiu (1951-1952, cu grad de colonel), respectiv şeful D.R.S.S. Braşov (1952-1954-?); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a III-a, iar în 1978 cu ordinul “23 August” cls. II-a (M.Of. nr. 213 din 19 sept. 1945, partea I-a, p. 8115 şi nr. 228 din 3 oct. 1947, partea I-a, p. 8918; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 27, 34, 43; Deletant 1995b: 62; Cosma 1994: 76; vezi şi dosarul de la C.C.P. nr. 412/1059 din 20.II.1952, respectiv dosar A/50 Colecţia “ilegalişti decedaţi”))245;
1530. AMBRUSTER, Emilia – din dec. 1944 impiegată la Poliţia Fălticeni, detaşată la Poliţia Deva, iar ulterior transferată la Poliţia Târgovişte (M.Of. nr. 5 din 8 ian. 1945, partea I-a, p. 90);
1531. AMBRUŞ, Ecaterina – contabil-ajutor la Poliţia Focşani, în mai 1948 transferată la Poliţia Miercurea Ciuc (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4143);
1532. ANCEL, Coca – în iunie 1945 numit impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
244 V şi http://www.adevarul.ro/societate/sanatate/Arhiva-Adevarul-Biserica-Serviciul-Scanteii_0_48596174.html.
245 V. fişa sa sumară la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/AMBRUS_COLOMAN_FRANCISC.pdf. Vezi şi Caţavencu 2007: 8.
176
1533. ANCEL, Ioil – în aprilie 1945 numit agent de poliţie la Poliţia oraşului Fălticeni, ulterior şeful serviciului economic de la Miliţia Rădăuţi, ulterior de la Miliţia Suceava; din 1 dec. 1947 agent la Poliţia Fălticeni; destituit în 1954 sub acuzaţia de sionism (dosar la C.C.P. nr. 475/745, întocmit la data de 16.XI.1954; M.Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1948, partea I-a, p. 707; M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049; M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3077);
1534. ANDREESCU, Matusei (n. Matusei ARONOVICI, fiul lui Nathan şi Clara) (2.IX.1910 Panciu, Vrancea – 5.VIII.1986 Bucureşti) – membru de partid din 1944, comisar-şef la Brigada Mobilă a Siguranţei (1947-1948), în 1947 cu grad de comisar-şef în Direcţia Poliţiei de Siguranţă, apoi căpitan la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. (1949-1951), apoi maior şi respectiv locotenent-colonel, cu funcţia de şef de serviciu (II), apoi de birou la Direcţia VIII Cercetări Penale a D.G.S.S/D.S.S. (1951-1960-1962)246; în 1971 funcţionar la ICECHIM Bucureşti, decorat ca pensionar în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971); căs. cu Maria (n. Polak) (1910-2000), stabilită ulterior în Israel, împreună cu care a avut doi copii: Nanu Andreescu şi Riri (căs. Covu); (decizia ministrului Justiţiei nr. 85952 din 4 sept. 1947 în M.Of. nr. 237 din 14 oct. 1947, partea I-a, p. 9243; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10920; M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2632; Watts 2011: 196 n. 2; Dobre et al. 2006: 80; C. Lupu 2011; Troncotă 2006: 63; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Ioniţoiu 2006: 34; Goma 2007: 118; Solomovici 2004: 566; Niculae 2004: 32; Cosma 1994: 48, dosar A/62 Colecţia “ilegalişti decedaţi”, A.NI.C.);
1535. ANTONIU, Samuel (n. Samuel AIZICOVICI) (n. 12.IV.1910 Piatra Neamţ, fiul lui Mateiaş şi Betty; căs. cu Ella) – în februarie 1948 numit comisar-şef în cadrul centralei Siguranţei; după reorganizarea Siguranţei în Securitate maior, şef de serviciu şi locţiitor al lui Dulgheru la cabinetul ministrului de Interne (1948-1952), ulterior director adjunct la Direcţia VIII Cercetări Penale a D.G.S.S. până în 1957, când a fost destituit şi exclus din partid, urmare a descoperirii fostei sale apartenenţe la Partidului Radical Ţărănist în perioada interbelică; deţinut 3 ani247 pentru neglijenţă faţă de securitatea statului (M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1519; M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2632; C. Lupu 2011; Neştian 2010: 88; Kuller 2008c: 191; Caţavencu 2007: 12; Dobre et al. 2006: 185; Niculae 2004: 32; Deletant 1995b: 58; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 48; v. şi dosarul său de la C.C.P. nr. 925/467 din 27.IV.1957);
1536. APOSTOLESCU, Otto (n. Issersohn?) – directorul casei de Cultură a M.A.I. (în cadrul Direcţiei Generale Politice) timp de câteva luni în 1951248;
1537. APTER, P. Silvia – din 1947 impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4357);
1538. (?) ARANICI, Pavel (n. ARANYCS) – colonel la D.R.S.S. Braşov la jumătatea anilor ‘50, apoi şeful Direcţiei a III-a a Securităţii; ajuns chiar secretar de stat în M.A.I. (1961-1963); cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (2/1956) (I.R.I.R. şi Caţavencu 2004; Cosma 1994: 46, 75; Dobre et al. 2006: 78; C.P.A.D.C.R. 2006: 182);
1539. ARITONOVICI, Milu (Millo) – încadrat iniţial ca şeş adjunct de birou în centrala D.G.P. în septembrie 1945 (M.Of. nr. 200 din 4 sept. 1945, partea I-a, p. 7774); în 1947-1948 comisar în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10920; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 980);
246 V. fişa sa incompletă la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/ANDREESCU_MATUSEI.pdf. Vezi şi Caţavencu 2007:9 şi Solomovici 2001II: 43.
247 V. fişa sa matricolă penală la http://86.125.17.36/fisapenala.php?file=f:\web\Fise+matricole+penale+-+detinuti+politici\A\A+03.+Anghel+-+Ardeiu\Antoniu+Samuel+M/P1060208.JPG.
248 Vezi descrierea actualului centru cultural al Ministerului la http://www.cultura.mai.gov.ro/viewpage.php?page_id=88.
177
1540. ARON, Mauriciu – după război agent de poliţie la Chestura de Poliţie Iaşi; în 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă şi transferat la Inspectoratul Regional de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8318);
1541. ARON, Zanben – din aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Fălticeni (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1542. (?) ARONESCU, ? – anchetator şi locţiiitor al comandantului Securităţii din Oradea în 1948 (Solomovici 2004: 566); posibilă identitate cu colonelul Constantin Aronescu, menţionat de multiple surse ca prezent încă la serviciul judeţean Bihor în 1981;
1543. AUBERT, Henry – medic M.A.I. Timişoara, ulterior şeful catedrei de cardiologie UMF Timişoara, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (68/1955);
1544. AUER, I. E. Geza – colonel, profesor la Şcoala de miliţie din Bucureşti până în 1965, ulterior şef de serviciu în Inspectoratul General al Miliţiei (Cosma 1994: 44-83);
1545. AVERBUCH, Iţic (după unele surse fratele Vandei Nicolschi) – colonel, comandantul Securităţii municipale Ploieşti în anii ‘50, avându-i ca adjuncţi pe Mauriciu Ştrul şi pe Şmilovici (Jela 2001; Solomovici 2004: 567);
1546. AVERBUCH, Izu A. – ajutor de comandant la Raionul M.A.I. Codlea, apoi la raionul Făgăraş, participant la reprimarea partizanilor din Făgăraş (cu dosar la C.C.P., nr. 1298/715 din 17.III.1960);
1547. AVRAM, Nusem – între 1944 şi 1945 şef adjunct de birou la Inspectoratul Regional de Poliţie al Moldovei de Nord (M.Of. nr. 261 din 14 nov. 1945, partea I-a, p. 9959);
1548. AVRAM, Şloim – din aprilie 1945 agent la Poliţia Dorohoi; din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă; în 1949 sublocotenent la biroul V Anchete la Securitatea Dorohoi în cadrul D.R.S.P. Suceava, implicat în lichidarea grupării anticomuniste Macoveiciuc, ulterior locotenent major la Securitatea din Piatra Neamţ, emigrat în Israel în anii ‘80 (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320; M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983; v. şi Caţavencu 2007: 15; Solomovici 2003: 207-8 şi 2004: 567, 600 – în fapt este vorba de aceeaşi persoană, n.n);
1549. AXELRAT, Sabina – din 1 aprilie 1948 agentă de poliţie la Direcţia Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3080);
1550. BACALU, Dumitru (n. David) – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); din luna noiembrie a aceluiaşi an comisar-ajutor (M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10093); ulterior locotenent-major (în 1950), locţiitor director adjunct la D.R.S.P. Suceava în 1949-1950-?; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 76/1982; (I.R.I.R. şi Caţavencu 2004; Solomovici 2004: 567; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 277);
1551. BACALU, Marcu – în iunie 1948 numit comisar-ajutor de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă; ulterior locotenent M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (62 vol. I, u.a. 3/1952, vol. I) (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
1552. BACALU, Moise – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1553. BAKOS, Vencel – în iunie 1945 numit gardian public la Comisariatul de Poliţie Gheorghieni (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246)
1554. BANDER, Paul – în mai 1948 promovat comisar de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4144);
1555. BANK, Iosif – în 1953 locotenent la Securitatea din Târgu Lăpuş, iar în anii ’60-’70 era menţionat ca maior la Securitatea din Sighet (v. Vischi şi Ivanciuc 2003);
178
1556. BANTEA, Eugen (n. Eugéne BEER, botezat “Mihail”249) (30.I.1921 Bârlad – 24.XI.1987 Bucureşti) – membru de partid din 1944 în anii ’60 şeful Editurii Militare, colonel, detaşat de la M.A.I. la M.Ap.N. în anii ‘70 (cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (9/1969), promovează treptat până la gradul de general-maior; director al Institutului de Studii de Istorie Militară, în anii ’60-’70 autor al unor lucrări de istoria mişcării muncitoreşti şi istorie militară română (v. şi Kuller 2008a: 51); fratele medicului Corneliu Bantea (Beer); căs. cu Marcela, profesoară de limba engleză;
1557. BARATZ, Israel – după război şef de serviciu în administraţia centrală M.A.I., în ianuarie 1949 reîncadrat ca referent (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 655);
1558. BARBU, Daniel (n. Barbu LENOBEL) – anchetator (1945-1950) în Brigada Mobilă a Direcţiei Cercetări Penale, în 1953 locotenent la Direcţia VIII (fostă V) de Cercetări Penale a D.G.S.S., emigrat ulterior în Israel; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 38/1980 şi 9/1983; (C. Lupu 2011; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Solomovici 2004: 586; Niculae 2004: 32; Jela 2001);
1559. BARTFELD, Leon – în octombrie 1945 numit gardian public pe lângă Poliţia oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800);
1560. BĂDESCU, Marcel (n. Marcel BLECHER, fiul lui Lazăr, fratele scriitorului Max Blecher) – originar din Botoşani, intrat în mişcarea comunistă în 1943, după 23 august 1944 iniţial activist de partid, apoi elev la Şcoala pentru ofiţeri M.A.I. (coleg cu Victor Ranga, Iulian Sorin, Pavel Sterescu ş.a.), după absolvire ofiţer la Direcţia Contrainformaţii a Armatei, trecut în rezervă în 1960, ulterior student la Facultatea de Istorie, apoi funcţionar la O.N.T., apoi angajat al comunităţii evreieşti, emigrat în Israel, întors în România după 1989 (M. Blecher-Bădescu în Solomovici 2003: 119-122);
1561. BĂDĂU (? BĂDAN), Alexandru (n. Alexander BRAUNSTEIN) – după august 1944 şeful Comisiei de Control al Străinilor din cadrul M.A.I., originar din Târgovişte;
1562. BĂLAN, Ştrul – după război agent de poliţie la Biroul Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Dărăbani, în martie 1948 transferat la Biroul Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Săveni (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4493; M.Of. nr. 72 din 26martie 1948, partea I-a, p. 2629);
1563. BĂLTEANU, M. Mihail (n. COLCHER) (n. la Lublin, U.R.S.S.) – locotenent-colonel, profesor de ştiinţe sociale la Şcoala de Miliţie, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. 32/1955), trecut în rezervă în 1962; ulterior autor al unor lucrări social-politice; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a; soţia Ritta decedată în sept. 2005 (91 ani) (Cosma 1994, I.R.I.R. & Caţavencu 2004, la intrarea “Boico Mihail”);
1564. BĂRĂNESCU, E. (n. BARANY, Elemer) – evreu maghiarofon, sublocotenent (în 1949), ulterior locotenent, şef de birou în cadrul D.R.S.P. / Raionala de Securitate Cluj (1948-1960) (C. Lupu 2011; I.R.I.R. şi Caţavencu 2004; Jela 2001; Vischi et al. 2005; Gavrilă-Ogoranu şi Baki Nicoară 1999: 180);
1565. BECHER, Mielu – maior de Securitate, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (2/1979) – incertă activitatea sa în perioada urmărită (1945-1965);
1566. BEINER, Sigy (a nu se confunda cu omonimul) – în iulie 1948 angajat ca informator diurnist în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 172 din 28 iulie 1948, partea I-a, p. 6201);
1567. BENEDEK, Ernest – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5);
249 Vezi pentru schimbarea numelui decizia nr. 114.242 din 13 nov. 1946, în M.Of. nr. 267 din 16 nov. 1946, partea I-a, p. 12.022.
179
1568. BENEDEK, Ştefan (n. 13.VIII.1910) – de profesie lăcătuş, membru P.C.d.R. din 1935; din 1 aprilie 1947 încadrat comisar-ajutor la Biroul de Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Baraolt (M.Of. nr. 72 din 26martie 1948, partea I-a, p. 2629); căpitan M.A.I. (1952); propus pentru decorare în 1961 într-un raport al Cancelariei P.M.R.;
1569. BENIAMIN, Leon – în iunie 1945 numit agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
1570. BERCOVITZ, I. – din iunie 1945 gardian public pe lângă Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
1571. BERCOVITZ, Zolman – în sept. 1946 încadrat agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia Sighet (M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10432);
1572. BERCU, Bruno – în octombrie 1945 numit impiegat în cadrul Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800);
1573. BERKOVICS, Ludovic – în noiembrie 1945 încadrat în M.A.I. la Serviciul Lagăre al D.G.P., pe postul de gardian public la Centrul de internare Oradea (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10416);
1574. BERARIU, Silviu (n. BERCOVICI) – din 1 aprilie 1945 secretar al Poliţiei oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); în 1947 numit comisar-şef al Inspectoratului Regional de Poliţie Suceava (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7083; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923);
1575. BERCIU, Ştefan (13.VII.1928 Bucureşti – 13.I.2000 Bucureşti) – ofiţer la Miliţia Judiciară Bucureşti, secţia Moravuri, între 1947 şi 1967, iar “în civil” autor de piese şi romane poliţiste (Kuller 2008a: 63)250; incinerat la crematoriul “Cenuşa” din Bucureşti;
1576. BERCOVICI, Burăh – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1577. BERCOVICI, Ionaş – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1578. BERCOVICI, Samuil – comisar la Chestura Poliţiei municipiului Iaşi (august 1944 – aprilie 1945, ulterior disponibilizat urmare a restructurării) (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 99);
1579. BERCU, Iacob – în mai 1948 definitivat în funcţie ca agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4315);
1580. BERCU, M. Leon (1907-1977) – medic la Prefectura Poliţiei Capitalei (1946-1948), ulterior membru supleant al Comisiei medico-militare mixte a Regiunii a II-a Militare Bucureşti; medicul personal al lui Gheorghiu-Dej şi apoi al altor demnitari comunişti, conferenţiar la I.M.F. Bucureşti, decorat în 1952 cu Ordinul Muncii cls. III-a şi în 1972 cu ordinul “Medicul Sanitar” cls. II-a (cf. Cioroianu 2005: 165 n. 209, ar fi fost de asemenea medicul lui Petru Groza) (M.Of. nr. 175 din 31 iulie 1946, partea I-a, p. 8187; M.Of. nr. 165 din 20 iulie 1948, partea I-a, p. 6002), iar din iulie 1948 repartizat la Sitalul Elias (M.Of. nr. 168 din 23 iulie 1948, partea I-a, p. 6097);
1581. BERDICEVSCHI, Sara (n. ROZENBLATT) – angajată în martie 1948 informator diurnist în cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei din M.A.I., apoi tansferată la Spitalul M.A.I. (v. M.Of. nr. 62 din 15 martie 1948, partea I-a, p. 2279; M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
1582. BEREŞ, Irma – în noiembrie 1945 încadrată în M.A.I. la Serviciul Lagăre al D.G.P., pe postul de contabilă la Centrul de internare Oradea (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10416);
1583. BERGHER, David – în nov. 1947 numit agent de poliţiei în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 271 din 22 nov. 1947, partea I-a, p. 10350);
1584. BERGHER, Haim – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei Câmpulung, Bucovina (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
250 V. şi http://www.crispedia.ro/Stefan_Berciu.
180
1585. BERGHER, Moritz – angajat în aprilie 1948 ca informator diurnist în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 85 din 10 aprilie 1948, partea I-a, p. 3232);
1586. BERLINER, Adalbert – în iunie 1945 numit agent de poliţie clasa a III-a la Comisariatul de Poliţie Gheorghieni (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
1587. BERMAN, Samuel – de formaţie farmacist, în iulie 1948 încadrat şef adjunct de birou în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
1588. BICHEL, Ion (n. Ivan) (uneori ortografiat Bikel) (n. 1927 Arad) – din grupul lui Serghei Niconov, încadrat ofiţer în S.S.I. după 1945 (după alte surse încadrat în M.A.I. abia în 1951), cu misiuni sub acoperire în R.F. Germană, Austria, Olanda, Suedia, Polonia ş.a., în anii ’60 cu grad de colonel, suspectat de spionaj în favoarea unor state occidentale (I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Solomovici 2003: 449-53; Ozon 2001; Cosma 1994: 44);
1589. BIRALY, Vencel – în iunie 1945 numit gardian public la Comisariatul de Poliţie Gheorghieni (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
1590. BIRTAŞ, Gavrilă (n. Janoş BIRTAS) (n. 12.X.1905 Baia Mare) – evreu maghiarofon; după propriile declaraţii, membru de partid din 1922 (ar fi fost introdus în P.C.d.R. de către Berger Aladar (v. Dobre et al. 2006: 75)); cu stagiul recunoscut oficial din 1948; fost luptător în Spania, probabil agent N.K.V.D. în M.A.I. (Watts 2011: 196 n. 2; Cosma 1994: 34; Troncotă 2006: 63); din 1946, ca şef al Siguranţei Oradea, în 1947 inspector general în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10919), după înfiinţarea Securităţii colonel, şeful Direcţiei I Informaţii Interne a D.G.S.P. din 1948, destituit în 1952 în cadrul valului de “epurări” şi încadrat ca director în Ministerul Gospodăriei Locale; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871);
1591. BIRTAŞ, M. Eva (n. Eva ROTSCHILD251) (n. 4.IV.1916, Şimleul Silvaniei) – 24.III.1987 România) – soţia lui Gavrilă Birtaş; membru P.C.d.R. din 1933, referent şef la Serviciul Operativ Securitatea Închisorilor (adjuncta lui Iosif Nemeş) (1949), referentă şi apoi şefă a Serviciului de Cadre din Direcţia Generală a Penitenciarelor (1949-1950, 1950-1952) cu grad de lt.-maj., inspector-prim în Grupa Inspecţii a Direcţiei Lagăre şi Colonii de Muncă din Direcţia Generală a Penitenciarelor şi Coloniilor de Muncă, cu gradul de căpitan (1954-1955), pensionată pe caz de invaliditate în 1955; decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;
1592. BLANDER, Iosif (Herciu?) – în 1948 plutonier-major la D.R.S.P. Bucureşti, fost lăcătuş (Solomovici 2004: 567);
1593. BLANK, Martin – în 1 aprilie 1947 încadrat comisar de poliţie în D.P.S. a D.G.P. (M.Of. nr. 72 din 26martie 1948, partea I-a, p. 2629);
1594. BLAUMAN, Ladislau – medic, din iunie 1948 angajat la Spitalul M.A.I. Bucureşti (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
1595. BLAUSTEIN, Laurenţiu – în anii ’50 locotenent de Securitate participant la reprimarea rezistenţei anticomuniste din munţi; menţionat în memoriile lui Ioan Gavrilă Ogoranu, care reproduce o dare de seamă a Miliţiei Raionale Făgăraş din 14 august 1952, respectiv, sub numele neplauzibil “Blaunstein”, de Solomovici, 2004: 567;
1596. BLĂNARU, Sofia – din 1 aprilie 1948 dactilografă stagiară la Inspectoratul Regional de Poliţie Galaţi, Serviciul Siguranţă (M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2631);
1597. (?) BLEHAN, Octavian (după unele surse n. Osias BLECHER) – angajat comisar la Inspectoratul Regional de Siguranţă Iaşi după război (Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219, v şi M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2037), ulterior cu grad de locotent, iar în 1953-1954 maior, anchetator la Suceava, menţionat ca torţionar în multiple
251 V. şi biografia ei pe saitul I.I.C.C.M.E.R., la http://crimelecomunismului.ro/ro/biografiile_nomenklaturii/#Eva Birtaş.
181
mărturii ale unor foşti deţinuţi politici şi în Raportul C.P.A.D.C.R. 82006: 182); în jurul anului 2004 identificat încă în viaţă la Craiova, pensionar;
1598. BLUM, Beatrice – în mai 1948 angajată agent principal de poliţie în cadrul D.P.S. (M.Of. nr. 115 din 20 mai 1948, partea I-a, p. 4437);
1599. BLUM, Vasile – de formaţie şofer, în 1948 informator diurnist în cadrul D.P.S. (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4495);
1600. BLUMENFELD, Bloida – din 1 aprilie 1945 impiegat în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1601. BLUMENFELD, Leon – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1602. BLUMENFELD, Samuel – în 1948 lucrător calificat în centrala Siguranţei (M.Of. nr. 190 din 18 august 1948, partea I-a, p. 6748);
1603. BLUMER, Sergiu – în august 1948 încadrat comisar de poliţie în D.P.S. (M.Of. nr. 190 din 18 august 1948, partea I-a, p. 6747; menţionat şi în Solomovici (2004II: 567), potrivit căruia ar fi fost inginer chimist, fiul fostului proprietar al magazinului “Luvru” din Bucureşti);
1604. (?) BOCSE, Iosif – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (23/1953);
1605. BODASCHER, Otto – după război iniţial funcţionar la Primăria Timişoara, în martie 1945 reîncadrat în Ministerul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale (fost arhitect-şef al Timişoarei)) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
1606. BODNAR, M. Ervin (n. Solomon-Erwin BLUM252) (n. 25.VIII.1919 Braşov) (uneori cu nume de serviciu BONDA)– fost voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, apoi în maquis; după război încadrat iniţial în Securitate, unde, cf. I.R.R. şi Caţavencu (2004), a fost “utilizat în exercitarea de presiuni asupra liderului sionist A.L. Zissu pentru deschiderea de negocieri economice pentru liberalizarea emigrărilor în Palestina”; din 1949 inginer-şef al Direcţiei Centrale Industriale a Chimiei din cadrul Ministerului Industriei (M.Of. nr. 35 din 11 febr. 1949, partea I-a, p. 1213); ulterior (din 1958?) director general al IPROCHIM în anii ’50-’60; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, alături de alţi “spanioli” (inclus şi în lista lui Solomovici 2004: 136; v. şi 2003: 264);
1607. BODOAGĂ, Zalman – din 1 aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1608. BOGDAN, I. Horia (Sharit) – în 1950 maior, director adjunct al Secretariatului D.G.S.P. la înfiinţare (1948) (I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Oprea 2002: 157);
1609. BOGDAN, Hary (n. Harry BERMAN253, fiul lui Philip şi Rosa (n. Stark)) (n. 6.XI.1917 Bucureşti) (uneori menţionat cu prenumele românizat Horia) – în 1957 colonel de Interne; şeful Direcţiei Aprovizionare şi Gospodărie a M.A.I. (1955-1960), ulterior şeful direcţiei tehnic-administrative, direcţia Spate din M.A.I.; fratele lui Jean Bogdan (v. supra); căs. cu Simona, cu care a avut o fiică, Doina; (?) decorat în 1971 sub numele dactilografiat eronat “Corneliu Hari [B]ogdan”, în calitate de şef de serviciu la M.A.I., cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a IV-a (Dobre et al. 2006: 215; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Arachelian 2010; Goma 2007: 118; Pelin 2005; Cosma 1994: 50; Solomovici 2003: 198; Decretul Consiliului de Stat al R.S.R. nr. 157 din
252 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 125.093 din 11 dec. 1945, în M.Of. nr. partea I-a, p. 10926.
253 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 99243 din 4 oct. 1946 în M.Of. nr. 233 din 8 oct. 1946, partea I-a, p. 10875.
182
4 mai 1957; menţionat şi în A.S.R.I., fond documentar, dosar 10.090, f. 18; Arhiva Operativă M.A.I., Ordine şi Instrucţiuni 1959, DJ nr. 3617, vol I., f. 2);
1610. BOGDAN, Nicolae (n. CNAPPE; fiul lui Carol) (n. 19.XI.1900 Bucureşti) – după război inspector în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; decorat în 1947 cu ordinul „Coroana României în grad de Cavaler (decizia nr. 19854 din 25 febr. 1946 în M.Of. nr. 72 din 26 martie 1946, partea I-a, p. 2786; M.Of. nr. 266 din 20 nov. 1945, partea I-a, p. 10158; M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871);
1611. BOICO, Mihail (n. Meier ROSNER, fiul lui Meyer (alias “Roman”) şi Fulie (alias “Elena”), ambii imigraţi din Rusia; zis “Bibi”) (26.III.1912 Frasin, Suceava – 10.IV.1972 Bucureşti) – ilegalist (membru de partid din 1931), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1954); voluntar în Spania (1936-1939), apoi înrolat ca ofiţer al Armatei Roşii (1941-1944), după august 1944 maior, apoi în Brigada Mobilă a Siguranţei Statului cu grad de lt.-col. (1946-1947); în oct. 1947 reîncadrat (retroactiv, începând cu 15 august 1945), ca locotenent-colonel de infanterie activ în Forţele Armate; transferat ca locţiitor politic la Minister (dec. 1947 – 1950), avansat la gradul de general-maior în 1949, comandant al Comandamentului Trupelor de Grăniceri (1950-1952), destituit şi trecut în rezervă în 1952, anchetat, disculpat, apoi transferat secretar al “Agenţiei Economie Române” de la Moscova, ulterior pentru scurt timp director adjunct al Uzinelor “23 August din Bucureşti; unchiul prin alianţă al lui Vladimir Tismăneanu (I.R.I.R. & Caţavencu 2004254 ş.a.); decorat în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971); a avut 3 fraţi – Avrum (1905-1934), Alexandru (Leizer) (1906 – 1984 Ierusalim, Israel), Sali (Salomon) (1903-1945) şi o soră – Pepi (căs.) Wasserman (1909 – d?);
1612. BOICULESI, Isidor (cunoscut mai degrabă cu prenumele prescurtat “Isou” din perioada ulterioară de artist) (1925-2007) – în 1948 comisar de poliţie în cadrul Biroului Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Gura Humorului (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2037);
1613. BOKOR, Ludovic (30.VII.1930 Braşov – 2000 Cluj, fiul lui Alexandru şi Berta) – evreu maghiarofon, maior (la trecerea în rezervă) la Direcţia Regională / Inspectoratul Judeţean Cluj al Securităţii între 1951 şi 1969; trecut în rezervă la 31.12.1969 cu grad de maior255;
1614. BOTOŞENEANU, H. Bernard – după război funcţionar la Subsecretariatul de Stat al Aerului de pe lângă Ministerul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
1615. BRAND, Bernard – în august 1945 sergent major la Legiunea de Jandarmi din Trei Scaune (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 175);
1616. BRATU, Ferentz – în sept. 1945 încadrat ca detectiv clasa II-a în D.G.P., în luan noiembrie avansat la clasa I-a (M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9800; M.Of. nr. 215 din 21 sept. 1945, partea I-a, p. 8199);
1617. BRAUNSTEIN, Samoilă – după august 1944 agent de poliţie la Iaşi, de unde demisionează în sept. 1946 (M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10433);
1618. BRAVERMAN, Rebeca – şefă de birou (1945-1947), apoi comisar în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (1945-1948), (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65 şi fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8318);
1619. BREBAN, Iosif (n. Jozsef) (6.IV.1920 Balc, Bihor – 2003 Bucureşti) – evreu maghiarofon, cf. fişei de la Securitate256; ilegalist (membru U:T.C. din 1935); muncitor necalificat, apoi zeţar la
254 Vezi şi „Marioneta sovietică de la Frasin” în Monitorul de Suceava, 28 iunie 2007, precum şi menţiunea lui între voluntarii evrei din războiul civil spaniol în Diamant 1979: 371 şi Sugarman f.a.: 108).
