Hărţi provincii


Provincii istorice româneşti.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Regiuni_istorice_rom%C3%A2ne%C8%99ti

http://hartiromania.celendo.ro/

Ro.Provincii istorice româneşti

Principatul Moldovei este un fost stat românesc ce a existat în Europa timp de peste cinci veacuri. Era împărțit în Țara de Sus și Țara de Jos, la rândul lor împărțite în ținuturi și ocoluri (cele 24 ținuturi erau : Cernăuți, Hotin, Soroca, Rădăuți, Suceava, Dorohoi, Botoșani, Cârligătura, Neamț, Iași, Lăpușna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Oblucița, Chilia, Cetatea Albă). Inițial Voievodatul Moldovei cuprindea și Basarabia și Bucovina, care atunci nu se numeau încă așa, dar aceste două regiuni au fost pierdute (și astfel redenumite) în urma creșterii puterii Imperiului Rus și a Imperiului Austriac.

Moldova 1483

Moldova.1483_English

Bucovina, devenită Ducatul Bucovinei în Imperiul Austriac, este o regiune istorică cuprinzând un teritoriu care acoperă zona adiacentă orașelor Cernăuți, Rădăuți, Suceava, Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc, Vijnița, Vatra Dornei, Siret și Vicovu de SusCozmeni, Zastavna, Vășcăuți pe Ceremuș, Sadagura și Storojineț

Bucovina 1910

Moldova.Bucovina, 1910

Guvernământul Bucovinei a fost o unitate administrativ-teritorială a României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În sud-est avea graniță cu Guvernământul Basarabiei. Capitala guvernământului a fost municipiul Cernăuți.

Guvernământul Bucovinei 1942

Moldova.Bucovina..Guvernamantul

Basarabia este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului voievodatului Moldovei dintre Prut și Nistru anexat prin Tratatul de la București din 1812, odată cu raiaua Hotinului și cu Basarabia istorică (în limba turcă Bugeac) cedate de Imperiul Otoman după semnarea tratatului de pace de la București din anul 1812 în urma încheierii războiului ruso-turc (1806-1812). Faptul că a fost cedat Rusiei și o parte din teritoriul voievodatului, în ciuda tratatului moldo-otoman care garanta integritatea Moldovei, se datorează dibăciei negociatorului francez Gaspard Louis de Langeron care slujea interesele țarului.

MANIFESTUL DE LA PITEŞTI
Nicolae Dabija:

În anul 2012 se împlinesc două secole de la ruperea Basarabiei din trupul vechii Moldove.
Două secole de nedreptate.
Două secole de străinie.
Forul Democrat al Românilor din Republica Moldova a venit cu un proiect pe care îşi propune să-l realizeze în următorii ani cu ajutorul membrilor lui, cu ajutorul societăţii civile, al partidelor, cu ajutorul tuturor concetăţenilor noştri, dar care nu va putea fi înfăptuit decât cu concursul nemijlocit al celor două guverne, al României şi al Republicii Moldova, şi anume:
înlăturarea consecinţelor Tratatului de la 1812 dintre Kutuzov şi marele-vizir Ahmet-Paşa, devenit în 1939 Tratatul semnat de Ribbentrop şi Molotov.

Toate statele lumii au condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov, fără să se recurgă la lichidarea consecinţelor acestei înţelegeri de sfârtecare a României de către Hitler şi Stalin.
Iar înlăturarea acelor consecinţe depinde doar de noi, de cei despărţiţi şi siliţi să locuiască în state diferite.
Pactul Ribbentrop-Molotov a fost scos din actualitate. Dar el mai zace înfipt în noi. De acolo trebuie scos mai întâi. Pentru că noi suntem cei care îi permitem şi în continuare să ne conducă destinele.
Nu Hitler şi Stalin, ci noi îi dăm viaţă acestui Pact mort.
Istorici „de-ai noştri”, şi nu străini, sar în apărarea acestui Pact criminal, cu afirmaţii bizare ca cea inserată în enciclopedia „Republica Moldova”, apărută în 2008 (la pagina 185): „… 28 iunie 1940 e un an de restabilire a statalităţii moldoveneşti”.
De aceea FDRM propune să fie creată o comisie româno-română sau, dacă vreţi, moldo-română, la nivel guvernamental, care s-ar numi:
Comisia guvernamentală de înlăturare a consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.
Nu cred că trebuie să aşteptăm de la alţii să ne facă dreptate.
Dreptatea trebuie să ne-o facem chiar noi.
Mereu se vor găsi argumente pentru ca să nu fim împreună.
De vreo 20 de ani ni se spune că momentul reunirii încă n-a sosit.
Că conjunctura politică nu ne este favorabilă.
Dar care state, atunci când s-au reunificat, au avut conjuncturi favorabile?!
Conjuncturile le fac popoarele care vor să-şi schimbe destinul. Şi nu cele care doresc să perpetueze o nedreptate.
Momentul a sosit.
Şi el nu mai poate fi amânat.

