Burdujeni, Suceava


Burdujeni este un cartier suburban al municipiului Suceava, aflat la aproximativ 4 kilometri nord-est de centrul localității.

Până în perioada interbelică, Burdujeni a fost o localitate cu primărie proprie și administrație separată de cea a orașului Suceava. În anul 1926 a fost încorporat drept cartier al orașului, fiind în prezent, din punct de vedere al întinderii și al populației, cel mai mare cartier sucevean.

Satul Burdujeni a apărut inițial în jurul Mănăstirii Teodoreni, iar la început ocupația de bază a locuitorilor era agricultura. Mult mai târziu au apărut lucrătorii de la abator, de la căile ferate, de la diferiți patroni. Între1775-1918, în perioada în care Bucovina era sub stăpânire austro-ungară, localitatea devenise punct de frontieră românească. Burdujeni reprezintă singurul cartier al Sucevei care nu a făcut parte din regiunea istorică Bucovina.w.Suceava. Strada din Burdujeni. 1899

Comuna Burdujeni, care până în anul 1926, când s-a făcut noua împărțire administrativă a României, apariținea de Plasa Bosancea din județul Suceava[1], a luat ființă la începutul celei de-a doua jumătăți a secolului al XVII-lea, istoria localității legându-se strâns de Mănăstirea Teodoreni, vechi lăcaș de cult, ctitorie a unui reprezentant mai puțin cunoscut al Movileștilor, postelnicul Toader Movilă, fratele vitreg și mai vârstnic al lui Gheorghe, Ieremia și Simion, ctitorii Mănăstirii Sucevița. Înălțată in 1597, biserica mănăstirii este opera arhitectului constructor Constantin Braniște, cumnat cu Toader Movilă și cu Ion Vodă cel Viteaz. În jurul mănăstirii s-a format treptat satul Teodoreni, care și-a schimbat numele în Burdujeni, în perioada cât acesta a aparținut marelui logofăt și cronicar Miron Costin.

Mănăstirea Teodoreni a fost zidită pe locul unde se afla o bisericuță din lemn, al cărui ctitor a fost Ștefan cel Mare. În jurul bisericuței existau întinderi pustii. Când mai târziu în locul acestei biserici, a luat ființă Mănăstirea Teodoreni, i s-au dăruit bogății și destule moșii, dar lipseau muncitorii ce trebuiau să lucreze. Pentru lucrul terenurilor mănăstirești se foloseau țărani ruteni numiți „vremelnici” aduși doar pe timpul verii de prin părțile Storojinețului, din Bucovina de nord. Din cauza greutăților de transport ce apăreau în fiecare an, pentru lucrul ce îl prestau, li s-a asigurat de la o vreme existența aici, dându-li-se câte o „fâșioară de pământ”, pe care și-au făcut la început bordeie. Acestea au fost primele așezări de pe moșia Mănăstirii Teodoreni.

O nouă serie de muncitori ruteni au emigrat în Moldova pe la 1766, încurajați de agenții boierilor moldoveni, care duceau nevoie de brațe de muncă, pe numeroasele și întinsele moșii. În număr mare s-au stabilit în regiunea Burdujenilor ca și în unele sate din apropiere precum Siminicea sau Adâncata. Rând pe rând, alături de țăranii ruteni, s-a mai adăugat și populația românească de prin satele vecine. Astfel așezarea a sporit și în felul acesta a luat naștere satul lui Burduja: Burdujenii de astăzi.

Când cronicarul Miron Costin s-a căsătorit cu Elena, fiica lui Teodor Movilă, i s-a dat ca zestre, printre altele, și moșia, care mai târziu avea să se cheme Burdujeni. Pe lângă funcția de baci, Burdujo (Burduja) îndeplinea și funcția de „ștafetar” al lui Miron Costin, între Hotin (unde acesta era pârcălab) și părțile burdujenene. Ciobanilor care erau supuși baciului Burduja, li s-a zis „ciobani burdujeneni”.

w.Suceava. Burdujeni. Vama. 1910

În urma unor neînțelegeri și procese cu autoritățile vremii, răzeșii din satul Burdujeni din ținutul Soroca, obțin aprobarea de la Miron Costin, în vremea în care acesta era pârcălab de Hotin, între 1660-1664, să se așeze pe teritoriul moșiei sale și al satului Teodoreni. Împreună cu aceștia s-au strămutat aici și alți locuitori din Soroca, mulți dintre ei ruteni originari din Podolia. După stabilirea celor din Burdujenii Sorocei pe moșia Teodoreni, numele localității se schimbă în Burdujeni, denumire pe care o poartă și astăzi cartierul municipiului Suceava, situat pe locul fostei proprietăți a cronicarului moldovean.