255 V. şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/BOKOR_LUDOVIC.pdf
183
Tipografia Oradea (1933-1937), apoi diverse alte munci până în 1941); deportat în batalioanele de muncă obligatorie maghiare (1943-1944); după război activist la Sindicatele Unite şi la Comitetul P.C.R. Marghita (1944-1946); secretar al Comitetului P.C.R. Sălard (1946), instructor al Comitetului judeţean P.M.R. Oradea (ian. 1947 – sept. 1948); director al Direcţiei Judeţene Agricole Oradea (sept. 1948-apr. 1949); membru al comisiei electorale interimare Bihor (1948); studii de scurtă durată la Şcoala centrală de lectori de partid “A.A. Jdanov” (apr.-nov.1949); şef al Sectorului Sfaturi Populare al C.C. al P.M.R. (dec. 1949 – mai 1959); adjunct al şefului Secţiei Agrare a C.C. al P.M.R. şi deputat ăn Sfatul Popular Regional Oradea (mai 1950 – mai 1952); apoi încadrat cu grad de maior în Securitate, locţiitor al şefului Direcţiei a IV-a Contrasabotaj a Securităţii (1952-1953) unde este avansat la gradul de lt.-col.; şeful Direcţiei a IV-a a Securităţii (1956-1957); şef al Direcţiei Regionale a Securităţii Cluj, cu grad de colonel (iul. 1957 – mart. 1961); trecut în rezervă la 17 martie 1961 cu grad de colonel (Arhiva Operativă M.A.I., Ordine şi Instrucţiuni 1959, DJ nr. 3617, vol I., f. 2; Pleşa 2010: 124-5; C. Lupu 2011; Dobre et al. 2006: 78; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 363-71, n. 1; Levy 2002: 84, 204, 243 n. 54; Cosma 1994: 83)257;
1620. BREBAN, Mihai Eugen – fratele lui Iosif Breban; încadrat după război comisar-ajutor de poliţie în cadrul Inspectoratului Regional de Poliţie Oradea, la Serviciul Siguranţă (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4494); ulterior colonel, iniţial şeful direcţiei a IV-a Contraspionaj în Forţele Armate a D.G.S.P., iar apoi locţiitor al comandantului Şcolii de ofiţeri de Securitate din Băneasa, trecut în rezervă în 1961 (Pleşa 2010: 124-5; Cosma 1994: 46);
1621. BREINER, Gheorghe (n. Sigismund, zis “Szighi”) (mai rar menţionat şi ca “Beiner”) – originar din Cernăuţi (n. 1921), implicat în atacurile asupra Armatei Române la retragerea din 28-29 iunie 1940, după iulie 1941 evacuat de sovietici în Asia Centrală, revenit în ţară în 1944; încadrat în D.G.P. ca agent de poliţie clasa a III-a în iunie 1945; în 1947 cu grad de comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Cluj, transferat în cadrul Serviciului de Siguranţă; după transformarea Siguranţei în Securitate, locotenent-major, locţiitor al şefului serviciului Cercetări Penale la serviciul judeţean Cluj al D.G.S.P. (1948-1959), ulterior şeful secţiei I de securitate regiunea Hunedoara-Deva, emigrat în 1970 în Israel (M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5099; M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7085; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10924; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Duţu et al. 2002: 12, Goma 2007: 178-9, Cosma 1994: 83; menţionat pentru brutalitatea sa şi în memoriile lui Raoul Şorban, Raul Volcinschi şi Ovidiu Vasilescu, fost deţinut la Gherla);
1622. BRILL, M. Iosef Şulam (zis “Şuli”; fiul lui Moise) (5.VIII.1910 – 27.XII.1978 România) – ilegalist cunoscut, fost voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, trecut în rezervă la 15 august 1945, reactivat în august 1948 (M.Of. nr. 180 din 6 august 1948, partea I-a, p. 6491); membru al diviziei “Tudor Vladimirescu”, claitate în care în martie 1946 este decorat de autorităţile sovietice cu ordinul “Steaua Roşie”; ulterior colonel dr., decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; exclus din M.A.I. şi din partid în cadrul epurărilor din 1952, ulterior reabilitat (1954?) a locuit împreună cu soţia Janeta şi copii Rodica şi Vlad în Bucureşti, pe Aleea Alexandru nr. 9, la etajul clădirii ale cărei nivele inferioare erau ocupate de Walter, Hortensia, Petre şi Carmela Roman; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 126/1970; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Steaua R.S.R.” cls. a III-a;
256 Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 10, f. 93. De altfel, părinţii săi, doi fraţi, două surori şi un unchi au decedat în timpul războiului în lagărele naziste de muncă obligatorie.
257 Vezi şi fişa sa parţială de la C.N.S.A.S. la adresa http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/BREBAN_IOSIF.pdf.
184
1623. BROITMAN, ? – locotenent major la Securitatea din Oradea în anii ’50 (Kovacs 2006; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Ioniţoiu 2006: 43);
1624. BRUDER, Ecaterina – în martie 1948 numită agent de poliţie în cadrul centrala Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1913);
1625. BRUNER, Gh. Isidor (în alte documente “Brunner”) – după război agent principal de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; în mai 1948 avansat comisar-ajutor (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4313; comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (oct. 1944 – iulie 1945) (M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6309);
1626. BRUTARU, Jacques – după august 1944 şi până în august 1945, când demisionează, şef de birou în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 187 din 18 aug. 1945, partea I-a, p. 7259);
1627. BUCHLER, Andrei – din iunie 1945 agent de poliţie la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
1628. BUCICOV, Maria (n. Mira) – ofiţer la Direcţia B Contraspionaj a Securităţii în 1951, soţia colonelului de securitate Valeriu/Valerian Bucicov (Bucikov) (Jela 2001, Solomovici 2001II: 44; Catalan 2001/4; Cosma 1994: 45, 70; Watts 2011: 197 n. 1);
1629. BUIUM, S. Buium – din 1 aprilie 1948 numit agent de poliţie în centrala D.P.S. (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5969);
1630. BULAN, Şt. Iacob (n. Iakov), – gen. mr. M.A.I., fost ofiţer sovietic, avansat la 23 august 1949 general, locţiitor politic al Comandamentului trupelor de Securitate (1945-1952), apoi comandant al aviaţiei militare şi rector al Academiei Militare din Bucureşti; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (14/1955, 4/1956) şi referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 2/1957; decorat în 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
1631. BURCĂ, Mihai (n. Michal Iurevici BURSCH) (25.IV.1914 Paşcani – 1994 Bucureşti) – de formaţie tâmplar; ilegalist, membru P.C.d.R. din 1932, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 876 / 2407), voluntar în războiul civil din Spania, avansat căpitan al Armatei Roşii în 1936, locţiitor politic al comandantului Regimentului I Infanterie şi ulterior al Diviziei I Infanterie “Tudor Vladimirescu” (1943-1944), avansat succesiv până la gradul de colonel (1947), şef al Direcţiei Generale Politice a M.A.I. (1947-1950), comandant al trupelor M.A.I. (1950-1952), numit în sept 1952 ministru adjunct al Afacerilor Interne (Decret nr. 327 din 19 sept. 1952); anchetat alături de alţi “spanioli” şi “francezi” în 1953, apoi comandant al Comandamentului Forţelor Aeriene Militare (1953-1956), şef al Direcţiei Superioare Politice a Armatei (1956-1964), ministru adjunct al forţelor armate (1956-1972), comandant al Comandamentului Serviciilor Armatei (1972-1973), avansat gen.-col. în 1965, preşedinte al Consiliului Central al Crucii Roşii (1972-1975), trecut în rezervă în 1977; decorat în mai 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa III-a (Adorian et al. 1971: 210; Diamant 1979: 371; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 317));
1632. BUTNARU, Ferdinand – în 1948 definitivat în funcţia de agent de poliţie la Iaşi (M.Of. nr. 152 din 5 iulie 1948, partea I-a, p. 5627);
1633. BUTYKA, A. Francisc (n. Ferenc Butyka la 13.07.1920, Cluj-Napoca (fiul lui Andrei şi Sara) – d. 1997, Bucureşti) – evreu maghiarofon, colonel de Securitate, fost activist C.C. al P.M.R. şi ulterior membru al Comitetului de Partid din centrala Ministerului Securităţii Statului, şeful sectorului de anchete şi cercetări de la Comisia Controlului de Partid (până în 1952), ulterior i-a succedat lui Dulgheru la şefia Direcţiei Cercetări Penale a Securităţii, renumerotată Direcţia a VIII-a în 1953 (1952 – locţiitor, 1953-1963 – şeful Direcţiei), trecut în rezervă în 1963 cu grad de colonel; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1955) (menţionat şi în C.P.A.D.C.R. 2006: 183; Dobre et al. 2006: 79; Troncotă 2006: 123, 165; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 24; Ioniţiu 2008:88; Goma 2007: 118; Solomovici 2003: 195; Wexler & Popov 2002 II: 825; Cosma 1994: 49, 75; v. şi fişa de la C.N.S.A.S., “Cadrele Securităţii”);
185
1634. CAFFE, Corina – în ianuarie 1948 numită comisar adjunct în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. din M.A.I. (M.Of. nr. 9 din 12 ianuarie 1948, partea I-a, p. 240);
1635. CALER, Emanoil – în 1947 era agent sanitar la Penitenciarul Sighet (M.Of. nr. 23 din 29 ian. 1947, partea I-a, p. 681);
1636. CANTEA, L. Henri – în martie 1945 reîncadrat ca şef de birou tehnic în D.G. C.F.R. a Ministerului Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (fusese exclus în timpul războiului pe motive rasiale) (M.Of. nr. 52 din 4 martie 1945, partea I-a, pp. 1654-5)
1637. CAPLAN, Teea (ortografiat şi Thea Kaplan) – ilegalistă, plutonier major şef (în 1949), după război ocupând diverse funcţii, inclusiv şef de serviciu la Ministerul Turismului (la începutul anilor ’70); decorată cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a în 1949 (Decretul prezidiului M.A.N. nr. 873 din 20 august 1949258) şi respectiv cu ordinul “23 August” cls. a III-a (Decretul nr. 157 din 4 mai 1971);
1638. CAS, B. Mihail – din 1 aprilie 1947 încadrat comisar de poliţie în D.P.S. a D.G.P. (M.Of. nr. 72 din 26martie 1948, partea I-a, p. 2629);
1639. CASAPU, Iancu – din 1 aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Comisariatului de Poliţie Hârlău (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1640. CATZ, Clareta – în nov. 1945 încadrată ca şefă adjunctă de birou la Inspectoratul regional de Poliţie al Moldovei de Nord (M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10094);
1641. CĂLIN, Mihail (n. Michail M. GRIMBERG) (n. 7.I.1897 Corabia) – după război inspector la Inspectoratul General de Jandarmi; M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871; M.Of. nr. 88 din 18 apr. 1947, partea I-a, p. 3038; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1947, partea I-a, p. 918;
1642. CÂMPEANU, Mircea (n. FELDMAN) – fost lăcătuş, în 1948 plutonier major la D.R.S.P. Bucureşti (Solomovici 2004: 567);
1643. CEASLAVSKI (cu varianta Ciaslavski) – şef de serviciu D.G.S.P./D.G.S.S. (1947-1953), fost frizer al Anei Pauker (C. Lupu 2011; Goma 2007: 118, Jela 2001; Cosma 1994: 48);
1644. CERLINCĂ, Eugen (n. Cerlinca, fiul lui Maxim şi Michalina) (1.I.1933 – 1985; Suceava) – ofiţer la Direcţia Regională, ulterior Inspectoratul Judeţean Suceava al Securităţii între 1956 şi 1983, când este trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel259;
1645. CHELER, Paul (n. KELLER) – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (4/1968);
1646. CHELM, Petre – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Comisariatului de Poliţie Ştefăneşti, Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1647. CHELMAN, Mayer – după august 1944 detectiv în cadrul D.G.P., transferat la 1 iulie 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei, iar în nov. 1945 numit comisar-ajutor în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5982 şi nr. 253 din 5 nov. 1945, partea I-a, p. 9718);
1648. (?) CHIMION, Solomon – din 1947 comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4355);
1649. CHIPER, Ion (n. Lary LEFERMAN; a folosit frecvent ca nume de serviciu şi varianta “Sava Leferman”) – după război comisar-ajutor al Inspectoratului Regional de Siguranţă Iaşi, apoi încadrat ofiţer la D.R.S.P. Iaşi (la un moment dat cu gradul de locotenent-major), pensionat, trăia încă în Iaşi în anii ’90 (referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 201/1975; Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8318; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea
258 V. http://freelex.wolterskluwer.ro/DocumentView.aspx?DocumentId=26302.
259 V. fişa parţială la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/CERLINCA_EUGEN.pdf.
186
I-a, p. 10923; Ioniţoiu 2000: 204; Ioniţiu 2008:88; Neştian 2010: 88; I.R.I.R. & Caţavencu (2004) îl menţionează ca sublocotenent la D.R.S.P. Galaţi în 1948)260;
1650. CHIPER, Surica – în dec. 1947 numită agent de poliţiei în cadrul D.P.S. a D.G.P. (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1947, partea I-a, p. 11059);
1651. CHITNER, Tarna – după război impiegată la Poliţia oraşului Roman, din sept. 1947 însărcinată cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8321);
1652. CHIVU, Milly – în 1948 încadrată ca dactilografă în D.P.S. (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360 şi nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5817);
1653. CHUSID, Dora (fiica lui Aizic) – cadru didactic civil la Şcoala de ofiţeri de securitate din Băneasa până în 1959, când este trecută în rezervă (Cosma 1994);
1654. CIMPOIEŞU, George (cu variantele Ciompoieşu George şi Cimpoişu George) (n. 8.V.1937 la Josenii Bârgăului, jud. BN (fiul lui Ioan şi Ghizela Vilhelmina) – d. 1997, Botoşani) – angajat în 1957 la Direcţia Regională Suceava, unde până în 1989 avansează până la gradul de lt.-col. în cadrul Inspectoratului judeţean Suceava al Securităţii (funcţie de şef de colectiv), trecut în rezervă la 17.I.1990261); căs. cu Petria, a avut doi fii: Dan şi Sorin;
1655. CIOBOTARU, Iancu – din mai 1945 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la Circa 14 Poliţie (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517);
1656. CIORTAN, Gabriel (n. FELDMANN) (n. 15.V.1915 Bucureşti) – din 1947 comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4355; M.Of. nr. 232 din 11 oct. 1945, partea I-a, p. 8888);
1657. CITY, Mayer – după război şef adjunct de birou în cadrul prefecturii Poliţiei Capitalei, disponibilizat în 3 ianuarie 1948 pentru luare de mită (M.Of. nr. 16 din 20 ianuarie 1948, partea I-a, p. 473);
1658. COCA, Ancel – demis în nov. 1945 din funcţia de impiegat la Serviciul Siguranţă al Prefecturii Poliţiei Capitalei pentru neprezentare la post (M.Of. nr. 266 din 20 nov. 1945, partea I-a, p. 10126);
1659. COHEN, N. Sever – în 1948 era comisar de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 980; M.Of. nr. 71 din 25 martie 1948, partea I-a, p. 2604);
1660. COHN, Bernard – în 1947 comisar-ajutor la Prefectura Poliţiei Capitalei, repartizat pentru misiuni de Siguranţă (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086);
1661. COHN, Lazăr – din iunie 1948 angajat în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 140 din 19 iunie 1948, partea I-a, p. 5228);
1662. COHN, M. Harry – fost tinichigiu, în 1948 plutonier-major în D.R.S.P. Bucureşti (Solomovici 2004: 569);
1663. COHN, Moses – în august 1948 şef de secţie în cadrul M.A.I., transferat temporar ca translator-şef (v. M.Of. nr. 176 din 2 august 1948, partea I-a, p. 6310);
1664. COHN, Zissu (fiul lui Şmil) – şef de catedră la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa, trecut în rezervă în 1958 (Cosma 1994);
1665. CONICI RAITER, Iosif – în ianuarie 1948 numit agent de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 9 din 12 ianuarie 1948, partea I-a, p. 239);
1666. COJOCARU, Burah – în 1948 era comisar la Serviciul de Siguranţă Bacău (M.of. nr. 140 din 19 iunie 1948, partea I-a, p. 5227; M.Of. nr. 4 din 4 ian. 1948, partea I-a, p. 78);
260 Vezi şi http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/dictionar_no/no/dictionarno_2.html, http://www.comunism.ro/fisiere/tortionari/cautt.php
261 V. fişa parţială la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/CIMPOIESU_GEORGE.pdf.
187
1667. COJOCARU, Moritz – din aprilie 1945 şef de secţie de gardieni publici la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1668. COJOCARU, F. Sandu (n. Ştrul) – căpitan M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (dosar 12/1954);
1669. COJOCARU, Ştrul – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); demis în apr. 1946 “pentru greşeli grave în serviciu” (M.Of. nr. 92 din 17 apr. 1946, partea I-a, p. 3949);
1670. COJOCARU, Tobias – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1671. CONSTANTIN, Simion (n. COHN) – membru de partid; funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (61/1955); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 81/1970;
1672. CONSTANTINESCU, Ionel (alias) (n. 20.XII.1928, Brăila (fiul lui Samoil şi Tita) – d. 1993, Suceava) – angajat în 1949 la D.R.S.P. Suceava, avansează în cadrul direcţiei regionale, ulterior inspectoratului judeţean Suceava, până la gradul de colonel, cu care este trecut în rezervă la 21.IX.1981;
1673. COPER, Stefan – în noiembrie 1945 numit de ministrul de Interne comisar-ajutor în cadrul Chesturii de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10170);
1674. CORNĂŢEANU, Eugen (n. Jenö KRONSTEIN262) (2.XII.1907 Brezoiu, Vâlcea – (22.VI.?)1953) – colonel de Securitate (în 1953); iniţial ofiţer la D.R.S.P. Oradea (1948-1950), implicat în reprimarea rezistenţei anti-comuniste din Maramureş, apoi prezent în Direcţia Penitenciare, iniţial la penitenciarul Aiud, iar apoi comandant al lagărului de muncă Galeş, sinucis în 1953;
1675. (?) CORNEANU, Ana – în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul Spitalului M.A.I. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
1676. CORNESTER, Şloim – din 1 aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1677. COSMOVICI, Adrian – din noiembrie 1945 comisar la Poliţia oraşului Râmnicu-Vâlcea (M.Of. nr. 260 din 13 noiembrie 1945, partea I-a, p. 9940);
1678. COSSLER, Gheorghe – din 1 aprilie 1947 încadrat în D.P.S. a D.G.P. (M.Of. nr. 72 din 26martie 1948, partea I-a, p. 2629);
1679. COSMA, Frederich – în 1947 era comisar-ajutor la Poliţia oraşului Satu Mare (M.Of. nr. 176 din 4 aug. 1947, partea I-a, p. 6867);
1680. COSTEA, Haim Max (n. Max H. COPELOVICI263) (n. 23.V.1918 Bucureşti) – încadrat după război în D.G.P., ulterior colonel M.A.I. (farmacist), cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1955), trecut în rezervă în 1982 (în dosarul 3/1982 ibid.);
1681. COSTIN, Valeriu (n. Nuţă AIZICOVICI) – încadrat în M.A.I. în iunie 1945 la Comisariatul de Poliţie Bacău; în 1948 la Chestura de Poliţie Iaşi, cu grad de comisar; ulterior comisar de miliţie până în 1950 (cu dosar disciplinar la C.C.P. nr. inv. 120/132 din 25.III.1951; M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706 şi nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1516);
262 V. cererea de schimbare a numelui în M.Of. nr. 237 din 17 oct. 1945, partea I-a, p. 9071, respectiv decizia ministrului Justiţiei nr. 1348 din 7 ian. 1946 în M.Of. nr. 67 din 20 martie 1946, partea I-a, p. 2547.
263 V. M.Of. nr. 273 din 28 nov. 1945, partea I-a, p. 10381 (pentru cerere) şi respectiv decizia ministrului Justiţiei nr. 9964 din 31 ian. 1946 din M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1375 (pentru aprobare).
188
1682. CRACAOANU, Leon (n. KRAKAUER) – după război comisar la Chestura de Poliţia Iaşi; în martie 1947 transferat la Poliţia Călăraşi (M.Of. nr. 60 din 13 martei1 1947, partea I-a, p. 1896);
1683. CRISTEA, Ghedeion – în 1947 comisar la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Suceava (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923);
1684. CRISTESCU, Pavel (n. Fifca KLEINMAN) (18.VI.1913 – 26.V.1986) – ilegalist, cu stagiu recunoscut din 1931; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2017, care indică numele “Faivel Kleiman”); după război general, şeful Direcţiei Personal (1946-1948), respectiv şeful Direcţiei Generale a Miliţiei din M.A.I. (1949-1952); apoi vreme de două decenii director general la Ministerul Industriei Chimice; încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a V-a, în 1963 (printr-un decret individualizat) cu Ordinul Muncii cls. I iar în 1971 cu ordinul “23 August” cls. a II.-a; (Jela 2001, Duţu et al. 2002: 52-3, Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 299; Levy 2002: 104; menţionat şi în C.P.A.D.C.R. 2006: 662/637, 803; Diamant 1979: 371; Sugarman f.a.: 108; M.Of. nr. 21 din 26 ian. 1949, partea I-a, p. 833);
1685. CRISTESCU, Virgil (n. HAIDEN) (n. 21 ian. 1922 Tg. Neamţ) – după război şeful Direcţiei Personal în centrala D.G.P.; decorat în 1947 cu ordinul „Coroana României” în grad de ofiţer (M.Of. nr. 253 din 5 nov. 1945, partea I-a, p. 9748; M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871; M.Of. nr. 99 din 2 mai 1947, partea I-a, p. 3486; M.Of. nr. 4 din 4 ian. 1947, partea I-a, p. 61);
1686. CROITORU, Simion – din mai 1945 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la Circa 12 Poliţie (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517)
1687. CSEN, Pavel (n. Pavel JÖSZEF) – medic la Securitatea din Cluj între 1948 şi 1958;
1688. CSIKI, Vilhelm – în iunie 1945 încadrat ca gradian public clasa a III-a pe lângă Poliţia oraşului Tg. Mureş (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5128);
1689. (?) CSIZER, Zoltan – medic M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (31/1953);
1690. CZELLER, Ludovic (n. Lajos, cu nume de familie ortografiat ocazional Zeller, respectiv Cseller) (n. 1924 Ciocaia, Bihor – d. 1953 Oradea) – evreu maghiarofon; după august 1944 comisar şef la Poliţia Sighet, în sept. 1946 transferat la Siguranţa Oradea cu acelaşi grad (iunie 1946-1948), apoi colonel, director al D.R.S.P. Oradea din 1948, participant la reprimarea rezistenţei din Maramureş, ulterior încadrat inspector general la Direcţia Penitenciare a D.G.S.P., sinucis după epurarea Anei Pauker (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127 şi M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10433; M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7084; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925; Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 34, 43; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 25; Solomovici 2004: 569; Kovacs 2006; Budea 2005; Jela 2001; Cosma 1994: 76);
1691. DAN, Rozalia – în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul Spitalului M.A.I. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
1692. DANER, Rudolf Iosif – locotenent-colonel de Miliţie (în 1979), cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (2/1979);
1693. DANIELEVICI, Emil – după război agent de poliţie la Inspectoratul Regional de Poliţie Iaşi, din 1 dec. 1947 transferat intern la Serviciul Siguranţă (M.Of. nr. 2 din 2 ianuarie 1948, partea I-a, p. 12);
1694. DASCĂLU, Aurel – în nov. 1945 numit comisar în cadrul Poliţiei oraşului Dorohoi (M.Of. nr. 259 din 12 nov. 1945, partea I-a, p. 9926);
1695. DASCĂLU, Elizar (n. Elizare M. FRIEDMAN) (n. 3.VI.1912 Sinaia; locuia pe str. Mîntuleasa nr. 22, îbn acelaşi bloc cu L. Pătrăşcanu) – în iunie 1945 numit comisar-şef în cadrul Prefecturii
189
Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5466; decizia M.J. nr. 126.933 din 15 dec. 1945 în M.Of. nr. 295 din 28 dec. 1945, partea I-a, p. 11177; M.Of. nr. 209 din 14 sept. 1945, partea I-a, p. 8050);
1696. DASCĂLU / DASZKEL, Eugen (n. DAVIDOVICI la 01.08.1910, Turda, fiul lui Ignaţ şi Pepi) – şeful Siguranţei Satu Mare (1944-1948), posibil agent sovietic, apoi şeful Serviciului Judeţean Mureş al D.R.S.P. Cluj, ulterior şef de serviciu la Regionala Cluj a D.G.S.S. (Jela 2001, Goma 2007: 118; Cosma 1994: 52, 76, 83);
1697. DAVID, Isidor – în anii ’50 locotenent de Securitate la Iaşi (unul din anchetatorii lui Octav Bjoza, preşedintele A.F.D.P.R.), emigrat în Israel (Solomovici 2004: 570);
1698. DAVID, Leibu – în 1947 comisar în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10921);
1699. DAVIDENKO, ? – în 1949 maior N.K.V.D., şeful trupelor de securitate din Maramureş (Vischi şi Ivanciuc 2003);
1700. DAVIDESCU; Leon – din 1947 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4354);
1701. DAVIDESCU, Sache – după război chestor la Prefectura Poliţiei Capitalei; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871);
1702. DAVIDOVICI, Angela – după război impiegată stagiară de arhivă în D.G.P., post din care demisionează în iunie 1948 (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
1703. DAVIDOVICI, Iosif – la sfârşitul anului 1947 comisar la Serviciul Judeţean de Siguranţă Roman (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-319); după înfiinţarea D.G.S.P., sublocotenent (în 1949), apoi locotenent, şeful biroului 1 Informaţii la Securitatea din Roman, în cadrul D.R.S.P. Iaşi (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-319), respectiv la Biroul municipal de Securitate Iaşi (A.C.N.S.A.S, fond Documentar, dosar nr. 4080 (cota S.R.I.), f. 258; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Jela 2001, Ioniţoiu 2006: 44; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8321; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
1704. DAVIDOVICI, O. Gheorghe – din 1947 informator în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10557);
1705. DAVIDOVICI, A. Martin – începând cu 1 februarie 1948 agent de poliţie la Arad (M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1515);
1706. DAVIDSOHN, Avram (fiul lui Şaim) – şeful biroului Planificare Învăţământ la Şcoala de ofiţeri de Miliţie, trecut în rezervă în 1960;
1707. DĂIANU, Pavel (fiul lui Avram) – locotenent-colonel MAI, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (8/1961 şi 12/1965);
1708. DEBELKA, Emeric (fiul lui Carol) – colonel M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (14/1955); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 9/1957;
1709. DEITEL, Ernest (n. 30.IV.1927 Usgorod, U.R.S.S.) (fiul lui Eugen Iacov şi Ella) – a avansat treptat de la gradul de căpitan la cel de locotenent-colonel (în 1958), şeful serviciului 2 la Direcţia Regională Braşov a Securităţii în anii ’50, implicat în reprimarea partizanilor anticomunişti din Munţii Făgăraş (deconspirat de către C.N.S.A.S. – v. Monitorul Oficial nr. 548 din 16 octombrie 2003, partea III, v. şi Banu 2005);
1710. DELEANU, Carol (n. FICHLER) (n. 1.VI.1919 Bucureşti) – după război comisar-şef în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Crucea “Serviciul credincios” clasa a III-a (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3872; M.Of. nr. 255 din 2 nov. 1946, partea I-a, p. 11625);
1711. DELEANU, Liuba – în noiembrie 1945 încadrat ca şefă de birou la Inspectoratul regional de Poliţie Sibiu (M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9800);
190
1712. DEMETER, C. Adalbert – maior M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (32/1955);
1713. DEMETER, Alexandru (n. Sandor Demeter) (n. 22.VIII.1920 Budapesta) – evreu maghiarofon, de profesie lăcătuş, ilegalist (membru de partid din 1938, deţinut în penitenciarele Jilava, Lugoj şi Caransebeş); activist de partid (1945-1947); responsabil de partid cu munca de cadre la Odorhei şi Ciuc (1947-1950); şef adjunct al secţiei Administrativ-Politice a C.C. al P.M.R. (1950-1952); numit şef al Direcţiei cadre a D.G.S.P. cu grad de colonel în 1952, funcţie din care va fi demis în 1957; curs de perfecţionare în U.R.S.S. (1957-1958); şef al Serviciului Inspecţii al M.A.I. (1958-1968), apoi, pentru câteva luni, inspector în Corpul de Consilieri şi inspectori ai preşedintelui Consiliului Securităţii Statului; trecut în rezervă la 6.V.1968 cu grad de general-maior; dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1954); decorat în 1964 cu ordinul “Pentru servicii deosebite în apărarea orânduirii sociale şi de stat” cls. II.-a (v. şi N. Ioniţă 2010: 29 n.16; Troncotă 2006: 64; Solomovici 2003: 195; Cosma 1994: 49);
1714. DEMETRESCU, Raoul (fiul lui David) – maior, şef de catedră la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa până în 1961 (Cosma 1994: 65, 66, 70);
1715. DERFLER, ? – locotenent de Securitate la Iaşi, emigrat ulterior în Israel (Jela 2001; Solomovici 2004: 570);
1716. DERJI, Rubin – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1717. DEUTSCHI, Alexandru – în 1952 funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
1718. DEUTSCH, Emeric – din iunie 1945 comisar la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
1719. DEUTSCH, Ladislau – în iunie 1945 încadrat comisar-şef în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4708), la doar o lună distanţă demis şi deferit Justiţiei pentru fapte penale (M.Of. nr. 153 din 10 iulie 1945, partea I-a, p. 5833);
1720. DINHOFER, Friedrich – fost funcţionar, încadrat în D.R.S.P. Bucureşti cu grad de locotenent, ocupând funcţia de şef probleme (Jela 2001; Solomovici 570);
1721. DINU, Lomy – şeful arestului M.A.I. în anii ’50, anchetator brutal, inter alios, al lui Emil Calmanovici (Solomovici 2003: 228, 2004: 570; Jela 2001; Wexler & Popov 2002 II: 825);
1722. DOBROTĂ, Frenchel – locotenent de Securitate la Rădăuţi în 1949-1950-?264, la un moment dat concediat pentru escrocherie;
1723. DRIMER, Zoltan – în noiembrie 1945 numit de ministrul de Interne comisar-ajutor în cadrul Chesturii de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10170);
1724. DRU(C)KER, Samoil(ă) – după război agent de poliţie în cadrul Biroului de Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Reşiţa, ulterior şeful serviciul 2 Contrainformaţii la Direcţia Regională Banat a Securităţii la sfârşitul anilor ’50 (M.Of. nr. 66 din 19 martie 1948, partea I-a, p. 2414);
1725. DULGHERU, “Mihail” (n. Mişu DULBERGER265) (16.I.1909 Tecuci – 2002 Canada) (fiul lui Sache şi Olga (n. Marghebus)) – colonel de Securitate; fost funcţionar bancar şi contabil în perioada interbelică la Bacău; căs cu Liza Marcusohn (1938); angajat al reprezentanţei comerciale a U.R.S.S. la Bucureşti (1940-1941), împreună cu soţia sa; ilegalist, în 1941 pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 168 din 18 iulie 1941, partea I-a, p. 4200); deţinut la Târgu Jiu (1941-1944); după august 1944 inspectpr adjunct (1945)
264 V. http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/rrevolte/docs/revoltetaranesti5.pdf, coroborat cu intrarea “Frenchel” din Jela 2001 şi, preluat, Solomovici 2004: 579.