Conform sondajelor, 80 % dintre basarabeni se vor în Uniunea Europeana, acolo unde se află şi România.
Conform aceloraşi sondaje, 70 % dintre ei îşi doresc cetăţenia României. Un milion de basarabeni au şi depus cerere de redobândire a cetăţeniei româneşti.
Românii moldoveni alcătuiesc circa 82 % din totalul populaţiei.
Copiii români deţin 86% în ponderea şcolară.
Zeci de mii de tineri şi-au făcut sau îşi fac studiile în România.
Aproape un milion de basarabeni lucrează în afara republicii, ei convingându-se că în ţările UE e mai bine de trăit decât într-o republică izolată de restul lumii.
România a devenit atractivă, ea este pentru basarabeni ceea ce a fost U.E. pentru români înainte de 1 ianuarie 2007: salarii mai mari, pensii decente, locuri de lucru, demnitate, siguranţă, egalitate a şanselor…

S-au reunit cele două Germanii, cele două Vietnamuri, cele două Yemenuri, şi doar cele două Corei şi cele două Românii mai stau haşurate pe hărţile lumii în culori diferite.
Dar o nedreptate nu poate continua la nesfârşit.
Ea nu poate fi ţară.

Chiar dacă-i „recunoscută” de 180 de state ale lumii.
Nu e vorba de unirea a două ţări diferite, ca Cehia şi Slovacia, sau Irak şi Kuweit, e vorba de revenirea unui teritoriu înstrăinat în trupul propriei ţări, la locul de unde a fost rupt.
Lucru acceptat şi de Actul Final din 1975 de la Helsinki, care consfinţeşte dreptul popoarelor la autodeterminare.
Dacă poporul basarabean va spune: vrem să revenim de unde am plecat şi România va accepta, Uniunea Europeană va fi pusă în faţa unui fapt împlinit, pe care nu va avea decât să-l accepte.
Se spune că e nevoie de un referendum al Reunirii. Sunt de acord. Cu condiţia ca la el să participe nu doar cetăţenii Republicii Moldova, dar şi cetăţenii României, care au fost cei mai afectaţi de ciuntirea Ţării lor. Ei şi descendenţii acestora trebuie întrebaţi dacă doresc ca acea bucată de moşie ruptă cu forţa armelor în 1940 de la Ţara lor, care a fost şi a noastră, să revină la loc sau să rămână şi în continuare înstrăinată.
E drept că şi unii basarabeni nu doresc Reunirea. Dar mai întâi să facem Reîntregirea şi, după ce o vom realiza, sunt convins că o vor dori şi cei care acum n-o doresc. Pentru că nu poţi iubi ceva ce nu cunoşti.
În 1940 mulţi dintre cei dispuşi să apere Basarabia cu arma în mână de invazia sovietică erau reprezentanţi ai minorităţilor naţionale.
Nimeni nu ne poate sili să facem altfel decât aşa cum dorim.
Dacă două state cu istorii şi cu limbi diferite doresc să facă Uniunea Rusia-Belarus, atunci ce ne împiedică pe noi să facem Uniunea Republica Moldova-România?!
Ca un prim pas în înlăturarea consecinţelor Pactului Ribbentrop-Molotov.
Dacă landurile germane s-au unit într-o federaţie, ce ne împiedică pe noi să le urmăm exemplul şi să scoatem zidul care mai stă între noi ca o sfidare a istoriei şi a bunului-simţ?!
Azi, într-o Europă fără graniţe, constatam cu tristeţe ca unica valabilă mai e doar cea dintre români şi români.
Iar graniţa de pe Prut trebuie mutată cât mai curând într-un muzeu. Acolo e locul ei.
De vreo zece ani oamenii politici din România şi Republica Moldova ne promit că ne vom reuni în Uniunea Europeană.
Dar comisarul Uniunii Europene Gunter Werheugen acum doi ani afirmase:
„Şansele de integrare în U.E. ale Ucrainei, Belarusului şi Republicii Moldova sunt egale cu cele ale Tanzaniei”.
Adică n-avem nici o şansă să ne întâlnim în U.E. în următoarea o sută de ani.
Şi-atunci ce facem ca să ne regăsim mai devreme, în chiar timpul vieţilor noastre?!

