Organizarea administrativ-teritorială și rezidența regală în Bucovina


Prin Decretul – lege pentru reforma administrativă din 13 august 1938, publicat în Monitorul Oficial nr. 187 din 14 august 1938, pe lângă vechile unităţi administrative apare una nouă: Ţinutul.

Romania.Romania pe regiuni la 1938-1940

Ţara era organizată în 10 ţinuturi, în fruntea cărora se afla un Rezident Regal numit pe 6 ani, prin decret regal. El era reprezentant al guvernului şi administratorul ţinutului şi avea ca sarcină principală aplicarea întocmai a hotărârilor guvernamentale, asigurarea ordinii şi liniştii publice.
În conformitate cu noua lege, primarii comunelor nu mai erau aleşi ci numiţi pe 6 ani. Primarii şi prefecţii judeţelor preluau o importantă parte a atribuţiilor ce reveniseră până atunci consiliilor comunale şi respectiv celor judeţene.
Administraţia locală se exercită prin următoarele circumscripţii teritoriale: comuna, plasa, judeţul şi ţinutul.
Comuna şi ţinutul aveau personalitate juridică, iar plasa şi judeţul erau structuri de control şi de desconcentrare ale administraţiei generale.
Ţinutul Suceava – numit şi Ţinutul Bucovinei avea reşedinţa la Cernăuţi cuprinzând judeţele: Cernăuţi, Rădăuţi, Câmpulung, Hotin, Storojineţ, Suceava şi Dorohoi.