265 V. dosarul cererii de schimbare a numelui nr. 5/1.684/1946 de la Direcţia Judiciară a Ministrului Justiţiţiei şi publicarea cererii în M.Of. nr. 162 din 16 iulie 1946, partea I-a, p. 7472.
191
şi apoi inspector (1946) în cadrul Siguranţei; în 1947 detaşat ca membru al Misiunii de repatriere de la Berlin; membru al Direcţiei Organizatorice a C.C. (1949-1952), iar în paralel şeful Direcţiei V (Cercetări Penale) a D.G.S.P. şi şeful cabinetului ministrului de Interne Teohari Georgescu între 1948 şi octombrie 1952 (avansat la gradul de general în 1951), când va fi destituit împreună cu şeful său, arestat şi deţinut timp de peste 2 ani; ulterior reabilitat şi angajat la Sfatul Popular Bucureşti; a emigrat la începutul anilor ’80 mai întâi în Israel, unde locuia una din fiice, iar ulterior, la jumătatea anilor ’90, în Canada, la cealaltă fiică (cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 14/1959 şi 30/1980; A.S.R.I., fond “D”, dosar nr. 10985, f. 99; C.P.A.D.C.R. 2006: 122, 256, 268; M.Of. nr. 15 din 18 ian. 1947, partea I-a, p. 426; M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9800; Banu 2008: 325; Dobre et al. 2006: 12, 181; Deletant 1995b: 57; Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 34; Troncotă 2006: 63, 123, 127; Kuller 2008a: 127; Goma 2007: 118; Jela 2001: 106-8; Deletant 1999:190; Solomovici 2004: 574 ş.u. 603, 2001II: 43 şi 2003: 211-224; Cosma 1994: 48);
1726. (?) DURAND, Paul – după război şef de secţie în administraţia centrală a M.A.I., în februarie 1948 promovat şef de serviciu (M.Of. nr. 38 din 16 febr. 1948, partea I-a, p. 1337);
1727. DUŞESCU, Louis – comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (oct. 1944 – iulie 1945) (M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6306);
1728. EBNER, Silvia (după alte surse Elemer) – emigrată în perioada interbelică în Palestina, în timpul războiului înrolată într-un detaşament local al armatei britanice, ulterior membru Irgun luptând împotriva britanicilor în Palestina preisraeliană, revenită în România în 1949, ocupând funcţia de şef de birou/serviciu la Direcţia a II-a Contrasabotaj în D.G.S.P. (1948-?) (Cosma 1994: 25, 44, 45, 69, 271; Goma 2007: 118);
1729. (?) EGRI, Eugen – din iunie 1945 agent de poliţie la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127)
1730. EINHORN, Wilhelm (după unele surse cu prenumele maghiarizat Vilmos) (n. 2.III.1911 Cojocna, Cluj – ?, Israel) (fiul lui Victor şi Rozalia) – evreu maghiarofon, de formaţie tâmplar (meserie pe care a practicat-o între 1929 şi 1933 la Budapesta şi Paris); ilegalist (membru de partid din 1933) cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1677, doc. 1781); combatant în Spania (1936-1938), unde obţine şi calitatea de membru al Partidului Comunist Spaniol; prezent în Franţa, membru al Partidului Comunist Francez (1939-1941), internat într-un detaşament de muncă obligatorie în Baia-Mare (1941-1944); instalat comisar şef la Chestura Poliţiei Cluj în iunie 1945, apoi şeful serviciului cadre la Inspectoratul Regional Cluj al Siguranţei ( oct. 1945 – 1948); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); cu grad de maior, locţiitor al şefului Direcţiei Secretariat a D.G.S.P. (1948-1950); locţiitor al şefului Direcţiei a IV-a a Securităţii (1950-1953); ales membru al comitetului de partid al M.A.I. (1952); avansat la gradul de lt.-colonel, şeful Serviciului Dislocări şi Domicilii Obligatorii (S.D.D.O.) al M.A.I. (1953-1956) (participant la anchetarea membrilor guvernului maghiar în dosarul “revoluţiei” de la Budapesta din 1956); şeful Serviciului “c” al M.A.I. (1956-1957); transferat ca director adjunct la Direcţia I Informaţii Externe a Securităţii şi detaşat secretar I la Ambasada României la Budapesta (1957-1959); şeful Serviciului Inspecţii al Direcţiei Generale a Miliţiei (1959-1960); trecut în rezervă cu grad de colonel la 31 mai 1960; controlor de calitate la Oficiul de Control al Mărfurilor din Cluj (1960-1967), apoi pensionat; emigrat la 21 oct. 1974 în Israel266, unde lucrează în domeniul tâmplăriei până în 1976, când se pensionează definitiv; decorat de-a lungul timpului cu Ordinul Apărarea Patriei, cl. III-a; Ordinul Steaua RSR cl. V-a, Ordinul Meritul Militar cl. III-a, Medalia 10 ani de la înfiinţarea primelor
266 Citându-l pe Mihai Pacepa, Teşu Solomovici susţine că Einhorn ar fi fost de fapt reactivat după pensionare ca agentul “X-34” şi trimis în Israel în misiune, sub acoperirea de emigrant (ole hadaş) în Israel (2003: 209-10 şi 2001 II: 43, 45).
192
unităţi române, Medalia Meritul Militar, cl. II-a, Medalia Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat (v. fişa întocmită de U719/004 din M.A.I. în 1974 urmare a cererii sale de a emigra în Israel în Ionescu-Gură 2010: 97-98 şi 100-102; v. şi Watts 2011: 196; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 486, n. 1; C.P.A.D.C.R. 2006: 280, 290, 297, 632, 647; Dobre et al. 2006: 81; Troncotă 2006: 53, 165, 256; Catalan 2001/4; Solomovici 2004: 27 şi 2003: 208-10; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Deletant 1995b: 57; Adorian et al. 1971: 210; Sugarman f.a.: 108; M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5098 şi nr. 241 din 22 oct. 1945, partea I-a, p. 9218; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925);
1731. ELBIM, Miriam – în naugust 1945 angajată impiegată la Serviciul Poliţiei Administrative din cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 194 din 28 august 1945, partea I-a, p. 7579);
1732. ELEKEŞ, Toma – după război comisar la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Oradea; după reorganizarea în forma Securităţii căpitan, şef de sector la D.R.S.P. Oradea în 1948 (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 982; Kovacs 2006; Budea 2005);
1733. ELEPHANT, Iosif – în iunie 1945 numit comisar la Poliţia oraşului Sfântu Gheorghe (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5247; M.Of. nr. 257 din 9 nov. 1945, partea I-a, p. 9870);
1734. ELGER, Aliodor – locotenent, apoi maior la Securitatea din Braşov în anii ’50 (Bjoza 2006);
1735. (?) ELIAN, Gheorghe – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (60/1955);
1736. ELIAS, Iţic – locotenent (în 1948) la Securitatea din Focşani (1948, 1949, când întocmeşte rapoarte despre organizaţia sionistă locală267);
1737. ENESCU, Solomon – în iulie 1948 numit comisar de poliţie (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5817);
1738. ENGLERT, Norbert – în octombrie 1945 numit comisar în cadrul Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800);
1739. EÖTVÖS, Ladislau (fiul lui Adalbert) – căpitan M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (1/1953);
1740. EPEL, Elena – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (3/1952 vol. I)
1741. EPSTEIN, ? – şeful securităţii Caransebeş după război, implicat în reprimarea rezistenţei anticomuniste în zona Caraş (Solomovici 2001II: 43; Ioniţoiu 2006: 27);
1742. ERDELYI, Elemer (n. 23.VII.1928, Ghelniţa, jud. CV (fiul lui Ladislau şi Ida) – d. 2007, Oradea) – evreu maghiar, locotenent(-major) la Regionala Braşov a Securităţii (1952-1956), maior şi apoi lt.-col., şef de serviciu în cadrul Direcţiilor II şi III (1964-1967), respectiv şeful Inspectoratului Judeţean Harghita al Securităţii (1970-1981), trecut în rezervă în 1981 cu gradul de general-maior268;
1743. ERSEC, Adalbert (fiul lui Martin) – locotenent-major, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1/1954) şi cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 90/1956;
1744. EŞANU, Eugen – în iunie 1945 numit comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 131 din 12 iunie 1945, partea I-a, p. 4922);
1745. EŞANU, Liviu – după război comisar la Chestura de Poliţie Iaşi, în iunie 1948 transferat la Chestura de Poliţie Constanţa (M.Of. nr. 133 din 11 iunie 1948, partea I-a, p. 5032);
1746. FAIBIŞ, Beniamin – fost funcţionar, apoi plutonier major la D.R.S.P. Bucureşti (din 1948), anchetator, avansat sublocotenent în 1950, ulterior vânzător de stofe într-un magazin din Bucureşti (Jela 2001; Solomovici 2004: 576);
267 V. numărul 6 din iunie 2010 al revistei Menora ed. C.E. Focşani, p. 18.
268 V. şi fişa parţială la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/ERDELYI_ELEMER.pdf.
193
1747. FAIBIŞ, Sami / Saie – din 1 aprilie 1945 comisar-ajutor la Comisariatul de Poliţie Hârlău (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); din 1 aprilie 1948 agent de poliţie la Biroul de Siguranţă al Poliţiei Dărăbani (M.Of. nr. 2888 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11026);
1748. FAIER, Iancu – în 1948 menţionat ca lucrător calificat în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1518);
1749. FANDEL, Constantin – după război comisar în cadrul Inspectoratului Regional de Poliţie Iaşi, detaşat pentru câteva luni în 1947 la Poliţia Sighişoara, din 1 dec. 1947 la Serviciul de Siguranţă din acelaşi oraş, ulterior ocupând funcţia de şef al Biroului pentru controlul paşapoartelor şi strănilor din cadrul Serviciului de Siguranţă Vaslui (M.Of. nr. 2 din 2 ianuarie 1948, partea I-a, p. 12; M.Of. nr. 100 din 3 mai 1947, partea I-a, p. 3504);
1750. FARAGO, Anton (n. 26.II.1922, Ploieşti (fiul lui Calman şi Marta) – d. 2000, Ploieşti) – evreu maghiarofon, sublocotenent (1948-1950), respectiv locotenent (1950-1952) la Direcţia Regională Prahova/Ploieşti, locotenent la Direcţia Regonală Dobrogea (1952-1953), căpitan (din 1963 maior) şi în diverse perioade şef de birou la Direcţia Regională Prahova (1953-1968), iar între 1968 şi 1970 la Direcţia IV, biroul de contrainformaţii, trecut în rezervă în 1970 cu gradul de locotenent-colonel269;
1751. FARCAŞ, Rozina – după război gardiană la penitenciarul Câmpulung-Muscel, demisă în august 1948 pentru “grave abateri în serviciu” (M.Of. nr. 196 din 25 aug. 1948, partea I-a, p. 7074);
1752. FARK, ? – colonel, torţionar la penitenciarele Bacău şi Stoeneşti (“Lista neagră – colaboraţionişti şi schingiuitori” în Ioniţiu 1982, partea a XVIII-a);
1753. FARKAŞ, Nandor (alte surse Şandor) – şef de serviciu în cadrul D.G.S.P. cu atribuţii în contraspionaj, ulterior emigrat în Israel (Cosma 1994: 45, 68, 70, 259; Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4);
1754. FEIER, Andrei – în febr. 1945 numit gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Sfântu Gheorghe (M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1349);
1755. FAYER, Iacob (în alte documente ortografiat “Feier”) – în august 1948 era agent de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei Siguranţei (M.Of. nr. 193 din 21 august 1948, partea I-a, p. 6937; M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5969);
1756. FEIER, Petru – în 1948 era contabil la Serviciul Judeţean de Siguranţă Maramureş (M.of. nr. 140 din 19 iunie 1948, partea I-a, p. 5227);
1757. FEIERSTEIN, Marcu – după război agent de poliţie la Inspectoratul Regional de Poliţie Iaşi; din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2037; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8319);
1758. FEIGEL, Stefan (uneori ortografiat “Feigl”) – după război agent de poliţia, în 1945 la Inspectoratul Regional de Poliţie Mureş (M.Of. nr. 268 din 22 nov. 1945, partea I-a, p. 10205), apoi la Poliţia Sfântu Gheorghe; din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8319);
1759. FEIGEL, Vlad – căpitan de Securitate la Cluj în anii ’50 (Jela 2001: 114; Solomovici 2004: 577);
1760. FEIGHENBAUM, Solo (uneori ortografiat şi “Feichenbaum”) – după război agent de poliţie la Comisariatul de Poliţie Adjud, de unde în mai 1948 este transferat la Comisariatul Focşani, prezent ulterior în cadrul Securităţii locale cu grad de plutonier (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4143; M.Of. nr. 165 din 20 iulie 1948, partea I-a, p. 5998; Jela 2001; Solomovici 2004: 577);
1761. FEINGHERS, Martha – în iunie 1948 numită agent de poliţie la Chestura de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 138 din 17 iunie 1948, partea I-a, p. 5180);
269 V. şi fişa parţială la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/FARAGO_ANTON.pdf.
194
1762. FEINŞTEIN, Herman – în sept. 1948 era comisar de poliţie în D.G.P. (M.Of. nr. 203 din 2 sept. 1948, partea I-a, p. 7304);
1763. FELDBLUM, Emilian – în martie 1948 angajat ca informator diurnist în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 59 din 11 martie 1948, partea I-a, p. 2147);
1764. FELDMAN, Gabriel – în mai 1945 încadrat detectiv clasa a II-a în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 118 din 28 mai 1945, partea I-a, p. 4380); în noiembrie 1945 avansat la clasa I-a (în noiembrie 1945 încadrat ca detectiv clasa I-a în D.G.P. (M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9800);
1765. FELDSTEIN, F. Manase (fiul lui Filip şi Ety (n. Şerper)) – în 1952 funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu fişă de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. 62, vol. I şi III, v. şi u.a. 3/1952, vol. I şi respectiv II);
1766. FELLER, Aizic-Moriţ (n. 30.I.1925, Botoşani (fiul lui Aron şi Haia) – d. 2009, Botoşani) – încadrat la 1 aprilie 1945 ca impiegat la Poliţia oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);; ulterior promovat agent de poliţie, iar din sept. 1947 cu atribuţii de Siguranţă; în 1948 preluat în D.R.S.P. Suceava (în 1958 ajunsese căpitan), din 1958 locţiitor de şef de secţie în cadrul secţiei VIII Cercetări Penale a Regionalei de Securitate Suceava, până în 1960, când este trecut în rezervă cu gradul de maior270 (menţionat şi în C.P.A.D.C.R. 2006: 184; v şi M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320);
1767. FENY [Remy?, n.n.], Alois – în 1945, ca detectiv clasa a II-a, era transferat de la D.G.P. la Brigada a III-a a D.P.S. (M.Of. nr. 168 din 27 iulie 1945, partea I-a, p. 6412);
1768. FERARU, Ionel (n. Izi FINKELSTEIN) (n. Galaţi) – angajat în M.A.I. în 1950, promovat şef al serviciului de control economic la Miliţia raională Galaţi, un fanatic al sistemului (Solomovici 2004: 578; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 497-8);
1769. FEYER, Andrei – în 1952 funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu fişă de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
1770. FEYER, Stefan – în febr. 1948 angajat agent de poliţie la Chestura de Poliţie Cluj (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1008); omonomie cu cel care în 1956, cu grad de căpitan, ocupa funcţia de şef al cabinetului ministrului M.A.I. în cadrul Direcţiei Secretariat (Dobre et al. 2006: 80);
1771. FICHLER, Carol – din mai 1945 comisar-şef în cadrul Serviciului Siguranţă al Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517);
1772. FICHMAN, Lipa – din aprilie 1945 comisar la Poliţia oraşului Fălticeni (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1773. FIDLER, Alexandru – după război angajat impiegat în cadrul Primăriei Bucureşti; în nov. 1947 transferat pe aceeaşi funcţie în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10483);
1774. FILIP, V. Aurel (n. GLANZSTEIN) – general M.A.I., originar din Iaşi, cumnatul lui Emil Bodnăraş, în anii ’50 comandantul Miliţiei Capitalei (Solomovici 2001II: 17, 42 şi 112; 2005a); membru de partid, cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 85/1955, 4/1957 şi 4/1959;
1775. FILKER, Elisabeta – din aprilie 1948 impiegată de arhivă în cadrul Biroului Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Baia Mare, ulterior transferată la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2631; M.Of. nr. 124 din 31 mai 1948, partea I-a, p. 4743);
1776. FILLER, Ion – în noiembrie 1945 numit de ministrul de Interne şofer în cadrul Chesturii de Poliţie Galaţi (M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10170);
270 V. şi fişa parţială la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/FELLER_AIZIC-MORITZ.pdf.
195
1777. FINKELSTEIN, Herman – după august 1944 gardian public la Comisariatul de Poliţie Vatra Dornei; în sept. 1945 suspendat şi deferit Justiţiei (M.Of. nr. 198 din 1 sept. 1945, partea I-a, p. 7711);
1778. FINKELSTEIN, Uşer Rubinovici – evreu basarabean, fost voluntar în Spania, împreună cu fratele său Albert, care a murit în luptă (Sugarman f.a.: 109); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2099); în 1947 încadrat prin decret regal, pentru merite antifasciste, cu grad de sublocotenent, în Forţele Armate (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9764); în mai 1948 definitivat în funcţia de comisar de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4315); căpitan (în 1949), decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cl. III-a (intervievat şi de Levy 2002: 314);
1779. FISCHEL, Simion (frecvent cu varianta eronată FISCHER) (n. 17.IV.1903, Botoşani) – fost frizer şi ilegalist, membru de partid din nov. 1944, după război numit comisar şef de poliţie şi şef de birou în cadrul Siguranţei, apoi subaltern al lui Dulgheru la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. (1948-1952) (Jela 2001, Solomovici 2004: 578 şi 2001II: 43, Ioniţoiu 2006: 34; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 48)271 (v. şi M.Of. nr 201 din 31 august 1948, partea I-a, p. 7261, dosar F/55 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1780. FISCHER, Nathan – din 1 aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1781. FISCHMAN, Alexandru – în 1945 era comisar-ajutor la Comisariatul de Poliţie Şimleul Silvaniei; demis “pentru grave greşeli în serviciu” (M.Of. nr. 247 din 29 oct. 1945, partea I-a, p. 9546);
1782. FLORIAN, Ioan (fiul lui Iancu) – locotenent-major, profesor de Filaj şi Investigaţii la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa până în 1958;
1783. FLORIAN, Iosef – în 1945 comisar-şef la Poliţia Câmpulung-Muscel (M.Of. nr. 131 din 12 iunie 1945, partea I-a, p. 4922);
1784. FOCŞENEANU, Alexandru – dupăp război agent de poliţie la Poliţia Tg. Mureş. Din mai 1947 transferat la Poliţia Tecuci (M.Of. nr. 100 din 3 mai 1947, partea I-a, p. 3505);
1785. FOCŞENEANU, Ştefan – după august 1944 comisar-ajutor la Poliţia Focşani, din 1947 transferat intern la Serviciul de Siguranţă, iar în martie 1948 transferat la Biroul Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Odobeşti, Vrancea (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1947, partea I-a, p. 11059; M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1911);
1786. FOLDENBERG, ? – în iulie 1949 locotenent major de Securitate, implicat în supravegherea mişcărilor sioniste (v. Kuller 2008c: 189);
1787. FONEA, Sandu – în sept. 1945 încadrat comisar-şef la Brigada Specială Economică din cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 199 din 3 sept. 1945, partea I-a, p. 7742);
1788. FORMAGIU, Herşcu – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1789. FRANCO, Sandu (n. Samuel) – supravieţuitor al Holocaustului cf. registrului Benjamin and Vladka Meed Registry of Jewish Holocaust Survivors (United States Holocaust Memorial Museum (2000 III: 57), după război anchetator în Direcţia V/VIII Cercetări Penale a D.G.S.P./D.G.S.S. (1947-1956), ulterior emigrat în Israel (Niculae 2004: 32; Cosma 1994: 48);
1790. FRÂNCU, Nică (n. Mişu FROIM) – după război angajat la Direcţia Poliţiei Judiciare a D.G.P., suspendat din funcşie în februarie 1948 (M.Of. nr. 39 din 17 febr. 1948, partea I-a, p. 13529;
271 Un Simion Fischel din Botoşani este menţionat şi la http://www.romanianjewish.org/ro/carte2/mosteniri_ale_culturii_iudaice_02_05_31.html
196
1791. FRÂNCU, Raşela – din octombrie 1947 informatoare diurnistă la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 247 din 25 oct. 1947, partea I-a, p. 9562);
1792. FREIBERG, Isac – în februarie 1948 numit agent de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă; în luna martie 1948 considerat demisionat, pentru neprezentare la serviciu (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2037; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 980);
1793. FREIBERGER, Dănilă – din iunie 1945 gardian public pe lângă Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
1794. FRENKEL, Iosif David – în 1948 comisar ajutor la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Rădăuţi (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2038);
1795. FRENKLER, Klara (uneori ortografiat “Clara”) – în aprilie 1945 numită impiegată în cadrul Poliţiei oraşului Rădăuţi, îndepărtată din serviciu în iunie acelaşi an pentru “grave abateri” (M.Of. nr. 131 din 12 iunie 1945, partea I-a, p. 4922; M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4048);
1796. FRIDMAN, Harry (fiul lui Marcu) – profesor civil de limba ebraică la Şcoala de ofiţeri de securitate din Băneasa până în 1959;
1797. FRIDMAN, Iosif – din mai 1947 agent la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7085; M.Of. nr. 61 din 14 martie 1947, partea I-a, p. 1917);
1798. FRIDMAN, Naty – secretarul Poliţiei Huşi (1945-1946) (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 130);
1799. FRIDMAN, Vladimir – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1/1975);
1800. FRIEDMAN, Alexandru – în iunie 1945 încadrat comisar în cadrul Comisariatului de Poliţie Reghin; în sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă şi transferat la Inspectoratul regional de Poliţie Tg. Mureş (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5128 şi M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8318; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10926);
1801. FRIEDMAN, Mauriciu – din 1 aprilie 1945 comisar în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1802. FRIEDMAN, Raluca – în febr. 1948 era agent principal de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă;
1803. FRIED, Ladislau – din iunie 1945 gardian public pe lângă Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
1804. FRIEDLANDER, Erwin-Max (fiul lui Eugen, v. infra) – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (4/1976) (inclus şi în Kuller 208: 439);
1805. FRIEDLÄNDER, Eugen (între amici “Fritzi”) – fost deportat în lagărul de muncă pentru evreii comunişti de la Vapniarka; după război încadrat inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C.; din 1948 în Securitate, unde avansează succesiv până la gradul de maior; conform unei surse evreieşti, “s-a numărat printre personajele pline de cruzime ale acestei organizaţii” şi “i-a bătut şi torturat cu mult mai rău decât ‘securiştii’ români [pe doi evrei implicaţi în procesul de spionaj din Comerţul Exterior, 1961, n.n.]” (Kornis 2009: 237-8; v. şi Solomovici 2003: 198, care îl citează pe generalul Neagu Cosma; M.Of. nr. 191 din 20 august 1947, partea I-a, p. 7537); emigrează în Israel după 1989;
1806. FRINDT, Iuliu (uneori ortografiat Frind) (n. 12.V.1935 în U.R.S.S., fiul lui Iosif şi Maria) – între 1955 şi 1980 (trecut în rezervă) ofiţer în cadrul Direcţiei Regionale Maramureş, unde avansează până la gradul de maior (Vischi şi Ivanciuc 2003; I.R.I.R. & Caţavencu 2004)272 – încă în viaţă în 2009 în Baia Mare;
