Construcţii simbolice în Cernăuţi, din daniile domnilor moldoveni: …Reședința Mitropolitană


II.Reşedinţa Mitropolitană din Cernăuţi.

 

 

 

Cernăuţi. Reședința Mitropolitană. Aerian. 1.Reședința Mitropolitană. Vedere aeriană.

 

Este cea de-a doua construcţie simbolică – singura capodoperă a arhitecturii cernăuţene din epoca habsburgică, ridicată ca şi Catedrala Ortodoxă tot din veniturile aceluiaşi uriaş „trust” al patrimoniului naţional românesc. Problema unei reşedinţe arhiepiscopale s-a abordat în diverse feluri şi ocazii, punându-se simultan sau în paralel cu cea a Catedralei Ortodoxe. La 12 decembrie 1781, generalul Enzenberg, cel de-al doilea guvernator al Bucovinei, l-a invitat pe episcopul Dosoftei Herescu, să-şi mute reşedinţa de la Rădăuţi la Cernăuţi, în noua capitală a ducatului Bucovina. Câtă vreme Bucovina a fost integrată provinciei imperiale Galiţia, guberniul şi Consistoriul Catolic de la Lemberg n-au acceptat să dea nici un răspuns numeroaselor solicitări ale clerului ortodox, încât revoltat şi exasperat, într-o plângere din 1851, înaintată la Viena, vlădica Eugen Hacman se întreba dacă „situaţia unui episcop ar fi egală cu cea a unui crâşmar” să se mute mereu, dintr-o casă în alta, în pofida faptului că Fondul Bisericesc dispune de aşa bogate mijloace financiare pentru a avea o reşedinţă corespunzătoare..Cernauti 1862.Punerea pietrei fundamentale, a Resedintei Mitropolitane1862 2.Punerea pietrei fundamentale, a Reședinței Mitropolitane. 1862.

 

După 79 de ani, de la primele solicitări, şirul avizărilor favorabile datează abia din preziua obţinerii autonomiei provinciale a Bucovinei. La 16 noiembrie 1860 Francisc Iosif aproba construirea la Cernăuţi a unei reşedinţe episcopale, iar în decembrie, acelaşi an, Ministerul Cultelor din Viena instituie un concurs în acest sens, în vederea selectării şi însărcinării unui specialist corespunzător. Concursul a fost câştigat de un celebru constructor şi arhitect şef al Vienei, de origine cehă, Josef Hlávka, care a elaborat proiectul compexului cernăuţean, Palatul Mitropolitan, în trei ani şi l-a realizat în 18 ani. Proiectul a fost avizat în prealabil de episcopul Eugen Hacman şi contele Amadei, guvernatorul Bucovinei, apoi de către Ministerul Cultelor din Viena. .Cernauti.Construirea Resedintei Mitropolitane 3.Construirea Palatului Mitropolitan.

 

În 1863 s-a constituit un Comitet de construcţie, în care, pe lângă Josef Hlávka, însărcinat cu conducerea efectivă, directă, a lucrărilor tehnice şi artistice au mai fost aleşi episcopul Eugenie Hacman, ca preşedinte, iar ca membri arhim. Tefil Bendela, vicarul episcopiei, istoricul Eudoxiu Hurmuzachi, mareşal sau preşedinte al Comitetului ţării, consilierii consistoriali Dimitrie Procopovici şi Constantin Lucescu, primarul oraşului Cernăuţi, Constantin Popovici, Otto Petrino , ca administrator de şantier şi procuratorul de finanţe al Bucovinei.

3.Poarta de intrare în reşedinţa mitropolitană

 

4.Poarta de intrare în reşedinţa mitropolitană.

 

.Facultatea de Teologie.d

5.Facultatea de Teologie.

 

5.Facultatea de Teologie.

 

6.Facultatea de Teologie.