Fără a avea valoarea artistică și duhovnicească a celebrelor mănăstiri din nordul Moldovei, Mănăstirea Teodoreni are totuși o încărcătură istorică, în primul rând pentru locuitorii din Burdujeni, dar și pentru cultura română, deoarece aici poate fi admirat singurul portret pictat al lui Miron Costin (1533-1591).

În urma trecerii Bucovinei sub autoritatea Imperiului Habsburgic, în anul 1775, râul Suceava devine graniță, iar satul Burdujeni punct de frontieră românească. SatulIțcani, situat în vestul Burdujeniului, devine punct de frontieră austro-ungar, iar orașul Suceava trece și el alături de întreaga Bucovină sub stăpânire străină.

Se crede că revoluția ardeleană din 1784 a dus la o înrăutățire a vieții economice din aceste părți, pentru că ea a contribuit la hotărârea locuitorilor de atunci de a înființa târg, unde să-și valorifice produsele lor. Datorită acelor momente tulburi, grupuri de români și armeni din Transilvania și Bucovina s-au refugiat în părțile Burdujenilor spre a-și câștiga existența. Unii au fost angajați ca muncitori (alături de țăranii români și ruteni) pe moșiile Mănăstirii Teodoreni iar alții au pus bazele târgului Burdujeni. Înființarea unui târg la Burdujeni era necesară deoarece locuitorii de aici nu mai puteau trece granița pentru a ajunge la târgul săptămânal din orașul Suceava. Suprafața de teren din jurul Mănăstirii Teodoreni a fost parcelată în vederea construirii clădirilor necesare târgului.

În schimbul fiecărei parcele, negustorul sau târgovețul ce-și construia gospodărie și „dugheană” pe respectiva parcelă era obligat să plătească mănăstirii un „bezmăn” (daruri în natură, de obicei ceară, sau în galbeni), după învoiala cu starețul mănăstirii.

La recensământul din 1860, Burdujeni era oficial a 33-a localitate urbană a Moldovei, după numărul populației (1.729 locuitori). Până în anul 1864, locuitorii din partea satului erau considerați clăcași și nu îi găsim ca bezmănari decât în cazul când unii au cumpărat locuri cu „drept de embatic” de la târgoveți.

La început, târgul era format din barăci simple și aranjate fără estetică. Cu vremea el s-a mărit cu noi parcele pe care s-au făcut clădiri durabile construite din lemn îmbucat, lut, piatră și cărămidă. Burdujeni, deși format din locuitori clăcași, își căpătase individualitate și se mărea prin adaosul de noi gospodării a românilor veniți în aceste locuri. Astfel, în funcție de nevoile locuitorilor stabiliți aici, treptat s-a schimbat aspectul de sălbăticie al acestei zone, unde altădată mișunau animalele sălbatice.

În târg, casele s-au făcut, unele lângă altele, aranjate după un plan stabilit de dinainte, apărând în felul acesta prima uliță și cea mai lungă, căreia i s-a zis „Ulița mare”, iar apoi s-a numit pe rând: Ștefan cel Mare, I.G. Duca, 23 August, iar actualmente 22 Decembrie. În 1851 este ctitorită Biserica Sfânta Treime, lăcaș de cult ortodox pentru locuitorii din Burdujeni. Edificiul a fost construit în zona centrală a așezării, pe „Ulița mare”.

w.Suceava. Burdujeni. Strada Mare

Cea dintâi lege a împroprietăririi pusă în aplicare prima oară în anul 1864 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apoi repetată în 1879, sub domnia lui Carol I, și în anii1922-1926, sub regele Ferdinand I, a schimbat mult în bine situația și viața socială a populației rurale. În Burdujeni primele împroprietăriri s-au făcut abia un an mai târziu la 23 aprilie 1865 când s-a dat pământ la 226 de clăcași. Tot atunci s-a delimitat și terenul necesar pentru cimitirul nou și pentru piața publică. A doua împroprietărire, cea din 1879, în Burdujeni s-a făcut abia în anii 1881-1882, pentru un număr de 40 însurăței.

Cele două împroprietăriri amintite, s-au făcut numai pentru săteni. Locuitorii târgului și mahalalelor aveau în stăpânire „locuri cu embatic” date de egumenii Mănăstirii Teodoreni. După secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, în anul 1864, târgoveții au rămas chiriași mai departe pe locurile unde se găseau, plătind o dare (bezmăn), fixată de organele în drept.