272 V. şi fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/FRIND%20IULIU.pdf.
197
1807. FRISCH, Iancsi – anchetator brutal al Securităţii Satu Mare, emigrat în Israel în anii ’60 (Ioniţiu 2008:88; Sdolomovici 2004: 578-9); posibilă identitate cu Teodor Friş, care în sept. 1946 era încadrat ca şef de secţie în Corpul gardienilor publici Satu-Mare (M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10432);
1808. FRISCHER, Paul – din iunie 1945 gardian public pe lângă Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
1809. FRONESCU, Edgar – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (70/1955);
1810. FROST, ? – căpitan în 1945, ulterior şef de catedră la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa;
1811. FROST, ? – căpitan la Securitatea Iaşi, ulterior demis şi angajat la Combinatul de Utilaj Greu Iaşi, de unde s-a şi pensionat (I.R.I.R. & Caţavencu 004; Troncotă 2006: 70; Solomovici 2004: 579);
1812. FRUCHTMAN, Rebeca – numită în iunie 1948 comisar-ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
1813. FRUNZĂ, Sali – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (1955);
1814. FUCHS, Benjamin – responsabil în cadrul Direcţiei Personal a D.G.S.P. (1948-1951);
1815. FUCHS, Iacob (uneori menţionat cu prenumele “Iani”, respectiv cu numele “Fux” sau “Fucs”) – din aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia Fălticeni, din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă; comandantul biroului Fălticeni la Serviciul Judeţean Baia al D.R.S.P. Suceava în 1948, cu grad de maior (după alte surse ar fi fost chiar şeful Serviciului Judeţean), conform unor surse ar fi fost transferat la Bucureşti la sfârşitul anului 1948 (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Solomovici 2004: 579, 2003: 207 şi 2001II: 43; Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 44; menţionat şi în C.P.A.D.C.R. 2006: 184);
1816. FUCHS, ? – fost cârciumar în Gherla, ulterior maior la colonia de muncă de la Cernavodă în perioada Canalului (1950-1953) (Solomovici 2004: 579; Jela 2001);
1817. FUCS, David – din 1 aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1818. FUCS, Sigismund – în iunie 1945 încadrat comisar la Chestura de Poliţie Timişoara (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4707);
1819. FUNARIU, Ella – din 1948 dactilografă în centrala D.P.S. (M.Of. nr. 124 din 31 mai 1948, partea I-a, p. 4743);
1820. FUX, M. Beria (în unele documente ale Securităţii ortografiat şi “Fucks”, respectiv, germanofon, “Fuchs”, şi cu variantele de prenume “Behr”, respectiv “Beriş”) – colonel, directorul Casei de Cultură a Ministerului de Interne (1949 – anii ‘60) (Solomovici 2004: 579 şi 2003: 207; Dobre et al. 2006: 216; Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 50); posibilă identitate cu “Fuchs Bereş” (n. 1918, Botoşani), aflat în 1941 pe lista comuniştilor categoria A” întocmită de Siguranţă;
1821. FUX, H. Iacob – între august 1944 şi august 1945, când demisionează, gardian public la Poliţia Botoşani (M.Of. nr. 187 din 18 aug. 1945, partea I-a, p. 7259);
1822. FÜLLOP, Elemer (fiul lui Dionisie) – locotenent-major M.A.I. (la trecerea în rezervă în 1982), cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (6/1982);
1823. FÜLLOP, Martin – gardian la penitenciarul Gherla în perioada reeducării;
1824. FÜRSZT, Samuilă – în august 1945 comisar ajutor la Chestura Poliţiei din Dej (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 156-7);
198
1825. GABAY, Marcu – în martie 1945 numit agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 72 din 28 martie 1945, partea I-a, p. 2334);
1826. GABOR, “Orest” (n. Conrad GABOR) – din 1 aprilie 1945 şeful poliţiei oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049) şi activist P.M.R, responsabil cu evidenţa în cadrul comitetului regional de partid (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 229; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 269);
1827. GAL, Francisc – în iunie 1945 numit gardian public la Comisariatul de Poliţie Gheorghieni (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246)
1828. GALL, Andrei – în febr. 1946 numit gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Sfântu Gheorghe (M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1349);
1829. GALL, Wilhelm – în febr. 1946 numit gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Sfântu Gheorghe (M.Of. nr. 41 din 18 febr. 1946, partea I-a, p. 1349; M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
1830. GALLOVITZ, Alexandru – în noiembrie 1945 încadrat în M.A.I. la Serviciul Lagăre al D.G.P., pe postul de gardian public la Centrul de internare Oradea (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10416);
1831. GEDO, Andrei (n. 9.III.1913, Ungaria (fiul lui Viliam Marcu şi Şarlota) – d. 1997, Bucureşti) – lt.-mj. şi apoi căpitan la Direcţia Regională Banat/Timişoara (1950-1954-?), în 1960 trecut în rezervă cu gradul de maior de la Direcţia Cadre a D.S.S.273;
1832. GENSER, Gerschon – în nov. 1947 numit agent de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Rădăuţi (M.Of. nr. 257 din 6 nov. 1947, partea I-a, p. 9880);
1833. (?) GEORGESCU, ? – fratele lui Teohari Georgescu; şeful secţiei 31 Poliţie Bucureşti în 1947 (Deletant 2001: 34-5, n. 22 şi 1999: 23, n.2; Buzatu 2008: 407);
1834. GERSHON, Clara – anchetator la Direcţia V/VIII Cercetări Penale a Securităţii (C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32, Cosma 1994); (?) n. Nuremburg, fiica lui David şi Bella;
1835. GHERŞIN, M. Gherşin (n. 16 aug. 1911) – ilegalist cu stagiu recunoscut din 1935, ajutor de primar în oraşul Bârlad din 26 august 1944 până în iunie 1948, ulterior funcţionar în M.A.I. (v. arhiva secţiei Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. dosar 3/1952 vol. I), respectiv Zahariuc 2009: 210, 216, 27, 31, 233, 237 şi Ion N. Oprea 2007: 96) (dosar G/80 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1836. GHERŞIN, Reghina – în 1952 sergent-major în cadrul M.A.I., cu fişă la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol III, v. şi u.a. nr. 3/1952, vol. II);
1837. GHERTNER, Smaranda [probabil Gärtner, n.n] – după război dactilografă la Comisariatul de Poliţie Cisnădie, în mai 1948 transferată la Comisariatul de Poliţie Călimăneşti (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4266);
1838. GHINTER, Mina – angajat în febr. 1945 arhivar ajutor la Poliţia Deja, apoi transferat arhivar-ajutor la Inspectoratul Regtional de Poliţie Craiova (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086; M.Of. nr. 48 din 28 febr. 1945, partea I-a, p. 1521);
1839. GHIPS, Marcel – la sfârşitul anilor ’40 coleg la Şcoala de Ofiţeri M.A.I. cu Marcel Blecher-Bădescu, Iulian Sorin, Paul Sterescu-Sternshein ş.a. (Solomovici 2003: 121);
1840. GIMPEL, Iosif – din 1947 informator în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10558);
1841. GLAS, Petru – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1842. GLASSER, Harry – după august 1944 comisar şef în cadrul D.G.P.; transferat la 1 iulie 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5982);
273 V. şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/GEDO_ANDREI.pdf.
199
1843. GLIECK (GLÜCK), ? – ofiţer de securitate la Baia Mare în anii ’50, cf. memorialisticii unor foşti deţinuţi politici (v. şi Jela 2001: 125); probabil Mihail Gluk, comisar-ajutor transferat în sept. 1946 de la Poliţia Satu-Mare la Comisariatul de Poliţie Salonta, Bihor (v. M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10433);
1844. GLUCKMANN, Filip (uneori ortografiat eronat şi “Gluxman”) – din 1 aprilie 1945 comisar în cadrul Comisariatului de Poliţie al oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049; M.Of. nr. 163 din 17 iulie 1946, partea I-a, p. 7489; M.Of. nr. 134 din 12 iunie 1948, partea I-a, p. 5075);
1845. (?) GLUVACOV, T. Andrei (26.V.1914, Arad – 3.V.1986) – fost funcţionar C.F.R., ilegalist (din 1932), arestat şi eliberat în august 1944, după război comisar la Siguranţa Braşov (unde e avansat chestor în 1947), apoi Târgu Mureş (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10924), locotenent-colonel la înfiinţarea D.G.S.P., adjunct al directorului Direcţiei I Informaţii Interne a D.G.S.P., apoi şef adjunct al Direcţiei IV a D.G.S.P./D.G.S.S. în anii ’50 (Dobre et al. 2006: 79; Cosma 1994: 47); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a III-a (dosar G/103 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1846. GOLD, Maximilian – încadrat în iunie 1945 în D.G.P. ca agent de poliţie clasa a III-a; în 1947 cu grad de comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Cluj, transferat la Inspectoratul Regional de Poliţie din acelaşi oraş (M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5099; M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7085; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10924);
1847. GOLDBERGER, Simion Eugen – căpitan medic M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (30/1954);
1848. GOLDEMBERG, Bernath – în 1956, cu grad de maior, ocupa funcţia de şef al Serviciului V din cadrul Direcţiei a IV-a a D.G.S.S. (Dobre et al. 2006: 79);
1849. GOLDENBERG, Ilie – din dec. 1947 şofer în centrala Siguranţei (M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3081);
1850. GOLDENBERG, Michel – în mai 1948 promovat comisar-ajutor de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4142);
1851. GOLDENBERG, Pincu – din 1947 informator în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10557);
1852. GOLDENBERG, ? – meţionat între torţionarii penitenciarului din Constanţa în “Lista neagră – colaboraţionişti şi schingiuitori” (Ioniţiu 1982, partea a XVIII-a);
1853. GOLDENTHAL, Francisc – angajat în martie 1948 ca agent de poliţie în cadrul Biroului Siguranţă al Poliţiei Zalău (M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1911; M.Of. nr. 162 din 16 iulie 1948, partea I-a, p. 5933); ulterior menţionat în memorialistica unor foşti deţinuţi politici ca ofiţer la biroul din Aleşd (Bihor) al Securităţii la începutul anilor ’50;
1854. GOLDHAAR, Iosef – în oct. 1947 angajat ca informator diurnist la prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 248 din 27 oct. 1947, partea I-a, p. 9596);
1855. GOLDSTEIN, Ana – la sfârşitul anului 1947 dactilografă principală la Inspectoratul Regional de Siguranţă Iaşi, ulterior avansată la funcţia de impiegată (Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; M.Of. nr. 267 din 18 nov. 1947, partea I-a, p. 10197);
1856. GOLDSTEIN, Isac – din 1946 comisar-şef la Prefectura Poliţiei Capitalei, repartizat pentru misiuni de Siguranţă (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10919; M.Of. nr. 96 din 25 aprilie 1946, partea I-a, p. 4146);
1857. GOLDSTEIN, Ladislau (n. 4.IV.1924, Căpâlna, Bihor (fiul lui Carol şi Malvina) – d. 2009, Bucureşti) – între 1954 şi 1961 (trecut în rezervă) lt.-maj. şi respectiv căpitan în cadrul Direcţiei a II-a, serviciile 3 şi 2274;
274 V şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/GOLDSTEIN_LADISLAU.pdf.
200
1858. GOLDŞTEIN, Samuel – numit în iunie 1948 comisar-ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
1859. GOLSTEIN, Samuel – funcţionar civil în cadrul MAI, cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
1860. GOTTLIEB, Madeleine – în dec. 1947 numită comisar-ajutor în Direcţia Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1947, partea I-a, p. 11059), demisă însă după o lună pentru neprezentare la post (M.Of. nr. 12 din 15 ian. 1948, partea I-a, p. 350);
1861. GOTVALD, Nicolae (n. 21.II.1928, Turnu Măgurele (fiul lui Carol şi Anica) – d. 1987, Piteşti) – între 1949 şi 1968 locotenent-major la Direcţia Regională Argeş/Piteşti, apoi căpitan la Inspecotratul Judeţean Olt al Securităţii (1968-1972), respectiv maior la Inspectoratul Judeţean Argeş până la trecerea în rezervă la 31.I.1973275;
1862. GRAD, Tiberiu (n. Tibor GUTTMAN276) (n. 4.XI.1921 Salonta, Bihor) – căpitan, şef de sector la D.R.S.P. Oradea (Kovacs 2006; Ioniţoiu 1982, XVIII);
1863. (?) GRAMA, Ioan (fiul lui Moise) – căpitan M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (13/1953);
1864. GRANK, S. Reiza – locotenent major, originar din Rusia, iniţial translator pentru personalul militar sovietic prezent în România după război, iar între 1956 şi 1958 ofiţer la secretariatul Şcolii de Ofiţeri de Miliţie (Cosma 1994);
1865. GRIMBERG, C. – locotenent de Securitate, din noiembrie 1948 adjunctul lt.-col. Mauriciu Ştrul la conducerea D.R.S.P. Galaţi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar Timişoara, dosar nr. 25 (cota S.R.I.), vol. 6, f. 35);
1866. GROPPER, Bernard – între toamna lui 1944 şi noiembrie 1945, când demisionează, şef de birou în cadrul Inspectoratului regional de Poliţie al Moldovei de Nord (M.Of. nr. 256 din 8 nov. 1945, partea I-a, p. 9838);
1867. GROS, Marcu – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1868. GROSMAN, I. Iosub – din toamna lui 1944 şi până în octombrie 1945 comisar la Poliţia oraşului Vaslui, ulterior transferat la Poliţia oraşului Bistriţa; în noiembrie 1947 suspendat din funcţie şi deferit Justiţiei (M.Of. nr. 206 din 11 sept. 1945, partea I-a, p. 7957; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9851);
1869. GROSSFELD, Moshe – fost şef la miliţia judiciară regională, adjunctul colonelului Alexandru Ioanid [v. supra] (Solomovici 2005, Goma 2005: 6); probabilă identitate cu Moise Grossfeld, numit la 1 febr. 1948 comisar la Poliţia Sighet (v. M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1515; M.Of. nr. 134 din 12 iunie 1948, partea I-a, p. 5075);
1870. GROSSMAN, Selma – în mai 1948 promovată comisar-ajutor de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4142);
1871. GROSSMAN, Şmil – încadrat în D.G.P. ca şef de birou în iunie 1945, în februarie 1948 ajunsese comisar; în 1952 cu grad de căpitan M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62 vol. I, respectiv III, v. u.a. 3/1952 vol. I, respectiv II) (v. şi M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 982);
1872. GRÖM, Lazăr – din toamna lui 1944 şi până în noiembrie 1945, comisar-ajutor în cadrul Serviciului Rechiziţii al Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 270 din 24 nov. 1945, partea I-a, p. 10273);
1873. GRÖNBAUM, Bela – din mai 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dej (M.Of. nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4425);
275 V şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/GOTVALD_NICOLAE.pdf.
276 V. citarea dosarulului de solicitare a schimbării numelui în M.Of. nr. 265 din 14 nov. 1946, partea I-a, p. 11964.
201
1874. GRUBER, Alexandru – în iulie 1948 definitivat în funcţia de impiegat în cadrul Chesturii de Poliţie Cluj (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5967); rudă cu Vasile Grunea?;
1875. GRUIA, Leonard (n. Leo GUTTMAN) (n. 18.XI.1912 Bucureşti) – din 1947 comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10557; pentru nume vezi M.Of. nr. 11 din 14 ian. 1947, partea I-a, p. 318);
1876. GRUIA, Manea (n. Marcel GRÜNBERG) (fiul lui Ilie şi Luiza; n. 26.X.1924, Dorohoi) – din 1947 comisar-ajutor la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Bacău, apoi ofiţer de Securitate (iniţial sublocotenent) la Serviciul Judeţean Bacău (1.IX.1947-1951), ulterior căpitan şi şef al biroului Cercetări Penale la Regionala Cluj a Securităţii (1951-1961, după alte surse 1952-1962), exclus din Securitate (trecut în rezervă la 30 iunie 1962) şi anchetat pentru deturnare de fonduri (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-231; M.Of. nr. 268 din 19 nov. 1947, partea I-a, p. 10239 – când încă nu îşi românizase numele; C. Lupu 2011; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Jela 2001; Solomovici 2004: 581; C.N.S.A.S. 2009; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 82)277;
1877. GRUMBERG, Şaicu – în iunie 1945 încadrat ca agent de poliţie clasa a III-a la Comisariatul de Poliţie al oraşului Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
1878. GRÜMBERG, Matilda – din iunie 1945 impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
1879. GRÜMBERG, Maximilian – în 1956 cu grad de căpitan, şeful Serviciului V din cadrul Direcţiei a IX-a Cercetări penale a D.G.S.S. (Dobre et al. 2006: 80);
1880. GRÜMBERGER, Margareta – în iulie 1948 era dactilografă stagiară la Biroul de Siguranţă al Comisriatului de Poliţie Reşiţa (M.Of. nr. 149 din 1 iulie 1948, partea I-a, p. 5558);
1881. GRÜN, Iosif – încadrat în noiembrie 1945 ca agent de poliţie la Poliţia oraşului Blaj (M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10172; M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5247);
1882. GRÜNBERG, Matias – din iulie 1948 comisar-ajutor de poliţie (M.Of. nr. 172 din 28 iulie 1948, partea I-a, p. 6201);
1883. GRÜNBERG, Titu – anchetator la Baia Mare în anii ’50 (Jela 2001; Solomovici 2004: 581);
1884. GRÜNŞTEIN, Adolf – din 1947 agent principal de poliţie în centrala Siguranţei (M.Of. nr. 172 din 28 iulie 1948, partea I-a, p. 6201; M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3080);
1885. GUSMAN, Elisabeta – în 1948 şefă de birou la Pentineciarul Cluj Minore, transferată la Penitenciarul de femei Ilfov (M.Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1948, partea I-a, p. 709);
1886. GUTMAN, Frieder – în noiembrie 1945 numit de ministrul de Interne comisar-ajutor în cadrul Poliţiei oraşului Satu Mare (M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10170);
1887. (?) GUTMAN, Heinz/Haim – şef al Serviciului Secret Civil al R.P.R. (puţin plauzibil, singura menţiune în sursele antisemite Pinay 1962 şi Niculae 2004: 33);
1888. GUTMAN, Leonard – din mai 1945 comisar-şef în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517)
1889. GUTMAN, Mendel – începând cu 1 aprilie 1945 comisar-şef la Chestura Poliţiei Brăila (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706 şi nr. 126 din 6 iun. 1945, partea I-a, p. 4706);
1890. GUTMAN, Mendel – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
1891. GUTMAN, Tiberiu – în 1947 comisar la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7084; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925); în 1950 locotenent, angajat la Securitatea din Oradea, menţionat pentru scurt timp şi ca adjunct al comandantului închisorii Jilava (Kovacs 2006; Solomovici 2004: 581; Ioniţoiu 1982: XVIII);
1892. GURCSANYI, Ervin – comandant de penitenciar la Cluj la începutul anilor ‘50;
1893. GUROVICI, Sofia – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (3/1952 vol. I);
277 V. şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/GRUIA%20MANEA.pdf.
202
1894. GYORGY, Ludovic (n. 2.I.1937, Cluj (fiul lui Ludovic şi Vilhelmina) – d. 1996, Cluj-Napoca) – între 1956 şi 1968 la Direcţia Regională Cluj, serviciul raional Dej (cu grad de lt.-maj., apoi căpitan), iar din 1968 până la trecerea în rezervă în 1988 maior şi respectiv lt.-col. la Inspectoratul Judeţean al securităţii Bistriţa-Năsăud278;
1895. HABER, David – în 1948 era agent de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Galaţi (.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 980);
1896. HABER, F. Estera279 (n. 2.II.1897 jud. Botoşani) – după 1945 angajată dactilografă în centrala D.G.P.; ulterior şefă de birou la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. (1948-1952), apoi arestată şi condamnată pentru trădare, graţiată în 1955, emigrată în Israel (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4493; C. Lupu 2011; Cosma 1994: 48; Solomovici 2004: 581; Jela 2001: 134);
1897. HABER, Ladislau – între nov. 1944 şi oct. 1945, când este disponibilizat, informator şi apoi agent de poliţie la Circa 25 Bucureşti (M.Of. nr. 227 din 5 oct. 1945, partea I-a, p. 8658; M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467));
1898. HABOT, Marin (fiul lui Mendel) (n. 1.II.1923) – maior de Interne în 1966, încadrat în M.A.I. în 1950, funcţionar la serviciul cadre din “Sovromnavigaţie” Constanţa a M.A.I (1950), şeful secţiei de cadre la întreprindereas ministerului “Munca exterioară” (1950-1951), apoi diverse funcţii de conducere la coloniile de muncă Poarta Albă, Culmea, Năvodari şi Peninsula (1952-1955), ulterior locţiitor de comandant şi chiar comandant deplin al Penitenciarului Constanţa (1961-1963), trecut în rezervă în 1966;
1899. HAFFNER, Iţic – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1900. HAHAMU, Iosif (uneori ortografiat “Hahanu”, alteori, eronat, “Hahone”) – fost student la Drept la Universitatea din Iaşi280, din 1945 comisar la Biroul de Siguranţă Iaşi, unde ocupă funcţia de şef al Biroului Circulaţie; apoi transferat la Poliţia Oraviţa (martie 1947), pentru scurt timp în toamna lui 1947 prezent la Comisariatul de Poliţie Anina, cu atribuţii de Siguranţă; din sept. 1948, cu grad de locotenent, şeful Biroului de Securitate Oraviţa din cadrul Serviciului Judeţean Caraş al D.R.S.P. Timişoara (cu grad de căpitan în martie 1950); (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65; idem, fond Documentar Timişoara, dosar nr. 22, cota S.R.I., vol. 6, f. 268; M.Of. nr. 228 din 3 oct. 1947, partea I-a, p. 8917; M.Of. nr. 238 din 14 oct. 1946, partea I-a, p. 11053; M.Of. nr. 60 din 13 martei1 1947, partea I-a, p. 1896; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10926; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Solomovici 2001II: 43; Deletant 1995b: 62);
1901. HAIDUCU, Ludovic (n. HIRSCH) – fiul colonelului Hirsch de la Direcţia VII Tehnică D.G.S.P.; maior, şeful Serviciului tehnic “E” al DGSP281 (A.M.I., fd. D.M.R.U, doas nr. 12, nr. inv. 7364, ff. 695-9; Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4; Catalan 2001/4; Cosma 1994: 50, citat şi de Solomovici 2004: 582);
1902. HAIM, M. Aron – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
278 V. şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/GYORGY_LUDOVIC.pdf.
279 V. fişa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/H/H%2001.%20Haag%20-%20Hexan/Haber%20Estera%20F/index.php.
280 http://www.romanianjewish.org/ro/carte2/mosteniri_ale_culturii_iudaice_02_05_27.html.
281 alias Matei Pavel (Moţu) Haiduc, ulterior defector în Franţa, după 1990 cu identitatea Mathieu Forestierre, om de afaceri.
203
1903. HAIMOVICI, Haim – (d. IV.2005, Bucureşti282) – după 1945 angajat comisar-ajutor de poliţie în D.P.S.; ulterior transformării Siguranţei în Securitate prezent cu gradul de căpitan la şcoala de ofiţeri de securitate de la Băneasa, apoi secretar al Direcţiei Administrative şi Gospodărie a M.S.S./M.A.I. în prima jumătate a anilor ’50, cu grad de maior (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4493; M.Of. nr. 124 din 31 mai 1948, partea I-a, p. 4743);
1904. HAIMOVICI, Surica – în 1947-1948 dactilografă în cadrul Serviciului Judeţean de Siguranţă Roman (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-231);
1905. HALTENWAGNER, “Lenin” Lazăr (a folosit ocazional numele de serviciu “Militaru”) (n. 1926?) – ilegalist, în atenţia Siguranţei în 1941 (cu prenumele “Lazăr”); în acelaşi pe listele de comunişti cărora autorităţile le stabilesc domiciliu obligatoriu (M.Of. nr. 148 din 25 iunie 1941, partea I-a, p. 3660); încadrat în D.P.S. în iunie 1948 cu grad de comisar-ajutor (M.Of. nr. 136 din 15 iunie 1948, partea I-a, p. 5133); ulterior căpitan la Serviciul Judeţean Maramureş al D.G.S.P. (1948-1952), ulterior colonel, transferat şef al inspectoratului judeţean de pompieri Maramureş (1954-1955), în anii ‘2000 încă în viaţă în Bucureşti;
1906. HAMEL, T. Ioan – comandantul Legiunii de Jandarmi Râmnicu Sărat în 1947 (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 355);
1907. HANFRECHT, Iancu – în septembrie 1945 numit şofer în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 200 din 4 sept. 1945, partea I-a, p. 7774)
1908. HARMAN, Felix – comisar la Birul de Siguranţă Iaşi din 1945 (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65);
1909. HARTZ, P. Petre – fost strungar, angajat în iulie 1948 în D.S.P. ca informator diurnist (M.Of. nr. 172 din 28 iulie 1948, partea I-a, p. 6201); apoi în D.R.S.P. Bucureşti în 1948 (Jela 2001), decorat în 1964 cu “Ordinul Pentru servicii deosebite aduse in apararea orinduirii sociale si de stat” clasa a III-a;
1910. HAUPT, Otto Mircea (n. Moises HAUPT, fiul lui Frideric) (7.IV.1899 – 7.XI.1981) – gen.-mr. (TC), locţiitor al comandantului infamei divizii “Tudor Vladimirescu” după capturarea sa în URSS, calitate în care în martie 1946, având grad de colonel, este decorat de autorităţile sovietice cu ordinul “Aleksandr Neski” şi cu ordinul “Steagul Roşu”; după război comandant militar al capitalei şi subinspector general al Armatei pentru Educaţie Cultural-Politică (1947-1948), ordonator primar în administrarea Inspectoratului General al Armatei, apoi şef al Spatelui Armatei (1949); comandant al Corpului 38 Armată (1953-1955) şi al Regiunii II Militare (1955-1959), trecut în rezervă 1959 cu gradul general-colonel, deputat M.A.N. (1957-1961) (fişă de cadre în dosarul 13/1953 la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R.); decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Comandor (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3863); decorat cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a în 1949, iar în 1979 (la pensionare, Cluj) cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a (Decretul prezidenţial nr. 262 din 21 august 1979);
1911. HÂNCU, ? (alias) – din 1948 în conducerea D.R.S.P. Bucureşti (Cosma 1994: 51);
1912. HEBERT, Estera – anchetator la Direcţia VIII Cercetări Penale a Securităţii la începutul anilor ‘50;
1913. HEIM, Iosif – numit la începutul anului 1948 comisar ajutor de poliţie în cadrul Serviciului de Siguranţă al Inspectoratului de Poliţie Cluj (v. M.Of. nr. 9 din 12 ianuarie 1948, partea I-a, p. 239 şi M.Of. nr. 272 din 24 nov. 1947, partea I-a, p. 10394; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925);
1914. HELERU, Nicolae (n. HELLER) – după august 1944 detectiv în cadrul D.G.P., transferat la 1 iulie 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5982);
282 Vezi anunţul decesului în nr. 29-230 din Realitatea Evreiască la adresa http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr229_230/pagina14.pdf.
