Cartea de amintiri a lui Molotov „Felix Chuev şi Albert Resis, Molotov remembers. Inside Kremlin Politics, Ed. Ivan R. Dee, Chicago, 1993, Amintirile lui Molotov. In interiorul politicilor Kremlinului” descrie circumstanţele în care România a pierdut nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa în anul 1940, odată cu Basarabia, prin viclenia lui Molotov şi dezinteresul nemţilor.
Ministrul sovietic de externe Viaceslav Molotov semnând Pactul Molotov-Ribbentrop. În spatele său, în picioare, la stânga, se află ministrul german de externe Joachim von Ribbentrop și, în dreapta, premierul sovietic Iosif Vissarionovici Stalin.
Molotov spune : Nu cunoşteam bine geografia la data vizitei lui Ribbentrop. Nu ştiam geografia graniţelor dintre Rusia, Germania şi Austro-Ungaria. Am cerut să trasăm graniţele în aşa fel încât oraşul Cernăuţi să ne aparţină nouă. Germanii mi-au spus:
«-Dar voi n-aţi avut niciodată Cernăuţiul, el a aparţinut întotdeauna Austriei. Cum puteţi să-l cereţi?,
-Ucrainienii îl cer! Sunt ucrainieni care trăiesc acolo, ei ne-au ordonat să facem asta!,
-Dar Cernăuţi n-a fost niciodată oraş rusesc, a fost întotdeauna parte a Austriei şi apoi a României!, a răspuns Friederich von der Schulenburg, ambasadorul german la Moscova.
-Da, dar ucrainienii trebuie să se unească!,
-Nu sunt mulţi ucrainieni acolo… Hai să nu discutăm chestiunea asta!,
-Trebuie sa luăm o decizie. Ucrainienii sunt acum în ambele părţi, în Ucraina Trans-Carpatică şi în partea de est; toată asta aparţine Ucrainei şi dumneavoastră vreţi să păstraţi o bucată în afara ei? Imposibil. Cum se poate asta?,
-Cum se cheamă asta… Bucovina.
Schulenburg s-a foit în fotoliu, a oftat şi apoi a zis:
-Voi raporta guvernului meu.>>
A raportat şi Hitler a acceptat” (Felix Chuev şi Albert Resis, Molotov remembers. Inside Kremlin Politics, Ed. Ivan R. Dee, Chicago, 1993, pag. 11 in Historia, august 2011, An XI, nr. 116, pag. 66).
Pasajul preluat din revista Historia se referă la amintirile lui Molotov care descrie cum a negociat cu Germania lui Hitler ocuparea teritoriilor României. Trebuie să subliniem că nu s-a vorbit exclusiv despre Bucovina de Nord sau Ţinutul Herţa, ci de „Bucovina”. Mulţi istorici au încercat să justifice pierderea Herţei datorită „creionului prea gros” tras pe hartă, însă mai puţini amintesc despre fapta eroică a maiorului Valeriu Carp, comandantul Batalionului 3 din Regimentul 16 Infanterie al Diviziei 7, care şi-a asumat răspunderea de a opri forţele sovietice care înaintau spre sud de Cernăuţi. Datorită unui simplu ordin: „De aici nu ne mai retragem! Peste Putna nu se trece! Mergeţi la unităţi, organizaţi-vă poziţii de apărare şi, dacă ruşii mai înaintează un pas, DIN ORDINUL MEU ŞI PE A MEA RĂSPUNDERE, deschide-ţi focul!” dat unităţii sale, astăzi românii pot să se închine la Cetatea de Scaun a Sucevei în România, în spatele aliniamentului „Valeriu Carp”. Numele lui a fost din păcate şters în analele istoriei, aşa cum s-a întâmplat şi cu alţi eroi români, mai mult decât atât…astăzi Valeriu Carp este considerat criminal de război!
Nu a fost nici vorbă de o cerere a ucrainienilor în acest rapt teritorial. A fost ideea lui Molotov ca, odată cu Basarabia, să ceară de la Hitler şi Bucovina. Toţi membrii Biroului Politic – scrie Molotov cu satisfacţie. S-au înghesuit să-l felicite ulterior pentru obţinerea Bucovinei şi a Ţinutului Herţa, pentru că niciunul dintre ei n-a crezut posibilă această manevră; şi şi-au exprimat deschis scepticismul la iniţierea ei de către Molotov, odată cu ultimatumul asupra cedării Basarabiei…
Interesată de zona petrolieră de la Ploieşti, Germania nazistă a oferit României garanţii de apărare a integrităţii sale teritoriale. Fapt care l-a nemulţumit pe Stalin, care considera că graniţa naturală a Rusiei era pe linia Carpaţilor Răsăriteni şi nu pe râul Prut. Aici vorbim despre vechea obsesie a bolşevicilor încă din 1917, când Cristian Racovski, organizatorul RUMCEROD-ului (Comitetul Central Executiv al Sovietelor Frontului Românesc, al Flotei Mării Negre şi al districtului militar Odessa), dorea să extindă revoluţia socialistă în zona balcanică luând parte la organizarea unei încercări de puci comunist la Iaşi contra regelui Ferdinand I al României şi a unor acţiuni militare ale unor unităţi revoluţionare bolşevice (formate, între altele, din foşti prizonieri şi dezertori din rândurile armatei române) pentru cucerirea Moldovei.
„Deci acum vreţi toată Moldova!”, ar fi reproşat Hitler. Sfârşitul „lunii de miere” între Germania şi Uniunea Sovietică a fost remarcată de istoricii occidentali imediat după plecarea lui Molotov din Berlin, deoarece Führer-ul ordonase generalilor săi întocmirea planului Barbarossa.