La 12 august 1897, când contractul ultimului arendaș expirase, reprezentanții Departamentului Domeniilor au delegat un inginer hotarnic, să se ducă în Burdujeni pentru a face la fața locului un plan parcelar (scara 1:2500) și să alcătuiască un nou tablou cu numele embaticarilor, indicând în dreptul fiecăruia suprafața ocupată.

Primul trotuar s-a făcut în anul 1898 pe strada principală, actuala Stradă 22 Decembie. Acesta s-a executat din lespezi mari pătrate și cu borduri pe margine.

În anul 1899 Burdujeni avea 3.345 locuitori dintre care 1.868 români și 1.477 străini. În anul 1902 se ridică un nou sediu al primăriei comunei Burdujeni.

Pe rând, individual sau în grupuri, embaticarii au cerut de la stat răscumpărarea locurilor pe care își aveau gospodăriile. Prima răscumpărare a fost aprobată de Ministerul Domeniilor la 22 februarie 1913, a doua la 20 ianuarie1914, iar apoi mai târziu în perioada 1925-1927.

A treia și ultima împroprietărire s-a efectuat după terminarea Primului Război Mondial, în două rânduri: 1922 și 1926. În 1922 au fost împroprietăriți 18 locuitori, iar în 1926 încă 70 de locuitori. Tot în 1926 se aduce din orașul Suceava rețeaua de electricitate, apărând astfel primele străzi iluminate electric.

În 1891 în Burdujeni existau: o moară de apă și una de abur, o fabrică de rachiu de drojdie, o fabrică de pâslărie, o fabrică de lumânări de seu și o fabrică de lumânări de ceară. În anul 1896 s-a construit abatorul pentru tăiat vite pe malul drept al pârâului Burdujeni.

La 22 martie 1907 s-a obținut un hectar de teren din partea Ministerului de Agricultură și Domeniilor necesar pentru piața iarmarocului de vite. În 1911 se dă în funcție fabrica mezeluri și bacon. La 1 martie 1931 se pune în funcție fabrica de ulei „Olivia”, aproape de fosta vamă lângăGara Ițcani. Lângă fabrica de ulei, în 1935 s-a ridicat clădirea pentru fabrica de rachiu și drojdie. Pe malul râului Suceava exista un cuptor de ars cărămidă. Din anul1928, la Ițcani funcționa o fabrică de zahăr. Tot atunci, existau două mori cu motor.

În anul 1903 a luat ființă „Banca Populară Burdujeni” din inițiativa fostului șef de gară Romulus Bârsan. Societatea cooperativă „Viitorul” se formează în anul 1907. „Dacia Română”, societate de binefaceri și ajutor reciproc se formează la 12 iunie 1909. Societatea „Expresul”, cea mai solidă instituție a CFR-ului cu sediul înBucurești are o filială în Burdujeni începând cu 1 mai 1912 și care funcționează și astăzi. Bazele societății „Cariera”, pentru valorificarea carierelor de piatră din Burdujeni au fost puse de asemenea de șeful de gară Romulus Bârsan. Societatea Mihai Eminescu a luat ființă în 1922 cu scop cultural și național. În anul 1930 în Burdujeni erau înregistrate 36 de străzi și o populație totală de 4.706 locuitori.

În anul 1926 localitatea Burdujeni este integrată în orașul Suceava, devenind astfel cartier.

Cele două împroprietăriri amintite, s-au făcut numai pentru săteni. Locuitorii târgului și mahalalelor aveau în stăpânire „locuri cu embatic” date de egumenii Mănăstirii Teodoreni. După secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, în anul 1864, târgoveții au rămas chiriași mai departe pe locurile unde se găseau, plătind o dare (bezmăn), fixată de organele în drept.

w.Suceava.Vama din Burdujeni

La 12 august 1897, când contractul ultimului arendaș expirase, reprezentanții Departamentului Domeniilor au delegat un inginer hotarnic, să se ducă în Burdujeni pentru a face la fața locului un plan parcelar (scara 1:2500) și să alcătuiască un nou tablou cu numele embaticarilor, indicând în dreptul fiecăruia suprafața ocupată.Primul trotuar s-a făcut în anul 1898 pe strada principală, actuala Stradă 22 Decembie. Acesta s-a executat din lespezi mari pătrate și cu borduri pe margine.În anul 1899 Burdujeni avea 3.345 locuitori dintre care 1.868 români și 1.477 străini. În anul 1902 se ridică un nou sediu al primăriei comunei Burdujeni.Pe rând, individual sau în grupuri, embaticarii au cerut de la stat răscumpărarea locurilor pe care își aveau gospodăriile. Prima răscumpărare a fost aprobată de Ministerul Domeniilor la 22 februarie 1913, a doua la 20 ianuarie1914, iar apoi mai târziu în perioada 1925-1927.