204
1915. HELMAN, Herşcu – în iulie 1948 angajat agent principal de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Fălticeni (M.Of. nr. 162 din 16 iulie 1948, partea I-a, p. 5932);
1916. HENTZEL, Andrei – în iulie 1948 definitivat ca agent de poliţie în cadrul Chesturii de Poliţie Cluj (M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5967)
1917. HERESCU, Avram (n. HERŞCOVICI) – în 1945 comisar în cadrul Poliţiei Câmpulung Modlovenesc (M.Of. nr. 131 din 12 iunie 1945, partea I-a, p. 4922);
1918. HERESCU, Leibu (n. HERŞCU) – fost frizer, plutonier la D.R.S.P. Bucureşti (1948-1952) (Jela 2001: 134; Solomovici 2004: 582);
1919. HERESCU, Mihai (n. HERŞCU) – funcţionar civil al M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1952);
1920. HERESCU, D. Mircea – din 1946 cu grad de inspector general de Jandarmi; profesor de legislaţie specială la Şcoala de Ofiţeri Jandarmi Bucureşti; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871; M.Of. nr. 92 din 17 apr. 1946, partea I-a, p. 3947 şi nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. 1636);
1921. HERESCU, Petruţa – din iunie 1945 informatoare la Prefectura Poliţiei Capitalei, repartizată pentru misiuni de Siguranţă (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7087; M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467));
1922. HERESCU, Solomon – în 1948 agent de poliţie la Serviciul Siguranţă al poliţiei Focşani (M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
1923. HERIŞANU, Janette – din 1 aprilie 1948 telefonistă în centrala Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3080)
1924. HERMAN, Florian – după august 1944 şeful serviciului economic al Miliţiei din Oradea, ulterior secretar de partid la Inspectoratul de Miliţie Bihor (Kovacs 2006);
1925. HERŞCOVICI, Adolf – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); posibilă identitate cu omonimul aflat în aprilie 1941 pe lista comuniştilor cărora li se fixa domiciliu obligatoriu “pentru reprimarea faptelor ce pun în pericol existenţa şi interesele Statului” (M.Of. nr. 83 din 7 aprilie 1941, partea I-a, p. 1863);
1926. HERŞCOVICI, Alfred – angajat în 1948 în D.G.P. şi repartizat ca medic la Spitalul M.A.I. (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5790);
1927. HERŞCOVICI, Blum (“Puiu”) – în martie 1948 era comisar la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Vaslui (M.Of. 66 din 19 martie 1948, partea I-a, p. 2412);
1928. HERŞCOVICI, Iancu (n. Endre Herskovits, la Braşov) – colonel doctor, directorul Spitalului Militar al Ministerului de Interne (din 1954), tatăl scriitorului Alain Paruit (Şinca 2006, cap.I, n. 162, p. 142-4; Cosma 1994: 50); cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (dosare anexe, nr. 60/1955);
1929. HERŞCOVICI, Izu – din toamna lui 1944 şi până în iunie 1945 comisar la Comisariatul de Poliţie Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
1930. HERŞCOVICI, Maier – angajat în 1947 ca şofer la Serviciul Siguranţă al Poliţiei Dorohoi (M.Of. nr. 265 din 15 nov. 1947, partea I-a, p. 10116);
1931. HERŞCOVICI, ? – colonel, torţionar la penitenciarul din Bacău (“Lista neagră – colaboraţionişti şi schingiuitori” în Ioniţiu 1982, partea a XVIII-a);
1932. HERŞCU, Marcus – după război ajutor contabil la Întreprinderea administrării muncii penale de pe lângă Penitenciarul Văcăreşti; în august 1948 delegat şef al Depozitului Central A.E.M.P. (M.Of. nr. 196 din 25 aug. 1948, partea I-a, p. 7074);
1933. HIDA, Tibor/Tiberiu (n. Mayer HIRSCH, a folosit ulterior numele de serviciu “Haiducu”) – fost ilegalist, coleg de rezistenţă cu Egon Balaş-Blatt, în 1948 maior, apoi avansat colonel, locţiitor al şefului Direcţiei VII Tehnică a D.G.S.P. din 1948, devenit şef deplin la începutul anilor ’50, la
205
jumătatea anilor ’50 şeful Serviciului XII din cadrul Direcţiei a II-a; ulterior eliberat din Securitate şi angajat economist la Uzinele “Autobuzul din Bucureşti”; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a; (Balaş 2008: 252-3; Goma 2007: 118; Dobre et al. 2006: 78; Cosma 1994: 45, 50, 68, 70; menţiunea “Hida” şi în A.S.R.I., fond documentar, dosar nr. 4638, ff. 110-5);
1934. HIRSCH, Zoltan (3.III.1913 Şmig, jud. Târnava) (fiul lui Samoil şi Reghina) – sionist, stabilit în 1944 la Bucureşti, în 1948 angajat al Legaţiei Israelului la Bucureşti, arestat de Securitate în iunie 1949, recrutat informator şi eliberat în febr. 1950, continuând să spioneze în Legaţia israeliană sub numărul de cod “LT9” (Solomovici 2003: 256-267; R. Ioanid 2005: 82);
1935. HIRSCH, A. Judita – din decembrie 1947 dactilografă stagiară la Poliţia Tg. Mureş (M.Of. nr. 2888 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11024);
1936. HIRSCH, Martin – în iunie 1945 încadrat ca gardian public clasa a III-a pe lângă Poliţia oraşului Tg. Mureş, demis însă după o lună (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5128 şi nr. 161 din 19 iulie 1945, partea I-a, p. 6163);
1937. HOFFENBERG, Ben – din aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Fălticeni (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1938. HOFMAN, Constatin – după război agent de poliţie la Chestura Poliţiei Iaşi; pensionat pe limită de vârstă în 1947 (M.Of. nr. 251 din 30 oct. 1947, partea I-a, p. 9696; M.Of. nr. 171 din 29 iulie 1947, partea I-a, p. 6673);
1939. HOFFMAN, Marcel – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
1940. HOFMAN, Marcel – în perioada 1949-1950-? ofiţer în centrala Serviciului Operativ la Direcţia Penitenciare a D.G.S.P. (M. Stănescu 2008: 189 n. 10, 191 şu.);
1941. HOLBAN, Boris (n. Baruh Abramovici BRUCHMAN) (1908-2004 Paris) – evreu basarabean, ilegalist cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2010), ofiţer în cadrul Rezistenţei Franceze (şeful reţelei FPT-MOI, calitate în care a organizat peste 100 de atentate împotrica administraţiei germane); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de locotenent-colonel, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); reactivat în iulie 1948 (M.Of. nr. 174 din 30 iulie 1948, partea I-a, p. 6243); ulterior colonel, şeful Regionalei Bucureşti a Siguranţei (sept.1944-1948); pentru câteva luni în 1948 încadrat în centrala M.A.E. cu rang de prim consilier de legaţie (M.Of. nr. 59 din 11 martie 1948, partea I-a, p. 2145); decorat în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls.III-a, apoi şeful serviciului de cadre al M.Ap.N. (1949-1950); ar fi fost responsabil cu supravegherea lui Gheorghiu-Dej la ordinele sovieticilor (Watts 2011: 231 n. 2); decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, iar în 1979 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. II-a (Rozei 2007, M.Ap.N. 2009); stabilit în 1984 în Franţa, unde, în 1989, publică Testament (Paris: Calmann-Levy);
1942. HOLBAN, Octav (n. Otto Octavian HECHT) (n. 28.I.1907 Cernăuţi)) – maior, director adjunct la Direcţia de Control al Străinilor şi Paşapoartelor din M.A.I. în anii ’50 (Levy 2002: 67; M.Of. nr. 4 din 5 ian. 1949, partea I-a, p. 308);
1943. HOLBAN, Eufrosina – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (u.a.3/1952, vol. I);
1944. HOLLINGER, Isidor (zis “Izu”; fiul lui Mendel şi Etka (n. Bessler)) (frecvent ortografiat şi românizat “Holingher”) (n. 1.XII.1920 Suceava – d. 1985, Bucureşti) – fiul unui fost industriaş din domeniul petrolului; cu stagiu de partid recunoscut din 1939; după război maior la Direcţia I a Securităţii (1952-1953), până la trecerea în rezervă din 1960 avansează progresiv în grad de la maior la colonel ocupând funcţia de locţiitor şef de direcţie în cadrul Direcţiei a II-a Contraspionaj a D.G.S.S.(D.S.S. (pe care o şi conduce între 1957 şi 1960), ulterior şef de catedră
206
la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa până în 1968283 (cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 49/1978; Dobre et al. 2006: 78; Jela 2001; Troncotă 2006: 134; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 45, 69, 74); a avut două surori – două surori, Hela Mitoşeru (1923-1992, Bucureşti) şi Rica Meerovici (în viaţă în 2010 la Carmiel, Israel); a fost căs. cu Margareta, fiica lor, Irina (căs. Isacu) fiind în prezent conferenţiar dr. la Institutul Oncologic din Bucureşti);
1945. HOLTZER, Partenie – după război comisar-ajutor de poliţie în cadrul Siguranţei; demis în iulie 1948 (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5817; M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2630);
1946. HOLTZMAN, Sender (n.18 aug. 1913) – ilegalist (stagiu recunoscut din 1936), din aprilie 1945 agent în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65; fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; dosar H/100 Colecţia “ilegalişti decedaţi”; M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1011);
1947. HOLŢIER Ervin (n. HOLZER) – colonel (la trecerea în rezervă la sfârşitul anilor ’60), şeful Direcţiei a X-a Administraţie a D.G.S.P. (1948-1952), ulterior artist plastic;
1948. HOLICI, Adelina (n. HORN) – şefă de serviciu la Direcţia II Contrasabotaj în cadrul D.G.S.P., ulterior emigrată în Israel284 (Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4; Cosma 1994: 45, 70, 84);
1949. HOROVITZ, Elena (n. Ellen) – din 1 aprilie 1945 era impiegată la Poliţia oraşului Suceava, încă prezentă pe acelaşi post în 1947 (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049; M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7083);
1950. HOROVITZ, Sacher – funcţionar civil în cadrul MAI, cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
1951. HORVATH, Edmond – în iunie 1945 impiegat la Comisariatul de Poliţie Gheorghieni (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246)
1952. HOSU, Estera – anchetator la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. (C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32);
1953. HUDESCU, I. Carol (n. Carol SEGAL285) (n. 8.X.1921 Hudeşti, Dorohoi) – din aprilie 1945 agent la Poliţia oraşului Dorohoi, în acelaşi an avansat comisar; în 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă; locotenent la Securitatea din Rădăuţi în anii 1948-‘50, participant la reprimarea violentă a revoltelor ţărăneşti împotriva colectivizării286 (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10928; Ioniţiu 2008: 88 şi 2006: 43, 44; Solomovici 2004: 598; Jela 2001);
1954. HUTIRA, “Iosif” Dezsö (n. 29.III.1915) – colonel (în 1960); de profesie strungar, ilegalist (din 1933); cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2274); numit în 1946 secretar al comitetului local Baia Mare al P.C.d.R., în anii ’50 director adjunct la Direcţia Economică din cadrul Direcţiei Generale a Miliţiei, ulterior şeful Direcţiei Regionale de Miliţie Cluj (până la sfârşitul anilor ’60) (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 363, 371, 662); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 120/1956;
1955. IACOB, Ion – căpitan, şeful Serviciului Judeţean Ialomiţa al D.R.S.P. Constanţa;
283 V. şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/HOLLINGER_ISIDOR.pdf. V. şi Solomovici 2001II: 43.
284 Menţionată şi într-un interviu luat lui Corneliu Leu de către Florian Bichir pentru revista Agero (v. http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/JURNALISTICA/Interviu%20cu%20Corneliu%20Leu%20de%20Florian%20Bichir.htm).
285 V. dosarul de schimbare a numelui de la Ministerul Justiţiei nr. 5/500/947.
286 Amintit de foşti luptători anticomunişti precum Gheorghe Dubiţ (v. http://www.jurnalulliterar.ro/articole/Scrieri-documentare/Gheorghe-Dubit/459/21), Pintilie Iacob (http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/mart45_64/piacob/surghiun/docs/cap12.htm) sau Constantin Teodoriu (http://www.bzi.ro/dizidentii-victimele-innascute-ale-societatii-9776). .
207
1956. IACOB, V. Auraş – locotenent-colonel – cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (3/1954);
1957. IACOB, Edmund – între toamna lui 1944 şi iulie 1945 agent de poliţie la Chestura Cluj (M.Of. nr. 166 din 25 iulie 1945, partea I-a, p. 6352);
1958. IACOB, Malvina – numită în nov. 1945 şefă adjunctă de birou în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10094);
1959. IACOB, Martin – angajat în august 1948 comisar-şef de poliţie (M.Of. nr. 188 din 16 aug. 1948, partea I-a, p. 6710); în 1956 cu grad de maior, iniţial şeful Serviciului VI al Direcţiei a III-a (Dobre et al. 2006: 78), apoi şeful Serviciului III al Direcţiei Regionale de Securitate Cluj (1956-1958); avansat în 1957 la gradul de lt.-col.;
1960. IACOB, Osias – din mai 1945 comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la Circa 11 Poliţie (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517)
1961. IACOB, S. Tudor (fiul lui Sava) – în 1954 locotenent major M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (12/1954); membru de partid; cu referat de cercetare la Fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexele la dosarele nr. 47/1956, 90/1956; decorat în 1964 cu ordinul “23 August” cls. V-a;
1962. IACOB(ESCU), Ion (n. 1931 Băiţa, Bihor) – în 1951 sublocotenent M.A.I. la Timişoara, cu stagiu de instrucţie în U.R.S.S. (1954-1955), în 1960 transferat în cadrul D.I.E., detaşat sub acoperire la Ambasada României de la Paris (adjunct al lui M. Caraman), din 1966 funcţionar internaţional la UNESCO (Deletant 1995b: 55; Watts 2011: 506); dezertează la 25 iulie 1969; condamnat la moarte în contumacie în 1970; după unele surse, s-ar fi stabilit în S.U.A. (indicat ca evreu de Solomovici, pp. 447-9);
1963. IACOBESCU, Simion – funcţionar civil în cadrul MAI, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (60/1955); membru de partid; cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 120/1956;
1964. IACOVICI, Alexandru (fiul lui Mercurie) – căpitan de Miliţie, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (2/1979);
1965. IAKAB, Arpad Andrei – colonel de Securitate, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1979), trecut în rezervă în 1982 (5/1982);
1966. IAKAB, Edmund – încadrat în iunie 1945 în D.G.P. ca agent de poliţie clasa a III-a (M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5099);
1967. IANCHELEVICI, Silviu – în 1952 sublocotenent M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
1968. IANCOVICI, I. – şeful Biroului pentru Străini în cadrul Siguranţei Huşi după august 1944 (Zahariuc 2009: 193, 198);
1969. IANCOVICI, Paula – în mai 1948 promovată comisar-ajutor de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4142);
1970. IANCU, Mişu – în mai 1948 promovat comisar de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4142);
1971. IANCU, Moritz – originar din Tg. Neamţ; deportat în Transnistria; în octombrie 1945 numit comisar în cadrul Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800); în 1947 comisar şef la serviciul Judeţean Neamţ din cadrul Inspectoratului regional de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923);
1972. IANCU IFILOVICI, Janetta – ilegalistă originară din Basarabia; după război şefă de birou cu o gradaţie la Subsecretariatul de Stat al Aerului din cadrul Ministerului de Război (M.Of. nr. 172 din 27 iulie 1946, partea I-a, p. 8009);
1973. IANOVICI, Adolf – după august 1944 comisar în centrala D.G.P., în iunie 1945 transferat la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 131 din 12 iunie 1945, partea I-a, p. 4922);
208
1974. IANŢO, Petru (după unele surse IAŢKO) (n. 15.IX.1931, com. Balint, jud. TM (fiul lui Petru şi Estera) – d. 1991 Orţişora, TM) – angajat al Direcţiei Regonale Banat/Timişoara, ulterior Inpectoratul Judeţean Timiş al Securităţii între 1950 şi 1987, când este trecut în rezervă cu gradul de locotenent-colonel287;
1975. ILIE, Natan – poliţist în Cetatea Moldovei, Maramureş, implicat în lichidarea rezistenţei anticomuniste (Ioniţoiu 2006: 48);
1976. ILIESCU, Iancu – din toamna lui 1944 şi până în iunie 1945 comisar la Comisariatul de Poliţie Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
1977. IOANID, Alexandru (f. Herman LEIBOVICI, fiul lui Iosif şi Paulina)288 (17.XI.1920 Brăila -18.II.1960 Jilava) – coordonatorului celebrului jaf armat asupra unei maşini a Băncii de Stat a R.P.R. în 28 iulie 1959; fost ilegalist, după război membru de partid, lt.-col. de Interne şi şeful Direcţiei Miliţiei Judiciare la nivel naţional (căsătorit un timp cu sora soţiei lui Alexandru Drăghici), la momentul arestării funcţionar la Ministerul Comerţului, executat la 18 febr. 1960289 (v. şi Solomovici 2001II: 111);
1978. (?) IORDANOV, Ştefan – maior, ofiţer politic al Diviziei “Tudor Vladimirescu”, formată în 1943 prin recrutări din rândurile soldaţilor români prizonieri în URSS, a fost apoi avansat colonel şi a activat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne;
1979. IOSIPOVICI, Ernestina – din 1948 dactilografă în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 154 din 7 iulie 1948, partea I-a, p. 5679);
1980. IOSUB, David – din aprilie 1945 agent în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65);
1981. IOSUB, Max – în 1948 era comisar de poliţie la detaşamentul Dărăbani (M.Of. nr. 134 din 12 iunie 1948, partea I-a, p. 5075);
1982. IRIMESCU (căs.), Suzana – în 1947 comisar-ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10922);
1983. IŢESCU, Max – fost vânzător; în 1947 comisar-ajutor la Prefectura Poliţiei Capitalei, repartizat pentru misiuni de Siguranţă (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086); sublocotent la D.R.S.P. Bucureşti în anii ’50; în 1955 menţionat în documentele interne ale M.A.I. ca şef al comandaturii comunei de deportaţi Olaru din Bărăgan (Jela 2001; Solomovici 2004: 582; Ionescu-Gură 2010: 88);
1984. IŢICOVICI, Bercu – după război comisar la Chesturile de Poliţie Iaşi şi Deva (M.Of. nr. 60 din 13 martei1 1947, partea I-a, p. 1896; M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9849);
1985. IZRAIL, Zoltan – căpitan, apoi ofiţer superior la Securitatea, respectiv penitenciarul din Sighet în anii ’60-’70 (Solomovici 2004: 609; Vischi şi Ivanciuc 2003290; Solomovici 1982 XVIII);
1986. IZSAK, Adalbert Bella (cu variantele “Ijak”, “Iszaek”) – încadrat în 1945 la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Braşov; ulterior la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Tg. Mureş; în 1948 comisar, transferat la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Miercurea Ciuc; după înfiinţarea Securităţii maior, în a doua jumătate a anilor ’50 colonel, director al D.R.S.P. Braşov, apoi al doilea adjunct al şefului Direcţiei I Informaţii Externe (D.I.E.) a Securităţii (celălalt fiind W. Einhorn), ulterior şeful Direcţiei Regionale de Securitate Galaţi, unde i-a succedat în funcţie lui Wisting (M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1518; în nov. 1947 numit agent de poliţiei în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 271 din 22 nov. 1947, partea I-a, p. 10351; M.Of. nr. 71 din 25 martie 1948, partea I-a, p. 2604; Watts
287 V. şi fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/IANTO_PETRU.pdf.
288 Pentru schimbarea numelui, vezi dosarul 5-2.205-945 de la Ministerul Justiţiei.
289 Vezi fişa sa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici%20executati/I/Ioanid%20Alexandru/index.php.
290 V. şi http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/ioanitoiu/morminte3/docs/morminte3p_5.asp.htm.
209
2011: 196; Troncotă 2006: 54; Goma 2007: 118; Solomovici 2004: 582 şi 2001II: 43; Deletant 1995b: 58; Cosma 1994: 45);
1987. IZSAK, Alexandru (uneori scris şi “Ijak”) – în 1948 agent de poliţie la Serviciul Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Marghita, Bihor (M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4494), ulterior menţionat ca şef al serviciului Filaj şi Investigaţii la Securitatea Oradea (v. ex. col. (r.) Tatar Zoltan), încă în viaţă în 2007 în acelaşi oraş;
1988. JAKAB, Alexandru – în iunie 1945 numit şef de secţie gardieni publici la Poliţia oraşului Odorhei (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
1989. JAKAB, Francisc – în iunie 1945 numit agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Odorhei (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
1990. JAKAB, I. Iosif – în 1968 ajunsese şef adjunct de serviciu şi şef de birou I la Serviciul I Informaţii Interne al Consiliului Securităţii Statului (v. A.M.I., fd. D.M.R.U., inv. Nr. 7388, dosar nr. 3, f. 137; M.Of. nr. 187 din 18 aug. 1945, partea I-a, p. 7259);
1991. JEKAB, Coloman – în iulie 1945 numit impiegat în cadrul Poliţiei Odorhei (M.Of. nr. 162 din 20 iulie 1945, partea I-a, p. 6191);
1992. JUCLEA, I. Avram (n. 16.I.1917 Dărăbani, Botoşani) (fiul lui Iţic şi Malca) (în unele documente “IUCLEA”) – din 1 aprilie 1947 comisar-ajutor la Serviciul Judeţean de Siguranţă Neamţ, la înfiinţarea D.G.S.P. şeful biroului Anchete Penale cu grad de locotenent la Biroul de Securitate din Huşi, până în 1950, când este descoperit, judecat şi condamnata pentru crime împotriva umanităţii comise în Transnistria împotriva coreligionarilor săi evrei (Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-31; M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2630; menţionat şi în Neştian 2010: 87 şi 2008: 7)291;
1993. JUCLEA, Iancu – la sfârşitul anului 1947 agent în cadrul Inpectoratului Regional de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219);
1994. JUNGER, Tiberiu (uneori ortografiat şi “Yungher”) – din 1945 comisar-ajutor la Poliţia oraşului Sfântu Gheorghe (M.Of. nr. 268 din 22 nov. 1945, partea I-a, p. 10205), ulterior comisar la Poliţia Târgu Săcuesc în cadrul I.R.P. Braşov; din oct. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 228 din 3 oct. 1947, partea I-a, p. 8918; M.Of. nr. 100 din 3 mai 1947, partea I-a, p. 3506);
1995. JURĂU, Moise – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (24/1954; 60/1955);
1996. JURESCU, H. Leo (n. ROSENBERG) (n. 1.V.1903 Focşani) – din 1947 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4354; pentru nume v. şi M.Of. nr. 272 din 27 nov. 1945, partea I-a, p. 10351, respectiv M.Of. nr. 235 din 15 oct. 1945, partea I-a, p. 9003);
1997. KAHÁNA, Ernö (n. Ernest; fiul lui Mendel şi Gizella; uneori cu numele ortografiat Kahane) (2.XII.1890 Cheile Bicazului, Neamţ – 28.IV.1972 Bucureşti) – medic cardiolog, ilegalist (din perioada 1920-1922 petrecută la Viena), stabilit în România în 1922; profesând medicina la Braşov (1925-1940), apoi stabilit în Bucureşti, membru activ de partid din 1928; după război director al Spitalului Militar M.A.I. (1945-1954), ulterior medic la Spitalul Elias (1954-1972, pensionat); decorat în 1952 cu Ordinul Muncii cls. III-a; autor al cărţilor de propagandă A szociáldemokrácia és a dialektika (Oradea, 1932), aparută în română sub titlul Socialdemocraţia în lumina materialismului dialectic (Cluj, 1932) şi Democraţia (Bucureşti, 1945); incinerat la crematoriul “Cenuşa” ( dosar K/7 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
1998. KAHAN(E), Moise (n. 10 sept. 1903) – fost ilegalist, cu stagiu recunoscut din 1944, maior şi medic legist M.A.I. la Penitenciarul Jilava în anii ’50, a asistat la 17 aprilie 1954 la execuţia lui
291 V. fişa sa matricolă penală la http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-%20detinuti%20politici/I/I%2005.%20Isa%20-%20Izvoranu/Iuclea%20Avram/index.php.
210
Pătrăşcanu, constantându-i decesul; a nu se confunda cu publicistul Mózes Kahána (v. infra), fratele doctorului Ernö Kahána (v. supra);
1999. KAHANE, Hună – în oct. 1945 demisionează din postul de comisar la Poliţia oraşului Bârlad (M.Of. nr. 241 din 22 oct. 1945, partea I-a, p. 9218);
2000. KALOUSEK, Iosif (n. Karoly, după alte surse Koloman Kalousek) – în mai 1945 numit subinspector de poliţie la Inspectoratul regional de Poliţie Târgu Mureş; ulterior colonel de Securitate, din 1948 şeful D.R.S.P, apoi D.R.S.S. Braşov, apoi la regionala de Securitate Craiova, demis în anii ‘60 după descoperirea colaboraţionismului său cu fosta Siguranţă (M.Of. nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4426; Ioniţiu 2008:88; Dobre et al. 2006: 12; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 24; Deletant 1995b: 58; Cosma 1994: 51, 76);
2001. KANTOR, Andrei – în febr. 1948 angajat comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Tg. Mureş (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1009); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 11/1976;
2002. KAPPEL, Zoltan (n. 9.III.1924 Cluj (fiul lui Mauriţiu şi Doris) – 2008 Cluj-Napoca) – după război comisar ajutor în cadrul Siguranţei din Cluj, apoi ofiţer la Securitatea din acelaşi oraş între 1948 şi 1959, cu grad de sublocotenent în 1953, respectiv locotenent-major la trecerea în rezervă în 1959292 (v. şi M.Of. nr. 189 din 17 august 1948, partea I-a);
2003. KATONA, Stefan – în 1945 numit agent de poliţie la Poliţia oraşului Odorhei (M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10093);
2004. KATZ, Avram – în febr. 1948 angajat informator diurnist în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. 1638);
2005. KATZ, Petru – în noiembrie 1945 încadrat în M.A.I. la Serviciul Lagăre al D.G.P., pe postul de gardian public la Centrul de internare Oradea (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10416);
2006. KATZ, Saul – în iunie 1945 numit agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
2007. KATZ, Stefan – în 1947 angajat informator diurnist la Prefectura Poliţiei Capitalei, Serviciul Poliţie Socială (M.Of. nr. 251 din 30 oct. 1947, partea I-a, p. 9696; M.Of. nr. 278 din 1 dec. 1947, partea I-a);
2008. KATZ, ? (zis Pubi) – angajat al Direcţiei Regionale Banat a Securităţii la jumătatea anilor ’50, ulterior transferat secretar III la Ambasada României de la Viena;
2009. KAUDERS, Zotan – în 1948 agent de poliţie în cadrul Serviciului Siguranţă al Poliţiei Tg. Mureş (M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
2010. KAUFMAN, Emerich – din 1 mai 1945 comisar la Poliţia oraşului Sighet (decizia M.A.I. nr. 11080 din 30 iunie 1945, M.Of. nr. 150 din 6 iulie 1945, partea I-a, p. 5673);
2011. KAUFMAN, Lică (n. Adalbert KAUFMAN) – iniţial comisar-ajutor în cadrul Biroului de Siguranţă Bivolari (1947-1948), după înfiinţarea D.G.S.P. cu grad de locotenent la biroul de securitate Caransebeş (în nov. 1949), apoi detaşat cu grad de locotenent de Securitate la Regionala Baia Mare în anii ’50 (şeful Biroului de Securitate din Sighetu Marmaţiei), ulterior emigrat în Israel (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2038; Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-31; Fl. Banu 2008: 327; Ioniţiu 2008:88; Jela 2001; Solomovici 2004: 582; Neştian 2010: 88; Vischi şi Ivanciuc 2003);
2012. KEISCH, Elias – în mai 1948 definitivat în funcţie ca agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4315);
2013. KEMTER, Helene – în 1945, ca detectiv clasa a II-a, era transferată de la D.G.P. la Brigada a III-a a D.P.S. (M.Of. nr. 168 din 27 iulie 1945, partea I-a, p. 6412);