Harta nordului Moldovei, astăzi numită, Regiunea Cernăuţi.
Aceste dezvăluiri ale lui Molotov confirmă justeţea poziţiei lui Nicolae Iorga, care s-a opus la Consiliul de Coroană ca aceste teritorii să fie cedate Rusiei fără vreo rezistenţă din partea României. Carol al II-lea şi clasa politică românească de atunci au admis pierderea provinciilor fără să tragă un singur foc de armă!
Ultima speranţă a milioanelor de români din Bucovina şi Ţinutul Herţei de a se uni cu România a fost pierdută definitiv atunci când Emil Constantinescu şi Adrian Severin şi-au pus semnătura pe documentele de renunţare în favoarea Ucrainei a acelor teritorii.
<<Jucându-se de-a Războiul Rece, astăzi Rusia încearcă să justifice acţiunile imperialiste şi criminale ale Uniunii Sovietice aducând acuzaţii grave la adresa ţărilor democratice şi făcându-le responsabile de „izbucnirea celui de Al Doilea Război Mondial prin atitudinea indulgentă faţă de nazişti”, publică Agenţia Informaţională REGNUM . Se pare că Federaţia Rusă uită că în anii 1930 Uniunea Sovietică a cumpărat cantităţi însemnate de material de război din Germania, îndeosebi motoare de avion. În plus, a beneficiat de formarea pe loc, de către instructori germani, a cadrelor sale, mai ales în domeniul noilor tehnologii. Generalii sovietici sunt antrenaţi în cadrul statelor majore germane, precum ar fi Egorov, Iakir, Uborevici. Totodată, naziştii experimentează prototipuri de avioane de luptă şi de tancuri; instalează în Rusia tabere clandestine, unde sute de ofiţeri se familiarizează cu lagărele de concentrare sovietice (GULAG). Cooperarea se extinde şi la nivelul de GESTAPO – NKVD, unde are loc un schimb de „experienţă” privind tehnicile de tortură şi realizarea sistemului concentraţionar eficient. Astfel, pe seama U.R.S.S. sunt puse bazele viitorului Holocaust, unde criminalii practică aceleaşi metode indiferent de culoare, roşie sau brună. Se pare că Federaţia Rusă a uitat că însuşi von Ribbentrop a adresat un comunicat lui Molotov în care se sublinia faptul că „[…] În lumina experienţei trecutului, guvernelor Reich-ului şi al U.R.S.S. trebuie să le fie limpede ca lumina zilei că democraţiile capitaliste occidentale sunt duşmanul implacabil atât al Germaniei naţional-socialiste, cât şi al Uniunii Sovieitce” (Stéphane Courtois, Pata oarbă a memoriei europene. 23 august 1939: alianţa sovieto-nazistă, Editura Fundaţiei Academia Civică, Bucureşti, 2009, pag. 30).
„Ruşii sunt la fel de imperialişti ca Germania lui Hitler. Dar ei nu spun asta. Ruşii sunt mai perfizi. Când te ocupă şi te declari de acord, spun că eşti progresist, iar când le rupi fălcile, că eşti fascist şi reacţionar”, spunea la un moment dat Petre Ţuţea. Parafrazându-l, aşa-numita „paradă antifascistă” a continuat în anii premergători pactului de neagresiune, ziarele sovietice condamnau pe rând Polonia, Finlanda, România etc. că sunt „fasciste” şi că popoarele din aceste ţări trebuiesc „eliberate din sclavagism”. Politica lui Stalin de a anula distincţia dintre democraţie şi fascism este continuată şi astăzi de Kremlin. Cinismul rusesc nu are limite: ruşii îi acuză pe alţii că sunt „vinovaţi” de război, în timp ce Uniunea Sovietică l-a eliberat pe Hitler de orice teamă cu privire la un al doilea front la est şi l-a făcut să declanşeze atacul asupra Poloniei. În iunie 1941, Germania a fost cea care a pornit atacul îpotriva Rusiei, nu invers. Se ştie cât de nepregătiţi şi ce cuprinşi de panică au fost conducătorii sovietici în faţa acestei ofensive. În plus, argumentul potrivit căruia comunismul ar fi democratic fiindcă a contribuit la „lupta antifascistă” nu mei e demn de reţinut decât acela potrivit căruia nazismul a fost democratic fiindcă a participat la lupta împotriva stalinismului. O tiranie poate lupta împotriva alteia: Saddam Hussein s-a războit cu imamul Khomeini, fără ca vreunul să devină din această cauză democrat.
La trei zile după începerea operaţiunilor militare de către România în zona Prutului, Grigore Gafencu, ministrul român la Moscova, părăseşte capitala Uniunii Sovietice nu înainte de a avea o ultimă întrevedere cu Molotov. Cuvintele diplomatului sovietic l-au nedumerit şi au rămas şi astăzi fără nicio explicaţie: „Dacă aţi fi vrut am fi putut găsi din vreme o înţelegere cu privire la Basarabia, care ne-ar fi scutit de multe neplăceri”. Aceste cuvinte l-au urmărit pe Grigore Gafencu tot timpul pe malul lacului Leman în exilul elveţian. Aceste cuvinte ar trebui să ne urmărească şi astăzi…ce şi-a dorit Uniunea Sovietică atunci, a câştigat după 1944, şi anume accesul la Marea Neagră şi Gurile Dunării. http://www.infoprut.ro/2011/jurnalul-lui-molotov-si-ciopartirea-romaniei.html >>
ROMÂNIA în imagini de ieri şi azi 
Crimele impotriva poporului roman nu se prescriu niciodata.
ApreciazăApreciază