Moldova.Bucovina..Guvernamantul
În cazul Ţinutului Suceava, în urma raptului sovietic din 28 iunie 1940, s-au pierdut judeţele: Cernăuţi, Storojineţ, Hotin, plasa Herta din judeţul Dorohoi şi o mare parte din judeţul Rădăuţi. Din data de 29 iunie 1940 reşedinţa ţinutului amputate al Bucovinei se mută la Vatra Dornei.
Ţinutul, ca nouă unitate administrativ – teritorială, pe lângă rezolvarea problemelor sale, executa măsurile de interes general ordonate de organelle centrale, având atribuţii economice, culturale şi sociale.
Rezidentul Regal era numit pe 6 ani, prin decret regal, dat pe baza jurnalului Consiliului de Miniştri şi la propunerea ministrului de interne. El avea rangul de subsecretar de stat şi purta titlul de “Excelenţă”.
Era şeful ierarhic al tuturor funcţionarilor exteriori ai ministerelor (cei acreditaţi pe lângă rezidenţă), cu excepţia funcţionarilor reprezentând justiţia, armata, afacerile străine, învăţământul superior, regiile publice autonome şi administraţiile comerciale.
În calitate de reprezentant al guvernului, supraveghea activitatea funcţionarilor, controla activitatea serviciilor, exercita acţiunea disciplinară, putând aplica pedeapsa mustrării şi reţinerii salarului pe 15 zile. Pentru pedepse superioare, făcea propuneri ministerului. Rezolva toate reclamaţiile, nici o contestaţie de orice natură nu putea fi înaintată direct ministerului de resort.
Rezolva toate lucrările de competenţa ministerelor de resort, în limita competenţelor ce-i erau date prin jurnalul Consiliului de Miniştri. Putea da ordonanţe pe teritoriul ţinutului în baza legilor şi regulamentelor în vigoare.
Supraveghea activitatea regiilor publice autonome şi a administraţiilor comerciale, aducând la cunoştiinţa ministerelor respective constatările sale. Îndruma şi controla aplicarea dispoziţiunilor legii organizării naţiunii şi a teritoriului pentru război şi colabora în acest scop cu autorităţile militare de profil, după ordinele şi instrucţiunile Ministerului de Interne.
Controla şi îndruma întreaga activitate publică, administrativă, economică şi socială a ţinutului. El dădea ordine tuturor organelor poliţiei şi a jandarmeriei, care erau obligate să le execute imediat.
În caz de răzvrătire, uzurpare militară sau politică împotrivire la executarea legilor, ori în cazul altor evenimente neprevăzute, care ar fi ameninţat ordinea publică, siguranţa persoanelor şi proprietăţilor, Rezidentul Regal putea să ceară întrebuinţarea forţei militare. Avea dreptul să ordone ofiţerilor auxiliari de poliţie judiciară să întocmească actele necesare pentru constatarea infracţiunilor, conform legilor şi să înainteze autorităţilor judiciare pe făptuitori.
Legea administrativă din 13 august 1938 este considerată ca una din cele mai importante realizări, având la bază Constituţia din februarie 1938.
Primul Rezident Regal în fruntea ţinutului Suceava a fost numit profesorul Gh. Alexianu, specialist în domeniul ştiinţelor juridice la Universitatea din Cernăuţi. A fost instalat, în mod solemn ca Rezident Regal al Bucovinei la 29 august 1938 în prezenţa unei echipe guvernamentale formată din: Armand Călinescu ministru de interne şi interimar al educaţiei naţionale, Mihail Ghelmeneanu, ministru lucrărilor publice şi comunicaţiilor, general Nicolae Marinescu, ministrul muncii, sănătăţii şi ocrotirii sociale, această echipă de miniştri demostra importanţa Bucovinei în faţa guvernului României Mari.
Armand Călinescu la instalare în discursul său îl caracteriza pe Alexianu astefel: “Domnul Alexianu este un distins profesor care de la catedra Universităţii din Cernăuţi, a pregătit serii de tineri bucovineni câştigându-şi simpatie şi prestigiu în acest ţinut. De asemenea domnul profesor este unul din tehnicienii care au lucrat şi au contribuit la elaborarea ultimelor legi administrative din ultimii ani. În aceste condiţii Domnia – sa prezintă o chezăşie în greaua şi însemnata misiune ce i s-a încredinţat”.
La 31 ianuarie 1939, profesorul Gh. Alexianu îşi încheie activitatea la Cernăuţi, fiind instalat, cu începere de la 1 februarie 1939, în aceeaşi înaltă demnitate de Rezident Regal al Ţinutului Bucegi cu reşedinţa la Bucureşti.
Documentele oficiale ale vremii nu au dat nici o explicaţie pentru transferul lui Alexianu, iar el personal nu a făcut niciodată să se înţeleagă motivele plecării sale din Bucovina. De la şeful său de cabinet avocatul Mihai Rotaru care a decedat în anul 1987 am găsit o scrisoare în arhivele din Cernăuţi din care aflăm următoarele: Profesorul Gh. Alexianu nu s-a dovedit capabil să resolve toate problemele sociale şi politice ale Bucovinei. Conflictul cu studenţimea cernăuţeană pe care o cunoştea de peste un deceniu i-a fost fatal.
În condiţiile şi din motivele arătate mai sus aducerea lui Gh. Flondor în demnitatea de Rezident Regal era o necesitate.
Gh. Flondor, bucovinean de origine, descendent al unei nobile şi istorice familii, nepot de frate al lui Iancu Flondor era capabil pentru a asigura liniştea politică şi etnică a provinciei. În data de 7 februarie 1939 depune jurământul în faţa regelui Carol al II-lea, prezent fiind şi Armand Călinescu, în calitate de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri.
La Cernăuţi, capitala rezidenţei sale regale, a fost primit cu toate onorurile cuvenite de către reprezentanţii autorităţilor administrative, bisericeşti şi militare. Din cele 110 persoane ce au fost de faţă la ceremonia de instalare a noului rezident regal, enumăr doar pe câţiva: colonel Rădulescu, primarul oraşului Vatra Dornei, primarul municipiului Cernăuţi, Nicu Flondor, colonel Ionescu – prefectul judeţului Cernăuţi, profesorul Romulus Cândea – directorul ziarului “Suceava”, consulul general al Germaniei şi Poloniei la Cernăuţi, cei ai Olandei, Franţei şi al Suediei.
Activitatea de Rezident Regal şi-o încheie la 23 septembrie 1940 la Vatra Dornei fiind ultimele 2 luni de mandat.

col.(r.) ABUTNĂRIŢEI IOAN

Anunțuri

Un gând despre „Organizarea administrativ-teritorială și rezidența regală în Bucovina

  1. Pingback: Organizarea administrativ-teritorială și rezidența regală în Bucovina | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s