292 Vezi fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/KAPPEL_ZOLTAN.pdf.
211
2014. KENDLER, Paul – din toamna lui 1944 şi până în iunie 1945 comisar la Comisariatul de Poliţie Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
2015. KENDLER, S. – lt.-maj., comandantul Miliţiei Huşi în 1949 (Neştian 2010: 87);
2016. KERESZTESI, Edith – în febr. 1948 angajată comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Cluj (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1008);
2017. KERTESZ, Andrei-Francisc – locotenent major, şef de birou Filaj-Investigaţii la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa, trecut în rezervă în 1956 (Cosma 1994: 44-83);
2018. KESERU, Carol – maior la Securitatea din Braşov (1969-1973) (Bjoza 2006);
2019. KESSLER, ? – agent în cadrul serviciului de Control Economic la Miliţia Raională Galaţi în anii ’50 (coleg cu Izi Finkelstein, alias Ionel Feraru) (Solomovici 2004: 578; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 578);
2020. KESLER, Heinrich – din toamna lui 1944 şi până în iunie 1945 comisar-ajutor la Comisariatul de Poliţie Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
2021. KINTZBRUNER, Michel (fiul lui Moise) – locotenent-colonel, profesor la Şcoala de ofiţeri de Miliţie, trecut în rezervă în 1960;
2022. KISS, Ernest – medic M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (30/1954);
2023. KLAIN, Nicolae – în febr. 1948 avansat de la agent de poliţie la comisar-ajutor în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1010); posibilă idenitate cu omonimul cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1337);
2024. KLAMER, Norbert – după război agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; disponibilizat în dec. 1947 (M.Of. nr. 290 din 15 dec. 1947, partea I-a, p. 11089; M.Of. nr. 189 din 21 august 1945, partea I-a, p. 7350);
2025. KLANGER, Emil – în mai 1948 definitivat în funcţie ca agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4315);
2026. KLEINDBERG, Daniel – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2027. KLEIMAN, Vasile – după război agent de poliţie la Chestura de Poliţie Cluj, în ian. 1948 transferat la Inspectoratul Regional de Poliţie cu sediul în acelaşi oraş (M.Of. nr. 2 din 2 ianuarie 1948, partea I-a, p. 13);
2028. KLEIMANN, Iosif – încadrat în iunie 1945 în D.G.P. ca agent de poliţie clasa a III-a (M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5099);
2029. KLEIN, ? – locotenent la D.R.S.P. Timişoara, implicat în reprimarea revoltelor ţărăneşti împotriva colectivizării (Jela 2001, Solomovici 2004: 583) – probabil una şi aceeaşi peroană cu colonelul Clain (trupele de grăniceri) menţionată în Ioniţoiu 2006: 43;
2030. KLEIN, Augustin – din iunie 1945 gardian public clasa a III-a pe lângă Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
2031. KLEIN, Dezideriu – după război iniţial agent de poliţie la Poliţia oraşului Odorhei; apoi agent de poliţie la Biroul Siguranţă al Comisariatului de poliţie din Sovata, în dec. 1947 transferat la Siguranţa Poliţiei Tg. Mureş (M.Of. nr. 292 din 17 dec. 1947, partea I-a, p. 11155 şi M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8318; M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246; M.Of. nr. 132 din 13 iunie 1947, partea I-a, p. 4772);
2032. KLEIN, M. Iosif (fiul lui Mauriţiu) – profesor la Şcoala de ofiţeri de Miliţie până în 1962, apoi şef de cadre la Comandamentul Servicii şi Înzestrări din cadrul M.A.I.; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” cls. a IV-a;
2033. KLEIN, Mihai – în anii ’60 şeful Serviciului VI din Direcţia Cadre a Securităţii (Dobre et al. 2006: 214);
212
2034. KLEINBERG, David – după război agent de poliţie la Poliţia Botoşani, din 1 dec. 1947 în cadrul Serviciului Siguranţă din acelaşi oraş (M.Of. nr. 2 din 2 ianuarie 1948, partea I-a, p. 12);
2035. KLEINBERG, Lucia – numită în iunie 1948 agent de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
2036. KLEINERMANN, Lazăr (1911 Iaşi – 1988 Israel) – cu studii la Moscova (1953), medic M.A.I. în anii ’50-‘70, ulterior trecut în rezervă, şeful clinicii de cardiologie “C.C. Iliescu” din Bucureşti şi predând la I.M.F. (la sfârşitul anilor ’70 cu grad de conf. univ.), cu dosar la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (30/1954); a locuit în cartierul Primăverii; emigrat după pensionare în Israel;
2037. KLEISCH, Ecaterina – după război femeie de serviciu în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; în mai 1948 avansată curier (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4314);
2038. KLING, Zoltan – după război comisar şef şi secretar la Chestura de Poliţie Lugoj; din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă; în octombrie 1947 şeful Serviciului municipal de Siguranţă Lugoj, apoi al Severin; din 1948 maior, şeful Serviciului Judeţean Severin al D.R.S.P. Timişoara, ulterior revine în funcţia de comandant al biroului municipal Lugoj, participant la reprimarea rezistenţei anti-comuniste din Banat (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320; M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5247; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10924; Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 27; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 25; Deletant 1995b: 62; Solomovici 2001II: 43, care îl ortografiază Klink, menţionat pe baza Arhivei C.N.S.A.S. şi în Caietele CNSAS nr. 2/2008, pp. 87 şi 146);
2039. KLIPA, Arcadie – după război inspector de poliţie la Inspectoratul Regional Craiova, în noiembrie 1947 transferat la Inspectoratul regional de Poliţie Piteşti (M.Of. nr. 256 din 5 nov. 1947, partea I-a, p. 9850);
2040. KOFFLER, Eva – după august 1944 impiegată în cadrul Poliţiei Rădăuţi, îndepărtată din serviciu în iunie 1945 pentru “grave abateri” (M.Of. nr. 131 din 12 iunie 1945, partea I-a, p. 4922);
2041. KOFFLER, Leiba (probabil soţul Eevei, v. supra) – din aprilie 1945 impiegat la Poliţia oraşului Rădăuţi (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4048);
2042. KOHN, Arcadie – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (60/1955);
2043. KOHN, Aron – după război agent de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă; disponibilizat în aprilie 1948 (M.Of. nr. 85 din 10 aprilie 1948, partea I-a, p. 3232);
2044. KOHN, Bernard – din 1948 ofiţer şi şef de birou la D.R.S.P. Bucureşti (Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4; Cosma 1994: 51); ortografiat de către Solomovici (2004: 569) “Cohn”;
2045. KOHN, Dezideriu – în noiembrie 1945 încadrat în M.A.I. la Serviciul Lagăre al D.G.P., pe postul de gardian public la Centrul de internare Oradea (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10416);
2046. KOHN, Elvira – din aprilie 1945 impiegată în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65);
2047. KOHN, Maximilian – în martie 1948 numit comisar-ajutor în cadrul Serviciului Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Cluj (M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1912; M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2630);
2048. KOHNER, Adolf – în iunie 1945 angajat în D.G.P. ca agent de poliţie clasa a III-a, iniţial repartizat la Chestura de Poliţie Alba-Iulia; din 1948 şef de serviciu în cadrul D.G.S.P., ulterior emigrat în Israel (M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5099; Cosma 1994: 45, Şinca 2006, cap.I, n. 162; Goma 2007: 118);
2049. KOLLAR, ? – inginer, şeful serviciului tehnic la Direcţia Regională Banat a Securităţii la jumătatea anilor ’50;
2050. KOLLER, I. Ştefan (n. István Koller, la 2.VIII.1916, Huedin; fiul lui Iosif) – de formaţie tinichigiu, fost luptător în Spania; după război şeful Circumscripţiei Suburbane “Tudor
213
Vladimirescu” a Apărării Patriotice (1944); membru P.C.R. din 1944; secretar al organizaţiei Frontului Plugarilor din plasa Cehul Silvaniei şi secretar F.N.D. Sălaj (1945); responsabil de cadre în Biroul Judeţenei PCR Sălaj (1945-1949); angajat din 1952 în M.A.I. (la Direcţia Generală a Lagărelor), locotenent-colonel de Securitate (în 1955), comandantul închisorii Aiud (1953-1958) şi apoi al închisorii Văcăreşti; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (32/1955) (v. şi I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Ioniţiu 2008:88, Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 25, 256-7);
2051. KOLER, Adolf – ofiţer la Direcţia a II-a Contrasabotaj a D.G.S.P. (1948-?);
2052. KOVACS, Mihail (Pius, după alte surse Miklos) – şeful Serviciului Judeţean Turda al D.R.S.P. Cluj din 1948 (Deletant 1995b, Duţu et al. 2002: 12 I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Cosma 1994: 48, 74; C. Lupu 2011; menţionat şi în A.S.R.I., fond documentar, dosar nr. 4638, ff. 110-5);
2053. KRAL, Carol – în iunie 1945 numit gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Odorhei (M.Of. nr. 139 din 22 iunie 1945, partea I-a, p. 5246);
2054. KRAUSZ, ? – în 1948 lt. la Securitatea din Tg. Mureş293;
2055. KUN, Andrei – după război agent de poliţie la Poliţia Satu Mare, în sept. 1946 transferat la Comisariatul de Poliţie Beiuş (M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10433), iar în luna decembrie a aceluiaşi an la Chestura de Poliţie Oradea, după ce în sept. 1947 fusese însărcinat cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12860; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8321; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983; M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10171); menţionat ulterior şi ca ofiţer de securitate la Baia Mare (1948-1950) (Ioniţiu 2008:88);
2056. KUN, Stefan – angajat în 1947 ca agent de poliţie cu atribuţii în domeniul Siguranţei la Poliţia Carei (M.Of. nr. 215 din 18 sept. 1947, partea I-a, p. 8446);
2057. KUPFER, Iosif – în 1947 comisar la Chestura de Poliţie Oradea, apoi la Serviciul Judeţean de Siguranţă; preluat şi după reorganizarea Siguranţei în Securitate (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7084; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925; v. şi “Lista neagră – colaboraţionişti şi schingiuitori” în Ioniţiu 1982, partea a XVIII-a);
2058. KWEILER, Avram – după război comisar-şef în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Crucea “Serviciul Credincios” clasa a III-a (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871)
2059. LAITNER, Alexandru – comandant-adjunct al biroului Securităţii din Carei în perioada 1948-1949, ulterior emigrat în Israel (Jela 2001; Solomovici 2004: 583);
2060. LANDAU, Solomon – din mai 1945 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la Circa 15 Poliţie (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517)
2061. LANDESMAN, Wolf – din 10 martie 1948 agent de poliţie în cadrul Siguranţei (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360; M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2630);
2062. LAUFMAN, Iosef – din aprilie 1945 impiegat la Poliţia oraşului Rădăuţi (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4048);
2063. LAZAROVICI, Ştefan, zis şi “Fănel” – încadrat după război comisar de poliţie la Inspectoratul Regional de Poliţie Suceava, în martie 1948 transferat la Comisariatul de poliţie al oraşului Paşcani, în anii ’50 menţionat ca maior de Securitate în Bucureşti, iar în 1956 locţiitor şef de direcţie la Direcţia a IV-a a Securităţii; ulterior avansat colonel (M.Of. nr. 62 din 15 martie 1948, partea I-a, p. 2278; Dobre et al. 2006: 78; Jela 2001, respectiv Solomovici 2004: 583 şi 2001II: 43);
293 V. nr. Din 5 sept. 2011 al Ziarului de Mureş, autor Nicolae Balint, la adresa http://www.ziaruldemures.ro/pagini/detalii-stire/inapoi/prima-pagina/articol/oamenii-partidului-din-justitia-mureseana-i.html.
214
2064. LAZAROVICI, Frederich (1.IX.1925 Botoşani (fiul lui Solomon şi Sabina)) – 1998 Bucureşti) – din 1951 căpitan la Direcţia a II-a a Securităţii, în 1959 la Direcţia a IV-a, trecut în rezervă în 1960 cu grad de locotenent-colonel294;
2065. LAZAROVICI, Ilarion – după război şef de secţie la Poliţia Giurgiu (M.Of. nr. 171 din 29 iulie 1947, partea I-a, p. 6672);
2066. LAZĂR, Albert – în sept. 1946 încadrat detectiv clasa a III-a la Poliţia Satu-Mare (M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10432); în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
2067. LAZĂR, Iosif – în 1945 era şef de secţie la Poliţia oraşului Satu Mare (M.Of. nr. 150 din 6 iulie 1945, partea I-a, p. 5673);
2068. LAZĂR, Iosif – fost vopsitor, angajat cu grad de căpitan ca şef de birou la D.R.S.P. Bucureşti în 1948 (Solomovici 2004: 583);
2069. LAZĂR, “Puiu” – în nov. 1945 numit comisar în cadrul Chesturii de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 259 din 12 nov. 1945, partea I-a, p. 9926), în martie 1947 transferat la Poliţia oraşului Turda (M.Of. nr. 60 din 13 martei1 1947, partea I-a, p. 1896);
2070. LAZĂR, Tiberiu (Tibor) – comandantul penitenciarului Făgăraş la începutul anilor ’50; părinţii săi fuseseră deportaţi din Ardealul de Nord în timpul ocupaţiei maghiare în lagăre de muncă;
2071. LĂZĂRESCU, Mimi – în iunie 1945 încadrată şefă adjunctă de birou în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4708);
2072. LEFCOVICI, Andrei (n. LEFKOVITS) – în iunie 1945 încadrat agent de poliţie în cadrul Comisariatului de Poliţie Reghin (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5128); din luna iulie a aceluiaşi an impiegat în cadrul Poliţiei Tg. Mureş (M.Of. nr. 162 din 20 iulie 1945, partea I-a, p. 6191 şi nr. 161 din 19 iulie 1945, partea I-a, p. 6163), demis din serviciu în ianuarie 1948 pentru luare de mită (M.Of. nr. 5 din 7 ian. 1948, partea I-a, p. 106);
2073. LEIB, Avram – în august 1945 încadrat comisar în centrala Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 189 din 21 august 1945, partea I-a, p. 7350);
2074. LEIBA, Avram – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Comisariatului de Poliţie Hârlău, Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895), la 1 decembrie transferat la Biroul de Siguranţă din acelaşi oraş (M.Of. nr. 2 din 2 ianuarie 1948, partea I-a, p. 12);
2075. LEIBA, Iancu – în mai 1945 încadrat detectiv clasa a II-a în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 118 din 28 mai 1945, partea I-a, p. 4380); în iulie 1945 transferat cu acelaşi grad în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5982);
2076. LEIBI, Ion – din iunie 1945 impiegat în cadrul poliţiei Satu-Mare (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
2077. LEIBOVICI, ? – colonel, şeful Serviciului Filaj Investigaţii în D.G.S.P. (Troncotă 1999, Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4);
2078. LEIBOVICI, Albert – în octombrie 1945 numit agent de poliţie clasa a II-a în cadrul Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800);
2079. LEIBOVICI, Avram – în iunie 1945 numit comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
2080. LEIBOVICI, Baruch – între sept. 1944 şi sept. 1945 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; destituit din funcţie prin decizia nr. 6554 din 30 august 1945 pentru “grave abateri săvârşite repetat în serviciu, lipsă de tact şi incorectitudine” (M.Of. nr. 216 din 22 sept. 1945, partea I-a, p. 8233);
2081. LEIBOVICI, Elias – în aprilie 1945 încadrat ca agent de poliţie clasa a II-a la Poliţia oraşului Dorohoi; în nov. 1945 numit impiegat, din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945,
294 V. fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/LAZAROVICI_FREDERICH.pdf.
215
partea I-a, p. 4049; M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10094; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320);
2082. LEIBOVICI, Gheorghe – în martie 1945 numit agent de poliţie clasa a III-a în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 72 din 28 martie 1945, partea I-a, p. 2334);
2083. LEIBOVICI, Herman – în iunie 1945 încadrat ca impiegat la Comisariatul de Poliţie al oraşului Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
2084. LEIBOVICI, Iancu-Avram (20.8.1926-2000 Iaşi, fiul lui Herşcu şi Roza) – încadrat ca sublocotenent la Direcţia Regională a Securităţii Iaşi în 1953, de unde va fi trecut în rezervă în 1959 cu gradul de căpitan, după ce ocupase funcţia de locţiitor de şef de secţie295;
2085. LEIBOVICI, Lazăr – după război agent de poliţie în cadrul Inspectoratului Regional de Poliţie Iaşi, demis la 1 febr. 1948 (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1010);
2086. LEIBOVICI, Melania – după război dactilografă stagiară în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; în mai 1948 avansată dactilografă administrativă (M.Of. nr. 66 din 20 martie 1947, partea I-a, p. 2085 şi nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4314);
2087. LEIBOVICI, Marcel – în iulie 1948 încadrat ca maistru ajutor în cadrul D.P.S. (M.Of. nr. 159 din 13 iulie 1948, partea I-a, p. 5817);
2088. LEIBOVICI, Marcu – din aprilie 1945 comisar-ajutor în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65), în 1947 transferat, în cadrul Inspectoratului Regional de Poliţie Iaşi, Serviciul Siguranţă (Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; M.Of. nr. 211 din 13 sept. 1947, partea I-a, p. 8318; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923), probabil încadrat în D.R.S.P. Iaşi cu grad de ofiţer;
2089. LEIBOVICI, Marcu – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2090. LEIBOVICI, M. Nisim – în 1948 încadrat agent de poliţie la Poliţia oraşului Roman (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1011);
2091. LEIBU, David – din mai 1945 agent în cadrul Serviciului Siguranţă al Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517);
2092. LEIBU, Moise – în mai 1948 angajat ca om de serviciu în centrala D.P.S., după o lună considerat demisionat pentru neprezentare la post (M.Of. nr.115 din 20 mai 1948, partea I-a, p. 4439; M.Of. nr. 124 din 31 mai 1948, partea I-a, p. 4743);
2093. LEIBU, Oliver – în iulie 1948 definitivat în funcţia de comisar ajutor în cadrul Chesturii Poliţiei Brăila (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5789);
2094. LEITNER, Alexandru – din 1947 comisar-ajutor la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Sălaj (M.Of. nr. 268 din 19 nov. 1947, partea I-a, p. 10239);
2095. LEIZER, David – fost fotograf; iniţial numit informator în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei în iunie 1947 (M.Of. nr. 146 din 30 iunie 1947, partea I-a, p. 5335); ulterior plutonier major la D.R.S.P. Bucureşti la începutul anilor ’50 (Jela 2001; Solomovici 2004: 586);
2096. LEIZER, Ghidale (fiul lui Moise) – în 1949 era şeful Serviciului Ordonanţare din centrala M.A.I. (M.Of. nr. 17 din 21 ian. 1949, partea I-a, p. 707); decorat în 1964 cu Medalia Muncii;
2097. LEON, Simca – angajată în mai 1945 ca informatoare diurnistă în cadrul Comisariatului de Poliţie Hârlău, Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2098. LERESCU, ? (n. SOMER) – medic M.A.I. încadrat la Direcţia Penitenciare, evocat de fostul deţinut Belu Zilber (v. Solomovici 2004: 208-9);
2099. LERESCU, Paul (n. Penchas LEIBOVICI296) (n. 25 nov. 1920 Galaţi) – medic; după război medic în centrala S.S.I.; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Crucea “Serviciul Credincios” clasa I-a (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3862);
295 V. fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/LEIBOVICI%20IANCU%20AVRAM.pdf.
216
2100. LEVENSON, Claude (fiul lui Cazimir) – evreu născut în Franţa, profesor civil de limba franceză la Şcoala de Securitate de la Băneasa până în 1958;
2101. LEVENSOHN, Iosif – în martie 1948 comisar ajutor de Siguranţă la Poliţia Bacău (M.Of. nr. 55 din 6 martie 1948, partea I-a, p. 2038);
2102. LEVY, Alexandru Alfred – în iunie 1947 numit agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 146 din 30 iunie 1947, partea I-a, p. 5335);
2103. LICHT, ? – implicat în reprimarea partizanilor anticomunişti de pe versantul nordic al masivului Făgăraş (vezi memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu);
2104. LIST, ? – şef de catedră la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa (Troncotă 2006: 70);
2105. LITMAN, Iosif – din aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Fălticeni (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2106. LITMAN, Roza – angajată iniţial ca dactilografă la Serviciul Siguranţă al Poliţiei Bacău, la sfârşitul anului 1947 impiegat arhivă în cadrul Serviciului Judeţean de Siguranţă Roman (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-231; M.Of. nr. 265 din 15 nov. 1947, partea I-a, p. 10116);
2107. LITVIN, Florian – membru al comitetului judeţean Bihor al P.C.R./P.M.R. (membru de partid din 1946), colonel de securitate în Oradea, implicat în reprimarea revoltelor împotriva colectivizării; fişă de cadre la cu fişă de cadre la secţia Propagandă-Agitaţie a C.C. al P.C.R. (1951) (v. şi A.N.-D.J.B.H., fond Comitetul jud. Bihor al P.C.R., dosar nr. 242/1948-1949, f. 48, apud Ţârău 2002: 182; menţionat şi în Ioniţoiu 2006: 43 şi 1982, XVIII, şi Kovacs 2006);
2108. LIVADĂ, Paul (n. Paul VIZENFELD la 7 iulie 1924, Iaşi) – din febr. 1948 impiegat stagiar de contabilitate la D.G.P., Serviciul Contabilitate (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1011); în martie acelaşi an numit comisar ajutor la Direcţia Poliţiei de Siguranţă (v. M.Of. nr. 60 din 12 martie 1948, partea I-a, p. 2179, iar pentru românizarea numelui în baza deciziei ministrului Justiţiei v. M.Of. nr. 127 din 3 iunie 1948, partea I-a, p. 4861);
2109. LIVEZEANU, Nicolae (fiul lui Nat(h)an şi Beti LEIBOVICI, 31.X.1919 Iaşi – 2000 Ploieşti297) – între 1948 şi 1951 ofiţer în cadrul D.R.S.P. Iaşi, din 1951 şi până la trecerea în rezervă în 1960 la Direcţia Regională Ploieşti/Prahova, unde avansează până la gradul de maior şi ocupă inclusiv funcţia de şef de serviciu298; un anumit “Livezeanu (n. Levenson)” este menţionat şi ca torţionar la începutul anilor ’50 la penitenciarul din Bacău în “Lista neagră – colaboraţionişti şi schingiuitori” (în Ioniţiu 1982, partea a XVIII-a); 2110. LOBEL, Edgar(d) (n. 1927) (n. Löbel?) – activist de partid şi ofiţer M.A.I., în 1963 menţionat ca locţiitor politic la D.P.C.I. Bucureşti, încă activ în 1970 (Solomovici 2004: 586, 587);
2111. LOBL, Mor – iniţial şef de secţie în cadrul C.C. al U.T.M. Târgu Mureş, ulterior încadrat local în Securitate (Fl. Banu 2008: 324);
2112. LOTE, Andrei (cf. altor surse LOTHE) – locotenent, şef adjunct al Serviciului Judeţean Năsăud al D.R.S.P. Cluj (1948-1952) (Deletant 1995b: 59, Cosma 1994);
2113. LÖB, Eugen – din 1 aprilie 1948 lucrătir calificat la Direcţia Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3080);
2114. LÖBL, Adolf – în august 1948 comisar ajutor pus de către M.A.I. la dispoziţia Serviciului Siguranţă din cadrul Inspectoratului regional de Poliţie Cluj (v. şi M.Of. nr. 189 din 17 august 1948, partea I-a);
296 M.Of. nr. 138 din 17 iunie 1948, partea I-a, p. 5190 (solicitarea), respectiv decizia ministrului Justiţiei nr. 77344 din 12 august 1948 în M.Of. nr. 199 din 28 august 1948, partea I-a, p. 7241. Practic a adoptat numele de serviciu din S.S.I.
297 Îngropat la 6 iulie 2000 în cimitirul evreiesc din Ploieşti, v. http://www.iajgsjewishcemeteryproject.org/romania/ploiesti-prahova-judet-wallachia-region.html.
298 V. fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/LIVEZEANU%20NICOLAE.pdf.
217
2115. LÖWUI, Elemer – după război pretor la Inspectoratul Gneral Administrativ M.A.I. Oradea, în ianuarie 1949 avansat prim-pretor (M.Of. nr. 16 din 20 ian. 1949, partea I-a, p. 655);
2116. LÖWINGER, Adalbert – în martie 1946 comisar ajutor la Chestura Poliţiei municipiului Cluj (Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 210);
2117. LÖWY, Francisc – originar din Năsăud, şeful Siguranţei Bistriţa între 1945 şi 1946 (Cosma 1994: 81; Goma 2007: 118);
2118. LUCA, Z. Levu – după august 1944 inspector de poliţie în cadrul Inspectoratului Regional Constanţa, apoi Galaţi, iar apoi transferat în centrala D.G.P.; pensionat pe caz de boală în octombrie 1947 (M.Of. nr. 230 din 6 oct. 1947, partea I-a, p. 8987; M.Of. nr. 293 din 18 dec. 1944, partea I-a, p. 8202);
2119. LUNGU, Iosif (n. LUDESCHER) (n. 4.XII.1910 Iaşi, după alte surse 1919) – medic M.A.I., secretar al organizaţiei de bază P.C.R. la spitalul din Sighet, din 1950 medic la penitenciarul din oraş, trecut în rezervă în 1955 (Fürtös 2007: 413-414 şi n. 60; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 510-511, n. 3; C.P.A.D.C.R. 2006: 237, n. 19);
2120. LUNGU, Mihail (n. Mişa Vechter, uneori ortografiat şi Wehter, respectiv “Wächter”) – ilegalist, voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania (1936-1939) (Adorian et al. 1971: 210; Diamant 1979: 371; Sugarman f.a.: 109, care îi indică şi numele nativ, la fel ca şi în autobiografia lui Gr. Cotovschi din 1955), apoi în U.R.S.S. (cu dosar personal în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1732 alias “Victor Ţiganul”); revenit în ţară în august 1944 ca maior al Armatei Roşii; în oct. 1947 reîncadrat (retroactiv, începând cu 15 august 1945), ca locotenent-colonel de artilerie activ în Forţele Armate (D.R. nr. 2067 din 20 oct. 1947); decorat în 1949 (când încă nu îşi schimbase numele) cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. A III-a; în 1949 cu grad de locotenent-colonel de armată;
2121. LUPAŞCU, Hoisie – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Comisariatului de Poliţie Ştefăneşti, Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2122. LUPOVICI, Jak – medic încadrat la Spitalul Militar M.A.I în 1948; în iulie 1948 încadrat şef adjunct de birou în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
2123. LUPU, David – subofiţer la Serviciul Judeţean Someş al D.G.S.P. (1948-?) (Cosma 1994: 83);
2124. LUPU, Theia (verişoara lui Iosif Chişinevschi) – ilegalistă, după război angajată ca agent principal de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă, în august 1948 transferată la Inspectoratul Regional de Poliţie Braşov, la Serviciul de Siguranţă (M.Of. nr. 201 din 31 august 1948, partea I-a, p. 7261; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
2125. LUSTGARTEN, David – în septembrie 1945 numit comisar la Chestura 2 Poliţie din cadrul prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 200 din 4 sept. 1945, partea I-a, p. 7774);
2126. LUSTIG, Avram – în iunie 1945 încadrat agent de poliţie clasa a III-a la Chestura Poliţiei Brăila (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
2127. LUSTIG, Iacob (uneori ortografiat şi “Lusztig”) – din iunie 1945 agent de poliţie la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127), în decembrie 1946 transferat la Detaşamentul de Poliţie Episcopia Bihorului (M.Of. nr. 289 din 13 dec. 1946, partea I-a, p. 12860);
2128. LUSTIG, Iosif – în august 1948 era curier în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 193 din 21 august 1948, partea I-a, p. 6937; M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
2129. MAER, H. Iancu – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2130. MAHLER, Maxim – în 1947 comisar în cadrul centralei D.P.S., demis din funcţie la 1 febr. 1948 (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10920; M.Of. nr. 275 din 27 nov. 1947, partea I-a, p. 10483; M.Of. nr. 116 din 21 mai 1948, partea I-a, p. 4495);
2131. MAHLER, William, anchetator la Direcţia VIII Cercetări Penale a Securităţii (1953-1956), emigrat în Israel (C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32);
218
2132. MAIER, B. Avram – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2133. MAIER, Lazăr (11.III.1919 Arad – 1967 Bucureşti) – încadrat cu grad de comisar la Chestura de Poliţie Arad în iunie 1945; în 1946 prezent ca agent în cadrul Inspectoratului Regional de Poliţie Cluj, unde ocupă funcţia de şef de birou; transferat în 1947 la Poliţia Orşova, iar în mai 1948 la Serviciul de Siguranţă al Chesturii de Poliţie Arad; după transformarea Siguranţei în Securitate lt.-maj. la Direcţia Regională Timişoara (1948-1952), apoi D.R.S.S. Arad (1952-1955), cu un intermezzo ca director al M.S.S. Piteşti în 1953, iar apoi, până la trecerea în rezervă în 1965 cu gradul de colonel, la Direcţia Regională Stalin/Braşov (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706 şi M.Of. nr. 163 din 17 iulie 1946, partea I-a, p. 7490; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10925; M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4143; arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 97, fila 19; Bjoza 2006; Solomovici 2004: 588)299;
2134. MANAŞCU, Marcu – în octombrie 1945 numit agent de poliţie clasa a II-a în cadrul Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800);
2135. MANDEL, Alexandru – pe lista din 1945-1946 a celor 79 de “cetăţeni sovietici reţinuţi pentru muncă în diferite organizaţii, care trebuie să rămână în România” [poziţia 27], listă transmisă de sovietici lui Emil Bodnăraş (A.M.R., fd. 333 (“cabinet Emil Bodnăraş), dosar 9, ff. 141-2, apud Buzatu & Cîrstea (2010: 286, n. 158)); din 1947 profesor de limba rusă la Şcoala de Ofiţeri Jandarmi (M.Of. nr. 65 din 19 martie 1947, partea I-a, p. 2038);
2136. MANDEL, David – după război maistru autor în cadrul D.P.S. (M.Of. nr. 71 din 25 martie 1948, partea I-a, p. 2605);
2137. MANDEL, Paula – în 1952 funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2138. MANDEL, Wilhelm – în iunie 1945 numit comisar în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5098), ulterior transferat la Comisariatul de Poliţie Huedin, desituit în dec. 1946 pentru motive disciplinare (M.Of. nr. 291 din 16 dec. 1946, partea I-a, p. 12942);
2139. MANDELBAUM, Iancu – în 1947 agent, în 1948 era agent principal de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4312; M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3080);
2140. MANEA, Dorel [alias]- ilegalist; membru al Brigăzilor Internaţionale în războiul civil din Spania; încadrat în 1947 prin decret regal ca sublocotenent în rezervă în Forţele Armate pentru merite antifasciste; din mai 1945 comisar-şef în cadrul Serviciului Siguranţă al Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4517; M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763);
2141. MANEA, Roland Emil (n. SCHNEIDER) (n. 30 nov. 1924 Chişinău) – din 1947 comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4355; pentru schimbarea numelui, v. decizia ministrului Justiţiei nr. 1371 din 7 ian. 1946 în M.Of. nr. 92 din 17 apr. 1946, partea I-a, p. 3977);
2142. MARCOVICI, Andrei – în 1946 numit comisar-ajutor la Chestura Poliţiei Timişoara (M.Of. nr. 96 din 25 apr. 1946, partea I-a, p. 4147);
2143. MARCOVICI, Carol – în 1952 locotenent M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, respectiv III, v. u.a. 3/1952 vol. I, respectiv II);
2144. MARCOVICI, Herşcu – numit în mai 1945 detectiv clasa a II-a în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 108 din 16 mai 1945, partea I-a, p. 3957);