 

Lucrările propriu-zise au început la 13 aprilie 1864. Uricul de fundaţiune, semnat de demnitari ai ducatului, ierarhi ai clerului, delegaţi ai boierilor, târgoveţilor şi ţăranilor români a fost încastrat în zid, sub piatra de temelie, la 18 iulie 1864, adică a doua zi după inaugurarea Catedralei Ortodoxe. Costurile iniţiale au fost evaluate la 721.521 florini şi reşedinţa împreună cu anexele trebuiau finalizate în şase ani, adică în 1870. În practică, lucrările s-au prelungit până în 1878 şi totalul cheltuielilor s-a ridicat la 1.830.000 de florini. Materialul lemnos, excelent şi abundent a fost găsit în pădurile de la Falcău, Vicovele de Jos şi de Sus, Bilca şi Straja, care a fost transportat spre Cernăuţi, fie cu plutele, pe Ceremuş şi Prut, fir cu carele ţărăneşti. În carierele de piatră ale Bucovinei, la Păltinoasa, Pojorâta, Botuş, Izvorul Alb, ori în preajma localităţilor Crasna, Tăuteni, Vasilău, Doroşăuţi, Cincău, Vijniţa, Dornişoara etc. s-a găsit piatră de calcar, bazalt sau gresii şi conglomerate, iar din Carpaţii Bucovinei – marmură şi alabastru. De la Viena au fost aduşi sculptori şi cioplitori n piatră, cu care au fost instruiţi şi calificaţi, în capitala Bucovinei, lucrătorii de care era nevoie. Complexul de construcţii, are forma unui imens careu, în formă de U, cu deschiderea spre miază-zi, amplasat pe platoul Dominic, care domină partea nord-vestică a Cernăuţiului. Decorarea interioarelor a fost încredinţată profesorului de arte plastice, cunoscutul pictor, Karl Jobst din Viena. Sub îndrumarea acestuia au lucrat pictorii Epaminonda Bucevschi, Carol Swoboda, Eugen Maximovici, sculptorul Pâşlea şi Archip Roşca. În 1872, îmbolnăvindu-se Josef Hlávka, conducerea lucrărilor a fost încredinţată ajutorului său, inginerul Reinecke, apoi arhitectului polonez Felix Ksierzarski, din Cracovia. Parcul şi fântânile arteziene din interiorul careului de clădiri, gardul care înconjoară întreg careul celor trei ansambluri, s-au executat şi finalzat la date diferite, între anii 1878-1880, încât la 29 iulie 1882 întreg acest orăşel-cetate a fost sfinţit de către un nesfârşit sobor de preoţi, în frunte cu mitropolitul Silvestru Andreievici-Moraru. Rşedinţa Mitropolitană a fost construită în stil mauro-bizantin, rafinat, alambicat şi mozaicat, cu ziduri din cărămidă roşie, brută, cu acoperişuri din ţiglă sticloasă, multicoloră, artistic finisată şi aşezată ca într-un imens covor, în modele geometrice şi simetrice, care amintesc de domul Sf. Ştefan din Viena sau de unele monumente din Praga. Întreg complexul este format din trei ansambluri principale, fiecare dintre ele având şi concentrând construcţii de formă, mărimi şi destinaţii diverse. Cum intri în incinta complexului, în partea stângă se află clădirea, care a adăpostit Facultatea de Teologie, cu sălile de cursuri şi seminarii, dormitoarele studenţilor, cabinetele profesorilor, paraclisul căminului studenţesc şi biserica seminarială „Sf. Trei Ierarhi”, închinată celor trei sfinţi ierarhi, Vasile (cel Mare), Grigore (Teologul) şi Ioan (Gură de Aur). Construirea Facultăţii de teologie s-a efectuat între anii 1866-1870. Biserica a fost decorată cu fresce de Karl Jobst şi Johann Klein . Finsarea lăcaşului s-a încheiat în 1878. În 1940, la dispoziţia studenţilor teologi de a9ci se afla cea mai bogată bibliotecă de specialitate, de teologie creştin-ortodoxă, fără egal în întreg cuprinsul Europei.

6.Facultatea de Teologie.Biserica seminarială Sf. Trei Ierarhi.

 

7.Biserica seminarială Sf. Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur. Paraclisul arhiepiscopal cu hramul „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”.

 

7.Interiorul bisericii sinodale. Capela

 

8.Interiorul bisericii sinodale. Capela.

