„…cea mai mare ruşine a istoriei zilelor noastre ca, de dragul speranţei cǎ vom intra în NATO, sã abandonãm propriul teritoriu, „de bunã voie şi nesiliţi de nimeni”, celor care l-au mutilat şi adus în starea de astãzi! Eu personal cred însã în dreptatea, oricât de târzie, a istoriei: tot ce se dobândeşte prin furt se destramã! Vine o judecatã dreaptã a istoriei, care va rãscumpara şi rãzbuna lacrimile celor deportaţi, expulzaţi, exterminaţi! Noi şi cei ce vor urma dupã noi nu trebuie sã avem „hodinã” pânã când Europa de azi şi de mâine nu va afla şi acuza nedreptatea de ieri.”
M.Iacobescu