2145. MARCOVICI, Matei – maior de Miliţie, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (1979);
299 V. şi fişa sa de cadre la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/MAIER%20LAZAR.pdf.
219
2146. MARCOVITZ, I. Stefan – în 1948 era comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 43 din 21 febr. 1948, partea I-a, p. 1516);
2147. MARCU, B. Froim – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2148. MARCU, Haim – în 1952 funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2149. MARCU, Max – angajat în aprilie 1945 ca agent de poliţie în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi, destituit însă după doar două luni “pentru abateri de la îndatoririle profesionale (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65; M.Of. nr. 135 din 18 iunie 1945, partea I-a, p. 5099);
2150. MARCU, Stela – din mai 1945 impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, la Circa 7 Poliţie (M.Of. nr. 121 din 31 mai 1945, partea I-a, p. 4518);
2151. MARCUS, Iţic – din aprilie 1945 agent în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65);
2152. MARCUS, S. – angajat al Securităţii din Huşi la sfârşitul anilor ’40 (Neştian 2010: 87);
2153. MARGULIS, Leon – din iunie 1945 comisar în cadrul Poliţiei oraşului Bârlad (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
2154. MARINA, Ion (n. IŢICOVICI) – ofiţer politic la penitenciarul Piteşti în timpul “reeducării”, ulterior transferat la penitenciarul Braşov, cu dosar de cadre la secţia Economică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 539, dosare anexe, u.a. 411/1952) (v. şi Solomovici 2004: 588);
2155. MARGULIUS, R. – în septembrie 1945 angajată informatoare diurnistă dactilografă la Brigada Specială Economică a Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 206 din 11 sept. 1945, partea I-a, p. 7957);
2156. MARKOSI, Ion Carolu – locotenent-colonel de Securitate, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1979);
2157. MARX, Antal – din mai 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dej (M.Of. nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4425);
2158. MASSLER, Iuliu (n. 30.VII.1913) – fost comerciant de stofe, şeful Regionalei Bistriţa Năsăud a Siguranţei (1946-1947); căs. cu Elza; emigrat în Israel; fiica sa, Aviva Enav, a solicitat şi reobţinut cetăţeania română (M.Of. nr. 710/20.10.2008) (v. şi Jela 2001, Cosma 1994: 81; Solomovici 2004: 588; Goma 2007: 118);
2159. MATEESCU, Ella (n. Etla Basea) (1918 – III.2011 Paris) – anchetator la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. (1948-? (probabil 1956)), ulterior emigrată în Israel, iar apoi stabilită în Franţa; căsătorită cu Şiche (Shiki) Mateescu (d. 2010), a avut o soră, Hava (Tzirola) (căs. Brucăr) şi un fiu, Alexandru (“Saşa”) Mateescu, care locuieşte la Paris;
2160. MATHIAS, Jack (în unele documente ortografiat “Mattes Jack”) – comisar-ajutor la Serviciul de Siguranţă Bârlad/Vaslui după august 1944 (M.Of. nr. 60 din 12 martie 1948, partea I-a, p. 2178; M.Of. nr. 165 din 20 iulie 1948, partea I-a, p. 5998; Zahariuc 2009: 185 şi 2010 II);
2161. MATIAS, Bernard – după august 1944 detectiv în cadrul D.G.P., transferat la 1 iulie 1945 la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5983);
2162. MAYER, Sandu – după război agent principal de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei; în mai 1948 avansat comisar-ajutor (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4313);
2163. MAYER, Nussem – în martie 1948 numit comisar şef de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 60 din 12 martie 1948, partea I-a, p. 2179);
2164. MĂNESCU, ? (alias) – în subordinea colonelului Grigore Naum la Direcţia IV Contrainformaţii Militare a D.G.S.P. în 1948 (Cosma 1994: 47);
2165. MĂRCULESCU, Mihail (n. Michail MARCUS) (n. 14.XII.1917 Bucureşti) – după răuboi comisar-şef în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, din 1947 detaşat la cabinetul ministrului Afacerilor Interne (M.Of. nr. 176 din 4 aug. 1947, partea I-a, p. 6867; decizia nr. 122.717 din 4
220
dec. 1945 în M.Of. nr. 287 din 14 dec. 1945, partea I-a, p. 10927; cerere în M.Of. nr. 226 din 4 oct. 1945, partea I-a, p. 8649;
2166. MEDLER, Iosif – în 1947 agent la Poliţia Suceava (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7083);
2167. MEDVEDOVICI, Titu Laurian – colonel, cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (1953); cu referat de cercetare la fd. C.C. al P.C.R., secţia Cancelarie – dosare anexe, nr. inv. 3293, anexa la dosarul nr. 116/1965
2168. MEER, L. David – în 1948 încadrat comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 31 din 7 febr. 1948, partea I-a, p. 1011);
2169. MEEROVICI, Iosif – din aprilie 1945 secretar al Poliţiei oraşului Fălticeni (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2170. ME(I)EROVICI, Ferdinand (1906 – 1974 Focşani) – medic, locotenent-colonel, încadrat la sfârşitul anilor ’40 la Spitalul Militar Focşani (C.E. Focşani, Menora, nr 7 (iulie 2010), p. 19 şi “Figuri evreieşti din Focşani”);
2171. MEIROVICI, Gutman – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2172. MEISTER, Herman Naftali – din 1948 lucrător calificat în centrala D.P.S. a D.G.P. (M.Of. nr. 61 din 13 martie 1948, partea I-a, p. 2241);
2173. MENDELOVICI, Iancu – din 1 aprilie 1948 contabil-ajutor la Serviciul de Siguranţă Tecuci (M.of. nr. 140 din 19 iunie 1948, partea I-a, p. 5227; M.Of. nr. 2888 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11025);
2174. MENDELOVITS, Eugen – din 1 mai 1945 comisar la Poliţia oraşului Sighet (M.Of. nr. 150 din 6 iulie 1945, partea I-a, p. 5673);
2175. MENDELSOHN, Paul – numit în iunie 1948 maistru în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 144 din 25 iunie 1948, partea I-a, p. 5360);
2176. MERDLER, Iosif – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2177. MERLING, Rene – din 1 aprilie 1945 impiegat la Poliţia oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2178. MESINGER, ? – medic, şef-adjunct al dispensarului medical al Securităţii din Timişoara în anii ’50;
2179. MEŢIANU, Verner – război comisar la Chestura de Poliţie Timişoara, în iunie 1948 transferat la Chestura de Poliţie Constanţa (M.Of. nr. 133 din 11 iunie 1948, partea I-a, p. 5032);
2180. MEYER, Silviu – de profesie arhitect, în iunie 1948 încdrat referent şef în centrala M.A.I. în iulie 1948 încadrat şef adjunct de birou în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
2181. MICHEL, Willy – în sept. 1945 încadrat comisar la Direcţia Siguranţă a Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 199 din 3 sept. 1945, partea I-a, p. 7742);
2182. MICHELZON, Albert – în martie 1948 numit comisar-ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă a D.G.P. (M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1913); în 1952 locotenent M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2183. MICLE, Teodor Ioan (n. MARCOVICI, nume românizat prin Decizia nr. 92780 a Ministerului Justiţiei din 8 oct. 1947; zis “Tedy”) (n. 18.VII.1923 Bucureşti – XII.2006300) – activist la comisia
300 V. rubrica „Decese” din Realitatea Evreiască la http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr266_267/pagina22.pdf.
221
de presă a Comitetului judeţean Ilfov al PCR (1944-1945), activist în secţia de cadre a sectorului M.A.I. şi în secţia de cadre a comitetului orăşenesc Bucureşti al P.C.R. (1946-1947); şef al serviciului de anchete şi cercetări în sectorul ministerial al P.C.R. şi şef al serviciului de cadre în centrala Ministerului Industriei Hârtiei (1948); director de cadre la Editura Partidului Comunist Român (1949); încadrat în 1950 în S.S.I., în 1951 transferat la Direcţia V Cercetări Penale, locotenent major în 1952, decorat cu ordinul Steaua R.P.R. clasa IV-a, trecut în rezervă la 5 oct. 1967, cu toate distincţiile retrase în 1968 (fusese implicat în torturarea unor persoane din “lotul Pătrăscanu”301) (A.S.R.I., dosar nr. 40002, vol. 203, ff. 1-19; M.Of. nr. 237 din 14 oct. 1947, partea I-a, p. 9243; C. Lupu 2011; Pelin 2008; Levy 2002: 123; Wexler & Popov 2002 II: 825; Solomovici 2004: 217, 223, 589 şi 2003: 167, 226 ş.u.);
2184. MICU, Andrei (n. Adolf KLEIN, la 24 iulie 1912, fiul lui Avram Ludovic şi al Margaretei (n. Isac)) – ilegalist (membru de partid din 1927), voluntar în Spania (Sugarman f.a.: 109; Zbăganu 2001), după război şeful Direcţiei Cadre a Ministerului de Interne între 1949 şi 1954 cu grad de maior, trecut în rezervă şi transferat la Ministerul Chimiei, de unde se va pensiona în 1972 ca director adjunct ICECHIM;
2185. (?) MICU, Iacob (n. KLEIN?) – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2186. MIHAIL, David (n. WEISSBUCH, fiul lui Moshe şi Haia Feiga (n. Verner)) (1908-1995) – ilegalist (cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1378)), fost voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, după război ofiţer în S.S.I., apoi D.G.S.P., până în 1950 (Levy 2002: 207; Sugarman f.a.: 110), ulterior cu evoluţie necunoscută, probabil emigrat în Israel; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); căs. cu Emilia (1917-2000), tatăl Mioarei (1949-1965);
2187. MIHAILOVICI, Moise Aron – în martie 1948 angajat informator diurnist în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 59 din 11 martie 1948, partea I-a, p. 2147);
2188. MINTICI, Oto – în 1948 era şef de birou în centrala D.G.P., la Serviciul Personal (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4268);
2189. MIRESCU, Leon (n. Leon DAVIDOVICI) (a mai folosit şi numele de serviciu “Mureşan”) – şef de birou la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. (1948-1958); emigrat în SUA (Jela 2001: 41; Cosma 1994: 48; Solomovici 2004: 570); C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32);
2190. MIROIU, Sara (n. ELIAS) – în iunie 1945 încadrată şefă de birou la Inspectoratul Regional de Poliţie Piteşti, în august 1947 însărcinată cu atribuţii de Siguranţă (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4708; M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086), după roeorganizarea Siguranţei în Securitate locotenent la D.R.S.P. Piteşti (A.M.I., fd. D.M.R.U., inv. nr. 7346, dosar nr. 1/1948, ff. 13-16);
2191. MIRONESCU, Mircea (n. Mircea MEEROVICI302) (20.V.1913 Podul Iloaiei, Iaşi) – angajat subinspector de poliţie în cadrul Inspectoratului regional Iaşi în mai 1945, încă în funcţie la sfârşitul anilor ’40 (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3894; v. şi Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a: 248);
2192. MOISESCU, I. – colonel, şeful direcţiei Secretariat din cadrul M.Ap.N. la începutul anilor ‘50 (redactor al unor documente oficiale reproduse în Andreescu, Nastasă şi Varga 2003a şi Duţu et al. 2002);
301 V. http://www.viorelarion.ro/viorel/sblog/index.php?entry=entry070726-085833, Recurs – fila 9. Vezi şi Teodor Wexler, “Procesul sioniştilor”, la http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=419.
302 Pentru schimbarea numelui, v. M.Of. nr. 151 din 7 iulie 1945, partea I-a, p. 5784.
222
2193. (?) MOISESCU, P. Ilie – colonel M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a CC al PCR (1953);
2194. MOISESCU, Jaques – în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
2195. MONDROHOVITZ, Betty – în 1948 era agentă principală de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 40 din 18 febr. 1948, partea I-a, p. 1389);
2196. MOSCOVICI, Avram – din aprilie 1945, cu grad de comisar-şef, şeful Poliţiei oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); în februarie 1947 numit comisar la Comisariatul de Poliţie Săveni (M.Of. nr. 41 din 9 febr. 1947, partea I-a, p. 1270);
2197. MOSCOVICI, Hortense – în febr. 1948 angajată informatoare diurnist în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. 1637);
2198. MOSCOVICI, Lazăr – în iulie 1948 angajat comisar-ajutor de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Brăila (M.Of. nr. 162 din 16 iulie 1948, partea I-a, p. 5933), evocat şi de foşti deţinuţi politici (ex. Nicolae Burlui) ca torţionar în cadrul Securităţii locale;
2199. MOSKOVICS, Artur-Karoly (n. 18.VIII.1927) – în anii ’50 torţionar al Securităţii Târgu-Mureş, implicat în anchetele din 1956, succesive evenimentelor din Ungaria; după 1989 încadrat, în ciuda protestelor fostelor sale victime ca avocat al baroului local (Bottoni 2010: 170; Solomovici 2004: 589, respectiv Ioniţiu 2008:88, ortografiat Moscovici Artur-Karol);
2200. MOSKOVITS, Francisc – angajat în martie 1948 ca agent de poliţie în cadrul Biroului Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Jibou, Sălaj (M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1910);
2201. MOZES, Ioan – în 1947 comisar-ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10921);
2202. MUND, Aura – din iunie 1945 impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
2203. MUNIU, Reinholt – din aprilie 1945 secretarul Poliţiei oraşului Rădăuţi (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4048);
2204. NADLER, Arnold – în iunie 1945 numit comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
2205. NADLER, Iulius – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2206. NADLER, Uşer – din aprilie 1945, cu grad de comisar-şef, şeful Poliţiei oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049); numit în 1947 comisar la Comisariatul de Poliţie Mihăileni, biroul de Siguranţă (M.Of. nr. 272 din 24 nov. 1947, partea I-a, p. 10394);
2207. NAFTULE, Herşcu zis “Wolf” – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a la Poliţia oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2208. NATANSOHN, Adela – încadrată la 1 aprilie 1947 comisar ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10922); ulterior funcţionară la Direcţia VIII Cadre a D.G.S.P. (Cosma 1994) (v. şi M.Of. nr. 164 din 19 iulie 1948, partea I-a, p. 5969 şi respectiv M.Of. nr. 248 din 27 oct. 1947, partea I-a, p. 9594, unde numele îi este ortografiat eronat “Natanscha”);
2209. NAUM, M. Grigore (n. Naum Menaşevici ROTHSTEIN; zis “Grişa”) (n. 1911, Bălţi) – ilegalist, în 1941 în atenţia Siguranţei pentru activităţi comuniste (v. lista în Mâţă 2007, poziţia 353), cu dosar la Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2012); refugiat în U.R.S.S., paraşutat în România în 1944; cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1857, doc. 10); în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de căpitan, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr.
223
2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); în sept. 1947 numit de ministrul Justiţiei secretar general al Asociaţiei Editorilor din România, din partea Editurii P.C.R. (M.Of. nr. 202 din 3 sept. 1947, partea I-a, p. 8019)din 1948 general-maior de Securitate, şeful Direcţiei IV Contrainformaţii Militare, iar în anii ’50 al Direcţiei a V-a Cercetări Penale a D.G.S.P., iar la un moment dat director al Editurii P.M.R., decorat în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a II-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. I-a, iar în 1971 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a; cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1954); emigrat în anii ’70 (după fiicele sale) în Israel, stabilit iniţial în Tel Aviv; cf. Berindei, Dobrincu şi Goşu (2009: 160, n. 8), în anii ’90 trăia în Statele Unite, la San Francisco (v. şi Watts 2011: 196 n. 2; Dobre et al. 2006: 79; Troncotă 2006: 63, 201; Banu 2008: 325; Goma 2007: 118; C.P.A.D.C.R. 2006: 44, 633, 662; Solomovici 2003: 120-1; Cosma 1994: 47, 75);
2210. NAVROŢCHI, Mihail (n. Mikhail Iosifovici Navroţki) – evreu basarabean, din Soroca, ilegalist (inclus în tabelul 3 al corespondenţei P.C.d.R. – P.C.B. din 1940 (v. infra); după război agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei) (M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6307);
2211. NĂVODARU, Luiza (n. Amalia Luiza FISCHER, căs. ELMAN, fiica lui Avram) (d. 2000) – ofiţer la Direcţia a II-a Contrasabotaj a D.G.S.P. până în 1952, când este destituită şi anchetată alături, inter alia, de fratele ei, Petre Năvodaru, în dosarul “dosarul Pătrăşcanu”, ulterior exonerată, devine şef de catedră (limbi străine) la Şcoala de ofiţeri de Securitate din Băneasa (oficial “Şcoala de Ofiţeri M.A.I. nr. 3”) (1953-1958), apoi transferată la Direcţia “F” a Ministerului de Interne, calitate în care este decorată prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “23 August” clasa a IV-a; după trecerea în rezervă traducătoare la diverse edituri, în anii ‘90 pensionară M.A.I.; soacra lui Paul Goma (Balaş 2008: 413; Dobre et al. 2006: 82; Rosek 2006: 101; Cosma 1994: 45; 70; Deletant 1999: 332; Goma 2007: 118);
2212. NEDELCU, Iordan (25.I.1935 Alexandria – 1995 Slobozia, fiul lui Florian şi Eliza) – între 1956 şi 1967 avansează până la gradul de căpitan în cadrul Direcţiei Regionale Bucureşti, secţia raională Urziceni; din 1969 până la trecerea în rezervă în 1981 până la gradul de lt.-col. în cadrul Inspectoratului Judeţean Teleorman303;
2213. NERIŞANU, Alexandru (n. GALL (fiul lui Iosif şi Iulişca) 29.VIII.1928 Otopeni – 2001 Cluj-Napoca) – angajat în 1958 la Direcţia a V-a a Securităţii Statului, iar din 1967 până la trecerea în rezervă în 1985 (cu grad de colonel) ofiţer şi şef de serviciu în cadrul Direcţiei a IV-a (în Cluj-Napoca şi, intermitent, Oradea)304;
2214. NEGREA, Jean Pierre – din 1947 comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4355);
2215. NEGREA, Pavel (alias) (n. 13.I.1933 Coteşti, Vrancea (fiul lui Ignaţ şi Aneta) – d. 1993, Bacău) – angajat al Direcţiei Regionale, ulterior Inpectoratului Judeţean Bacău între 1962 şi 1988, când este trecut în rezervă cu gradul de maior305;
2216. NEGRU, Nicu (n. SCHWARTZ) – anchetator la Direcţia VIII Cercetări Penale a Securităţii în anii ’50 (C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32);
2217. NEGRU, (Litman) Nelu – maior, profesor la catedra de drept a Şcolii de ofiţeri de Securitate din Băneasa până în 1961;
2218. NEIDMAN, Gheorghe (n. Gherşon, rar menţionat şi în varianta “Gingol”) – încadrat comisar-şef de poliţie în cadrul centralei Siguranţei; consilier în M.A.I.-D.G.S.P. (1947-1953), căpitan la D.R.S.P. Suceava (v. Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 215-6), ulterior profesor la Şcoala de
303 V. fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/NEDELCU_IORDAN.pdf.
304 V. fişa sa la http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/NERISANU%20ALEXANDRU.pdf.
305 V. şi http://www.cnsas.ro/documente/cadrele_securitatii/NEGREA_PAVEL.pdf
224
Securitate din Băneasa, emigrat ulterior în SUA (M.Of. nr. 72 din 26 martie 1948, partea I-a, p. 2632; C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32; Ioniţiu 2008: 88-93);
2219. NEUMANN, Retta – medic, în 1948 încadrată la Spitalul Militar M.A.I. în iulie 1948 încadrat şef adjunct de birou în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
2220. (?) NICOLAU, Sergiu (n. Serghei NIKONOV) (1905, Basarabia – 1999, Bucureşti) – general-locotenent; condamnat pentru spionaj în favoarea U.R.S.S. în perioada interbelică; după război infiltrat de sovietici iniţial director general al Inspectoratului General de Contro (1945), apoi în funcţia de director al S.S.I. (1947-1951) director al Direcţiei A/I Informaţii Externe a D.G.S.S./M.S.S. (1951-1954), ulterior, până la trecerea în rezervă în 1960, şeful biroului II (Contrainformaţii) din cadrul Marelui Stat Major al Armatei; incinerat la crematoriul “Cenuşa”; decorat în 1947 de către fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Comandor (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3862), iar prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a ; N.B. de regulă considerat etnic rus, singura sursă care îl include unei liste de ofiţeri de securitate “cu toţii evrei basarabeni” fiind Troncotă (2006: 63), preluat şi în Corvin Lupu (2011);
2221. NICOLAU, Victor (n. Iacob (Iakov) Calica, zis “Saşa”) (.XI.1903 Orhei, Basarabia – XII.1987) – evreu basarabean, ofiţer N.K.V.D.; în 1941 pe lista comuniştilor categoria A” întocmită de Siguranţă; după război infiltrat în Siguranţă; în august 1945 numit inspector şi delegat cu conducerea Chesturii de Poliţie Iaşi; ulterior în D.G.S.P.,cu stagiu de partid recunoscut din 1940 (M.Of. nr. 174 din 3 august 1945, partea I-a, p. 6703; Watts 2011: 196 n. 2; Buzatu & Cîrstea 2010: 286 n. 158; Troncotă 2006: 63; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 25, 30, 68), ulterior activist al secţiei Organizatorice a C.C.; decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3862); cu fişă de cadre la secţia Organizatorică a C.C. al P.C.R. (dosarele 173/1952, 111/1955 şi 57/1956);
2222. NICOLSCHI, Alexandru (n. Boris Aleksandrovici GRÜNBERG; fiul lui Alexandru şi Rozalia) (2.VI.1915 Lăpuşna, Chişinău – 16.IV.1992 Bucureşti) – ilegalist, cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 2335, doc. 1); în noiembrie 1945 încadrat ca inspector adjunct de poliţie în D.G.P.; după înfiinţarea Securităţii general maior (la înfiinţarea D.G.S.P.), ulterior general-locotenent de Securitate (la momentul trecerii în rezervă); ilegalist (nume conspiratriv “Vasea”), vorbitor de limbă rusă: comisar-şef şi ajutor al şefului Corpului Detectivilor din cadrul D.G.P. (1945-1946); inspector general în cadrul D.G.P. şi şef al Corpului Detectivilor (1946-1947), inspector general în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (1947-1948); subdirector general (locţiitor al directorului general) al D.G.S.P./M.S.S./D.G.S.S. (1948-1953); adjunctul lui Drăghici şi secretar general al M.A.I. (1953-1961); trecut în rezervă la 31 ian. 1961 cu gradul de gen.-lt.; decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” clasa a II-a; incinerat la crematoriul “Cenuşa” (A.S.R.I. fond “D”, dosar nr. 10985, f. 79; Dobre et al. 2006: 12; M.Of. nr. 255 din 7 nov. 1945, partea I-a, p. 9800; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Solomovici 2003: 126-36 şi 2001 II: 43, 47-8; Ioniţoiu 2006: 26, 34; Troncotă 2006: 23, 41-2, 47-9, 52-3; Goma 2007: 118; Catalan 2001/4; Cosma 1994: 30, 44, Marius Oprea f.a.306);
2223. NICOLSCHI, Iozefina (n. MARCOVICI) – ilegalistă, a doua soţie a lui Nicolschi, angajată în Direcţia Generală a Miliţiei cu grad de maior (în anii ’50) şi funcţia de şef de birou, încă în viaţă în 1992 (Arachelian 2010; Solomovici 2003: 133 şi 2004: 217; Jela 2001: 199-202307);
2224. NOVE, Hofman – din 1945 comisar la Poliţia Satu-Mare (M.Of. nr. 96 din 25 aprilie 1946, partea I-a, p. 4144);
306La http://www.tiuk.reea.net/1/31.html.
307 Vezi şi materialul despre Al. Nicolschi semnat de Marius Oprea, la adresa sus-menţionată.
225
2225. NUHĂM, Iosub – angajat în mai 1945 ca informator diurnist în cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (M.Of. nr. 107 din 15 mai 1945, partea I-a, p. 3895);
2226. NUSEM FISCH(L)ER, Reghina – concubina lui Zoltan Hirsch (v. supra), angajată a Legaţiei Israelului la Bucureşti şi informatoare a Securităţii (Solomovici 2003: 266; R. Ioanid 2005: 82);
2227. NUŞEM, Avram – încadrat în nov. 1945 în funcţia de comisar la Inspectoratul Regional de Poliţie al Moldovei de Nord; la sfârşitul anului 1947 comisar în cadrul Inspectoratului Regional de Siguranţă Iaşi (M.Of. nr. 265 din 19 nov. 1945, partea I-a, p. 10093; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10924); Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8319), apoi locotenent în cadrul D.R.S.P. Iaşi (Lista lui Secu 2007, poziţia 110);
2228. NUŢĂ, Iancu – din 1 aprilie 1945 şeful secţiei gardieni publici din cadrul Poliţiei oraşului Botoşani (decizia nr. 3697 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2229. OPREA, R. Eugen (n. 14.II.1927 Bucureşti) (fiul lui Rudolf şi Elena) – membru de partid din 1945, angajat funcţionar în administrarea societăţii Astra Română, recrutat ca activist de partid în 1946, ocupă diverse funcţii până în 1948, când urmează Şcoala de ofiţeri politici M.A.I. (abslovită în 1949), înaintat la grad de locotenent şi ofiţer activ al M.A.I. până în 1964 (Solomovici 2004: 586-7);
2230. OPRESCU, Dorel (n. EDELSTEIN308) (14.XII.1921 Bârlad – 25.IX.1990 Bucureşti) – ofiţer în conducerea D.R.S.P. Bucureşti începând cu 1948, ulterior profesor de economie internaţională la ASE (Şinca 2006, cap.I, n. 162; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 44 corob. 51); fiica sa, Franca Oprescu-Aronovici, este membru al C.E. Bucureşti, căsătorită cu ing. Nilu Aronovici; interesant, în aceeaşi perioadă de început al anilor ’50, tatăl primarului Sorin Opescu, Mircea (pensionat general), era lt.-col. în cadrul Brigăzii Mobile de anchetă, sub conducerea lui Al. Nicolschi; în plus, un Ilie Oprescu, fiul lui Nusem-David, era decorat în 1964 cu Ordinul Muncii cls. III.a.
2231. OPRESCU, Rita – soţia lui Dorel Oprescu, angajată la rândul ei în D.G.S.P. din 1948 (Cosma 1994: 44);
2232. ORENŞTEIN, BERL (uneori ortografiat şi “Barel”) – după război comisar la Serviciul Judeţean Tecuci al Siguranţei; din 1948 locotenent, director adjunct al Serviciului Judeţean Râmnicu Sărat al D.R.S.P. Galaţi (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923; Deletant 1995b: 60);
2233. ORNESCU, Alexandru (n. Beri ORNSTEIN, fiul lui Gherşin şi Beti) (17.XII.1921 Tecuci, Galaţi – III.2008, Cluj) – în 1947 propagandist la grupul întreprinderilor de gospodărie comunală şi locativă a judeţului Cluj, în 1948 încadrat la D.R.S.P. Galaţi; între 1951 şi 1952 la D.R.S.P. Rodna, din 1952 la Regionala Cluj (avansat la grad de maior în 1957), unde din 1955 ocupă funcţia de locţiitor al şefului direcţiei regionale; demis la 3 ian. 1961 pentru sionism, pensionat ca şef al consiliului administrativ judeţean Cluj (Jela 2001, Cosma 1994: 81 şi 1996: 78; Pleşca 2010)309;
2234. ORSTEIN, Iacob – din 1947 informator în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10558);
2235. OSIAS, Iacob – în 1947 comisar-ajutor la Prefectura Poliţiei Capitalei, repartizat pentru misiuni de Siguranţă (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086);
2236. OZIAS, Marcel Iţic – la sfârşitul anului 1947 agent al Biroului de Siguranţă din Târgu Neamţ (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-319; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
308 V. decizia nr. 37805 din 9 apr. 1946 a ministrului Justiţiei în M.Of. nr. 92 din 17 apr. 1946, partea I-a, p. 3977.
309 Vezi şi necrologul său în nr. 294-295/008 din Realitatea Evreiască la adresa http://www.romanianjewish.org/db/pdf/nr294_295/pagina22.pdf, precum şi ziarul Făclia din Cluj (la adresa http://www.ziarulfaclia.ro/DECESE-COMEMORARI+7451).