 

 

În partea dreaptă a intrării în complex se află Mănăstirea sau Presbyterium, începută în 1871 – o construcţie clasică, spaţioasă, frumoasă, cu parter, etaj şi un înalt turnuleţ cu ceas. Aici slujeau şi alături locuiau călugării. lângă chiliile monahale se aflau o şcoală de cântăreţi bisericeşti, o tipografie – cea dintâi tiparniţă româneacă, înfiinţată în 1882, unde s-au editat şi de unde s-au difuzat diverse reviste şi ziare, precum: „Candela”(1882-19149, „Gazeta Bucovinei”(1891-1897), „Dşteptarea”(1893-1904), „Calendarul Poporului Bucovinean”(1888-1913) etc. .Prezbyterium(Mănăstire)Cernauti.Resedinta mitropolitana 79.Prezbyterium (Mănăstirea/Casa preoţească).

 

9.Prezbyterium(Mănăstirea). Turnul cu ceas

 

10.Prezbyterium(Mănăstirea/Casa preoţească). Turnul cu ceas.

 

La mijlocul careului, pe latura centrală, perpendicular pe aleea ce duce de la intrare se află Palatul Mitropolitan propriu-zis. El cuprinde cel mai mare număr de încăperi, cu destinaţii şi funcţionalităţi foarte diverse, încîăperi pentru locuit şi servicii administrtative, săli de primire şi de recepţii, camere de lucru sau aule, pentru ocazii extraordinare, festive. .Palatul mitropolitan (2)11.Palatul mitropolitan.

 

11.Palatul Mitropolitan

 

12.Palatul Mitropolitan.

 

Frescă.

 

13.Frescă din Palatul Mitropolitan.

 

În mijlocul tuturor încăperilor se află Sala Sinodală, imensă (22/16m), fastuoasă, înconjurată de o galerie cu arcade susţinute de 12 coloane de alabastru; pereţii sunt placaţi cu marmură şi ornamentaţii cu scene pictate în fresce aurii- opera pictorului vienez, Karl Swoboda. Cernăuți. Sala Sinodală

14.Sala Unirii din reşedinţa mitropolitană.

 

14.Interior din Sala Unirii. Sala Sinodală

 

15.Interior din Sala Unirii. Sala Sinodală.

 

15.Interior din Sala Unirii

 

16.Interioare din Sala Unirii.

 

Interior din Palatul Mitropolitan 1 17.Interior din Palatul Mitropolitan.

 

Tematica picturilor din Sala Sinodală are o semnificaţie trivalentă, artistică, teologică şi istorico-românească. Sunt înfăţişate două categorii de subiecte. În primul, distingem câteva scene simbolice din istoria universală a creştinismului, ca de pildă: ‘Trimiterea apostolilor lui Hristos să predice Evanghelia creştină la toate popoarele lumii, Arătarea pe bolta cerească a semnului Sf. Cruci în anul 312, spre a vesti împăratului Constantin cel Mare al Bizanţului triumful creştinismului, Conciliul ecumenic de la Niceea din anul 325′, prin care se pun bazele dogmatice şi canonice ale religiei creştin-ortodoxe. Alături de acestea, mai numeroase şi mai importante ca „documente” pentru istoria Bisericii Ortodoxe din Bucovina sunt frescele, prin care se prezintă momentele epocale din istoria românilor: ‘Convertirea geto-dacilor la creştinism după cucerirea romană’, ‘Fondarea Mitropoliei Moldovei şi Sucevei în anul 1401 de către domnitorul Alexandru cel Bun’, ‘Înfiinţarea Episcopiei de Rădăuţi’, în vremea aceluiaşi voievod, ‘Aducerea moaştelor sfântului mare mucenic Ioan cel Nou în anul 1402’ de la Cetatea Albă la Suceava, tot în timpul lui Alexandru cel Bun; ‘Alegerea locului pentru altarul Mănăstirii Putna de către Ştefan cel Mare la anul 1466’; Sinodul ierarhilor ortodocşi de la Iaşi din anul 1462′, în timpul voievodului Vasile Lupu, ‘Jurământul de credinţă rostit la 1/2 octombrie 1777’, de locuitorii Bucovinei către împărăteasa Maria Tereza şi Casa de Habsburg în prezenţa episcopului de Rădăuţi, Dosoftei Herescu şi al primului guvernator militar al Bucovinei, generalul Gabriel von Spleny; ‘Proclamarea şi ridicarea solemnă a Eparhiei Bucovinei ca Mitropolie a Bucovinei şi Dalmaţiei’, în Catedrala Ortodoxă din Cernăuţi, la 21 mai 1874. Toate cele 11 fresce aurite, realizate de un cunoscut pictor ceh de la Curtea imperială, amintesc de frescele de la Voroneţ, Vatra Moldoviţei, Humor şi Suceviţa. Atât cele 11 fresce cât şi întreaga iconografie, din toate cele trei ansambluri stau mărturie faptului de necontestat că, atunci când s-a construit şi sfinţit Palatul Mitropolitan nu începuse încă lupta de revendicare şi uzurpare a conducerii Bisericii ortodoxe şi Fondului Bisericesc din partea populaţiei imigraţioniste rutene – de aceea, nici în cele 11 fresce, nici în iconografia secundară din alte încăperi, nu se poate găsi nici măcar o simplă aluzie la credincioşii şi liderii galiţieni ai rutenilor. Interior din reşedinţa mitropolitană 18.Interior din Palatul Mitropolitan.