Proiectul de integrare în U.E., de fapt, de reunire cu Ţara, al FDRM este simplu.
El trebuie să întrunească 2 condiţii:
1) asumarea naţionalităţii române de către toţi românii basarabeni;
2) acordarea cetăţeniei române tuturor basarabenilor.
Şi atunci va putea fi aplicat şi în cazul nostru scenariul reunirii celor două Germanii.
Se va reuni un popor european cu o aşchie de popor european, rămasă în afara Europei, în urma unor calamităţi ale istoriei.

Niciodată nu se va putea realiza scenariul care a fost aplicat în cazul celor două Germanii, dacă le vom spune europenilor că naţiunea „moldovenească” vrea să se unească cu naţiunea română.
Noi ştim: drumul nostru cel mai scurt către U.E. trece prin România. Numai reunindu-ne cu Ţara, adică cu o parte a Uniunii Europene, vom putea ajunge în Europa mai devreme decât peste 50 sau 100 de ani.
În 1989, când RDG a fuzionat cu RFG, Uniunea Europeană a acceptat fără nici un comentariu acest gest de dreptate istorică.
De ce acum U.E. ar avea să ne reproşeze ceva?!
Istoria cunoaşte precedente asemănătoare: în 1957 Franţa a intrat în U.E. împreună cu… Algeria, ţară africană care a rămas neoficial membră a U.E. şi după ce şi-a obţinut independenţa în 1962. Sau Antilele Olandeze, din Marea Caraibilor, care au intrat în U.E. odată cu Olanda, deşi fac parte din alt continent, ele sunt membre ale U.E.

Un ziar bucureştean scria acum câţiva ani că „Unirea Basarabiei cu România ne va ruina Ţara. Mai bine renunţăm”, propunând chiar ca Guvernul Român să creeze un program antiunire.
E o diversiune antiromânească în a cărei cursă au căzut şi unii politicieni.
Dar noi, basarabenii, suntem capabili să ne suportăm singuri nota de plată, cheltuielile legate de unificarea sistemelor energetice, economice, monetare, salariale, de sănătate şi celelalte.
Sunt convins că ne vom descurca şi singuri, ceea de ce avem nevoie sunt altfel de subvenţii: subvenţiile morale, care la ora actuală sunt cele mai importante şi pe care de douăzeci de ani nu le-am avut decât la modul declarativ din partea oamenilor politici.
Aceştia din urmă au ironizat cel mai mult Podurile de Flori, declarând solemn că ei vor construi peste Prut poduri de piatră, care însă nu prea se văd.
Dar, ne zicem, mai bine poduri de flori nepăzite pe Prut, pe care le-am trece fără vize, decât poduri de piatră cu vameşi, grăniceri, câini, vize, pe care să nu se poată trece.
Iar acel eveniment din 1990 a fost unic în lume. Prin el am spus mapamondului că noi, basarabenii, suntem parte a naţiunii române, că vrem să fim împreună.

Au venit atunci peste un milion de români, de o parte şi de alta a acelui zid de pe Prut, nu cu cazmale sau cu ciocane ca nemţii, ci fiecare cu câte o floare.
Noi am încercat să-l spargem cu nişte buchete de flori.
Şi am reuşit.

Să nu uităm că era anul 1990, când URSS mai era o supraputere, iar România abia-şi revenise din dictatură.
FDRM a propus noii guvernări de la Chişinău ca un prim punct din planul de acţiuni menite să apropie cele două maluri de Prut: să scoată toată sârma ghimpată de pe tot tronsonul de graniţă de 684 km dintre noi şi Uniunea Europeană.
Ceea ce s-a întâmplat la 15 martie 2010.
A fost un gest simbolic, după care pot veni celelalte: negocierile de integrare europeană, de aderare la NATO, cetăţenie românească pentru toţi basarabenii ş.a.m.d.
În privinţa acordării cetăţeniei române, de la Bucureşti ni se spune de vreo câţiva ani, la fiecare 2-3 luni, că „legea a fost îmbunătăţită”.
Dar noi nu vrem îmbunătăţirea legii.