A treia și ultima împroprietărire s-a efectuat după terminarea Primului Război Mondial, în două rânduri: 1922 și 1926. În 1922 au fost împroprietăriți 18 locuitori, iar în 1926 încă 70 de locuitori. Tot în 1926 se aduce din orașul Suceava rețeaua de electricitate, apărând astfel primele străzi iluminate electric.

În 1891 în Burdujeni existau: o moară de apă și una de abur, o fabrică de rachiu de drojdie, o fabrică de pâslărie, o fabrică de lumânări de seu și o fabrică de lumânări de ceară. În anul 1896 s-a construit abatorul pentru tăiat vite pe malul drept al pârâului Burdujeni.

La 22 martie 1907 s-a obținut un hectar de teren din partea Ministerului de Agricultură și Domeniilor necesar pentru piața iarmarocului de vite. În 1911 se dă în funcție fabrica mezeluri și bacon. La 1 martie 1931 se pune în funcție fabrica de ulei „Olivia”, aproape de fosta vamă lângăGara Ițcani. Lângă fabrica de ulei, în 1935 s-a ridicat clădirea pentru fabrica de rachiu și drojdie. Pe malul râului Suceava exista un cuptor de ars cărămidă. Din anul1928, la Ițcani funcționa o fabrică de zahăr. Tot atunci, existau două mori cu motor.

În anul 1903 a luat ființă „Banca Populară Burdujeni” din inițiativa fostului șef de gară Romulus Bârsan. Societatea cooperativă „Viitorul” se formează în anul 1907. „Dacia Română”, societate de binefaceri și ajutor reciproc se formează la 12 iunie 1909. Societatea „Expresul”, cea mai solidă instituție a CFR-ului cu sediul înBucurești are o filială în Burdujeni începând cu 1 mai 1912 și care funcționează și astăzi. Bazele societății „Cariera”, pentru valorificarea carierelor de piatră din Burdujeni au fost puse de asemenea de șeful de gară Romulus Bârsan. Societatea Mihai Eminescu a luat ființă în 1922 cu scop cultural și național. În anul 1930 în Burdujeni erau înregistrate 36 de străzi și o populație totală de 4.706 locuitori.

În anul 1926 localitatea Burdujeni este integrată în orașul Suceava, devenind astfel cartier. În prezent, Burdujeni nu este doar cartierul cu cea mai mare suprafață din Suceava, dar și cartierul cu cel mai mare număr de locuitori, aproape o treime dintre suceveni locuind în această zonă.

Gara Burdujeni

w.Suceava. Burdujeni. Gara. 1900

Clădirea reprezentativă pentru cartierul Burdujeni, dar și pentru municipiul Suceava, este fără îndoială Gara Burdujeni. Aceasta a fost construită, în perioada 1892-1898 sub conducerea inginerului inspector general Ernest Brăiescu de la Secția de Lucrări Noi CFR Iași, după macheta gării din orașul elvețian Fribourg. Acesta l-a numit ca șef de șantier pe tânărul inginer Alexandru Checais.

w.Suceava. Burdujeni. Strada Gării

Ridicarea corpului central a început în anul 1892, iar între anii 1895-1898 au fost executate etajul superior și cele două pavilioane centrale din cărămidă roșie lustruită. Toate încăperile prevăzute în plan, conform cerințelor vremii erau vizate de șeful stației Romulus Bârsan. Cu timpul, pe lângă gară s-a înființat un cartier, unde locuiau peste 200 de persoane: funcționari vamali, ceferiști, polițiști, medici etc. Fiind gară principală, cu zece perechi de linii în raionul ei, și două mari cabine pentru schimbatul acelor la o extremitate și la alta, trenurile se încrucișau pe fiecare oră și totdeauna peronul era animat de lume multă.

w.Suceava. Burdujeni. Gara. 1926

Până în anul 1918 în clădirea gării a existat un oficiu vamal și unul poștal. După anul 1918, când Suceava și Ițcanirevin sub administrație românească, multe spații ale clădirii devin disponibile în urma desființării punctului vamal. La data de 1 aprilie 1920, Casa Muncii a înființat în vastul local al gării un orfelinat mixt cu numele „Regina Maria”. Tot atunci s-au înființat o grădiniță de copii și o școală primară, ambele mixte. În anul 1923 se deschide aici și o școală profesională pentru fete cu specializările rufărie, croitorie, țesătorie – tot pentru copii de ceferiști. Aceste școli au funcționat în localul gării până în anul1955, când în clădirea acesteia au început să se desfășoare din nou activități ale administrației feroviare ca urmare a diferitelor procese de reorganizare.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s