 

Lângă Sala Sinodală, în partea dreaptă se află două saloane, unul roşu, altul albastru, care erau utilzate de mitropolit ca încăperi de primire în audienţă a unor ierarhi sau oaspeţi de seamă. În salonul roşu se aflau pictate tablourile în mărime naturală ale mitropoliţilor – Teofil Bendela (1874-1875), Teoctist Blajevici (1877-1879) – tablouri realizate în anul 1885 de Epaminonda Bucevschi. În acelaşi salon au mai fost pictaţi ulterior şi mitropoliţii Silvestru Andreievici-Morariu (1880-1895), Arcadie Ciupercovici (1895-1902) şi Vladimir Repta 1903-1924) de către pictorul Eugen Maximovici. în salonul albastru, pereţii erau decoraţi cu portretele în mărime naturală ale foştilor episcopi ai Bisericii Ortodoxe din Bucovina – Dosoftei Herescu (1781-1789), Daniil Vlahovici (1789-1822), Isaia Baloşescu (1823-1834) şi Eugenie Hacman (1835-1873).

Interior din Palatul Mitropolitan 2

19.Interior din Palatul Mitropolitan.

 

În vecinătatea celor două saloane, se aflau biblioteca mitropolitului, capela arhiepiscopală, o sală pentru mese festive – refectorium, apartamentul mitropolitului, birourile consiliului eparhial şi ale secretarului – cele mai multe din aceste încăperi având tavane boltite, cu arcade şi lambriuri de stejar şi scene artistice diverse.

18.Interior din Palatul Mitropolitan 10

20.Interior din Palatul Mitropolitan.

 

 

Nu lipseau portretele împăraţilor habsburgi – într-una din sălile centrale. în partea stângă a pavilionului central, lângă Sala Sinodală, se aflau apartamentele şi birourile vicarului, episcopul de Rădăuţi şi Muzeul de Artă Veche Bisericească – finalizat şi inaugurat în 1899, în şapte încăperi – şi cuprinzând un adevărat tezaur al patrimoniului teologic creştin ortodox, din toată Bucovina.

19.Interior din Palatul Mitropolitan 9

 

21.Interior din Palatul Mitropolitan.

 

20.Hol din reşedinţa mitropolitană și vedere cu o parte din coloanele reşedinţei mitropolitane

 

22.Hol din reşedinţa mitropolitană și vedere cu o parte din coloanele reşedinţei mitropolitane.

 

21.Parcul reşedinţei mitropolitane 2

 

23.Imagini din parcul reşedinţei mitropolitane.

 

 