Răul nu poate fi îmbunătăţit.
Art. 7 al Constituţiei României menţionează că îţi poţi pierde cetăţenia României numai în două cazuri: a) dacă te dezici de ea şi b) dacă Statul Român ţi-o retrage.
Or, când e vorba de basarabeni şi bucovineni, statul nu le-a retras cetăţenia românească şi nici ei nu s-au dezis de aceasta.
Conform dreptului internaţional,
NOI, COPIII PĂRINŢILOR NOŞTRI, SUNTEM CETĂŢENI ROMÂNI fără paşapoarte.
Nu dorim nimic altceva decât să ni se recunoască acest drept.
Inclusiv acela de a le avea.

La ora actuală Basarabia este copilul furat şi abandonat.
Care nu e nici cu cea care l-a furat (Rusia), nici cu cea de la care a fost furată (România).
Casa pe care încearcă să şi-o înjghebe – Republica Moldova – este ca o casă de vădană, fără gard, cu acoperişul spart, în care tavanul curge, geamurile-s sparte şi soba nu trage.
Vrem să vă anunţăm cu tristeţe că acest proiect politic, numit R. Moldova, după aproape două decenii de experimentări, a dat faliment şi nu mai are nici o perspectivă.
FDRM vede renaşterea Republicii Moldova prin promovarea valorilor româneşti.
Europenizarea Basarabiei poate avea loc doar prin reromânizarea ei.
Prin rusificare poate avea loc doar asiatizarea ei.

Se spune că R. Moldova ar fi „al doilea stat românesc”. Câteodată însă, am impresia, confruntat cu sacrificiul de aproape două secole al Basarabiei, în care ea, deşi era ameninţată cu moartea, şi-a păstrat limba, memoria, credinţa, că acesta nu ar fi al doilea, ci primul.
Şi el poate cu adevărat deveni primul, aşa cum a fost în martie 1918, când a făcut totul ca din două ţări, una mică şi alta trunchiată, să facă o Ţară mare, aşa cum au visat-o moşii noştri, dacă vom reuşi ca Podul Unirii să fie început pe malul nostru.
În 1940 şi 1944 România a plecat din Basarabia. Dar din noi ea nu a plecat niciodată.
Î. P. S. Nestor Vornicescu, mitropolitul Olteniei, constatase cu regret:

„Nu ne merge bine în Ţară pentru că n-am realizat Reunirea!”
Atâta vreme cât nu ne vom reîntregi, nu-i va merge bine nici uneia dintre ţările noastre.
Avem o singură istorie, un singur Eminescu, o singură Dunăre şi un singur Dumnezeu.
Avem o singură Patrie, şi ea se cheamă Limba Română.

Ar fi un mare păcat ca prin mijlocul ei să mai treacă sârma ghimpată, însemnându-i frontierele despărţitoare.
De poporul român depinde pe unde vor trece mâine graniţele U.E.: pe râul Prut sau pe dincolo de Nistru.
Este o misiune a istoriei de care poporul român trebuie să fie mândru şi pe deplin responsabil!
Să ne regăsim mai întâi în România, iar împreună cu ea – şi-n Uniunea Europeană.
E unica noastră şansă.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Nicolae DABIJA
preşedinte al Forului Democrat al Românilor din Republica Moldova
(lansat în cadrul Zilelor Basarabiei şi Bucovinei la Piteşti)

Basarabia.1916.

Moldova.1916. Harta etnografica a Basarabiei, realizata de catre Alexis Nour..

Guvernământul Basarabiei a fost o unitate administrativ-teritorială a României în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. În nord-vest avea graniță cu Guvernământul Bucovinei. Capitala guvernământul a fost municipiul Chișinău.

Guvernământul Basarabiei 1942

Moldova.Basarabia.Guvernamantul

Transilvania sau Ardealul  este o regiune istorică și geografică situată în interiorul arcului carpatic, una din regiunile istorice ale României. De-a lungul timpului a făcut parte din Imperiul Roman, din Regatul Ungariei, respectiv din Imperiul Austriac.

Ardeal şi Bucovina

Ardeal si Bucovina

Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.