226
2237. OSTROWSCHI; Eduard – din 1947 comisar în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 122 din 31 mai 1947, partea I-a, p. 4354);
2238. PACHER, Francisc (n. 29.VI.1921 la Năsăud, fiul lui Mor şi Regina) – de profesie ceaprazar, şeful Serviciul judeţean Năsăud al Siguranţei (1945-1947) (Jela 2001, Cosma 1994: 80; Solomovici 2004: 590; Goma 2007: 118);
2239. PALKOVICS, Iosif – din 1945 comisar-ajutor la Inspectoratul Regional de Poliţie Oradea, Poliţia Satu Mare (M.Of. nr. 150 din 6 iulie 1945, partea I-a, pp. 5672, 5673);
2240. PANĂ, Saşa (n. Alexandru BINDER310, fiul lui David N. şi Stela (n. Iancovici)) (8.VIII.1902 Bucureşti – 22.VIII.1981 Bucureşti) – membru de partid din 1942, general medic M.A.I., iar în viaţa “publică” scriitor; redactor la Orizont (1944-1948) şi Educaţia artistică (1948-1952); decorat în 1946 de către fostul suveran Mihai cu ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler II (Decretul nr. 2790 din 16 sept. 1946); decorat în 1978 cu ordinul “23 August” cls.III-a (dosar S/29 Colecţia “ilegalişti decedaţi”);
2241. (?) PAPP, Matilda – după război impiegată adinistrativă la Prefectura Poliţiei Capitalei până în sept. 1947, când demisionează (M.Of. nr. 211 din 13 sept. 1947, partea I-a, p. 8318);
2242. PASCAL, Beniamin – în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
2243. PASCAL, Iosif – în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
2244. PASCAL, Lupu – în iunie 1945 încadrat ca agent de poliţie clasa a III-a la Comisariatul de Poliţie al oraşului Bacău (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4706);
2245. PATRICIU, N. Mihail (n. Mihály GRÜNSPERGER (după alte surse WEISS), fiul lui Nathan) (19.IX.1909 – 1996 Cluj) – de profesie muncitor matriţer; ilegalist (membru P.C.d.R. din 1938), cu fişă personală în Arhivele Comintern (INCOMKA, fond 495 (“România”), inv. 225, dosar nr. 1770); luptător în Spania, apoi în Rezistenţa Franceză; în 1947 încadrat pentru merite de voluntar antifascist ca rezervist, cu grad de maior, în Forţele Armate, prin Decretul regal nr. 2066 din 20 oct. 1947 (M.Of. nr. 253 din 1 nov. 1947, partea I-a, p. 9763); apropiat al lui Teohari Georgescu; şeful Inspectoratului Regional de Poliţie Alba Iulia (15-24 aug. 1945); inspector general al Inspectoratului Regional de Poliţie Cluj (aug. 1945 – aug. 1948); şeful D.R.S.P. Cluj (aug. 1948 – ian. 1951); şeful D.R.S.S. Braşov (ian. 1951 – iul. 1952); epurat în 1952 în “lotul Teohari Georgescu”; directorul Combinatului Metalurgic Reşiţa (1955-1961); decorat în 1947 de fostul suveran Mihai cu Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler (M.Of. nr. 110 din 16 mai 1947, partea I-a, p. 3871), în 1948 cu ordinul “Steaua R.P.R.” clasa a IV-a, în 1949 cu ordinul “Apărarea Patriei” cls. III-a, în 1961 cu medalia “a 40-a aniversare a PCR”, iar în 1979 cu ordinul “Apărarea Patriei” clasa a II-a (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10919; Pleşca 2010: 120-1; Banu et al. 2006: 12; I.R.I.R. & Caţavencu 2004; Andreescu, Nastasă şi Varga 2003b: 24; Ioniţiu 2008:88; Goma 2007: 118; Jela 2001: 213; Deletant 1995b: 58; Cosma 1994: 51, 80-1);
2246. PAUKER, Vladimir (fiul lui Vlad) – membru al infamei divizii “Tudor Vladimirescu”, calitate în care în martie 1946, având grad de locotenent, este decorat de autorităţile sovietice cu ordinul “Steaua Roşie” (M.Of. nr. 76 din 30 martie 1946, partea I-a, p. 2989);
2247. (?) PAVLOVICI, Iosif – angajat al Securităţii Satu Mare după război;
2248. PAVLOVSCHI, Boris – funcţionar civil în cadrul MAI, cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (3/1952 vol. I);
2249. PESCARU FISCHENSOHN, Harry – angajat în 1948 în D.G.P. şi repartizat ca medic la Spitalul M.A.I. (M.Of. nr. 158 din 12 iulie 1948, partea I-a, p. 5790);
2250. PERECZ, Paul Fr. – în noiembrie 1945 numit impiegat în cadrul Inspectoratului regional de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10171);
310 Pentru schimbarea numelui v. decizia nr. 122689 din 4 dec. 1945 în M.Of. nr. 290 din 18 dec. 1945, partea I-a, p. 11025.
227
2251. PERL, Alexandru – din iunie 1945 comisar la Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
2252. PERLMUTTER, Eugen – fost funcţionar, angajat în iulie 1948 agent de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Sibiu (în iulie 1948 angajat agent principal de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Poliţiei Fălticeni (M.Of. nr. 162 din 16 iulie 1948, partea I-a, p. 5933; M.Of. nr. 124 din 31 mai 1948, partea I-a, p. 4742); probabilă identitate cu omonimul angajat la D.R.S.P. Bucureşti în 1948, cu grad de sublocotenent (Jela 2001; Solomovici 2004: 590);
2253. PERLMUTTER, Mihai – în 1947 comisar-ajutor la Prefectura Poliţiei Capitalei, repartizat pentru misiuni de Siguranţă (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7086);
2254. PINTER, Andrei – din iunie 1945 agent de poliţie în centrala D.G.P. (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
2255. PLATMAN, Arnold (n. 26.X.1902, Bucureşti, fiul lui Marcu) – instructor şi responsabil cadre în comitetul de Partid al Circumscripţiei 18 Bucureşti (1945-1946); instructor şi şef al Secţiei Cartiere din Comitetul U.T.C. al Sectorului II Negru (1946-1947); comisar-ajutor şi responsabil agitprop în biroul organizatoric P.C.R. din Serviciul controlul străinilor – Direcţia Poliţiei de Siguranţă (1947-1948); secretar al organizaţiei de partid şi membru (responsabil agitprop) în biroul organizatoric de partid din Şcoala MAI nr. 1 Băneasa (1948-1951), unde îndeplineşte şi diverse funcţii didactice (1948-1955); profesor-şef la Şcoala militară de ofiţeri MAI nr. 4 din Bucureşti (1955-1956); în 1956 trecut în rezervă cu grad de căpitan; reîncadrat ca funcţionar civil M.A.I – lucrător principal evidenţă deţinuţi în Serviciul evidenţă deţinuţi, contabil revizor în Secţia control spate (1956-1957), şef al Secţiei AGT – Auto din Serviciul aprovizionare gospodărire/ Serviciul spate din DGPCM (1957-1966); şeful biroului organizarea muncii la Periş (196-1967), apoi responsabil de popotă, şef evidenţă bază la Sectorul AFV, contabil principal şi şef al Sectorului AFV la Penitenciarul Jilava (1 aug. 1967 – 1977); decorat cu medalia “Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orînduirii sociale şi de stat” (1954), medalia “Meritul Militar”, clasa a II-a (1954), medalia “A 50-a aniversare a înfiinţării PCR” (1971), medalia “30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascist” (1974) (A.S.R.I. d.p. nr. 4149) (M.Of. nr. 272 din 24 nov. 1947, partea I-a, p. 10394; M.Of. nr. 52 din 3 martie 1948, partea I-a, p. 1934);
2256. PLOŞNER, Frederic – după 1946 şef de birou în cadrul Chesturii Poliţiei Iaşi (M.Of. nr. 163 din 17 iulie 1946, partea I-a, p. 7489; M.Of. nr. 24 din 30 ianuarie 1948, partea I-a, p. 707; M.Of. nr. 134 din 12 iunie 1948, partea I-a, p. 5075; M.Of. nr. 170 din 28 iulie 1947, partea I-a, p. 6640);
2257. POLINGHER, Ilie – după august 1944 secretar al celulei de partid de la Chestura Poliţiei municipiului Iaşi (Andreescu, Nastasă, Varga 2003a: 247-8), în 1945 încadrat comisar-ajutor în cadrul Biroului de Siguranţă Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 4048 [cota S.R.I.], ff. 63-65);
2258. POLINGHER, Malvius – în mai 1948 ministrul de Interne îi prelungea angajarea temporară în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 108 din 12 mai 1948, partea I-a, p. 4264);
2259. POMERANTZ, Manfred – de formaţie inginer, în 1948 încadrat şef adjunct de serviciu în centrala M.A.I. în iulie 1948 încadrat şef adjunct de birou în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
2260. POPIC(U), Ioan / Isac (n. Adalbert POPPIG) – după război încadrat şef de poliţie la Inspectoratul Regional de Poliţie Suceava, la Serviciul Siguranţă, cu grad de chestor M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923); ulterior locotenent-colonel, şeful D.R.S.P. Suceava (1948-1950), ulterior deconspirat ca fost colaborator al Siguranţei şi condamnat la închisoare (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049; A.S.R.I., fd. Documentar, dosar nr. 1098, f. 384; A.M.I., fd. D.M.R.U., inv. nr. 7346, dosar nr. 1/1948, ff. 13-16; I.R.I.R. & Caţavencu 2004, Solomovici 2004: 590; Ioniţiu 2008:88 şi 2006: 34; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 52);
228
2261. POPLICHER, Wolf – în mai 1948 promovat comisar-şef de poliţie în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă din D.G.P. (M.Of. nr. 104 din 7 mai 1948, partea I-a, p. 4142);
2262. PREISZLER, Simion (n. 03.08.1922 Gălăuţaş; fiul lui Samuilă şi Rozalia) – anchetator la Serviciul Judeţean Someş al D.G.S.P. Cluj, ulterior ofiţer la Securitatea din Arad, emigrat în Israel în 1970; fiul său Jacob (n. 3 iunie 1956) a obţinut cetăţenia română în 2008 (ordinul nr. 2573/2008 al Ministerului Justiţiei) (Goma 2007: 118; Solomovici 2004: 591; Cosma 1994: 83);
2263. PROCA, Anton (1927 – 11.I.2010 Bucureşti, cimitir Giurgiului) – în 1952 lt. maj. ing. în cadrul M.A.I. (A.N.I.C., fd. C.C. al P.C.R., secţia Administrativ-Politică, dosare anexe, nr. 3/1952, vol. I); căs. cu Lya;
2264. (?) PROTOPOPOV, Mihai (fiul lui Ivan şi Maria; a.k.a. “Mişa”) (3.XI.1903 Cetatea Albă – 29.IV.1981) – evreu rusofon, ilegalist în Basarabia, infiltrat după august 1944 în conducerea S.S.I. de către N.K.V.D. (Cosma 1994: 30, 44); decorat prin Decretul nr. 157 din 4 mai 1971 cu ordinul “Tudor Vladimirescu” cls. a III-a;
2265. RAFF, Leiba – în octombrie 1945 numit agent de poliţie clasa a II-a în cadrul Poliţiei oraşului Piatra-Neamţ (M.Of. nr. 231 din 10 oct. 1945, partea I-a, p. 8800), în iulie 1946 ocupa funcţia de şef adjunct de birou (M.Of. nr. 163 din 17 iulie 1946, partea I-a, p. 7489; M.Of. nr. 170 din 28 iulie 1947, partea I-a, p. 6642);
2266. RANGA, Victor (n. Avram RABINOVICI, (?) rudă cu Ana Pauker) – ar fi plecat la 17 ani în U.R.S.S., fiind recrutat de N.K.V.D., revenit în România în 1944, ofiţer (ajuns via S.S.I.) la Direcţia IV Contrainformaţii Militare în D.G.S.P./D.G.S.S. (adjunct al lui Grigore Naum), ulterior director comercial la I.C.R.A. Bucureşti, iar din 1967 director coordonator al Agenţiei de Import Bucureşti (Cosma 1994: 47, respectiv Gheorghe-Ilie Florescu, în cartea sa de memorialistică Confesiunile unui cafegiu, Bucureşti: Humanitas, 2008, vezi şi Mihăilescu 2008:8);
2267. RAPAPORT, Puiu – (4.XII.1928 – 1999, Israel) – ofiţer M.A.I., preşedintele Comitetului pentru Cultură Fizică şi Sport Bacău (1947-1952), ulterior la clubul sportiv Dinamo (1953-1962), respectiv preşedinte al clubului “Dinamo”/”F.C. Argeş” din Piteşti (1963-1974), emigrat în Israel în 1976, unde a continuat să activeze în managementul sportiv;
2268. RĂZVAN, Sergiu (n. Sergiu FAHRER311) (n. 13.IV.1914 Bucureşti) – de formaţie avocat; după război director în administraţia centrală a C.A.S.B.I. (M.Of. nr. 131 din 8 iunie 1948, partea I-a, p. 4968), ulterior locţiitor de şef de serviciu la Direcţia V Cercetări Penale a D.G.S.P. la începutul anilor ‘50, ulterior emigrat în Israel; a mai avut un frate, Julian, la rândul său avocat (C. Lupu 2011; Niculae 2004: 32; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 48);
2269. RECK, Ştefan (n. Ludovic) – membru al echipei de reeducatori a lui Ţurcanu la Piteşti, apoi la penitenciarul Gherla în anii ’50;
2270. REGENSTEIN, Avram – după august 1944 comisar-şef la Poliţia Turda, în iulie 1947 transferat la Chestura de Poliţie Galaţi (M.Of. nr. 171 din 29 iulie 1947, partea I-a, p. 6672);
2271. REGENTRAICH, Lazăr (probabil “Regenstreich”) – în 1956, cu grad de lt.-col., şeful Serviciului III din Direcţia Cadre a D.G.S.S. (Dobre et al. 2006: 80);
2272. REIBER, Paula – din iunie 1945 impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 144 din 29 iunie 1945, partea I-a, p. 5467);
2273. REIGLER, Romanţă – în 1946 şefă de birou în centrala M.A.I., propusă spre avansare la funcţia de şef de secţie (v. M.Of. nr. 65 din 18 mart. 1946, partea I-a, p. 2429);
2274. REITER, I. Mauriciu – în 1947 încadrat ca informator, apoi promovat rapid, în mai 1948 definitivat în funcţia de comisar de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4315; M.Of. nr. 277 din 29 nov. 1947, partea I-a, p. 10557);
311 V. dosarul de schimbare a numelui nr. 5/1.454/945 de la Direcţia Judiciară a Ministerului Justiţiei, citat şi în M.Of. nr. 237 din 17 oct. 1945, partea I-a, p. 9071.
229
2275. RETY, Vili (în alte documente ortografiat “Retti Willi) – iniţial încadrat ca gardian public în toamna lui 1944, în sept. 1945 reîncadrat ca frizer la Inspectoratul de Gardieni Publici Bucureşti, din 1947 maistru-ajutor în cadrul centralei D.G.P., promovat maistru în mai 1948 (M.Of. nr. 209 din 14 spt. 1945, partea I-a, p. 8019 şi nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4313) şi transferat la D.P.S. (M.Of. nr. 2888 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11024; comisar-ajutor în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (oct. 1944 – iulie 1945) (M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6306);
2276. REUSCH, Iosif – după august 1944 comisar-ajutor de poliţie în cadrul D.P.S., în mai 1948 avansat comisar (M.Of. nr. 110 din 14 mai 1948, partea I-a, p. 4313);
2277. REUŞ, Nicolae – din aprilie 1945 şef de secţie de gardieni publici la Poliţia oraşului Rădăuţi (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4048);
2278. REY, Valentin – în 1947 numit prin decizie ministerială profesor de topografie la Şcoala de ofiţeri Jandarmi Bucureşti (M.Of. nr. 46 din 25 febr. 1948, partea I-a, p. în 1950 membru în Comandamentul trupelor M.A.I. (Duţu et al. 2002: 52-3); în 1950 lt.-col. în cadrul Comandamentului Trupelor M.A.I. (v. A.S.R.I., fd. documentar, dosar 10.090, f. 18); probabilă identitate cu “Brey.”, menţionat în Steinhardt (2005: 409) ca maior de Securitate (căs. cu Felicia (fiica unui bancher din Bucureşti în perioada interbelică, ar fi avut doi copii: Vladimir şi Lenina);
2279. RICHTER, Anatolie – agent de poliţie în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (oct. 1944 – iulie 1945) (M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6306);
2280. RIEBER, Ionică – în iunie 1945 încadrat agent de poliţie clasa a III-a la Chestura Poliţiei Brăila (M.Of. nr. 126 din 6 iunie 1945, partea I-a, p. 4707);
2281. RIEBER, Oscar – din aprilie 1945 gardian public clasa a III-a în cadrul Comisariatului de Poliţie Siret (M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2282. RIEGLER, Corneliu – în 1946 arhivar-ajutor în centrala M.A.I., propus spre avansare la funcţia de arhivar (v. M.Of. nr. 65 din 18 mart. 1946, partea I-a, p. 2429); în mai 1947 şef de secţie (M.Of. nr. 99 din 2 mai 1947, partea I-a); în 1952 funcţionar M.A.I., cu fişă la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.C.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2283. RIGMAN, ? – şef de catedră la Şcoala de Ofiţeri de Securitate de la Băneasa (Troncotă 2006: 70);
2284. RITNER, Toni – din 1 aprilie 1945 dactilograf a la Poliţia oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2285. ROHRLICH, Samuel – din aprilie 1945, cu grad de comisar-şef, şeful Poliţiei oraşului Dorohoi (decizia nr. 3694 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2286. ROMAN, A. Mihail (n. Mihel REISMAN312, fiul lui Avram) (n. 1.III.1913 Roman) – de formaţie contabil, membru al Uniunii Patriotice (1944-1945), membru de partid din 1945, încadrat în D.G.S.P. în 1948, cursant al Universităţii Serale de Marxism-Leninism (1949-1951), ajuns colonel la sfârşitul anilor ’50 (d.p. nr. 1322);
2287. RODELSTEIN, ? – angajat al Securităţii Bucureşti în anii ’50 (Şinca 2006, cap.I, n. 162, pp. 142-4; Goma 2007: 118; Cosma 1994: 5);
2288. RONAY, Ladislau – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu dosar de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1962);
2289. RONI, N. Stela – impiegată în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei (oct. 1944 – iulie 1945) (M.Of. nr. 165 din 24 iulie 1945, partea I-a, p. 6306);
2290. ROSEMBAUM, Ana – în nov. 1945 numită impiegată în cadrul Chesturii de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 259 din 12 nov. 1945, partea I-a, p. 9926);
312 V. decizia ministrului Justiţiei nr. 6686 din 28 ian. 1947 în M.Of. nr. 36 din 13 febr. 1947, partea I-a, p.1133.
230
2291. ROSEMBERG, Aron – medic, în 1948 încadrat la Spitalul Militar M.A.I. în iulie 1948 încadrat şef adjunct de birou în centrala M.A.I. (M.Of. nr. 151 din 3 iulie 1948, partea I-a, p. 5603);
2292. ROSEMBERG, Noe (n. 1 dec. 1893) – membru de partid din 1945 (dosar R/80 Colecţia “ilegalişti decedaţi”), an în care este şi încadrat ca agent de poliţie în cadrul D.G.P. (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127), ulterior transferat la Inspectoratul Regional de Poliţie Oradea, iar în oct. 1946 la Detaşamentul de Poliţie Borş, Bihor (M.Of. nr. 232 din 7 oct. 1946, partea I-a, p. 10815);
2293. ROSEMBERG, Salo – din 1 aprilie 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Suceava (decizia nr. 3699 din 30 apr. 1945 a ministrului Afacerilor Interne, v. M.Of. nr. 110 din 18 mai 1945, partea I-a, p. 4049);
2294. ROSEMBLAT, Iancu – după război şef de birou la Poliţia Dorohoi; din sept. 1947 însărcinat cu atribuţii de Siguranţă la Serviciul Judeţean Dorohoi (M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8320; M.Of. nr. 140 din 19 iunie 1948, partea I-a, p. 5227);
2295. ROSENBERG, Emanoil – din mai 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia oraşului Turda (M.Of. nr. 119 din 29 mai 1945, partea I-a, p. 4425);
2296. ROSENBLUM, Emeric – din iunie 1945 gardian public clasa a III-a pe lângă Chestura de Poliţie Oradea (M.Of. nr. 136 din 19 iunie 1945, partea I-a, p. 5127);
2297. ROSENBLUTH, Andrei – în noiembrie 1945 încadrat în M.A.I. la Serviciul Lagăre al D.G.P., pe postul de gardian public la Centrul de internare Oradea (M.Of. nr. 275 din 30 nov. 1945, partea I-a, p. 10416);
2298. ROSENFELD, Tereza – în 1952 funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2299. ROSENFELD, Zoltan (alias “Zoltan Toma”) (n. 13.IX.1900 Oradea) – angajat în martie 1948 ca agent de poliţie în cadrul Biroului Siguranţă al Comisariatului de Poliţie Episcopia Bihorului (M.Of. nr. 51 din 2 martie 1948, partea I-a, p. 1910; M.Of. nr. 111 din 17 mai 1947, partea I-a, p. 3943), ulterior menţionat de multiple surse şi ca ofiţer operativ al Securităţii Oradea în anii ‘50;
2300. ROSENSVEIG, Estera – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1952);
2301. ROSMAN, Liviu (n. Adalbert Rosman) (d. 1.II.2001) – locotenent la Securitatea din Bihor la începutul anilor ’50 (Kovacs 2006);
2302. ROŞCU, Edgard – în 1947 încadrat ca inspector în cadrul D.G.C.E. a M.I.C. (M.Of. nr. 264 din 14 nov. 1947, partea I-a, p. 10092); ulterior transferat ca funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (1952);
2303. ROT, Francisc (n. ROTH, la 03.06.1904, Oradea, fiul lui Sigismund şi Maria) – anchetator al Securităţii activ la Oradea, Suceava, Turda şi Cluj între 1945 şi 1954 (Ioniţiu 2008:88; Kovacs 2006, Solomovici 2004: 594; Cosma 1994: 82);
2304. ROTENSTEIN, Avram – în 1948 agent la Chestura de Poliţie Galaţi; în 1952 căpitan, director adjunct operativ al Direcţiei Regionale Galaţi a Miliţiei (M.Of. nr. 134 din 12 iunie 1948, partea I-a, p. 5075; Berindei, Dobrincu şi Goşu 2009: 372);
2305. ROTENSTEIN, Avram – după război comisar-şef la Poliţia oraşului Vaslui; din 1 martie 1947 transferat la Poliţia oraşului Turda (M.Of. nr. 60 din 13 martei1 1947, partea I-a, p. 1896), iar din 1 dec. 1947 cu aceeaşi funcţie la Poliţia oraşului Roman (M.Of. nr. 82 din 7 apr. 1948, partea I-a, p. 3077);
2306. ROTENŞTEIN, David (d. 30.IV.2010 Iaşi) – după august 1944 încadrat comisar-ajutor la Chestura Poliţiei Iaşi; în 1947 transferat la Serviciul Siguranţă al Inspectoratului Regional de Poliţie Iaşi (Arhiva C.N.S.A.S., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, f. 219; M.Of. nr. 211 din 13 sept. 1947, partea I-a, p. 8318; M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10923), ulterior cu grad de ofiţer în D.R.S.P. Iaşi; după terecerea în rezervă membru activ şi salariat al Comunităţii evreieşti Iaşi;
231
2307. ROTENSTEIN, Moly (15.III.1916 – 15.X.1985) – membră departid din 1944, după război comisar, şefă de birou în cadrul Serviciului Judeţean de Siguranţă Bacău (A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-231; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8321);
2308. ROTENSTEIN, Nathan (fiul lui Leon şi Eti) (8.XII.1915 Tg. Ocna, Bacău – 1999 Bucureşti) – după război agent la Poliţia oraşului Bacău, promovat succesiv până la grad de comisar-ajutor în cadrul Serviciului Judeţean de Siguranţă Roman; în 1948 încadrat la D.R.S.P. Iaşi, în 1951 avansat locotenent; între 1952 şi 1958 cu grad de căpitan în cadrul regionalei Bucureşti, serviciul raional Stalin; în 1958 transferat la regionala Argeş/Piteşti, unde în 1959 este avansat la grad de maior; trecut în rezervă la 31.I.1961 cu grad de maior (Arhiva C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 1701 (cota S.R.I.), ff. 99, 122 şi A.N.I.C., fond Neoperativ, dosar nr. 2417, ff. 220-231; M.Of. nr. 208 din 10 sept. 1947, partea I-a, p. 8321; M.Of. nr. 30 din 6 febr. 1948, partea I-a, p. 983);
2309. ROTH, Andrei – după război numit notar prin decizia ministrului Afacerilor Interne, iar din decembrie 1947 comisar-ajutor la Chestura de Poliţie Cluj (M.Of. nr. 2888 din 12 dec. 1947, partea I-a, p. 11024);
2310. ROTH, Armin (Harmin) – din 1945 agent de poliţie clasa a III-a la Poliţia Sighet (M.Of. nr. 222 din 25 sept. 1946, partea I-a, p. 10432; M.Of. nr. 150 din 6 iulie 1945, partea I-a, p. 5673);
2311. ROTH, Elisabeta – în 1945-1947-? impiegată la Chestura Poliţiei Oradea (M.Of. nr. 182 din 11 august 1947, partea I-a, p. 7085; M.Of. nr. 267 din 21 nov. 1945, partea I-a, p. 10171);
2312. ROTHMAN, Ioan – după război detectiv în centrala D.G.P., din 1 iulie la Prefectura Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 157 din 14 iulie 1945, partea I-a, p. 5982);
2313. ROTMAN, Arnold – în 1947 comisar-ajutor în cadrul Direcţiei Poliţiei de Siguranţă (M.Of. nr. 286 din 10 dec. 1947, partea I-a, p. 10922);
2314. ROTMAN, Aron – funcţionar civil în cadrul M.A.I., cu referat de cadre la secţia Administrativ-Politică a C.C. al P.M.R. (nr. inv. 62 vol. I, v. u.a. 3/1952 vol. I);
2315. ROTMAN, M. Aurel – numit în martie 1948 comisar ajutor de poliţie la Poliţia Fălciu prin decizie a ministrului Afacerilor Interne (v. M.Of. nr. 62 din 15 martie 1948, partea I-a, p. 2278);
2316. ROTMAN, Bella – între toamna lui 1944 şi august 1945 impiegată în cadrul Serviciului Controlului Străinilor din M.A.I. (M.Of. nr. 189 din 21 august 1945, partea I-a, p. 7350);
2317. ROTTERBERG, Constanţa – între 1945 şi 1947 dactilografă la Serviciul Poliţie Socială al Prefecturii Poliţiei Capitalei (M.Of. nr. 29 din 5 febr. 1947, partea I-a, p. 869);
2318. ROZEMBAU, Roza – din 15 ian. 1948 dactilografă stagiară la Chestura de Poliţie Iaşi (M.Of. nr. 21 din 27 ian. 1948, partea I-a, p. 592);
2319. ROZEN, Chelly – angajată în martie 1948 ca informator diurnist în cadrul Direcţiei Generale a Poliţiei (v. M.Of. nr. 62 din 15 martie 1948, partea I-a, p. 2279);
2320. ROZENBAUM, Elisabeta – din dec. 1947 agentă de poliţie la Serviciul de Siguranţă al Inspectoratului regional