La 11 ianuarie 1873, conducerea admninistraţiei locale, Prezidiul ţării, a cerut episcopului Eugenie Hacman ca Prezbiteriumul sau Casa preoţească să fie închiriată viitoarei Universităţi, care urma să se înfiinţeze. Cum forurile administrative imperiale au tergiversat înfiinţarea Universităţii, spaţiul considerat disponibil a fost iniţial închiriat temporar, Curţii cu juraţi pentru anii 1874-1881, iar unele încăperi au fost folosite şi pentru Universitate între anii 1875-1888. Ajungând mitropolit, Silvestru Andreievici-Morariu (1880-1895) a preluat pentru trebuinţele conducerii Bisericii Ortodoxe toate spaţiile şi încăperile complexului mitropolitan, înfiinţând noi servicii şi responsabilităţi – de exemplu şi acela pentru restaurarea şi conservarea picturilor şi sculpturilor din biserici şi mănăstiri, conducerea acestui sector revenind succesiv lui Epaminonda Bucevschi până la moartea sa, în 1891, apoi artiştilor Nicu Mesederin, Eugen Maximovici, Isidora Constantinovici-Heim şi Arhip Roşca. La 15/28 noiembrie 1918, în Sala Sinodală din Palatul Mitropolitan s-a întrunit congresul General al Bucovinei, la care, participanţii, pe baze democratice, plebiscitare, decide cu unanimitate de voturi, dar cu opoziţia ucraineană, unirea necondiţionată a Bucovinei la patria mamă. În ultima decadă a lunii octombrie 1920, în Palatul Mitropolitan au fost cazaţi Regele Ferdinan I, Întregitorul României, Regina Maria şi o parte din membrii guvernului, cu prilejul reorganizării şi inaugurării festive a Universităţii, Alma Mater Cernautensis, în cadrul căreia s-a introdus predarea cursurilor în limba română în locul celei germane.

23.Facultatea și Palatul Reşedinţei Mitropolitane

 

24.Facultatea și Palatul Reşedinţei Mitropolitane.

 

24.Facultatea, Palatul și Prezbiteriul Reşedinţei Mitropolitane

 

25.Facultatea, Palatul și Prezbiteriul Reşedinţei Mitropolitane.

 

26.Poarta de intrare în incinta reşedinţei mitropolitane, în fundal Căminul preoţesc ortodox

 

26.Poarta de intrare în incinta reşedinţei mitropolitane, în fundal Căminul preoţesc ortodox.

 

.Cernăuţi. Reş mitropol7_original

 

27.Reședința Mitropolitană.

 

 

Despre Fondul Bisericesc din Bucovina

 

Harta proprietăților Fondului Bisericesc gr. ortodox și a bunurilor statului la 1905, 1910

 

Harta proprietăților Fondului Bisericesc gr. ortodox și a bunurilor statului la 1905, 1910

 