Banatul la 1774

Banatul la 1774

Cadrilaterul este denumirea românească a părții de sud a Dobrogei, aflată în Bulgaria și mărginită de Dunăre la NV, râurile Beli Lom și Kamchiya la S și Marea Neagră la E. Numele, apărut la generalii români în 1913, în decursul celui de-al doilea război balcanic, înseamnă „patrulater” și provine de la cele patru cetăți, turcești până în 1878, care alcătuiau un sistem defensiv în nord-estul Bulgariei din 1913 : Silistra, Ruse, Șumen și Varna.

Quadrilater, harta colonizărilor

Quadrilater, harta colonizarilor

Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții munților care o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, Munții Maramureșului și Carpații Păduroși la est și nord.

Maramureş

Maramures

Tribalia. Timocul sau Valea Timocului este o regiune situată în nordul peninsulei Balcanice (în estul Serbiei și nord-vestul Bulgariei), de-a lungul văii râului Timoc și în zonele montane adiacente acesteia. Este formată din județele sârbești Branicevo, Morava de Est, Bor și Zaječar, precum și regiunea bulgară Vidin. Uneori, regiunea este numită Tribalia (după Tribali, o ramură a dacilor din antichitate care a trăit în nord-vestul Bulgariei de azi). În această regiune trăiește o importantă populație românească, numită de către slavi drept „vlasi” (valahi, vlahi).

Banat.Tribalia

Țara Românească, cunoscută și ca Valahia și scris și Țara Rumânească (sau Zemli Ungrovlahiscoi în actele slavone) în documente din epocă, a fost un stat apărut în Evul Mediu, al cărui teritoriu a fost de-a lungul istoriei sale limitat în mare de Dunăre (la sud și est), și o linie formată din Munții Carpați, și râurile Milcov, Putna și Siret la nord. Locuitorii săi foloseau endonimul de „rumâni”, exonimele uzuale utilizate până în epoca modernă fiind „valahi” sau „vlahi”.

Wallachia_13-16c.svg

„Viitor de aur ţara noastră are

Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.”

Mircea cel mare si solii, de Dimitrie Bolintineanu

Într-o sală’ntinsă, printre capitani, Sta pe tronu-i Mircea incarcat de ani. Astfel printre trestii tinere-nverzite Un stejar intinde brate vestejite. Astfel dupa dealuri verzi si numai flori Sta batranul munte albit de ninsori. Curtea este plina, tara in miscare; Soli trimisi de Poarta vin la adunare. Toti stau jos mic, mare, tanar si batran… Era nobil omul cand era roman. Solii dau firmanul. Mircea il citeste, Apoi, cu marire, astfel le vorbeste: – “Padisahul vostru, nu ma indoiesc, Va sa faca tara un pamant turcesc. Pacea ce-mi propune este o sclavie Pana ce romanul sa se bata stie!” La aceste vorbe sala-a rasunat; Dar un sol indata vorba a luat. – “Tu, ce intr-aceasta natie crestina Stralucesti ca ziua intr-a ta lumina, Tu, o, doamne, carui patru tari se-nchin. Allah sa te tie, dar esti un hain!” In murmura surda vorbele-i se-neaca. Cavalerii trage spadele din teaca. Mircea se-ndrepteaza iute catre ei: – “Respectati solia, capitanii mei!” Apoi catre solii Portii el vorbeste: – “Voi, prin care sahul astazi ma cinsteste! Mircea se inchina de ani obosit; Insa al sau suflet nu e-mbatranit: Ochii sai sub gene albe si stufoase Cu greu mai indreapta sageti veninoase; Dar cu toate astea fieru-i va lovi, S-albele lui gene inca n-or clipi. Cela ce se bate pentru a lui tara, Sufletu-i e focul soarelui de vara. Mergeti la sultanul care v-a trimis, S-orice drum de pace, spuneti ca e-nchis!” Apoi catre curte domnul se indreapta. – “Fericirea tarii de la noi s-asteapta. De desarte vise sa nu ne-nselam: Moarte si sclavie la straini aflam. Viitor de aur tara noastra are Si prevaz prin secoli a ei inaltare. Insa mai-nainte trebuie sa stim Pentru ea cu totii martiri sa murim! Caci fara aceasta lantul ne va strange Si nu vom sti inca nici chiar a ne plange!”

Anunțuri

3 gânduri despre „Hărţi provincii

  1. nu, nu eu sunt „chiriasu” ci ungurii 😛 romanii sunt prostii care i-au lasat pe unguri sa le intre in case(casa fiind Ardealu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s