La 19 iunie 1783 a fost creat oficial Fondul Religionar Greco-Oriental al Bucovinei – ortodocşii erau numiţi greco-orientali – titulatură simplificată de istorici prin noţiunea Fondul Bisericesc, la conducerea căruia era împăratul, iar, aparent, Consistoriul Ortodox din Cernăuţi trebuia ţinut la curent asupra administraţiei fondului şi ascultat înainte de a se lua hotărâri mai insemnate, care angajează mijloacele fondului. În practică conducerea efectivă a Fondului Bisericesc a aparţinut pe tot parcursul stăpânirii habsburgice unor oameni străini de neamul, limba şi credinţa românilor moldoveni. Fondul Bisericesc era un uriaş „trust” al patrimoniului românesc şi al Bisericii ortodoxe din Bucovina. La data ocupării, 1774, şi anexării, 1775, nordului Moldovei, austriecii găseau în zonă una dintre cele mai dese concentrări de instituţii religioase de rit oetodox şi un mare număr de slujitori ai acestora: 17 mănăstiri, 15 schituri, 4 sihăstrii, 247 de biserici cu peste 900 de călugări şi preoţi, posedând 267 de moşii, teren arabil, păşuni, fâneţe, păduri, branişti, râuri, iazuri, heleşteie cu peşte, vii, crâşme, dughene, depozite de mărfuri, mori, prisăci, vămi, iezere şi chiar o porţiune de Prut. Suprafaţa proprietăţilor mănăstireşti însumau 105 mile pătrate din cele 190 de mile pătrate ale Bucovinei – adică peste jumătate, circa 60%, la care se adăugau moşii în restul Moldovei, aproape un sfert din întinderea marilor proprietăţi feudale. Aceste bunuri erau rodul daniilor făcute acestor mănăstiri, de la întemeierea statului Moldovei, de către domni şi boieri, mazili şi răzeşi, negustori şi credincioşi de rând, timp de peste patru secole. Toate aceste proprietăţi, 267 de moşii, 20 de munţi şi alte bunuri numeroase erau răsfirate inegal, atât în nordul ocupat şi anexat, Ţinutul Cernăuţi şi Suceava (aprope tot), devenit Bucovina, cât şi în restul ţiunuturilor Moldovei, de la Carpaţi la Nistru, inclusiv în raiaua Hotinului, rămasă sub turci. Moşiile din restul Moldovei, însumau 118.433 de fălci, sau 213.179 iugăre de pământ şi aveau o întindere de 22 mile pătrate, fiind, ca suprafaţă, mai mare decât principatul Anhalt-Dessau, landul Nassau-Wielburg şi comitatul Ober- Issenburg, laolaltă, şi erau răsfirate în 12 ţinuturi: Dorohoi, Botoşani, Soroca, Hârlău, Cârligătura, Codru, Herţa, Piatra Neamţ, Greceni, Fălciu, Suceava-Fălticeni, Iaşi, Bacău, Galaţi, Putna, Herţa, Piatra Neamţ, Tomarova-Reni. În raiaua Hotin, episcopia Rădăuţilor stăpânea moşii pe raza cărora se aflau 57 de sate, care formau două protopopiate cu 3.014 familii de ţărani. De aceea – devenind stăpână peste nordul Moldovei, unde se aflau mănăstirile Putna – una dintre cele mai bogate, stăpânea singură 28 de mari proprietăţi în ţinuturile Suceava şi Cernăuţi, 18 munţi şi branişti, păşuni, fâneţe, heleşteie, case de depozit, beciuri imense şi drept de crâşmărit în târgurile Siret, Suceava şi Cernăuţi, alte 9 moşii mari în restul Moldovei, o vie la Odobeşti, Putna adăpostea osemintele marelui voievod Ştefan cel Mare, tot la Putna îşi avea sediul una dintre cele mai vechi şi importante”academii” teologice, acea vestită în întreaga lume ortodoxă „şcoală publică de grad superior”, cu durata studiilor de 7 ani, ale cărei începuturi datau din 1470 şi care fusese reorganizată în 1759 pe baze moderne, iluministe, căpătând faima de „Mica Romă a Românilor” sau „Blajul ortodoxiei întregii românimi”- şi apoi Rădăuţi, Voroneţ, Ilişeşti, Dragomirna, Suceviţa, Vatra Moldoviţei, Solca, Horecea, Sf. Ilie, Humor, Pătrăuţi, Suceava etc., precum şi schiturile Luca, Babin, Crisceatic, Berejniţa, Broscăuţi, Sf. Onufrie, Ostra, Voloca, Jadova, Zamostea, Vijniţa, Coribniţa, Schitul Mare(Galiţia) etc. – Curtea de la Viena a luat în stăpânire perla de coroană a Moldovei cu toate bogăţiile ei.

Conspecții din volumul „30 de zile în ”Siberia” căutând arhivele Bucovinei” de Mihai Iacobescu

Anunțuri

5 gânduri despre „Construcţii simbolice în Cernăuţi, din daniile domnilor moldoveni: …Reședința Mitropolitană

  1. Știți cumva cine sunt autorii acestor fotografii ? Am informații că Adolphe A. Chevallier, fotograf al Curții Regale, a fost la Cernăuți în perioada interbelică la sfârșitul anilor ’30. Adresa mea de mail este gsm_as@yahoo.com. Mă interesează deoarece lucrez la un album cartofil Adolphe Chevallier. Tatăl meu, pr. Dumitru Găbureac a terminat Teologia la Cernăuți în 1939. Vă mulțumesc. prof. Sergiu Găbureac

  2. Pingback: 28 noiembrie 1918 – Momentul unirii Bucovinei cu România. Memorialistică din patrimoniul arhivistic sucevean | motivepentrucondei

  3. Pingback: 96 de ani de la unirea Bucovinei cu România | motivepentrucondei

  4. Minunat! Punerea pietrei fundametale a avut loc în 1864 (aşa cum e în text). Se presupune că este cea mai vechi fotografie cu vedere din Cernăuţi (nu se iau în considerare portretele de cabinet). Pregătesc pentru 14 ianuarie o conferinţă cu tema „O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu” în care voi folosi şi această fotografie. E din perioada aflării lui Eminescu la Cernăuţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s